Situatia Femeii in Romania

Elena ZAMFIR

Cătălin ZAMFIR

SITUAğIA FEMEII ÎN ROMÂNIA

Aceast ă lucrare reprezint ă un raport realizat în cadrul proiectului interna Ġ ional ional ăĠ iiii de úanse pe “Promovarea egalit ăĠ agenda politic ă în Ġările în tranzi Ġ Ġ ie”, ie”, organizat úi finanĠ at at de INSTRAW – San DOMINGO

Elena ZAMFIR

Cătălin ZAMFIR


© Bucureúti, România Editor: Valeriu IOAN-FRANC Redactor: Paula NEACùU Coperta úi prezentarea grafică: Nicolae LOGIN; LuminiĠa LOGIN Toate drepturile asupra acestei edi Ġii apar Ġin Editurii EXPERT. Reproducerea, fie úi par Ġială ú i pe orice suport, este interzis ă f ăr ă acordul prealabil al editorului, fiind supusă prevederilor legii drepturilor de autor. ISBN 973-9282-77-6

Cuprins INTRODUCERE ...............................................................................9 CAPITOLUL 1 - COORDONATE ISTORICE...................................13 1.1. SituaĠia femeii în societatea românească tradiĠională, premodernă ........................................................................................13 1.2. SituaĠia femeii în perioada de modernizare a societ ăĠii româneúti............................................................................................13 1.2.1. Caracteristici generale.............................................. ..........................13 1.2.2. Începuturi ale mi úc ării de emancipare a femeii ..................................16 1.2.3. Participarea femeii la viaĠ a politic ă .....................................................17 1.2.4. Participarea úcolar ă ú i profesiunile moderne .......................... ...........18

1.3. SituaĠia femeii în timpul regimului socialist (1947-1989)...............19 1.3.1. Politica de gen în ideologia socialist ă .................................................19 1.3.2. Exprimarea legislativ ă a egalit ăĠ ii de úanse între femei úi bărbaĠ i................................................................................................21 1.3.3. Condi Ġi a femeii în regimul socialist .................................. ...................23 1.3.4. Înr ăut ăĠ irea situaĠ iei femeii în ultima perioad ă a regimului socialist ..26

CAPITOLUL 2 - SITUAğIA ACTUALĂ: EFECTELE TRANZIğIEI ASUPRA FEMEII .................................................29 2.1. Participarea economic ă a femeii......................................................29 2.2. Participarea úcolar ă ..........................................................................34 2.3. Nivelul de trai.....................................................................................36 2.4. Atitudini faĠă de femeie.....................................................................38

CAPITOLUL 3 - FACTORI/ACTORI SOCIALI AI PROMOVĂRII PROBLEMATICII FEMEII PE AGENDA POLITICĂ.............................................................41 3.1. Femei în poziĠii politice cheie...........................................................41

6

ELENA ZAMFIR úi CÃTÃLIN ZAMFIR 3.1.1. SituaĠ ia actual ă ...................................................................................41 3.1.2. Perspective ................................... ........................................ ..............43

3.2. Partidele politice................................................................................45 3.3. Mecanismele statale pentru promovarea femeii ("maúinăria naĠională") ....................................................................... 47 3.4. Problematica de gen în legislaĠie....................................................50 3.4.1. Cadrul legal actual..............................................................................50 3.4.2. Evaluarea actualului proces legislativ .................................. ..............52 3.5. AgenĠiile internaĠionale.....................................................................57 3.6. Sectorul nonguvernamental.............................................................59 3.7. Sindicatele ......................................................................................... 66 3.8. Mass-media........................................................................................68 3.9. Problematica genului în opinia public ă ...........................................72

CAPITOLUL 4 - SĂNĂTATEA REPRODUCERII............................77 4.1. Premise: politica demografică úi sănătatea reproducerii..............77 4.2. Noua politică a sănătăĠii reproducerii .............................................82 4.2.1. Legalizarea avortului: efecte mixte asupra s ănăt ăĠ ii reproducerii úi noi motive de îngrijorare................................................82 4.2.2. Necesitatea introducerii unei politici pozitive de s ănătate a reproducerii ......................................... ............................................ ...87

4.3. Obiective úi strategii guvernamentale în domeniul s ănătăĠii reproducerii..........................................................................................89 4.4. FinanĠarea strategiilor privind s ănătatea reproducerii .................. 92 4.5. Suportul internaĠional ....................................................................... 92 4.6. OrganizaĠiile nonguvernamentale române úti..................................94 4.7. Evaluare general ă úi concluzii ......................................................... 96

CAPITOLUL 5 - VIOLENğA ÎMPOTRIVA FEMEII ..........................99 5.1. O dublă sursă culturală: tradiĠional úi modern...............................99 5.2. Atitudinea regimului socialist fa Ġă de violenĠa împotriva

femeii ................................................................................................ 101


7

5.3. ViolenĠa împotriva femeii în perioada de tranzi Ġie........................104 5.3.1. Surse ale violen Ġ ei în societatea româneasc ă actual ă .................... 104 5.3.2. Câteva date statistice privind violen Ġ a împotriva femeii................... 106 5.4. ViolenĠa împotriva femeii în conútiinĠa publică ............................108 5.5.OrganizaĠii internaĠionale ................................................................ 109 5.6. Actorii politici .................................................................................. 110 5.7. Instrumente legislative ................................................................... 111 5.7.1. Propuneri de îmbunăt ăĠ iri ale legislaĠ iei........................................... 111 5.7.2. Modificarea procedurilor legale de interven Ġ ie în cazul violenĠ ei împotriva femeii, în cadrul familiei ................................. ......113 5.7.3. Capacitatea poli Ġi ei de a interveni în cazurile de violenĠă domestic ă ........................................................................ 115 5.7.4. Sistemul de servicii terapeutice úi de asistenĠă juridic ă, social ă ú i economic ă a victimei.......................................................... 115

5.8. PosibilităĠi úi perspective ............................................................... 115 5.8.1. Ini Ġi ative legislative...........................................................................115 5.8.2. Dezvoltarea capacit ăĠ ii poli Ġi ei de a se confrunta cu cazurile de violenĠă domestic ă ........................................................................ 117 5.8.3. Servicii sociale ........................................ ........................................ .118 5.8.4. OrganizaĠ ii nonguvernamentale....................................................... 121 5.8.5. Mass-media ........................................ ........................................ .....121

5.9. Concluzii .......................................................................................... 122

CAPITOLUL 6 - POZIğIA FEMEII ÎN CADRUL SISTEMULUI DE ASIGURĂRI SOCIALE.................................125 6.1. Femeia în sistemul de securitate social ă moútenit......................125 6.2. Femeia în contextul noului sistem de asigur ări sociale ..............127 6.3. Surse de defavorizare a femeii în sistemul de securitate socială...............................................................................................129 6.4. Concluzii .......................................................................................... 133

CAPITOLUL 7 - PERSPECTIVE ùI DIRECğII DE ACğIUNE........135 BIBLIOGRAFIE ...........................................................................139

Introducere În nici o societate, femeile nu se bucur ă de aceleaúi oportunit ăĠ i ca bărbaĠ ii. Human Development Report - 1995 Unul dintre obiectivele majore ale societ ăĠii contemporane este eliminarea hot ărâtă a discriminării femeii, sedimentat ă de-a lungul unei lungi istorii. Dezvoltarea unei societ ăĠi în care femeia nu mai este discriminată nici direct, în cadrul rela Ġiilor interpersonale, nici structural, în virtutea poziĠiei sale în cadrul sistemului economic úi social, nu s-a dovedit a fi o sarcină uúor de realizat. Un instrument esenĠial în acest proces de emancipare îl reprezint ă promovarea problematicii de gen pe agenda politic ă. Introducerea problematicii femeii în programele politice se face atât la nivelul con Ġinutului propriu-zis al acestora, cât úi la nivelul mecanismelor politice, în sensul asigur ării unei prezen Ġe sistematice a intereselor femeii în contextul deciziilor politice. Creúterea reprezent ării femeilor în poziĠii de decizie ale structurilor politice, economice úi sociale este considerat ă a fi un mijloc eficient în promovarea problematicii femeii. Termenul de “mainstreaming” folosit frecvent în documentele internaĠionale se refer ă la realizarea acestui obiectiv în toate sectoarele vieĠii sociale: aspectele specifice pentru popula Ġia feminină trebuie identificate explicit în toate planurile vie Ġii sociale, dezvoltându-se totodat ă strategii în vederea unei abord ări constructive a lor. După 1989, România a intrat într-un proces de tranzi Ġie de la un regim socialist de tip sovietic, la o societate a economiei de pia Ġă úi a pluralismului politic specific democra Ġiei. În mod neaúteptat, această tranziĠie a implicat uriaúe costuri sociale úi umane. Schimbarea structurilor specifice societăĠii socialiste a fost departe de modelul unei schimb ări planificate úi controlate, fiind caracterizată adesea de numeroase crize sociale, economice, culturale úi instituĠionale. Problematica femeii ocup ă un loc deosebit în contextul acestei tranzi Ġii complexe. O caracteristică distinctă a procesului tranzi Ġiei este faptul că dinamicile interne au fost puternic influen Ġate de procesele politice manifeste la nivel interna Ġional (NaĠiunile Unite úi instituĠiile sale) sau regional (instituĠiile europene în primul rând). Un element important al

10

ELENA ZAMFIR úi CÃTÃLIN ZAMFIR

acestor schimbări rapide este voinĠa politică în ceea ce priveúte absorbĠia reglementărilor internaĠionale. Obiectul acestei lucr ări îl constituie analiza prezen Ġei problematicii femeii úi a aspectelor corelate pe agenda politic ă românească, atât sub impactul proceselor interne, cât úi al celor externe. În afara încercărilor de descifrare a întregului mecanism de promovare a problematicii femeii pe agenda politic ă, analiza se va centra pe trei aspecte distincte: violenĠa împotriva femeii, s ănătatea reproducerii úi asigur ările sociale.

Metodologia folosit ă Pentru identificarea procesului de includere pe agenda politic ă a problematicii de gen au fost folosite urm ătoarele surse de informa Ġii: 1. Literatura român ă dedicată problematicii de gen. Am încercat s ă identificăm cât mai complet cu putinĠă lucr ările publicate în domeniu. 2. Date statistice. S-au inventariat datele statistice disponibile asupra problematicii de gen. 3. Documente oficiale ale institu Ġiilor publice (guvern, parlament), ale organizaĠiilor internaĠionale care desf ăúoar ă programe în România (PNUD, UNICEF, PHARE, World Bank, USAID) úi documente ale partidelor politice, sindicatelor, organiza Ġiilor nonguvernamentale. 4. Interviuri cu persoane cheie aflate în pozi Ġii de decizie politic ă din Ministerul Muncii úi ProtecĠiei Sociale, Ministerul EducaĠiei NaĠionale, Ministerul S ănătăĠii, Ministerul de Interne, membrii parlamentului, exper Ġi din diferitele sisteme publice. Aceste interviuri au avut rolul de a identifica problemele reale, gradul de conútientizare asupra acestor probleme, planurile úi intenĠiile politice. 5. Interviuri cu lideri ai organiza Ġiilor nonguvernamentale úi cu persoane civile. 6. Au fost organizate trei seminarii de câte o zi asupra situa Ġiei femeii în România: a) Un seminar cu participarea principalelor organiza Ġii nonguvernamentale cu activit ăĠi în domeniu. Au participat 35 de reprezentan Ġi, de regulă preúedinĠi úi vicepreúedinĠi din 25 dintre cele mai active úi mai influente astfel de organiza Ġii.


11

b) Un seminar cu participarea reprezentan Ġilor organizaĠiilor de femei din partidele politice úi sindicate – 29 de participan Ġi. Printre aceútia au fost prezente 3 femei membre ale parlamentului, pre úedintele subcomisiei parlamentare privind problematica femeii, reprezentanta României în Comisia de OportunităĠi Egale a Consiliului Europei, úapte reprezentan Ġi ai diverselor partide politice (pre úedinĠi sau vicepreúedinĠi ai organizaĠiilor de femei), 8 reprezentan Ġi ai sindicatelor, reprezentanta asocia Ġiei juriútilor femei, 4 jurnaliste úi alĠii. c) Un seminar cu reprezentanĠii mass-media – 22 de participan Ġi. Au fost reprezentate toate mijloacele de mediatizare: radio, televiziune, presă, jurnale săptămânale. Au fost totodat ă reprezentate unele organiza Ġii ale femeilor din mass-media. 7. Analizarea legisla Ġiei actuale úi a proiectelor legislative privind problematica de gen. În cadrul parlamentului se desf ăúoar ă un proces activ în vederea includerii unor aspecte specifice privind problematica femeii în legisla Ġia româneasc ă. O atenĠie deosebită s-a acordat dezbaterilor din parlament úi din mass-media. 8. Analize de conĠinut ale unor mesaje din mass-media: ziare, emisiuni radio, programe de televiziune úi jurnale s ăptămânale.

Capitolul 1 COORDONATE ISTORICE

1.1. SituaĠia femeii în societatea româneasc ă tradiĠională, premodernă În societatea românească tradiĠională, deúi de pe o poziĠie de subordonare, femeia s-a bucurat de importante drepturi, de respect úi de o anumită independen Ġă. Ea deĠinea responsabilit ăĠi úi puteri importante în gospod ărie, avea dreptul s ă aibă pământ úi, în absenĠa bărbatului, era capul familiei. O asemenea pozi Ġie a fost determinat ă úi de tendinĠa familiei române úti tradiĠionale spre a fi mai degrab ă nuclear ă.

1.2. SituaĠia femeii în perioada de modernizare a societăĠii româneúti 1.2.1. Caracteristici generale Datorită conjuncturii socio-politice, România a intrat relativ târziu în procesul de modernizare social ă úi economică, caracteristic întregii Europe. Acest fapt a generat o specificitate a programelor social-politice. Ultimele două secole au fost dominate de ideologia moderniz ării structurilor economice, politice úi culturale, al cărei instrument esenĠial era asimilarea inovaĠiilor occidentale, atât a ideilor, cât úi a instituĠiilor. Aúa se explică de ce România, în ciuda defazajului s ău global de dezvoltare, a fost în multe cazuri printre primele Ġări europene care au asimilat noi instituĠii, acestea fiind percepute ca un instrument al moderniz ării rapide úi implicit al dep ăúirii înapoierii sociale, economice úi culturale. Acest lucru este valabil úi în ceea ce priveúte asimilarea tematicii emancipării femeii pe agenda politic ă. "Dac ă am porni într-un periplu istoric prin statutul legal al femeii, am constata c ă emanciparea femeii în Ġ ara noastr ă a coincis cu procesul general de

14


emancipare a femeii în Ġările cu cele mai vechi tradi Ġi i democratice" (I. Moroianu Zlătescu, 1997a).

Ca multe alte procese de schimbare în România, promovarea egalităĠii între sexe a fost de la început considerat ă ca o parte a procesului de modernizare. Ea nu s-a produs ca o consecin Ġă directă a proceselor sociale, politice úi economice interne, ca urmare a unei nevoi percepute acut de anumite grupuri sociale, în opozi Ġie cu altele, ci mai degrab ă a reprezentat o parte a programului de dezvoltare social ă úi culturală a societăĠii româneúti. Multe inovaĠii ideologice úi instituĠionale privind schimbarea statutului femeii au fost preluate ca pachete de programe, cu un grad ridicat de coeren Ġă. O serie de particularit ăĠi ale procesului de promovare a egalit ăĠii între sexe au rezultat de aici. Emanciparea femeii nu a fost un ideal promovat în exclusivitate de miúcările feministe, ci a apărut ca o parte a unui ideal social global de modernizare, fiind împ ărtăúit de elitele sociale úi politice ale timpului. Începând cu anii ’40 ai secolului trecut, emanciparea femeii a constituit un subiect mereu prezent în conútiinĠa publică, putând fi găsit atât în obiectivele organizaĠiilor de femei, cât úi în tematica unanim acceptat ă a programelor de modernizare a Ġării. Miúcările sociale úi politice ale anului 1848, care au formulat un program foarte coerent de modernizare a societăĠii româneúti, cu influenĠe profunde asupra întregului proces de dezvoltare economic ă, politică úi socială care a urmat, a inclus, ca un obiectiv important, drepturi egale pentru femei. Principalii lideri b ărbaĠi ai miúcării de dezvoltare social-economic ă a Ġării au specificat în mod explicit acest obiectiv. Nicolae Bălcescu, unul dintre cei mai proeminen Ġi reprezentanĠi ai miúcării paúoptiste, úi-a exprimat speran Ġa că emanciparea femeii va deschide por Ġile unei noi civilizaĠii. C.A. Rosetti îi condamna pe aceia care, prea ocupa Ġi cu politica, “nu spuneau nici un cuvânt despre cealaltă jumătate a omenirii, femeile, sau despre revolu Ġia familiei.” OportunităĠile egale în educa Ġie, pentru fiicele úi fiii Ġării, reprezentau una dintre cererile frecvente exprimate în literatura social ă úi politică a mi úcării paúoptiste. Intelectualii, cei mai mulĠi formaĠi în universităĠi occidentale, au mediat asimilarea ideilor úi instituĠiilor Vestului. În procesul form ării culturale úi politice a tinerei genera Ġii, obiectivele modernizării au fost asimilate organic ca idealuri proprii, fiind promovate activ o dat ă cu întoarcerea lor acas ă. RezistenĠele în calea emancipării femeii erau mai puĠin identificate în conflictul dintre bărbaĠi úi femei úi mai mult în procesul dificil de modernizare generală a Ġării. Elitele erau angajate în modernizarea societ ăĠii româneúti, în vreme ce conservatorii opuneau rezisten Ġă schimbării úi modernizării.


15

Piedicile úi rezistenĠa erau considerate ca fiind asociate cu înapoierea social ă úi culturală, fiind obstacole în calea procesului general de modernizare. Acest lucru se aplica úi obiectivului de promovare a egalit ăĠii de gen. RezistenĠele trebuiau contracarate printr-un efort de solidarizare a tuturor for Ġelor implicate în progresul societăĠii. InovaĠiile privind poziĠia socială a femeii erau din acest motiv susĠinute, la nivelul elitei ideologice úi culturale, în propor Ġii relativ egale, în ceea ce priveúte distribuĠia pe sexe. În concluzie, putem vorbi de o coaliĠie lărgită, dincolo de diferenĠele de gen, a tuturor for Ġelor implicate în modernizarea Ġării. Datorită acestei situaĠii, problematica egalităĠii a fost caracterizată mai degrabă de o abordare consensual ă decât de una antagonistă. Activismul feminist din epocă nu avea, din acest motiv, un caracter antagonist, ci se baza pe un larg consens; el voia mai degrab ă să convingă decât să impună. Procesul de schimbare în ceea ce prive úte valorile egalit ăĠii între sexe s-a petrecut inegal în diferitele paliere ale culturii societ ăĠii româneúti. Schimbarea cea mai rapid ă a avut loc în cultura intelectualităĠii româneúti úi în mod special în palierul ideologic-teoretic. RezistenĠa opusă promov ării femeii nu a venit dintr-o ideologie explicit ă, bazată pe valori formal promovate de elitele culturale, ci dintr-o cultur ă popular-tradiĠională, care se regăseúte în viaĠa cotidiană, dar f ăr ă o exprimare manifestă. Chiar úi elitele împărtăúeau în propor Ġii diferite elemente ale acestei culturi tradi Ġionale. Procesul juridic a tins de la început s ă fie în avans în raport cu cel social, economic úi cultural de masă. Schimbările economice, sociale úi culturale erau considerate a fi realizabile prin introducerea de noi institu Ġii, iar adoptarea de reglement ări juridice era primul pas în promovarea noilor instituĠii, fiind considerate instrumente eficace ale moderniz ării societăĠii române úti. ConcepĠiile juridice úi sistemele legislative occidentale au constituit constant puncte de pornire úi standarde în promovarea legisla Ġiei interne. Drept urmare, noile legi privind proprietatea, drepturile sociale úi politice úi promovarea drepturilor egale între b ărbat úi femeie, adoptate începând cu cea de-a doua jum ătate a secolului XIX, au fost caracterizate de un grad ridicat de modernitate. Promovarea schimbării sociale úi economice prin asimilarea noilor instituĠii a comportat un risc specific. La sfâr úitul secolului trecut, cu ecouri puternice în prezent, Titu Maiorescu formula teoria paradigmatic ă a unui astfel de risc: teoria “formelor f ăr ă fond”. Asimilarea formelor institu Ġionale la vârful aspiraĠiilor úi experienĠelor mondiale, sus Ġinută de entuziasmul generat de programul de modernizare, p ărea iniĠial un proces relativ simplu úi neproblematic. El s-a dovedit a fi îns ă extrem de dificil în faza aplicării, datorită slabei susĠineri de c ătre configuraĠia social-economică úi culturală

16


reală. Riscul era ca noile instituĠii (“formele”), care pot fi bune în sine, s ă r ămână nefuncĠionale datorit ă discrepanĠei dintre ele úi “conĠinutul”, “fondul” social, economic úi cultural real. Aceast ă discrepanĠă ar putea produce în plus distorsiuni semnificative ale întregului proces. Un asemenea decalaj între nivelul ideologic úi al instituĠiilor juridice, pe de o parte, úi situaĠia efectivă, pe de altă parte, este evident úi în ceea ce priveúte emanciparea femeii. Spre deosebire de starea avansat ă a lucrurilor la nivelul institu Ġiilor politice úi legislative, statutul real al femeii a beneficiat de schimbări mult mai lente, în mod special datorit ă înapoierii structurilor economice. Procesul de promovare a egalit ăĠii de gen a demonstrat în mod clar două ritmuri: clasa superioar ă úi clasa de mijloc, destul de restrâns ă de altfel, care au fost caracterizate, cel pu Ġin la nivel ideologic, de un ritm mai rapid de modernizare, în vreme ce masa popula Ġiei rurale úi a noii clase muncitoreúti, provenită în special din rurali migra Ġi la oraú, un ritm mai lent. În păturile sociale superioare schimbarea s-a produs mult mai rapid, ca parte a moderniz ării stilului de viaĠă, realizându-se prin mecanismele sincronizării transeuropene. Pe de alt ă parte, în segmentele mai tradiĠionale ale popula Ġiei, mai ales în comunităĠile rurale, care, pân ă la jumătatea secolului XX, au reprezentat un procent de 80% din totalul populaĠiei, poziĠia femeii s-a schimbat mult mai lent. Se poate observa un decalaj semnificativ în evolu Ġia culturală în ultimele două secole. Pe de o parte, cultura elitelor politice úi intelectuale, legată strâns de vârfurile modernizării europene, a sprijinit mult mai activ emanciparea femeii. Pe de altă parte, cultura marii mase a popula Ġiei a fost persistent caracterizat ă de modele tradi Ġionale patriarhale ale pozi Ġiei sociale a femeii. Persisten Ġa structurilor tradiĠionale economice úi sociale reprezint ă o limită fundamentală în instituirea unei culturi moderne a egalit ăĠii de gen.

1.2.2. Începuturi ale mi úc ării de emancipare a femeii La jumătatea secolului trecut, se fac remarcate începuturile unei miúcări feministe, din ce în ce mai active. Primele asocia Ġii ale femeilor au fost întemeiate în anii ’40 úi ’50 ai secolului XIX. Aceste asociaĠii au pus accent pe emanciparea femeii prin educa Ġie úi cultur ă. Gama obiectivelor urmărite s-a extins rapid spre drepturi economice, civile úi politice. Un exemplu al amplorii acestor mi úcări îl reprezint ă Liga Femeilor Românce, constituită în 1866. Personalit ăĠi feminine foarte active s-au afirmat în pres ă úi în conferinĠe publice, promovând egalitatea în drepturi. În acela úi timp, au fost publicate primele reviste periodice dedicate drepturilor femeii.


17

Între anii 1870 úi 1880 s-au formulat diverse peti Ġii úi cereri. Au fost prezentate parlamentului proiecte de lege privind statutul femeii. Procesul de promovare social ă, economică úi politică a femeii a luat amploare în prima parte a secolului XX, îndeosebi la nivelul institu Ġionalizării legislative úi politice, prin ocuparea unor pozi Ġii social recunoscute în sistemul economic úi în mod special în sectorul înv ăĠământului. În primele decenii ale secolului XX, activitatea organiza Ġiilor de femei s-a intensificat, gama de opĠiuni diversificându-se úi crescând în specificitate. Astfel, statutul societăĠii Emanciparea femeii stipula obiective ca eliminarea restric Ġiilor civile din legislaĠie, măsuri pentru asigurarea independenĠei economice, recunoa úterea principiului salarii egale pentru munc ă egal ă, egalitatea între sexe în via Ġa politică. În 1921, s-a f ăcut un important pas înainte prin constituirea Consiliului NaĠ ional al Femeilor Române, conceput ca o federa Ġie a tuturor sindicatelor úi asociaĠiilor de femei din Ġar ă.

1.2.3. Participarea femeii la viaĠ a politic ă Pentru prima oar ă, asigurarea dreptului la vot al femeii a fost discutat când a fost proiectată prima ConstituĠie a statului modern român (1866). Liga Femeilor, constituită în 1866, s-a str ăduit continuu să promoveze drepturile femeii în via Ġa economică úi politică. Membrii acesteia au formulat numeroase cereri úi memorii, cele mai importante fiind promovate în 1895, 1917 úi 1918, pentru ca, în final, s ă depună în parlament un proiect de lege prin care se asigurau drepturi civile úi politice depline femeilor. Un moment important în dobândirea de drepturi egale l-a marcat adoptarea Constitu Ġiei Române în 1921. Luând-o înaintea multor state europene, aceast ă constituĠie conĠinea stipulări specifice cu privire la drepturile politice, sociale úi economice ale femeii. Constitu Ġia prevedea că “drepturile civile ale femeii vor fi stabilite în baza egalit ăĠii depline între cele două sexe”; “legi speciale, votate cu o majoritate de dou ă treimi, vor determina condi Ġiile în care femeile î úi pot exercita drepturile politice.” Prin această prevedere s-a deschis calea altor documente legislative care urmau să promoveze mult mai specific aceste drepturi. Într-o primă fază, legea unific ării administrative (1925) a permis cooptarea a 2-7 femei în consiliile or ăúeneúti. O a doua faz ă a constituit-o Legea organiz ării administraĠiei locale (1929) care a garantat dreptul la vot pentru câteva categorii de femei. Legea administra Ġiei (1936) a extins acest drept, stipulând c ă membrii consiliilor jude Ġene pot fi aleúi prin vot, indiferent de vârst ă sau apartenenĠă de gen.

18


1.2.4. Participarea úcolar ă ú i profesiunile moderne Participarea úcolar ă a fost larg acceptată, încă de la începutul dezvoltării sistemului educaĠional modern, ca fiind principala cale spre emanciparea femeii. Pentru multe fete din clasele de jos, accesul la educaĠie reprezenta un pas important în promovarea social ă. Cu toate acestea, participarea úcolar ă a femeilor era în mod sistematic sc ăzută. După 1848, promovarea úanselor egale la educa Ġie a devenit obiectul unei preocup ări continue în cadrul procesului de modernizare a învăĠământului românesc. În vreme ce educa Ġia tradiĠională a femeii era destinată claselor superioare, fiind centrat ă exclusiv pe formarea comportamentului în societate, noile forme educa Ġionale deschideau calea femeilor spre profesiuni moderne. Înc ă din anii 1850, s-au deschis 5 úcoli pentru fete în Bucure úti úi 12 în alte jude Ġe. Începând din acel moment, a fost demarat un proces rapid de dezvoltare a unui sistem educa Ġional modern pentru fete, aproximativ identic în con Ġinut cu cel destinat b ăieĠilor. Astfel, femeilor li se oferea úansa de a accede la profesii moderne de vârf. Spre sfâr úitul secolului trecut, femeile s-au înscris din ce în ce mai ferm în sistemul de învăĠământ superior, care le permitea s ă progreseze spre poziĠii profesionale de prestigiu. În 1883, prima femeie ob Ġine licenĠa de la Facultatea de Litere úi Filosofie, într-o universitate român ă. Spre sfâr úitul secolului, 47 de femei ob Ġinuser ă o licenĠă universitar ă. În 1880, se acordă pentru prima oar ă în România diploma de medic unei femei, fiind curând urmat ă de alte 9 femei pân ă la sfâr úitul secolului. Procesul atinge un apogeu la începutul secolului XX. În 1900-1901, la Facultatea de Drept din Bucure úti sunt înscrise 24 de studente, dintr-un total de 324 de studen Ġi; din 704 studen Ġi filologi, 159 sunt femei, iar din 512 studenĠi la Facultatea de Medicin ă, 25 sunt femei. În numai 10 ani, num ărul femeilor care particip ă la învăĠământul superior a crescut cu repeziciune: 186 studiază filologie, 165 medicin ă úi 42 alte discipline. Lansarea femeilor în profesiuni cu prestigiu social úi în activităĠi economice independente s-a accentuat în ultima jum ătate a secolului trecut. Noul Cod Comercial din 1887 recuno útea dreptul femeilor în încheierea tranzac Ġiilor comerciale, f ăr ă acordul soĠului. Legea contractelor de muncă din 1921 recuno útea dreptul femeii de a încheia contracte de muncă f ăr ă acordul soĠului. În 1913, o femeie ob Ġine titlul de avocat stagiar, în baroul din Ia úi, dreptul de exercitare a profesiei de avocat fiindu-i acordat peste 7 ani. LegislaĠia din 1924 d ă femeilor dreptul de a lucra ca judec ători în instanĠele pentru minori, dac ă au peste 30 ani úi sunt licenĠiate în drept sau au experienĠă în activităĠi caritabile.


19

* * * Caracterul predominant agrar al economiei române úti nu putea permite o promovare masiv ă a femeii în activităĠi moderne de tip industrial. Doar industrializarea úi urbanizarea Ġării a deschis perspectiva unor schimbări structurale în cultura tradi Ġională, facilitându-se o asimilare mai rapidă a ideologiei úi culturii emancipării femeii la nivel de mas ă. În timp ce în domeniile sociale úi profesionale caracterizate de un grad mai accentuat de modernitate, mentalitatea egalit ăĠii a luat un contur din ce în ce mai accentuat, exprimat prin acceptarea femeilor în pozi Ġii importante profesional úi economic, în masa rurală a comunităĠii, ca úi printre Ġăranii de curând urbaniza Ġi, elementele mentalit ăĠii tradiĠionale au fost păstrate în propor Ġii semnificative.

1.3. SituaĠia femeii în timpul regimului socialist (1947-1989) 1.3.1. Politica de gen în ideologia socialist ă Regimul socialist a promovat o politic ă de gen înalt elaborat ă, prezentând multe similarit ăĠi, dar úi diferenĠe semnificative faĠă de alte Ġări occidentale. Principiul egalit ăĠii de drepturi pentru b ărbaĠi úi femei ocupa un loc important pe agenda politic ă a regimului socialist. Afirmarea egalit ăĠii depline în toate sferele vie Ġi sociale reprezenta un principiu ideologic fundamental. a. Participarea femeii în munc ă. Regimul socialist a stimulat, uneori chiar agresiv, participarea femeii pe pia Ġa muncii. În sectoarele moderne ale economiei (industrie, servicii, sistem public) rata particip ării femeii a crescut rapid. Mai ales la începutul perioadei socialiste s-au f ăcut eforturi însemnate pentru a atrage femei spre ramuri profesionale úi domenii rezervate în mod tradi Ġional bărbaĠilor (în industrie, de exemplu, inclusiv în ramurile “grele”, ca metalurgia). RaĠiunea ideologic declarat ă era de a asigura femeilor un statut social úi economic egal cu al bărbaĠilor, sporind totodată independen Ġa lor economic ă. În mod practic îns ă, această politică a avut úi două obiective adiĠionale: a) sporirea for Ġei de muncă necesare pentru o industrializare extensiv ă úi rapidă; b) păstrarea unui nivel salarial scăzut. Angajarea femeii în munc ă reprezenta o condi Ġie vitală

20


pentru menĠinerea bugetului familiei, dou ă salarii în familie reprezentând condiĠia pentru un minimum decent de via Ġă. Pentru a sprijini angajarea femeii în munc ă, regimul socialist a plănuit dezvoltarea rapid ă a unui sistem complex de servicii sociale pentru familiile cu copii: creúe úi gr ădiniĠe. În plus, au fost introduse o serie de beneficii pentru mamele cu copii. Obiectivul general era de a p ăstra în activitate chiar úi acele femei cu copii mici, prin asigurarea locului de munc ă, condiĠii de munc ă adecvate úi facilităĠi de ocrotire a copilului. b. Promovarea unui tratament nediscriminatoriu pentru femei la locul de muncă. În contextul muncii, este interzis ă prin lege orice formă de discriminare pe criterii de gen. Principiul salariz ării egale pentru munci egale a fost asigurat complet prin sistemul socialist de salarizare, riguros reglementat de lege. Promovarea unui climat de respect al demnit ăĠii umane în atitudinea faĠă de femeie la locul de munc ă reprezenta o exigen Ġă politică explicit formulată. Ideologia socialist ă conta pe faptul că mediul ocupaĠional reprezenta un loc în care rela Ġiile sociale pot fi eficient remodelate. În consecinĠă, în contextul muncii pot fi eliminate formele tradiĠionale de discriminare a femeii. În sfera muncii, două obiective distincte au fost promovate: eliminarea discriminării pe criterii de gen úi promovarea profesional ă a femeii. În privinĠa primului obiectiv, a fost accentuat controlul diferitelor forme de discriminare úi de afectare a demnit ăĠii umane în relaĠiile interpersonale. Promovarea profesională a femeii a continuat să fie o preocupare politic ă permanentă. Acest aspect figura în mod constant în programele organizaĠiilor politice úi sindicale. Se solicitau rapoarte periodice privind rezultatele ob Ġinute în acest domeniu. În anumite perioade, la nivel managerial úi reprezentativ politic, se utiliza chiar un sistem de cote. c. Stimularea particip ării úcolare f ăr ă nici un fel de discriminare de gen. În fapt, niciodată nu s-a simĠit necesitatea unui sistem de cote pentru a sprijini participarea úcolar ă a femeii, deoarece familiile erau motivate de la început spre a- úi trimite fetele la úcoală. ùcoala reprezenta instrumentul exlusiv de acces la poziĠii profesionale dezirabile úi la un statut social înalt. Cea mai important ă investiĠie a familiei în sprijinul copiilor era investiĠia în educaĠia acestora. Datorită acestui fapt, participarea fetelor la învăĠământul mediu úi superior a crescut cu repeziciune, aproape egalând-o pe cea a băieĠilor. d. Stimularea participării femeii, cu drepturi egale, în toate sferele vieĠii. Dreptul femeii la autorealizare, ca persoan ă, era accentuat în toate declaraĠiile ideologice úi politice. Participarea politic ă se bucura de o atenĠie specială. Reprezentarea politic ă a constituit zona în care sistemul


21

de cote a func Ġionat cel mai eficient. Propor Ġia de femei membre de partid sau în pozi Ġii politice era riguros monitorizată. e. S-a promovat o politică de modernizare a vie Ġii de familie, împotriva unor modele tradiĠionale. A fost promovată, mai ales prin mijloacele propagandei, o nou ă diviziune a rolurilor în familie. Ini Ġial, procedura de divor Ġ a fost mult simplificată, fiind complet eliminate formele de discriminare a femeii în procesul de divor Ġ. În perioada socialist ă, promovarea femeii s-a f ăcut de la vârf spre bază. Conform filosofiei regimului socialist, procesul de schimbare social ă a fost conceput ca un proces global, proiectat úi realizat sub conducerea directă a partidului, instrumentul de baz ă fiind deciziile politice implementate prin organiza Ġiile politice úi prin sistemul administrativ. În ciuda principiului de încurajare a ini Ġiativei individuale, regimul socialist a fost în mod structural intolerant la orice încercare de organizare independentă a societăĠii civile. Nu se poate spune, din acest motiv, că societatea civilă a jucat un rol organizat în promovarea egalit ăĠii pe criterii de gen pe agenda politic ă. Promovarea intereselor femeii pe agenda politică era în mod exclusiv responsabilitatea conducerii centrale a partidului, organiza Ġiile de femei neavând în fapt un rol activ independent. Conducerea partidului decidea ce se face, când úi în ce măsur ă. Femeile nu au fost în nici un fel stimulate s ă acĠioneze pentru promovarea intereselor lor colective. Partidul Comunist (femei úi bărbaĠi) era presupus a fi campionul egalităĠii între femei úi bărbaĠi úi al promovării intereselor femeii.

1.3.2. Exprimarea legislativ ă a egalit ăĠ ii de úanse între femei úi bărbaĠ i În vederea promovării obiectivului politic general al egalit ăĠii de úanse, legislaĠia socialistă (ConstituĠie, Codul Muncii, Codul Familiei etc.) conĠinea numeroase formul ări generale ale principiului nondiscrimin ării, precum úi prevederi cu privire la drepturi specifice ale femeilor, mai ales în ce priveúte participarea în munc ă úi ocrotirea copilului. În mare m ăsur ă, aceste prevederi erau în conformitate cu legisla Ġiile din Ġări occidentale avansate. Legea electoral ă din 1946 recuno útea f ăr ă nici un fel de restricĠii dreptul femeilor în participarea la procesul electoral. Începând cu alegerile din 1946, femeile au avut dreptul de a vota úi a fi alese ca membre în parlament. ConstituĠia din 1949 proclama egalitatea de drepturi între b ărbat úi femeie, la nivel economic, social, politic úi cultural. Codul Familiei din 1954 consacra egalitatea între so Ġi, reglementa f ăr ă discriminare


22

proprietatea asupra bunurilor dobândite în timpul c ăsătoriei úi dreptul de a dispune de bunuri individuale, în acord cu voin Ġa liber exprimat ă. Codul Muncii (1972) con Ġine prevederi speciale cu privire la participarea femeii în munc ă úi ocrotirea copilului, dintre care men Ġionăm: Munca femeii este înalt apreciat ă úi este asigurat dreptul acesteia de a fi angajat ă în orice loc de munc ă úi poziĠie ierarhică, potrivit nivelului de preg ătire úi capacităĠilor personale. Femeile angajate în munc ă beneficiază de prevederi speciale cu privire la protejarea s ănătăĠii úi asigurarea unor condi Ġii adecvate pentru ocrotirea úi educaĠia copilului. Femeile însărcinate úi femeile care al ăptează nu pot fi angajate în munci în care ar fi expuse unor condiĠii vătămătoare, dificile, periculoase sau nerecomandate din punct de vedere medical. Angajarea femeii în schimbul de noapte va fi admis ă numai în anumite condiĠii, stipulate în mod specific în lege. Femeile au dreptul s ă beneficieze de concediu de maternitate plătit (52 de zile concediu prenatal úi 60 de zile concediu postnatal), de dou ă ore reducere din timpul de lucru sau de întreruperea programului de lucru pentru al ăptare úi pentru îngrijirea copilului în caz de boală, până la vârsta de 3 ani. Aceste perioade nu sunt scăzute din concediul de odihn ă legal. De asemenea, femeile au dreptul s ă solicite jumătate de normă, atunci când au în îngrijire copii de pân ă la 6 luni, această perioadă fiind considerată normă întreagă în calcularea vechimii. În general, regimul socialist din România a ar ătat o disponibilitate deosebită în ratificarea documentelor interna Ġionale. Această disponibilitate a fost în principal motivat ă de dorinĠa sa de a primi acceptarea úi sprijinul Occidentului úi de a-úi manifesta independenĠa faĠă de Uniunea Sovietic ă. Exprimarea legislativă a principiului egalit ăĠii dintre femei úi bărbaĠi prezenta o anumit ă specificitate în abordarea socialist ă. Sistemul legislativ socialist, deúi accentua puternic principiul egalit ăĠii absolute între b ărbat úi femeie, excluzând orice form ă de discriminare (formula “f ăr ă nici o deosebire de sex, religie sau apartenen Ġă etnică” era o constant ă a tuturor reglementărilor), conĠinea puĠine referiri la mecanismele de garantare a acestor drepturi úi de sancĠionare a formelor de discriminare. Abordarea socialistă s-a bazat pe ipoteza c ă aderarea la principiul general al egalit ăĠii absolute úi al excluderii oric ărei forme de discriminare, inclusiv cea pe criterii de gen, era suficient ă. Sistemul conta în special pe mecanismele administrative úi politice de promovare a nondiscrimin ării, úi mai puĠin pe cele legislative. x

x

x

x

x


23

Lupta împotriva discriminării femeii a constituit un punct important pe agenda politic ă a regimului socialist. Spre deosebire de evolu Ġia occidentală, în Ġările socialiste, mijloacele prin care se ducea aceast ă luptă erau mai puĠin juridice, ci mai accentuat politice úi administrative; munca educativă dezvoltată de partid, sindicate, úcoli úi mass-media era considerată a fi un mijloc crucial. Deoarece partidul úi statul deĠineau controlul absolut al societ ăĠii, nu era necesar un sistem juridic pentru promovarea egalit ăĠii între sexe. Utilizarea vastului aparat politic úi administrativ părea a fi mult mai eficientă. Instrumentele politice erau folosite în combaterea discrimin ării femeii în societate, în general, úi la locul de muncă, în special. Aceleaúi mecanisme politice erau utilizate pentru promovarea femeii în pozi Ġii de conducere, mai ales prin sistemul de cote. Sistemul de cote era aplicat în multe alte arii: propor Ġia femeilor din Partidul Comunist, propor Ġia femeilor în posturi de conducere, în parlament, în poziĠii manageriale etc. În anii ’80, propor Ġia stabilită pentru femei în poziĠii reprezentative sau în func Ġii de decizie era de minimum 33%.

1.3.3. Condi Ġ ia femeii în regimul socialist Politica socialistă a avut efecte pozitive importante asupra statutului social al femeii, dar úi efecte perverse, negative. x

x

x

Efecte pozitive Participarea economic ă a femeii a sporit rapid. A crescut propor Ġia femeilor cu calificări înalte. Multe femei au fost promovate în func Ġii de conducere. Participarea la munc ă a oferit femeii securitate úi independenĠă economică. În 1980, num ărul femeilor participante la via Ġa economică era de 2-3 ori mai mare decât în 1960, dep ăúind cu 10-12% rata medie din Ġările dezvoltate. Unele ramuri ale economiei au devenit preponderent feminine: industria u úoar ă, sănătate (75%), educaĠie (69%), comer Ġ (64%). Femeile au fost stimulate s ă participe în activităĠi politice, dobândind frecvent pozi Ġii de conducere. Una dintre cele mai importante schimb ări pozitive a avut loc în educaĠie. MotivaĠia femeii de a-úi îmbunătăĠi nivelul educaĠional s-a dezvoltat rapid. Educa Ġia reprezenta o important ă cale de acces la locuri de muncă mai bune úi, în acelaúi timp, la un statut social mai bun. În câteva decenii, nivelul educa Ġiei femeii l-a egalat aproape pe cel al b ărbaĠilor. Numărul femeilor din învăĠământul superior a crescut de 4-5 ori în ultimii 30 de ani.


24 x

x

x

x

Datorită moderniz ării rapide a societăĠii, industrializării úi urbanizării, s-a înregistrat un proces rapid de modernizare a modului de via Ġă. Politica profeminin ă, pe fondul procesului de modernizare, a îmbun ătăĠit poziĠia politică úi economică a femeii în societate úi în familie. Atitudinile úi valorile tradi Ġionale s-au schimbat rapid, dar nu suficient. Am putea descrie sit uaĠia reală a femeii în societatea socialist ă ca un amestec de atitudini moderne, nondiscriminatorii, úi atitudini úi stereotipuri tradi Ġionale. ExistenĠa unei largi popula Ġii rurale a constituit o surs ă importantă de perpetuare a modelelor tradi Ġionale privind pozi Ġia femeii mai ales în familie. Au avut loc schimbări cu privire la diviziunea rolurilor în familie. Acest proces s-a derulat rapid, generând multe tensiuni. Participarea femeii în munc ă a pus o presiune extrem ă asupra familiei, pentru redefinirea rolurilor. În opozi Ġie cu modelul tradiĠional al diviziunii rolurilor, b ărbaĠii au început să-úi asume treptat responsabilit ăĠi în ce priveúte cur ăĠenia, gătitul úi îngrijirea copiilor. Cel mai important efect al acestui proces este promovarea unui nou mecanism social: rolurile în familie sunt progresiv negociate în func Ġie de contextul particular, tradi Ġia continuând s ă aibă un rol important, mai ales prin oferirea unei baze satisf ăcătoare de consens.

Efecte perverse Politica de menĠinere a nivelului de trai la un nivel sc ăzut, neglijarea produc Ġiei în favoarea consumului, nivelul calitativ scăzut al serviciilor pentru familie au înr ăutăĠit în mod special situaĠia femeii. CondiĠiile grele de lucru – 6 zile lucr ătoare pe săptămână (în ultima parte a anilor ’80, chiar 7 zile lucr ătoare), plus orele suplimentare, condi Ġiile proaste de muncă au afectat mai ales femeile cu copii. Rolul soĠiei, mai mult sau mai pu Ġin tradiĠional, datorită condiĠiilor grele a înr ăutăĠit poziĠia femeii úi a diminuat capacitatea úi dorinĠa sa de participare social ă ú i politică. În asemenea circumstan Ġe, multe femei au privit solicitarea de a participa la viaĠa politică úi socială mai mult ca pe o povar ă decât ca un drept, ca fiind ceva impus în mod arbitrar de regimul socialist, úi nu ca pe un avantaj individual úi colectiv. În plus, aúanumita participare politic ă a fost percepută mai puĠin ca un posibil drept la influenĠarea deciziilor importante, ci mai mult ca un mecanism opresiv de legitimare a regimului autoritar. Participarea politică era corelată mai degrabă cu beneficiul personal, úi mai puĠin cu promovarea intereselor colective.


x

25

Regimul din ce în ce mai autoritar a schimbat organiza Ġiile nonpolitice (sindicate, organiza Ġii de femei) în sisteme lipsite de o funcĠionare real ă. Din acest motiv, organizaĠiile de femei au dispărut practic în ultimul deceniu al regimului socialist. În întreprinderi sau la nivel local, organizaĠiile de femei au disp ărut încetul cu încetul sau s-au păstrat doar anumite structuri de conducere, care nu aveau nici o func Ġie. Forumul naĠional al femeilor a căpătat progresiv un rol mai mult simbolic. Modul mecanic úi arbitrar de impunere a sistemului de cote în promovarea femeii în pozi Ġii de conducere a generat reac Ġii negative. Sistemul de cote nu era perceput ca un mijloc de schimbare a poziĠiei femeii în societate, ci mai degrab ă ca un nou truc al conducătorilor politici, pentru a- úi spori controlul asupra vie Ġii sociale, o modalitate de a introduce úi mai mult arbitrar în promovarea femeilor. Reac Ġia negativă nu era faĠă de femeile implicate, ci faĠă de folosirea criteriului politic úi a intruziunii organismelor politice în procesul de promovare. F ăr ă îndoială că figura Elenei Ceauúescu, cu un cuvânt decisiv în promovarea cadrelor úi în mod special a femeilor, a accentuat atitudinea negativă faĠă de acest principiu la nivel de mas ă. O asemenea opĠiune politică era în contrast net cu un puternic curent ideologic, cu suport în masa colectivităĠii, care accentua promovarea exclusiv pe criteriul competenĠei. Această ideologie reprezenta un mecanism de apărare al comunităĠii împotriva intervenĠiei politice brutale în toate sferele vie Ġii sociale. Promovarea pe baza competenĠei, în calitate de criteriu unic, urm ărea sporirea responsabilităĠii, impunerea raĠiunilor specifice fiecărui domeniu, excluzând ingerinĠele politice. În plus, este probabil c ă această reacĠie, împărtăúită úi de o propor Ġie semnificativă de femei, reflecta într-o anumită măsur ă úi mentalitatea tradiĠională de oarecare neîncredere în capacit ăĠile femeii de a face faĠă anumitor tipuri de responsabilităĠi. Ca rezultat al acestei situaĠii complexe, faĠă de promovarea profesional ă úi social-politică a femeilor s-au dezvoltat sentimente ambivalente: pe de o parte, acceptarea accesului femeii la poziĠii profesionale úi politice înalte, ca un fapt normal; pe de alt ă parte, considerarea practicilor politice de promovare a femeilor, pe criteriul unic al genului, ca fiind artificial ă úi nebazându-se pe competen Ġe reale, reprezenta deci doar un alt mod de exercitare a autorit ăĠii úi arbitrarului regimului socialist.

26


1.3.4. Înr ăut ăĠ irea situaĠ iei femeii în ultima perioad ă a regimului socialist Criza economică, socială úi politică de durată a societăĠii socialiste, care a început la jumătatea anilor ’70 úi s-a agravat în anii ’80, a avut un efect negativ atât asupra situa Ġiei economice úi sociale a femeii, cât úi asupra gradului ei de participare social ă úi politică. În explicarea dinamicii atitudinilor faĠă de participarea social ă úi ă politic a femeii trebuie invoca Ġi cel puĠin patru factori: deteriorarea rapidă a condiĠiilor de viaĠă; politicile pronataliste agresive umilitoare; cre úterea autoritarismului úi arbitrarului regimului socialist; úi, ca un paradox, erodarea controlului politic. Criza economic ă îndelungat ă úi deteriorarea rapid ă a standardului de viaĠă, începute pe la jumătatea anilor ’70, au avut un efect negativ neaúteptat asupra procesului de participare social ă úi politică a femeii. Pe de o parte, creúte importanĠa muncii casnice, pentru a compensa par Ġial deficitul creat de scăderea resurselor financiare úi de colapsul serviciilor sociale destinate familiilor cu copii. Pe de alt ă parte, se înr ăutăĠesc condiĠiile de lucru: creúterea solicitării, scăderea salariilor, cre úterea zilei/săptămânii de lucru. În mod special femeile au avut de suportat un stres în creútere. Fenomenul de suprasolicitare, prin cumularea îndatoririlor profesionale, social-politice úi familiale, a generat o stare de extenuare úi suprasaturare. Combinarea deprecierii condi Ġiilor de viaĠă úi a totalitarismului politic, care a golit participarea politic ă de orice conĠinut, a dus la o tendinĠă de reorientare a femeilor spre via Ġa de familie. Politicile pronataliste agresive, ale căror efecte grave vor fi analizate în amănunt într-un alt capitol, au produs un alt úoc resimĠit de femei în mod mult mai accentuat. La presiunea psihologic ă a lipsei de control asupra propriei vieĠi s-a adăugat sentimentul de umilire úi de lipsă de putere a femeilor în a influen Ġa politica regimului socialist într-o problem ă deosebit de sensibilă pentru ele: planificarea familial ă. Erodarea controlului politic al regimului comunist asupra popula Ġiei, din ce în ce mai evident ă în anii ’80, a avut un efect specific asupra drepturilor femeii úi discriminării. La nivel formal, ideologia era în mod accentuat profeministă. Sistemul de cote aplicat pentru ocuparea func Ġiilor de conducere devenea din ce în ce mai agresiv. În acela úi timp, datorită erodării controlului politic asupra rela Ġiilor cotidiene, presiunea administrativă úi politică împotriva discriminării femeii a scăzut. În mod neaúteptat, s-au redeúteptat stereotipurile tradi Ġionale úi atitudinile negative faĠă de femei. Se poate afirma c ă hăr Ġuirea sexuală la locul de munc ă a fost “liberalizată”, inhibiĠiile de natur ă politică úi administrativă s-au pr ăbuúit rapid.


27

Putem afirma, în concluzie, că în ultimul deceniu al perioadei socialiste, programul ambiĠios de modernizare a situa Ġiei femeii úi de eliminare a discrimin ărilor a intrat într-o criz ă, suferind chiar r ăsturnări par Ġiale, cel puĠin în unele segmente ale societ ăĠii. S-a produs o înr ăutăĠire progresivă a situaĠiei femeii, contrabalansându-se astfel acumul ările pozitive.

Capitolul 2 SITUAğIA ACTUALĂ: EFECTELE TRANZIğIEI ASUPRA FEMEII

TranziĠia de la o economie centralizat ă spre o economie de pia Ġă, după căderea regimului comunist în 1989, s-a dovedit a fi mult mai dificil ă decât se sperase. După 10 ani, economia înc ă se află într-o criză persistentă. După oarecare speran Ġe de redresare în 1995-1996, anii 19972000 au fost caracteriza Ġi de o înr ăutăĠire dramatică a situaĠiei economice. Am putea estima c ă situaĠia femeii în timpul tranzi Ġiei a fost afectată advers semnificativ mai accentuat decât cea a b ărbaĠilor.

2.1. Participarea economic ă a femeii PopulaĠia feminină ocupată. În perioada tranziĠiei, femeile au reuúit să menĠină o rată relativ ridicată a participării economice, apropiat ă de cea a bărbaĠilor, în ciuda dificult ăĠilor uriaúe întâmpinate. Comparativ cu situaĠia din anul 1990, participarea economic ă a femeii a scăzut dramatic, dar doar u úor mai rapid decât a b ărbaĠilor. Tabelul 1 Dinamica populaĠiei feminine active/ocupate Femei 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 Ca procent din totalul populaĠiei ocupate 46,1 46,9 46,7 46,2 46,6 45,3 46,5 43,3 Comparând cu 1990 100,0 101,2 97,7 92,9 93,4 86,1 87,1 83,5 Sursă: Raportul dezvolt ării umane: România 1999.

Datele indică totodată faptul că femeile au o participare relativ înalt ă în activităĠi economice secundare (activit ăĠi care furnizează venituri suplimentare). În ciuda faptului c ă există o anumită diviziune a muncii în familie (se aúteaptă ca femeile să lucreze mai mult pentru cas ă, iar bărbaĠii

30


să aducă mai mulĠi bani), propor Ġia femeilor angajate în activit ăĠi economice secundare atingea, în 1997, 30,5% dintre cei angaja Ġi în asemenea activităĠi. ùomajul. În ciuda aúteptărilor, femeile sunt doar u úor mai afectate de úomaj decât bărbaĠii.

Tabelul 2 Dinamicile úomajului înregistrat* 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 BărbaĠi 2,2 6,2 8,1 9,0 7,9 5,7 8,5 Femei 4,0 10,3 12,9 12,9 11,4 7,5 9,3 * úomaj înregistrat la Oficiile For Ġ ei de Munc ă, la sfâr úitul anului. Sursă: Raportul dezvolt ării umane: România 1998, România 1999.

1998 10,2 10,5

Participarea salarial ă a femeii. Deúi numărul femeilor salariate a scăzut dramatic în perioada de tranzi Ġie, din acest punct de vedere, ele s-au situat pe o poziĠie mai bună decât a bărbaĠilor. Se pare c ă femeile sunt mai motivate de a păstra/găsi un loc de muncă salariat. Tabelul 3 Dinamica femeilor salariate 1990 1991 1992 1993 1994 Numărul femeilor angajate cu norm ă întreagă ca procent din numărul total al 41,7 42,8 42,3 42,0 42,8 salariaĠilor În comparaĠie cu 100 96,9 85,0 81,2 80,4 1990 Sursă: Raportul dezvolt ării umane: România 1999.

1995

1996

1997

43,6

44,1

44,4

79,9

78,7

79,2

Calitatea participării economice a femeii . Femeile ocupă poziĠii economice úi profesionale importante. Ele reprezint ă un sfert dintre patroni úi dintre cei în poziĠii manageriale úi administrative superioare; o jum ătate dintre specialiútii cu diplomă universitar ă; 60,8% dintre tehnicieni úi maiútri; 72,5% dintre funcĠionarii publici.


31

Femeile sunt angajate prioritar în urm ătoarele domenii: s ănătate, asistenĠă socială, educaĠie úi comer Ġ, sectoare care ofer ă salarii mai mici, dar cu o mult mai mare siguranĠă a locului de munc ă.

Tabelul 4 Structura populaĠiei feminine ocupate, dup ă statutul profesional úi pe grupe ocupaĠionale (ca procent din totalul grupei) – 1998 După statutul profesional Angajat Patron Lucr ător pe cont propriu Casnică Membru al unei cooperative agricole sau al unei companii agricole După grupa ocupa Ġională Manageri úi administratori cu func Ġii de conducere Specialiúti cu diplomă universitar ă Tehnicieni, maiútri FuncĠionari publici AngajaĠi în servicii úi comer Ġ Fermieri úi muncitori calificaĠi în agricultur ă, silvicultur ă ú i pescuit Muncitori úi meúteúugari Sursă: Raportul dezvolt ării umane: România, 1999. x x x x x

x x x x x x x

42,9 25,6 33,1 71,0 27,4 24,2 49,7 60,8 72,5 73,4 51,9 27,6

În ciuda faptului că femeile au o poziĠie destul de bun ă pe piaĠa muncii, sunt semne care indic ă o polarizare crescut ă în angajarea femeii în munc ă. În timp ce propor Ġia femeilor speciali úti, cu o calificare înalt ă, este în creútere, propor Ġia femeilor f ăr ă nici o calificare sau cu calificări inferioare, angajate în servicii temporare úi nesigure, pl ătite prost, sau chiar în economia subterană este, de asemenea, în creútere. Femeile tind să ocupe poziĠii profesionale cu preg ătire medie sau superioar ă, dar se plasează totodată úi în poziĠiile profesionale cele mai defavorizate. De exemplu, procentul de femei angajate în munci nepl ătite (de exemplu, în agricultur ă) este mult mai ridicat decât cel al b ărbaĠilor în situaĠie similar ă. DiferenĠe de venit. Există anumiĠi indicatori care arat ă că, în comparaĠie cu situaĠia din perioada socialist ă, se înregistrează o diferenĠiere moderat ă între salariile bărbaĠilor úi cele ale femeilor.

32


Tabelul 5 Dinamica salariului net al femeilor, ca procent din salariile b ărbaĠilor 1994

1995

1996

1997

1998

Salariul net la femeii ca procent din salariul b ărbaĠilor 78,6 79,0 76,0 Sursă: Raportul dezvolt ării umane: România, 1998.

76,2

80,1

Este foarte greu de spus în ce m ăsur ă diferenĠele pot fi explicate prin diferen Ġe în activităĠile efective úi în ce măsur ă sunt explicate prin discriminarea de gen. Cel mai important factor r ămâne probabil diferen Ġa dintre sectoarele de activitate: sectoarele în care femeile reprezint ă o majoritate sunt în general sectoare bugetare, cu salarii mai sc ăzute. Libera negociere a salariilor ar putea avea un efect secundar negativ: discriminarea salarial ă între bărbaĠi úi femei. În timp ce regimul socialist utiliza un sistem salarial rigid, reglementat prin lege, în aceste condi Ġii nefiind posibilă discriminarea salarial ă individuală, noul sistem al negocierilor individuale úi colective ale salariilor deschide posibilitatea proiectării unor stereotipuri sexiste mai vechi. Factorii participării economice a femeii. Datorită imensului stres economic creat de perioada de tranzi Ġie, implicarea femeii în activitatea economică a crescut considerabil. Sunt o serie de factori care afecteaz ă pozitiv sau negativ o asemenea participare. Factori pozitivi: 1. ÎmbunătăĠirea unor condi Ġii de muncă: introducerea săptămânii de muncă de 5 zile, din anul 1990; concedii mai lungi; concediu de maternitate mai lung; concediu pl ătit pentru creúterea copilului timp de 2 ani de zile. 2. Nivelul educaĠional úi de calificare ridicat al femeilor. 3. Atitudinea colectivă: se aúteaptă ca femeile să fie angajate în munc ă. ObĠinerea unei profesii reprezint ă o parte important ă a planurilor de viitor ale tinerelor femei. 4. Scăderea salariului real, care accentueaz ă necesitatea unui al doilea salariu în familie. 5. Schimbări în politica demografic ă: liberalizarea avorturilor, accesul la tehnici de planificare familial ă. În consecinĠă, posibilitatea planificării naúterilor a facilitat accesul femeii pe piaĠa muncii. 6. OpĠiunea proasigurare a sistemului de securitate social ă: în timpul tranziĠiei, beneficiile asociate locului de munc ă (concedii


33

de maternitate úi concedii plătite pentru cre úterea copilului) au crescut, în vreme ce beneficiile care nu sunt direct legate de sistemul de asigur ări sociale (beneficii noncontributive, de asistenĠă socială) prezintă tendinĠe descrescătoare. Factori negativi: 1. Descreúterea rapidă a ofertelor de servicii. 2. Înr ăutăĠirea unor condi Ġii de muncă, mai ales pentru femei. Creúterea propor Ġiei serviciilor prost pl ătite, mai ales în ramuri ale economiei care angajeaz ă predominant femei (industria textil ă, confecĠii, comer Ġ). Înr ăutăĠirea relaĠiilor umane la locul de munc ă, mai ales în întreprinderi private mici, în care controlul sindicatelor sau alte tipuri de control social este extrem de redus. Multe locuri de muncă în economia subteran ă, care asigur ă o protecĠie precar ă a muncii. 3. Erodarea rapid ă a suportului instituĠional pentru femeile angajate în muncă, mai ales pentru mamele cu copii mici. Serviciile de sprijin pentru activităĠile casnice sunt extrem de subdezvoltate. Mai ales serviciile pentru femeile cu copii mici sunt de o calitate precar ă úi într-o stare de confuzie organiza Ġională. Putem conclude că balanĠa este în favoarea particip ării la muncă. MotivaĠia de participare a femeii la via Ġa economică a crescut în perioada de tranziĠie. Descreúterea în participarea economic ă a femeii nu se explică datorită scăderii motivaĠiei, ci a oportunit ăĠilor. Un caz special: femeile rrome . Femeile rrome înregistreaz ă o participare extrem de sc ăzută în sistemul muncii salariale. Dup ă creúterea participării în muncă din anii ‘60-’70, datele existente demonstreaz ă o descreútere semnificativă a angajării formale în munc ă pentru această categorie de femei, începând din anii ’80 úi în mod accentuat dup ă 1990. Un studiu al populaĠiei de rromi realizat la nivel na Ġional de Institutul de Cercetare a CalităĠii VieĠii (ICCV), în 1992, constată că 70,3% dintre femei nu erau angajate în munc ă (E. Zamfir & C. Zamfir, 1993) Din acestea, doar 1,9% erau înregistrate ca úomeri. În ceea ce priveúte calificarea femeilor, situaĠia era următoarea: Profesii moderne – 10,6%. Calificări tradiĠionale – 0,6%. Făr ă calificare – 86,8%. x x x

34


Tabelul 6 Participarea economic ă a populaĠiei rrome Statutul privind angajarea în muncă BărbaĠi Femei

Total 26,3 1,1 16,2 47,4

Sectorul de stat 38,5 15,5 Sectorul privat 2,0 0,3 Întreprinzători independen Ġi 25,0 8,5 Făr ă ocupaĠie, 22,3 70,3 dintre care: ùomeri înregistraĠi, beneficiind de ajutor de úomaj 4,3 1,9 3,0 Sursă: Elena Zamfir, C ăt ălin Zamfir (coordonatori), 1993, ğ iganii, între ignoranĠă úi îngrijorare, Ed. Alternative, Bucureúti, 1993, p. 108.

Femeile rrome contribuie la venitul familiei, dar prin activit ăĠi periferice, dintre care unele sporesc marginalizarea social ă a acestei categorii. Alte cercetări indică faptul că, în ultimii ani, participarea femeii rrome pe piaĠa de muncă s-a înr ăutăĠit.

2.2. Participarea úcolar ă După cel de-al doilea r ăzboi mondial, nivelul educa Ġional al populaĠiei a crescut cu repeziciune, atât pentru b ărbaĠi, cât úi pentru femei. Femeile au un nivel educa Ġional uúor mai scăzut decât cel al bărbaĠilor, aceste diferenĠe înregistrând propor Ġii mai accentuate la genera Ġiile vârstnice, în timp ce genera Ġiile tinere înregistreaz ă o r ăsturnare de situaĠie: femeile tind să aibă un nivel educaĠional superior celui al b ărbaĠilor. Conform recensământului din 1992, propor Ġia femeilor din totalul persoanelor cu studii superioare este de 41,3%. În ceea ce prive úte genera Ġia tânăr ă, s-a produs chiar o r ăsturnare a situaĠiei. La nivelul învăĠământului liceal úi universitar, înc ă din 1990, femeile înregistreaz ă o rată mai ridicată a participării úcolare.

Tabelul 7 Rata brută a participării úcolare la toate nivelurile educa Ġionale 1994 1995 Femei 61,2 61,9 BărbaĠi 61,3 61,3 Sursă: Raportul dezvolt ării umane: România 1998.

1996 62,5 61,6

1997 63,5 62,3


35

Putem conclude că femeile au un nivel de educa Ġie ridicat úi deci o calificare înaltă, care tind să fie chiar mai mari decât ale b ărbaĠilor. Aceasta reprezintă un indicator al particip ării ridicate a femeii pe pia Ġa muncii úi totodată al motivaĠiei pentru participarea economic ă a femeii. Polarizarea educa Ġională. La nivelul întregii popula Ġii, se poate identifica un proces de polarizare educa Ġională, demarat în anii ’80 úi accentuat în perioada de tranzi Ġie. Pe de o parte, a crescut participarea în învăĠământul superior, în timp ce, pe de alt ă parte, participarea la învăĠământul obligatoriu scade. Abandonul úcolar la nivelul învăĠământului obligatoriu înregistreaz ă rate alarmante mai ales în perioada de început a anilor ’90. ùcolile profesionale prezint ă dezintegr ări masive. Se înregistrează chiar un procent al copiilor care fie nu sunt deloc înscri úi în învăĠământul primar, fie nu reu úesc să promoveze ciclul primar. Aceast ă polarizare în educa Ġie pare a fi mai pronun Ġată la populaĠia feminină. Dacă participarea în învăĠământul liceal úi superior a crescut, în acela úi timp a crescut úi abandonul úcolar în ciclul primar úi gimnazial.

Tabelul 8 Ratele înscrierii în învăĠământul primar, secundar úi în forme superioare de înv ăĠământ 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 Primar (%) Fete 90,5 91,8 91,7 88,6 91,1 91,3 92,1 96,6 BăieĠi 90,8 92,4 93,8 96,9 99,7 99,5 99,5 97,5 Secundar (%) Fete 89,7 76,5 67,2 65,5 67,9 70,0 69,3 69,7 BăieĠi 91,6 75,8 64,4 61,8 64,4 67,3 68,9 67,5 Superior (%) Fete 9,9 11,6 20,2 22,9 23,3 21,6 23,4 24,4 BăieĠi 11,2 13,4 20,3 22,5 22,2 20,3 21,1 21,0 Sursă: Raportul dezvolt ării umane: România 1999 úi România 1998.

1998

x x

x x

x x

69,0 66,6 27,9 23,1

Polarizarea educa Ġională este susĠinută úi indusă de polarizarea pieĠei de muncă. Datele par Ġiale existente ne pun în fa Ġa unor tendinĠe contrastante: pe de o parte, cre úterea numărului de locuri de munc ă, care necesită o pregătire superioar ă úi o calificare înalt specializată, pe de altă parte, descreúterea numărului de locuri de munc ă care necesită pregătire medie úi, în fine, creúterea numărului de locuri de munc ă care necesită un nivel scăzut de instruire. ùi aici, femeile vor fi probabil mai afectate decât bărbaĠii de polarizarea pie Ġei de muncă.

36


2.3. Nivelul de trai Schimbările profunde petrecute în societatea româneasc ă după 1989 au afectat în mod contradictoriu via Ġa economică úi socială a familiei úi îndeosebi via Ġa femeii. În mod deosebit, aceste schimb ări au intensificat presiunile economice asupra familiei: venitul majorit ăĠii familiilor înregistrează scăderi semnificative, creúterea riscului úomajului, degradarea beneficiilor sociale mult mai rapid decât alte forme de venit. Drept urmare, după anul 1990 se înregistreaz ă o explozie a săr ăciei. Deprecierea dramatic ă a nivelului de trai, corelat ă cu explozia de săr ăcie după 1990, a afectat cu prec ădere viaĠa femeilor. Pe ansamblu, nu avem nici o dovadă a feminizării săr ăciei în perioada de tranzi Ġie, dar este evident că anumite categorii de femei au fost grav afectate. Cele mai afectate sunt mamele singure. Datele existente arat ă că familiile monoparentale (cele mai multe fiind familii compuse din mame cu mul Ġi copii) sunt expuse unui risc extrem de mare de a se pr ăbuúi sub pragul de săr ăcie (C. Zamfir, coord., 1995). Nu exist ă nici o formă de ajutor special pentru aceste familii (M. Preda, 1999). Femeile vârstnice singure din zonele rurale, care tr ăiesc din pensiile cooperatiste extrem de mici, neavând nici o altă sursă de completare a veniturilor, sunt de asemenea expuse unui risc înalt de pauperizare. În oraúe, femeile vârstnice singure, f ăr ă pensie, reprezintă probabil un segment aproape neglijabil. Un factor agravant, contribuind substanĠial la pauperizare, este criza locuin Ġelor. Depresia dramatică a construcĠiilor de locuin Ġe în zonele urbane face ca lipsa de locuinĠe sau condiĠiile mizerabile de locuit s ă devină o problemă vitală pentru un segment important al populaĠiei. Deúi împart dificultăĠile economice ale tranzi Ġiei cu bărbaĠii, este de aúteptat ca, cel puĠin din punct de vedere psiho-emo Ġional, femeile, mai ales cele care au copii, să resimtă mult mai puternic úocul lipsei resurselor economice de trai. Degradarea serviciilor úi a suportului financiar pentru familiile cu copii reprezintă un alt factor agravant în deprecierea situa Ġiei femeii. Creúterea contribu Ġiei familiei pentru acoperirea costurilor de ocrotire a copiilor în creúe úi gr ădiniĠe fie sporeúte dificultăĠile economice ale familiei, fie, cel mai adesea, for Ġează anumite familii să renunĠe la folosirea acestor servicii. În perioada tranzi Ġiei, propor Ġia copiilor înscriúi în învăĠământul preúcolar a scăzut semnificativ. Sprijinul financiar úi prin servicii al familiilor cu copii reprezint ă o componentă a politicilor sociale care experimenteaz ă cea mai gravă depreciere dup ă 1989 (C. Zamfir, coord., 1999). Aloca Ġiile pentru copii s-au pr ăbuúit în 1996, ajungând la un procent de 25% din


37

valoarea pe care o aveau în 1989. Cre úterea lor în 1997 nu le-a apropiat însă de valoarea ini Ġială. Introducerea aloca Ġiei suplimentare pentru familiile cu doi sau mai mul Ġi copii, în 1997, a corectat într-o oarecare m ăsur ă carenĠele existente, f ăr ă să compenseze însă situaĠia de pauperizare masivă a familiilor cu mul Ġi copii. Retragerea total ă a subvenĠiilor pentru articolele pentru copii a agravat úi mai mult situaĠia, deja dramatic ă. În fine, alocaĠia pe viaĠă oferită mamelor cu mai mult de 3 copii a fost în mod gradual anulat ă, afectând îndeosebi acele femei care nu beneficiau de nici o formă de asigurare social ă, deoarece nu participaser ă pe piaĠa de muncă, datorită numărului mare de copii în îngrijire.

Tabelul 9 Dinamica transferurilor sociale, ca procent din valorile din 1989 (în preĠuri 1989) 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 Totalul transferurilor sociale financiare 115,6 103,3 86,9 78,4 82,1 93,7 7,5 94,9 Pensii 128,4 112,5 105,3 99,3 104,3 121,2 132,5 119,2 AlocaĠii familiale 124,4 57,2 34,4 26,0 28,4 24,4 23,2 34,4 Sursă: Baza de date a Institutului de Cercetare a Calit ăĠ ii VieĠ ii.

Multiplele deficienĠe ale sistemului de asisten Ġă socială bazat pe testarea mijloacelor, introdus în 1995 cu scopul de a garanta un minim ajutor celor mai săraci dintre săraci (dintre care o majoritate o reprezint ă femeile), au agravat úi mai mult situaĠia celor mai sărace femei. Degradarea serviciilor de s ănătate afectează femeile în mod special. Mai ales în ultimii ani, diferen Ġa între sat úi oraú în ceea ce priveúte calitatea úi accesibilitatea la serviciile de s ănătate a crescut semnificativ. Femeile din zona rural ă sunt în mod deosebit afectate de lipsa serviciilor de sănătate. Un caz special, care va fi analizat mai târziu în detaliu, este cel al serviciilor de planificare familial ă. Costul efectiv al îngrijirii medicale suportat în mod direct de popula Ġie a crescut semnificativ, ceea ce împiedică accesul unui important segment al popula Ġiei sărace la o îngrijire de sănătate minimală. Lipsa gravă a serviciilor de asistenĠă socială pentru femei în situaĠii dificile reprezintă un alt factor agravant. De úi a existat o reĠea specializată de servicii de asistenĠă socială în România pre úi postbelică, până în anul 1959, regimul socialist a desfiin Ġat complet sistemul de asistenĠă socială, considerând că noua organizare social ă conĠinea în sine resursele


38

necesare pentru prevenirea úi controlul problemelor sociale. Dup ă 1989, deúi s-a reluat preg ătirea profesional ă a asistenĠilor sociali la nivel de învăĠământ superior, serviciile publice de asisten Ġă socială sunt încă aproape inexistente. Nu se poate vorbi nici m ăcar de existenĠa unei strategii pe termen mediu úi lung de dezvoltare a unui sistem coerent de servicii de asistenĠă socială. Lipsa acestora este extrem de grav ă, mai ales în cazul categoriilor de femei care se confruntă cu cele mai mari dificult ăĠi: mame singure aflate în imposibilitatea de a- úi creúte copiii úi femeile victime ale violenĠei domestice. Astfel, deúi după 1989 rata natalit ăĠii s-a pr ăbuúit, numărul copiilor abandona Ġi nu numai c ă nu a scăzut, dar chiar a înregistrat o creútere în anumite perioade de timp. Unele studii arat ă că abandonul nu poate fi în mod simplist explicat doar prin s ăr ăcie, ci mai degrab ă cu asociatele acesteia: dezagregarea familiei, problemele sociale acute ca, de exemplu, dependen Ġa de alcool, violenĠa domestică, lipsa mijloacelor de planificare familial ă. Aceste afirmaĠii vin în sprijinul ideii c ă, în cele din urmă, lipsa serviciilor de asistenĠă socială ar putea fi factorul explicativ determinant pentru abandonul copilului.

2.4. Atitudini faĠă de femeie Este evidentă o tendinĠă de degradare a atitudinii fa Ġă de femeie în anumite zone sociale. CombinaĠia dintre explozia săr ăciei, úomaj, schimbarea sistemului de control social, deschiderea brusc ă spre Occident, privatizarea economiei a avut consecin Ġe directe úi indirecte care au determinat o înr ăutăĠire a modului în care femeile sunt tratate în diferite contexte sociale. Privatizarea economiei a determinat, ca efect secundar, dezvoltarea anumitor caracteristici ale unui capitalism s ălbatic. Sunt frecvent raportate cazuri în care femeile reprezint ă victimele favorite ale unei largi game de abuzuri. Noile rela Ġii de putere, rapid dezvoltate într-un sistem de economie privat ă, nu sunt corectate úi contrabalansate de mecanisme eficiente de protec Ġie socială, administrativă úi juridică a femeilor. Sindicatele, de úi foarte active úi eficiente în sectorul public, nu s-au dovedit a avea o influenĠă semnificativă în sectorul privat. DispariĠia mecanismelor politice úi administrative de monitorizare a relaĠiilor sociale la locul de munc ă pare să fi generat o creútere a abuzului fa Ġă de femei, a hăr Ġuirii sexuale, nu numai în sectorul privat, ci úi în sectorul de stat. Este evident ă lipsa unor mijloace eficiente de control social. x

x


39

Stresul social uriaú generat de veniturile mici, úomaj, riscurile implicate de noul sistem economic a sporit nivelul agresivit ăĠii úi al violenĠei sociale. Femeile, fie ca victime ale unor infrac Ġiuni obiúnuite, fie ca victime ale violen Ġei domestice, au atras ca un magnet agresivitatea social ă acumulată. Liberalizarea comunic ării mass-media are ca efect secundar sexualizarea rapidă a atitudinilor fa Ġă de femeie. După deceniile de puritanism socialist, mass-media a fost ispitit ă să pună în circulaĠie mesaje cu conotaĠie sexuală în cantităĠi industriale, invitând implicit la dezvoltarea unor atitudini prin care femeia este tratată mai puĠin ca o fiinĠă umană úi mai mult ca un obiect sexual. Liberalizarea necontrolat ă a dus, de asemenea, la o explozie a industriei bazate pe sex. Multe femei, mai ales dintre cele aflate în situaĠii dificile, au fost împinse în sistemul de exploatare sexuală, devenind o marf ă ieftină pentru traficul sexual internaĠional. Datorită acumulării diverselor procese negative reprezentând costurile tranziĠiei, procesul dezorganiz ării sociale a afectat progresiv anumite componente ale comunit ăĠii. Diver úi factori ai dezorganiz ării sociale (ca, de exemplu, ratele ridicate de úomaj, disperarea în fa Ġa viitorului, scăderea ratei căsătoriilor úi creúterea ratei divor ĠialităĠii, creúterea abandonului familial, mai ales în cazul b ărbaĠilor plecaĠi la muncă peste hotare, creúterea cazurilor de alcoolism úi a ratelor criminalit ăĠii) au afectat anumite categorii de popula Ġie, înr ăutăĠind îndeosebi situaĠia femeii. x

x

x

Capitolul 3 FACTORI/ACTORI SOCIALI AI PROMOV ĂRII PROBLEMATICII FEMEII PE AGENDA POLITIC Ă PrezenĠa problematicii de gen pe agenda public ă depinde de doi factori importanĠi: (a) prezenĠa problematicii de gen pe agenda principalilor actori publici – partidele politice, guvern, parlament, sindicate, organiza Ġii nonguvernamentale, mass-media úi opinia publică, dar úi agenĠiile internaĠionale úi (b) existenĠa unor organisme/mecanisme a c ăror principal ă funcĠie este să asigure promovarea aspectelor de gen în activit ăĠile statului. În general, aúa-numita maúinărie naĠ ional ă reprezintă toate aceste organisme dezvoltate în diferite momente de timp de c ătre sistemul public, fiind responsabil ă cu promovarea intereselor femeii în variate activit ăĠi publice ca iniĠiative politice, coordonarea activit ăĠii politicilor din domeniu, monitorizarea rezultatelor acestor activit ăĠi. Există două perspective distincte care ar trebui luate în considerare. Prima se refer ă la conĠinutul programelor politice: în ce m ăsur ă problematica de gen este inclus ă, în diverse forme, în programele actorilor publici, ca principii, obiective, strategii sau programe. A doua perspectiv ă este mai dinamică, referindu-se la instrumentele organiza Ġionale care asigur ă promovarea problematicii de gen pe agenda politic ă úi convertirea acestora în acĠiune. Sunt implicate în această a doua perspectivă două aspecte: existenĠa instrumentelor organiza Ġionale úi prezenĠa femeilor în poziĠii de decizie.

3.1. Femei în poziĠii politice cheie 3.1.1. SituaĠ ia actual ă Unul dintre cele mai úocante fenomene ale primilor ani ai tranzi Ġiei îl reprezintă dispariĠia masivă a femeii de pe scena politic ă. Dacă înainte de anul 1990 regimul socialist încercase s ă asigure, prin dictat politic, o prezenĠă masivă a femeii în pozi Ġii implicând responsabilit ăĠi politice, după 1990 femeile au disp ărut aproape cu des ăvâr úire din acest domeniu.


42

Din punct de vedere al prezen Ġei femeii în pozi Ġii de decizie ale sistemului politic, se pot distinge cu claritate dou ă perioade în procesul de tranziĠie: a) Prima perioad ă, între 1990-1996, ar putea fi caracterizat ă ca o tranziĠie f ăr ă femei. Femeile au avut o contribu Ġie scăzută la modelarea procesului politic, b ărbaĠii fiind de departe suprareprezentaĠi în poziĠiile politice cheie. Femeile au continuat să aibă o bună reprezentare în pozi Ġii profesionale (s ănătate, educaĠie, cercetare útiinĠifică), fiind foarte active pe pia Ġa muncii, relativ bine reprezentate úi în poziĠiile manageriale, dar practic inexistente în viaĠa politică. Cu greu puteau fi g ăsite câteva femei în poziĠiile politice din prima linie: ca mini útri sau membri ai parlamentului. În a doua linie se reg ăseau ceva mai multe femei, fiind încă mult subreprezentate. În acela úi timp, nu existau nici un fel de structuri statale sau politice specifice care s ă promoveze problematica de gen. b) A doua perioad ă a început în 1995, Conferin Ġa de la Beijing având un rol determinant în ini Ġierea schimbărilor semnificative cu privire la prezenĠa femeii atât pe agenda politic ă, cât úi în poziĠii de decizie. Această perioadă este caracterizată printr-o revigorare a particip ării politice a femeii, completat ă de un consens sporit cu privire la necesitatea unei asemenea participări. Programele politice au început s ă devină mai sensibile la problemele de gen. S-au înfiin Ġat organisme ale statului responsabile cu promovarea problematicii de gen. Procesul de creútere a numărului femeilor în pozi Ġii de decizie este însă încă lent úi inegal. Alegerile din 1996 nu au adus schimbări spectaculoase în ce priveúte reprezentarea politic ă a femeii: 27 de femei membre în parlament – 5,3%. 2954 de femei în func Ġia de primar – 2,7%. 39 831 de femei, consilieri locali – 6,1%. 1 718 consilieri jude Ġeni – 5,5%. În 1997, două femei au fost numite pre úedinĠi de comisii parlamentare, alte femei fiind numite vicepre úedinĠi, iar o femeie a fost aleasă vicepreúedintă a Camerei DeputaĠilor. În prezent, sunt 2 femei cu funcĠia de ministru úi 5 femei miniútri adjuncĠi. Sunt, de asemenea, femei în poziĠii importante în sistemul guvernamental úi la preúedinĠie. În preúedinĠie, există o femeie consilier de stat preziden Ġial (cea mai importantă poziĠie) úi două femei consilieri. x x x x


43

Este dificil de explicat prezenĠa slabă a femeii în noul sistem politic. ExplicaĠia poate fi căutată într-o combinaĠie de factori. Făr ă îndoială că mentalitatea prezent ă în întreaga lume, conform c ăreia politica reprezint ă o activitate preponderent masculin ă, are un rol semnificativ úi aici. De asemenea, mai pot fi ad ăugaĠi alĠi factori. În primul rând, femeile nu au ar ătat nici un fel de atrac Ġie deosebită pentru aceast ă zonă de activitate. Majoritatea femeilor plasate în timpul regimului socialist în pozi Ġii politice importante erau alese nu datorit ă capacităĠilor sau dorinĠei lor, ci mai mult ca un efect al sistemului de cote. Din acest motiv, femeile însele, după ce în ultimul deceniu al regimului socialist au suportat povara imensă a pauperizării, a reducerii drastice a bunurilor úi serviciilor de bază, a orelor lungi de muncă úi a politicii pronataliste primitive úi umilitoare, au p ărut a fi fost mai degrab ă dezgustate de participarea politic ă, preferând o reorientare spre familie. Contextul politic al primilor ani ai tranzi Ġiei reprezintă un alt factor important în explicarea fenomenului. Sindromul " Elena Ceau úescu " a reprezentat f ăr ă doar úi poate în primii ani dup ă căderea regimului socialist un inhibitor important al particip ării politice a femeii. Nu apar dezacorduri cu privire la principiul c ă promovarea ar trebui să fie egală, bazată pe criterii de competen Ġă úi, desigur, f ăr ă discriminare. PercepĠia dominantă (unele femei o estimeaz ă însă a reprezenta mai degrab ă punctul de vedere al b ărbaĠilor) este c ă problema nu rezid ă în principal în intoleran Ġa bărbaĠilor faĠă de femei, ci în motiva Ġia scăzută a femeilor de a intra în domeniul politicii. O cre útere a acestei motivaĠii, dublat ă de competenĠă úi susĠinută de o atitudine pozitivă a bărbaĠilor, va face ca promovarea femeii s ă nu fie problematic ă. Există însă úi un punct de vedere relativ diferit, sus Ġinut mai ales de unele reprezentante ale femeilor, conform căruia, în afara lipsei motiva Ġiei femeilor, există o anumită rezistenĠă a bărbaĠilor, care nu sunt înc ă obiúnuiĠi cu prezenĠa femeilor în poziĠii politice de decizie.

3.1.2. Perspective ReacĠia comunităĠii la dispari Ġia femeii din pozi Ġiile reprezentative ale vieĠii politice este, de asemenea, extrem de interesant ă. Mai ales în contextul modelului occidental, se poate observa un disconfort generalizat. ùi bărbaĠii sunt de părere că această situaĠie trebuie s ă se schimbe. Opinia publică úi partidele politice par a fi din ce în ce mai con útiente de importanĠa creúterii oportunit ăĠilor pentru femei în cadrul sistemului politic.

44


MotivaĠia femeilor de a participa activ pe arena politic ă este úi ea în creútere. Partidele politice par a fi din ce în ce mai con útiente de nevoia lărgirii spaĠiului acordat problematicilor femeii în cadrul programelor politice úi a creúterii reprezent ării acestora în pozi Ġii cheie în parlament, în sistemul ales al autorit ăĠilor publice locale, în conducerea partidelor politice. Partidele vor încerca s ă acorde mai mult ă atenĠie acestor aspecte în construirea platformelor electorale, pentru a ob Ġine voturile femeilor. Putem prezice cu un mare grad de confiden Ġă că acest proces se va accelera cu ocazia alegerilor locale úi parlamentare din anul 2000. Cum poate cre úte participarea politic ă a femeilor? Este semnificativ faptul că actorii politici au discutat ei înúiúi acest subiect în repetate rânduri. Controversele politice actuale nu se refer ă la obiectivul creúterii reprezentării femeii în viaĠa politică, ca atare, care pare a fi unanim acceptat, ci mai degrab ă la mijloacele prin care acest obiectiv poate fi atins. O primă încercare a fost sugerarea introducerii prin lege a unui sistem de cote. Este semnificativ pentru atitudinile actuale în aceast ă privinĠă faptul că úi unele reprezentante ale femeilor au respins o asemenea abordare. Ideea unui sistem de cote este în mod automat asociată cu distorsiunea criteriului de competen Ġă, larg practicată de regimul socialist, în dorin Ġa de a promova pe c ăi laterale. Femeile însele nu vor să fie bănuite de astfel de inten Ġii. Aceasta este, de exemplu, atitudinea exprimată de o distins ă doamnă avocat, aflată în conducerea unei organizaĠii de promovare a drepturilor omului úi femeii, doamna Irina Moroianu Zl ătescu (1997 a): “Nu putem vorbi de promovarea femeii prin statistici úi procentaje obligatorii, cum era obiceiul în timpurile de trist ă amintire ale sistemului totalitar. Acest lucru se f ăcea din motive de propagand ă, în conformitate cu criteriile politice sau cu gradul de rudenie fa Ġă de cei din nomenclatur ă, fiind departe de orice adev ărat ă ierarhie a valorilor, ceea ce a f ăcut ca opinia public ă să aibă o reac Ġi e de respingere a imaginii femeii conduc ător. Luând în considerare aceast ă experienĠă negativ ă, în noile circumstanĠ e femeia are sarcina dificil ă de a depăúi reticenĠ ele úi a ocupa un loc care îi apar Ġ ine de drept.”

De curând s-a discutat în parlament úi o altă soluĠie pentru stimularea reprezent ării femeilor în pozi Ġii alese prin vot: acordarea unor beneficii financiare suplimentare pentru acele partide care includ pe listele lor femei în poziĠii eligibile. Propunerea a fost respins ă datorită intervenĠiei categorice a unei doamne deputat, membr ă a Partidului NaĠional Liberal. Ea a prezentat dou ă argumente împotriva acestei propuneri. În primul rând, un astfel de sistem ar reintroduce sistemul de preferin Ġe, f ăr ă respectarea


45

criteriilor de competen Ġă; femeile nu au nevoie de astfel de forme de discriminare pozitivă, care sunt mai degrab ă jignitoare; există destule femei care, dacă vor cu adevărat, au capacitatea de a ob Ġine poziĠii de vârf în sistemul politic. În al doilea rând, pe termen lung, partidele care vor apela la astfel de politici preferen Ġiale vor pierde prin promovarea femeilor doar de dragul complet ării unor grile statistice, úi nu în baza competenĠei; o astfel de practică ar scădea capacitatea lor politic ă úi în acelaúi timp le-ar sc ădea popularitatea. Mai mult decât atât, un astfel de sistem ar putea avea un efect pervers demn de luat în considerare: pentru a satisface unele criterii artificiale de performan Ġă, este foarte probabil că în multe situaĠii vor fi promovate mai degrab ă femei f ăr ă opinie proprie úi lipsite de ini Ġiativă. Nu se poate prezice cu certitudine ce curs vor lua evenimentele. Ceea ce este sigur însă este că, într-un fel sau altul, reprezentarea femeii va creúte considerabil la urm ătoarele alegeri. Procesul va decurge probabil în mod natural, nefor Ġat prin anumite reglement ări, ci în baza unor mecanisme politice. Pe de o parte, se pare c ă procesul de conútientizare a problemei slabei reprezent ări a femeii va spori disponibilitatea partidelor politice de a promova femei. Pe de alt ă parte, acest context va stimula úi motiva probabil un segment mai mare de femei în a- úi spori activitatea politică. Cel puĠin pentru momentul de fa Ġă, introducerea unor instrumente legislative de discriminare pozitiv ă ar crea o stare de frustrare úi suspiciune, afectând în mod advers starea general ă de spirit în favoarea promov ării femeii.

3.2. Partidele politice Nu este acesta contextul unei analize am ănunĠite, dar putem observa că, în general, în toate programele partidelor politice, cu rare excepĠii, problematica femeii este prezentat ă în termeni generali, prin principii abstracte, f ăr ă a preciza angajamente clar specificate. Singura excepĠie demnă de menĠionat este necesitatea de a sprijini familiile cu copii. Alte probleme, ca s ănătatea reproducerii, serviciile sociale pentru femei, mai ales pentru femeile cu copii, violen Ġa împotriva femeii, sunt absente cu des ăvâr úire. Nici programul úi nici strategia guvernamental ă rezultată în urma alegerilor din 1996 nu fac nici o referire clar ă la anumite acĠiuni în ceea ce priveúte egalitatea de úanse în promovarea politic ă a femeilor. Promovarea problematicii femeii în programele partidelor politice reprezintă probabil cea mai important ă direcĠie de acĠiune pentru anii următori. Revizuirea programelor partidelor în vederea alegerilor din 2000

46


va oferi o posibilitate nou ă din acest punct de vedere. Având în vedere starea actuală a lucrurilor, ne putem a útepta la un oarecare progres, îns ă f ăr ă dimensiuni spectaculoase. În primii ani ai tranziĠiei s-a putut observa o oarecare inhibi Ġie în promovarea femeilor în pozi Ġii cheie ale partidelor politice. Noile partide social-democrate úi socialiste, ceva mai orientate ideologic spre promovarea femeii, par a fi experimentat la începutul anilor ’90 aceast ă inhibiĠie în mod specific. Promovarea femeii în pozi Ġii importante putea fi percepută ca o reminiscenĠă a practicilor anterioare ale regimului comunist. Din acest motiv a fost evitat orice gest care ar fi dat prilejul unor astfel de asocieri mentale, care erau oricum sugerate în permanen Ġă de partidele de dreapta. Partidele de dreapta, aflate în opozi Ġie până în 1996, par a se fi confruntat cu un alt tip de mo útenire. Toate aceste partide, cu excep Ġii minore, au apărut ca o restaurare a partidelor politice istorice care fuseser ă scoase în ilegalitate la începuturile regimului socialist. Fo útii membri ai acestor partide au folosit în mod inevitabil în reconstruirea de partid modalităĠi de acĠiune politică în acord cu climatul politic existent cu 50 de ani în urmă. Nu este întâmplătoare lipsa total ă a femeilor în grupurile persoanelor politice care au recreat partidele “istorice”. Ideologia acestor partide nu acorda nici o aten Ġie promovării femeilor în pozi Ġii politice. Partidele liberale au accentuat competi Ġia politică f ăr ă nici un fel de preorientare, nici măcar pe criterii de gen. PN ğCD, în jurul căruia s-a format coaliĠia care a câútigat alegerile din 1996, pare a avea o orientare mai degrab ă conservatoare, accentuând importan Ġa familiei úi, în consecinĠă, rolul vital al femeii în familie. Nu putem pune pe seama întâmpl ării faptul că trei femei aflate în pozi Ġii parlamentare de decizie (dou ă fiind preúedinĠi ai comisiilor parlamentare, iar una vicepre úedinte al parlamentului) sunt membre ale unor partide cu orientare social-democrat ă. În prezent se vorbeúte mult despre promovarea femeii în pozi Ġii electorale, dar nu exist ă nici un indiciu concret c ă partidele politice vor include în mod formal acest aspect între obiectivele lor, dincolo de menĠionarea principiului general. Una dintre disputele care au loc în cadrul partidelor politice se refer ă la întrebarea: ar trebui partidele s ă înfiinĠeze organizaĠii de femei? Destul de frecvent se manifestă sentimentul că o astfel de soluĠie exprimă úi promovează într-o măsur ă mai mare sau mai mic ă o formă a discriminării de gen, tratând femeile ca membre de clasa a doua ale partidelor politice. Pentru acest motiv, unele partide au decis explicit s ă nu înfiinĠeze astfel de organizaĠii (de exemplu, PNL). Partidul Român Umanist are o abordare opusă: nici el nu are o organiza Ġie de femei, dar aceasta se datoreaz ă


47

faptului că numărul femeilor membre de partid este foarte ridicat, în anumite filiale ele reprezentând chiar majoritatea (cazul Bucure útiului). Majoritatea partidelor politice consider ă însă importantă prezen Ġa unor organizaĠii politice proprii de femei. Femeile în pozi Ġii de conducere în aceste partide privesc îns ă o atare soluĠie ca fiind mai degrab ă o soluĠie tranzitorie. OrganizaĠiile politice de femei sunt considerate ca având mai ales un rol educa Ġional, de a pregăti femeile pentru o viaĠă politică competentă. Se pare că, în mod deosebit în partidele social-democrate úi socialiste, organizaĠiile de femei devin din ce în ce mai active. În 1998, femeile din 7 grup ări politice, cele mai multe de orientare social-democrat ă sau socialistă, au constituit Grupul de Ac Ġi une pentru Oportunit ăĠ i Egale (G7). Una dintre primele activit ăĠi a fost organizarea unui seminar na Ġional pe tema “Femeile în procesul social de luare a deciziei” . PDSR úi PD au organizaĠii de femei deosebit de active. De asemenea, Partidul SocialDemocrat are o astfel de organiza Ġie. În cadrul Conferin Ġei NaĠionale a PSDR (1998) s-a adoptat un program de ac Ġiune cu 7 secĠiuni: conceptul social-democrat al feminismului, discriminarea actual ă a femeii, discriminare în educaĠie, sănătatea femeii, violenĠa în familie úi hăr Ġuirea sexuală, femeile în familie úi comunitate, femeia în via Ġa publică.

3.3. Mecanismele statale pentru promovarea femeii ("maúinăria naĠională") Instituirea unor structuri având func Ġia de a promova problematica femeii în programele politice, în cadrul sistemului puterii politice, este considerată a reprezenta un instrument standard esen Ġial în procesul de promovare a egalit ăĠii de úanse. Astfel de instrumente institu Ġionale apar în structura tuturor statelor europene. Instituirea lor reprezint ă o recomandare insistentă a ONU. InexistenĠa unei astfel de structuri în cadrul sistemului de guvernare în timpul primei etape a tranziĠiei poate fi considerată un indicator clar al insensibilităĠii faĠă de problematica femeii. În 1995 úi, respectiv, în 1997, au fost create două centre instituĠionale cheie în cadrul sistemului guvern ării: Departamentul pentru promovarea femeii úi pentru politici familiale, condus de un secretar de stat, în cadrul Ministerului Muncii úi ProtecĠiei Sociale (MMPS) úi Subcomisia pentru oportunit ăĠ i egale, în cadrul parlamentului. Este semnificativ faptul că acest act de instituĠionalizare a fost realizat sub impactul cerinĠelor externe, úi nu ca r ăspuns la o necesitate intern ă,

48


resimĠită. Prima structur ă creată a fost sugerată de documentele ConferinĠei de la Beijing, iar cea de-a doua, prin asumarea modelului Parlamentului European. Crearea departamentului în cadrul executivului a fost realizat ă cu cele mai bune inten Ġii. Cu toate acestea, a fost evident de la bun început faptul că acesta nu avea nici pozi Ġia cea mai potrivită în cadrul guvernului úi nici instrumentele necesare pentru exercitarea autorit ăĠii presupuse de misiunea sa. Prin pozi Ġia sa în cadrul MMPS, departamentul are un câmp de acĠiune limitat la ariile de activitate care intr ă în responsabilit ăĠile ministerului din care face parte, neprimind responsabilitatea úi autoritatea de a coordona ansamblul politicilor sociale privind gama larg ă de probleme specifice femeii. Nu există nici un fel de unităĠi distincte care să aibă funcĠii similare în alte ministere relevante (Ministerul S ănătăĠii, Ministerul JustiĠiei, Ministerul EducaĠiei NaĠionale, PoliĠie etc.) împreună cu care acest departament ar putea coopera în dezvoltarea unei strategi politice globale. Au existat unele propuneri de transformare a acestui departament într-un organism interministerial, sub autoritatea direct ă a primului-ministru, propunere care a r ămas nefinalizată. Departamentului îi lipsesc, de asemenea, resursele umane úi financiare necesare pentru extinderea activităĠii, la data realiz ării acestei analize el fiind compus din 12 persoane; îi lipsea, de asemenea, o alocare bugetar ă adecvată pentru toate programele desf ăúurate. În afara personalului ministerului, departamentul are în jurisdic Ġia sa câte o persoană din toate cele 41 de direc Ġii judeĠene de munc ă úi protecĠie socială. Principala sarcin ă a reprezentan Ġilor teritoriali pare a fi colectarea de date cu privire la problematica femeii pe plan local, identificarea unor situa Ġii posibile de încălcare a drepturilor femeii úi păstrarea legăturilor cu organiza Ġiile nonguvernamentale locale. Un moment încurajator pentru activitatea departamentului a fost organizarea în România, în cooperare cu Diviziunea Na Ġiunilor Unite pentru Promovarea Femeii, a reuniunii Grupului de Înal Ġi Exper Ġi Guvernamentali, cu privire la implementarea Platformei de ac Ġiune adoptate de Conferin Ġa de la Beijing (12-14 septembrie 1996) în regiunea Europei Centrale úi de Est. Scopul acestei reuniuni a fost de a determina direc Ġia de dezvoltare a politicilor naĠionale corespunz ătoare úi a structurilor necesare pentru implementarea platformei. 100 de exper Ġi guvernamentali din 21 de Ġări úi 10 observatori din Ġările Europei Occidentale au participat la conferinĠă. Departamentul a elaborat Planul naĠ ional de ac Ġi une, care se doreúte a fi un program de ac Ġiune privind promovarea egalit ăĠii de úanse. Planul a fost aprobat de MMPS, dar nu a primit úi aprobarea guvernului, nefiind, în consecinĠă, un program guvernamental propriu-zis. Datorit ă lipsei


49

de autoritate úi de resurse a departamentului, Planul naĠ ional de ac Ġi une conĠine mai degrabă principii úi obiective generale. Nu con Ġine nici un fel de obiective concrete care ar putea fi realizate de c ătre diferite organisme guvernamentale; nu sunt specificate, de asemenea, sursele financiare. Departamentul a preg ătit până acum câteva importante proiecte de lege: Legea concediului pentru ocrotirea copilului, deja adoptat ă în parlament în 1998, proiectul Legii pentru oportunit ăĠi egale în toate sectoarele sociale úi politice. De asemenea, a elaborat unele programe naĠionale ca, de exemplu Programul de promovare la locul de munc ă a sănăt ăĠ ii femeii úi a sănăt ăĠ ii reproducerii úi Proiectul de instituire a unui fond pentru asigurarea întreprinderilor mici úi mijlocii aflate în proprietatea femeilor. Totodată, departamentul a fost consultat în procesul de elaborare a altor câtorva legi, contribuind prin includerea în aceste legi a principiului nondiscriminării. O acĠiune important ă a fost organizarea unui ciclu de seminarii pe problematica de gen, cu participarea speciali útilor din diverse ministere. În 1998, departamentul a avut un buget echivalent cu 70 000 ECU pentru programele de promovare a egalit ăĠii de úanse. Cele mai importante astfel de programe au fost: înfiin Ġarea unui Centru pilot pentru consilierea femeii (consiliere juridic ă, profesională úi de afaceri) úi cursuri de calificare úi recalificare pentru femei , organizate de Direc Ġiile locale de munc ă úi protec Ġie socială. În noua structur ă organizaĠională a MMPS, care a fost recent adoptată de guvern, pozi Ġia departamentului pare s ă piardă în influenĠă. Departamentul a devenit o direc Ġie general ă în cadrul departamentului de asistenĠă socială. În consecinĠă, la nivelul guvernului nu exist ă actualmente nici un instrument instituĠional care să promoveze o strategie politic ă globală pentru aducerea în aten Ġia guvernului a problemelor de gen. În instituĠia ombudsman-ului, în 1998, a fost înfiin Ġat un nou departament, care se ocupă de problemele femeilor úi familiei. Subcomisia parlamentar ă pentru oportunit ăĠi egale are ca Ġintă promovarea problematicii de gen în întreaga legisla Ġie. Un obiectiv deosebit îl reprezintă introducerea în legisla Ġia internă a reglementărilor internaĠionale úi în mod special a celor europene. Subcomisia este în poziĠia de a promova o politic ă legislativă globală úi articulată în domeniul egalităĠii de úanse. De la crearea sa, ea a jucat un rol foarte activ în promovarea úi sprijinirea reglement ărilor privind problematica de gen. Rămâne totuúi ca subiect deschis articularea celor dou ă componente distincte: promovarea legislativ ă a egalităĠii de úanse úi politicile sociale pentru sprijinul femeii.

50


3.4. Problematica de gen în legisla Ġie 3.4.1. Cadrul legal actual Sistemul legislativ moútenit de la regimul socialist s-a schimbat în unele puncte esen Ġiale după 1989, promovând mai pregnant, la nivel de principii, egalitatea de úanse, nediscriminarea úi alte măsuri importante de sprijin al femeilor aflate în situa Ġii vulnerabile. Promovarea în noua legisla Ġie a celor mai avansate prevederi la nivel mondial a fost în mod sistematic luată în considerare. Noua ConstituĠie, adoptată la 8 decembrie 1991, specific ă: România este teritoriul comun úi indivizibil al tuturor cet ăĠ enilor ei, indiferent de rasă, naĠ ionalitate, apartenenĠă etnic ă, limbă, religie, sex, opinie, afiliere politic ă, stare economic ă sau origine social ă” (Art.4).

Nediscriminarea, incluzând cea pe criterii de gen, este promovat ă explicit prin stipularea egalit ăĠii cetăĠenilor înaintea legii úi a autorităĠii publice (art.16), a dreptului de a vota úi a fi votat (art.34 úi 35), a dreptului la educaĠie (art.32). Dreptul nelimitat la munc ă este asigurat prin garantarea nediscrimin ării în toate sferele activităĠii economice: salarii egale, măsuri de protec Ġie a muncii, siguran Ġă úi igienă cu referiri specifice la femei (art.38). Codul Muncii adoptat în 1972 úi modificat în 1990 con Ġine multe asemenea drepturi specifice. Este înalt apreciat ă munca femeii, asigurându-i-se acesteia dreptul de a ocupa orice pozi Ġie la locul de munc ă, în conformitate cu pregătirea úi capacităĠile sale, impunându-se totodat ă adoptarea măsurilor necesare pentru crearea condi Ġiilor favorabile dezvoltării personalităĠii. Principiul nediscriminării salariale pe criterii de gen este inclus în mod explicit (I. Zlătescu Moroianu, 1997a). LegislaĠia muncii úi protecĠiei sociale conĠine, în afara principiului egalităĠii, alte reglementări cu referire direct ă la drepturile femeii, cu inten Ġia de a oferi o protec Ġie adecvată condiĠiei sale. I. Zlătescu Moroianu estimează acest aspect chiar ca o formă de discriminare pozitivă (1997a). Codul Familiei, încă valabil, cu unele modific ări adoptate dup ă 1989, prevede în mod explicit deplin ă egalitate între sexe în rela Ġiile de familie în sfera relaĠiilor personale úi patrimoniale, ca úi în exercitarea drepturilor úi îndatoririlor părinteúti.


51

Aúa cum vom vedea într-un alt capitol, legile care reglementeaz ă asigurarea social ă prevăd drepturi speciale pentru femeile angajate în munc ă. În rezumat, procesul legislativ, din perspectiva drepturilor femeii, a urmat după anul 1989 urm ătoarele direc Ġii: a) Păstrarea principiilor care afirm ă egalitatea dintre femei úi bărbaĠi, stipulate în legislaĠia anterioar ă. În acelaúi timp, aceste principii au căpătat formulări mai adecvate în raport cu noile principii de organizare a societ ăĠii româneúti după 1989. b) Completarea unor caren Ġe legislative, mai ales a celor care au devenit evidente datorit ă schimbărilor sociale úi economice produse. c) Ratificarea rapidă a convenĠiilor internaĠionale. Regimul socialist a fost deja foarte activ în adoptarea acestor prevederi, pentru a- úi ar ăta independenĠa úi a-úi asigura sprijinul Occidentului. Astfel, următoarele documente legislative au fost adoptate la diferite momente de timp: ConvenĠia privind reprimarea traficului de fiin Ġe umane úi exploatarea sexual ă (ONU, 1951), ratificată în 1954; ConvenĠia cu privire la consim Ġământul la c ăsătorie, vârsta minimă legală pentru încheierea c ăsătoriei úi înregistrarea căsătoriilor (ONU, 1962), semnat ă de România în 1963 úi ratificată în 1992; Pactul cu privire la drepturile economice, sociale úi culturale (ONU, 1966), ratificat în 1974; ConvenĠia drepturilor politice ale femeilor (ONU, 1954), ratificată în 1954; ConvenĠia privind cet ăĠenia femeilor căsătorite (ONU, 1958), ratificată în 1960; ConvenĠia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeii (ONU, 1979), ratificat ă în 1982; ConvenĠia privind protecĠia maternităĠii (OIM, 1919), ratificat ă în 1921; ConvenĠia cu privire la salarizarea egal ă pe criterii de gen (OIM, 1953), ratificată în 1957; ConvenĠia privind politica de angajare în munc ă (OIM, 1964), ratificată în 1973; 


















52

ConvenĠia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii (OIM, 1981), semnată de România de la bun început; ConvenĠia asupra egalit ăĠii de úanse úi a tratamentului egal al salariaĠilor bărbaĠi úi femei (OIM, 1983); ConvenĠia cu privire la protec Ġia drepturilor omului úi a libertăĠilor fundamentale (Consiliul Europei, 1953), ratificat ă în 1994. După 1989, procesul de ratificare s-a accelerat. În prezent, se pare că nu există nici o convenĠie internaĠională importantă la care România s ă nu fi aderat deja. Noua ConstituĠie stipulează un principiu legal important pentru fundamentarea acestei orient ări: convenĠiile internaĠionale la care România a aderat primeaz ă faĠă de legislaĠia internă. Art. 20 stipuleaz ă că prevederile constitu Ġionale asupra drepturilor úi libertăĠilor cetăĠenilor vor fi interpretate úi aplicate în conformitate cu DeclaraĠia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele úi tratatele la care România este parte. Dacă nu există o concordanĠă între acestea úi legislaĠia internă, vor prima reglement ările internaĠionale. Au fost întreprinse eforturi deosebite pentru armonizarea legisla Ġiei române cu cea european ă. Cu toate acestea, este nevoie de un proces îndelungat úi detaliat de armonizare. Procesul de acceptare a României în Consiliul Europei, finalizat în 1993, a constituit un important stimul în acest sens. DorinĠa României de a fi admis ă în Uniunea European ă úi în NATO a amplificat această orientare. 





3.4.2. Evaluarea actualului proces legislativ Din punctul de vedere al reglement ării aspectelor de gen, principalele puncte critice ale procesului legislativ nu se refer ă la spiritul legii úi nici la principiile generale, ci la mecanismele de aplicare a legii. Există un consens larg asupra faptului c ă o sursă importantă a dificultăĠilor tranziĠiei constă în blocajul instituĠional úi, într-o oarecare măsur ă, cultural, cuplat cu o sc ădere gravă a resurselor financiare, multe dintre obiectivele formulate explicit în programele politice r ămânând neatinse datorită capacităĠii limitate în dezvoltarea sistemelor institu Ġionale úi a modelelor culturale necesare pentru sprijinul acestora. Una dintre caracteristicile specifice procesului politic din România úi cu siguranĠă úi din alte Ġări în tranziĠie este uúurinĠa manifestă în adoptarea de legi, principii úi programe, în ratificarea conven Ġiilor internaĠionale, f ăr ă existenĠa unor


53

programe úi structuri precise pentru implementarea acestora. Agenda politică a României este plin ă de bunăvoinĠă, de formulări ale unor obiective úi principii generale, dar prezint ă un deficit semnificativ în ceea ce priveúte aplicarea lor practic ă. Legile adoptate nu sunt aplicate, proiecte de legi r ătăcesc prin procesul de legiferare, programele politice nu sunt traduse în acĠiune. După cum s-a menĠionat deja, legisla Ġia socialistă a fost caracterizată de opĠiunea pentru o abordare nonjuridic ă în promovarea nediscriminării. Datorită acestui motiv, legislaĠia a reglementat cel mai adesea egalitatea în termeni abstrac Ġi, la nivelul principiilor generale, f ăr ă să conĠină specificări cu privire la modul concret în care poate fi promovat ă egalitatea în anumite circumstan Ġe. Se poate afirma c ă în acest domeniu legislaĠia socialistă a fost în mod sistematic deprivat ă de reglement ări concrete úi de specificarea mecanismelor de aplicare a legii. DispariĠia mecanismelor politice úi administrative socialiste a generat o criz ă în reglementarea rela Ġiilor sociale. De aici úi nevoia acută de a dezvolta legisla Ġia prin specificaĠie. Monica Moroianu, avocat în Baroul Avoca Ġilor din Bucureúti, ofer ă următoarea evaluare global ă a legislaĠiei existente, din punct de vedere al egalităĠii de úanse: “LegislaĠ ia nu conĠ ine în mod expres prevederi discriminatorii, dar prin omisiune úi, mai adesea, prin ambiguitatea mecanismelor de aplicare a legii sau prin lipsa dorinĠ ei de a aplica legea, se ajunge la inegalit ăĠ i, care pot deveni un fenomen, dac ă nu este tratat cu aten Ġ ia cuvenit ă” (M. Moroianu, 1999, p.45).

În prezent, principala direcĠie de dezvoltare este includerea în legislaĠie a unor prevederi mult mai specifice împotriva discrimin ării femeii, însoĠite de sancĠiunile legale corespunz ătoare, precum úi dezvoltarea instrumentelor instituĠionale de implementare a acestor reglement ări, conform experien Ġei Occidentului. Această miúcare este absolut necesar ă, pentru a reflecta cre úterea rolului factorului juridic în reglementarea rela Ġiilor sociale, compensându-se astfel descre úterea rolului factorului politic úi administrativ. Este evident că în această nouă etapă dificultăĠile procesului sunt mult mai ridicate. Introducerea unor principii generale este simpl ă. Introducerea unor reglement ări de o înaltă specificitate este mult mai dificilă, deoarece implic ă o armonizare mai punctual ă a corpului legislativ úi o construcĠie instituĠională úi culturală: crearea instrumentelor institu Ġionale de aplicare a legii, complementar cu dezvoltarea unei noi culturi a acestor reglementări.

54


În acest context, putem înĠelege controversele actuale úi lentoarea perceput ă în procesul legislativ, ca úi nemulĠumirea general ă creată de rezultatele acestuia. Pe de o parte, apare tenta Ġia de a rezolva toate problemele prin promovarea de legi în termeni largi, con Ġinând mai ales principii generale, a úa-numitele legi-cadru. Aceste legi ofer ă cu siguranĠă un cadru legislativ de abordare, dar cel mai adesea nu ofer ă reglementări specifice sau instrumente juridice de abordare a diverselor cazuri. Datorit ă acestui motiv, se prefigureaz ă o anumită insatisfacĠie faĠă de o asemenea modalitate de abordare a problemelor. Pe de alt ă parte, prevederile legale r ămân nefuncĠionale datorită lipsei unui sistem instituĠional de aplicare a lor, limitelor competen Ġei persoanelor implicate în aplicarea actului de justiĠie, precum úi deficitului de cultur ă specifică asociată acestui mecanism. Sunt multe situaĠii în care incapacitatea sistemului public de a reforma mecanismele existente úi de a promova noi solu Ġii instituĠionale influenĠează negativ constituirea unei agende politice opera Ġionale. Conútientizarea dificultăĠilor de implementare reprezint ă un factor inhibitor pentru ini Ġiativele de rezolvare a diverselor probleme, inclusiv a celor privitoare la situaĠia femeii. Lentoarea sistemului nu este cauzat ă în primul rând de rezisten Ġe sociale úi culturale în rezolvarea problemelor, ci este mai degrab ă efectul unor resurse institu Ġionale úi financiare limitate. Multe proiecte politice care promovează soluĠii la diverse probleme specifice femeilor nu sunt finalizate, nu pentru că se refer ă la femei, ci pentru c ă, la fel ca în cazul altor obiective politice, nu sunt identificate instrumentele úi resursele adecvate pentru realizarea lor. Unele acte legislative au fost blocate în procesul de legiferare mai ales datorit ă acestor motive. De aceea presiunea exercitat ă de societatea civilă úi de organizaĠiile de femei se caracterizeaz ă mai degrab ă printr-un nivel sc ăzut, datorită conútiinĠei c ă dificultatea promovării diferitelor proiecte nu este determinat ă în principal de o atitudine antifeministă, ci se datorează unui blocaj mai general. În prezent sunt în discuĠie în parlament mai multe proiecte de lege cu referire la situa Ġia femeii: Legea egalit ăĠ ii de úanse pentru bărbaĠ i úi Femei, Legea privind anumite schimbări ale Codului Penal cu referire la violenĠ a domestic ă, Legea privind anumite schimbări din Codul Penal cu referire la abuzul sexual, Legea decriminaliz ării prostituĠ iei. Cea mai importantă încercare de a promova legislativ drepturile femeii o reprezint ă Legea pentru egalitatea úanselor pentru b ărbaĠ i úi femei . Proiectul ei a fost adoptat de guvern úi supus discuĠiei parlamentului.


55

Această lege intenĠionează a fi o expresie modern ă a principiului nondiscriminării în legislaĠia româneasc ă. Se sper ă, prin adoptarea ei, s ă se impună o nouă morală în relaĠiile femei-bărbaĠi în toate domeniile vieĠii sociale, mai ales în rela Ġiile de muncă. Deúi în mod formal conĠinutul legii se adresează sectorului administrativ úi partenerilor sociali, se intenĠioneaz ă crearea unor obliga Ġii politice úi morale atât pentru structurile publice, cât úi pentru cele private. Proiectul de lege urm ăreúte oferirea unei garanĠii a egalităĠii de úanse în toate domeniile vie Ġii sociale úi stipulează “obligaĠia autorităĠii publice de a ac Ġiona pentru implementarea corespunzătoare a acestui principiu”. Discriminarea directă úi indirectă pe criterii de gen este definit ă după cum urmează: “… discriminarea direct ă se refer ă la orice diferenĠ iere, excludere sau restric Ġi e f ăr ă vreo baz ă legal ă, violând drepturile úi libert ăĠ ile fundamentale ale omului. DiferenĠ ierea, excluderea sau restric Ġi a care deriv ă din reglement ări, prevederi sau practici uzuale úi efectele pe care le genereaz ă, le faciliteaz ă sau prin care afecteaz ă individul, indiferent de apartenen Ġ a de gen, constituie o discriminare indirect ă.”

Proiectul de lege interzice orice form ă de discriminare direct ă sau indirectă pe criterii de gen în sfera rela Ġiilor de munc ă, cu privire la: încheierea, suspendarea, modificarea sau terminarea serviciului; stabilirea úi modificarea salariului; alte drepturi sociale în afara celor salariale; preg ătire profesional ă, reciclare sau recalificare; promovare profesional ă; orice alte condiĠii de lucru. De asemenea, proiectul de lege încearc ă să excludă úi “hăr Ġuirea sexuală în instituĠie sau în orice alt loc în care persoanele î úi efectuează datoriile de serviciu, ca úi orice alt comportament cu conotaĠii sexuale care violeaz ă demnitatea personal ă”. Referirile la sancĠiunile úi compensaĠiile garantate celor care se dovedesc a fi subiectul discrimin ării sau hăr Ġuirii sexuale la locul de munc ă ocupă un spaĠiu semnificativ în proiectul de lege. Unii specialiúti au exprimat rezerve fa Ġă de o astfel de lege. Aceste rezerve reflectă starea general ă de nemulĠumire faĠă de adoptarea unor reglement ări legislative care se reduc la principii generale, f ăr ă specificarea unor situaĠii concrete úi a unor instrumente de interven Ġie. Există totodată teama faĠă de posibile efecte perverse ale unei astfel de abord ări: ea ar putea induce impresia c ă problemele au fost juridic solu Ġionate, situaĠia reală r ămânând însă la fel de puĠin reglementat ă ca úi până acum; ar putea crea sentimentul unei frustr ări colective faĠă de incapacitatea sistemului legal de a acĠiona eficient în soluĠionarea problemelor concrete.

56


Monica Macovei, membr ă a Baroul Bucure úti, face următorul comentariu asupra acestei legi: “Adoptarea unei singure legi a egalit ăĠ ii de úanse – solu Ġi e avut ă în vedere de anumite cercuri guvernamentale – nu este o solu Ġi e dezirabil ă. Este evident ă imposibilitatea de a rezolva problema egalit ăĠ ii de úanse în toate sectoarele sociale úi politice printr-o singur ă lege. De aceea, o astfel de lege ar fi ineficient ă, reprezentând un act pur formal, deoarece nu ar avea mijloacele necesare implement ării. Din punct de vedere legal, solu Ġi a este de a introduce prevederi specifice în legile care reglementeaz ă diferitele sectoare sociale, al ături de ini Ġi erea unor politici publice care ar trebui s ă compenseze pentru lipsa normelor úi să limiteze practicile discriminatorii care apar datorit ă eúecurilor legislative” (M. Macovei, 1999).

O a doua rezerv ă se refer ă la teama faĠă de o intervenĠie excesivă a sistemului legislativ în soluĠionarea diferitelor situa Ġii concrete. Există un sentiment larg împ ărtăúit că majoritatea problemelor legate de o posibil ă discriminare ar trebui rezolvate mai mult prin mijloace extrajuridice: atitudinea comunităĠii, mecanisme de parteneriat. O asemenea re Ġinere este întărită úi de imaginea public ă negativă a modului de func Ġionare a sistemului legislativ în România: costuri ridicate, timp îndelungat de rezolvare a unei probleme, distorsiuni frecvente ale aplic ării legii, tendinĠa unei antagoniz ări a conflictului caracteristică procedurilor juridice, descurajarea prevenirii acutiz ării problemei úi a stabilirii unei înĠelegeri în fazele incipiente ale problemei. Mai mult, transferul problemelor personale pe o agend ă publică nu pare a fi prea atractiv. Unele procese de h ăr Ġuire sexuală din SUA au fost percepute negativ în România, ceea ce explic ă multe dintre rezervele fa Ġă de introducerea în proiectul de lege a prevederilor privind acest domeniu. * *

*

Devine din ce în ce mai clar faptul c ă dezvoltarea capacităĠii instrumentului legislativ în promovarea egalit ăĠii de úanse trebuie f ăcută prin eforturi susĠinute úi simultane, pe urm ătoarele patru direc Ġii: a) Dezvoltarea unor reglement ări specifice pentru diverse tipuri de situaĠii. În această direcĠie, este esenĠială asimilarea experienĠelor legislative ale altor Ġări, în mod special a reglement ărilor europene. b) Dezvoltarea unui sistem instituĠional specific, atât juridic, cât úi de asistenĠă socială, care să implementeze legea, s ă prevină încălcarea drepturilor femeii úi să intervină asupra consecinĠelor unor astfel de acte. Sistemul institu Ġional pare a fi o variabil ă


57

cheie în proces, necesitând o aten Ġie specială, datorită complexităĠii sale. c) Instruirea profesional ă a persoanelor implicate în sistemul de aplicare a legii. Deúi s-a f ăcut un progres semnificativ în preg ătirea profesional ă a poliĠiei, procuraturii úi angajaĠilor din justiĠie, încă mai persistă o discrepanĠă între capacităĠile profesionale úi cerinĠele aplicării noilor reglement ări. Este important, de exemplu, ca procesul de formare a acestor specialiúti să se bazeze pe module privind drepturile omului, deontologia profesional ă, psihologie, sociologie úi asistenĠă socială. Dezvoltarea profesional ă a personalului implicat în promovarea egalit ăĠii de úanse úi a drepturilor omului trebuie sprijinită printr-o ampl ă dezvoltare culturală. d) Continua educare a comunităĠii în ansamblul ei în spiritul drepturilor omului úi, în mod specific, referitor la situaĠia femeii. Este necesar ă o conútientizare mai bună la nivel comunitar a problematicii femeii: promovarea aspectelor de gen nu numai pe agenda politică, dar, mai larg, pe agenda public ă. O cultur ă sensibilă la aspectele de gen trebuie s ă fie activ promovat ă.

3.5. AgenĠiile internaĠionale DorinĠa expresă de a adopta declara Ġiile NaĠiunilor Unite úi tratatele internaĠionale, mai ales în domeniul drepturilor omului, este un indicator clar al deschiderii României fa Ġă de dezvoltarea unei noi ordini legale, politice úi morale. O astfel de atitudine este în concordan Ġă cu linia tradiĠională a politicii duse de Ġara noastr ă, de promovare a moderniz ării prin absorbĠia unor modele deja implementate la nivel interna Ġional. În domeniul egalităĠii de úanse, ca úi în alte domenii, agen Ġiile internaĠionale úi regionale au jucat un rol foarte important în procesul de tranziĠie în România. România a avut de la începutul tranzi Ġiei o orientare accentuată spre asimilarea reglement ărilor internaĠionale úi spre atragerea suportului interna Ġional. A IV-a Conferin Ġă InternaĠională asupra Drepturilor Femeii, care s-a desf ăúurat în Beijing în 1995, a avut un rol deosebit în promovarea egalit ăĠii de úanse în Ġara noastr ă. Pe de o parte, “maúinăria naĠională” pentru promovarea femeii a fost înt ărită ca r ăspuns la solicitările ConferinĠei, iar pe de alt ă parte, Planul naĠional de acĠiune pentru promovarea femeii a fost dezvoltat pe baza platformei de la Beijing, semnată de Guvernul României.

58


Datorită dificultăĠilor neaúteptate ale tranzi Ġiei, încă de la început România a primit un considerabil sprijin interna Ġional pentru reformele în care s-a angajat. Începând din anul 1990, s-au stabilit reprezentan Ġe ale unor agenĠii internaĠionale în România: UNICEF, UNDP, UNFPA, ILO, acestora alăturându-li-se reprezentan Ġii Comisiei Europene. De asemenea, este activă o reprezentan Ġă USAID. Aceste agenĠii au avut un rol important în dezvoltarea unor programe variate, inclusiv privind problematica de gen. Încă din 1990 în România a func Ġionat ReprezentanĠa Specială UNICEF, care a dezvoltat úi sprijinit în parteneriat o varietate de programe în folosul mamei úi copilului: sănătatea reproducerii, ocrotirea copilului, combaterea abandonului copilului, protec Ġia copiilor abandona Ġi, reforma sistemului de declarare úi înregistrare a abandonului copilului, combaterea violenĠei împotriva femeii úi copilului, dezvoltarea asisten Ġei sociale. UNDP a dezvoltat un program comprehensiv de promovare a egalităĠii de úanse, care s-a accentuat dup ă ConferinĠa de la Beijing. Unele dintre cele mai importante ini Ġiative ale UNDP sunt: oferta de a sprijini Guvernul României în dezvoltarea úi implementarea Strategiei na Ġionale úi Planului de acĠiune pentru egalitatea dintre sexe, editarea unui raport cu privire la situaĠia femeii în România (Statutul femeii în România, 19971998 , UNDP, 1999) úi lansarea a dou ă proiecte – un proiect pilot Activizarea economic ă a femeilor din zone rurale (1998-2001) úi proiectul de realizare a Statisticii de gen (1999-2000). UNFP (Fondul NaĠiunilor Unite pentru Popula Ġie) a fost, de asemenea, activ în spijinirea dezvoltării politicilor privind sănătatea reproducerii. Organismele regionale, Uniunea European ă prin programul PHARE úi Consiliul Europei au sprijinit o serie de programe în aceste domenii. Principala direc Ġie de acĠiune era reforma în diverse arii úi sporirea conútientizării úi sprijinului pentru dezvoltarea societ ăĠii civile. USAID reprezintă principala sursă a unui program comprehensiv privind sănătatea reproducerii, dar a sprijinit úi alte programe, fie direct, fie prin alte organiza Ġii internaĠionale de tipul UNICEF-ului. ILO a oferit suport tehnic în special pentru dezvoltarea legisla Ġiei de munc ă. Unele guverne occidentale, inclusiv Guvernul Japoniei, au oferit la rândul lor suport pentru anumite programe. Ca s ă ne limităm doar la un exemplu, programul olandez MATRA a oferit suport pentru realizarea unui pachet de cursuri privind egalitatea de úanse úi problematica femeii din perspectiva femeilor jurnaliste din România. Sprijinul agenĠiilor internaĠionale a ac Ġionat la diferite niveluri. Primul nivel, în care rezultatele au ap ărut mult mai rapid, este dezvoltarea


59

legislaĠiei. Al doilea nivel îl reprezint ă sprijinul pentru dezvoltarea institu Ġiilor publice úi a capacităĠilor statului de a dezvolta úi implementa strategii úi programe. Al treilea nivel a acoperit dezvoltarea societ ăĠii civile úi a capacităĠii acesteia de a se organiza úi a deveni un factor activ în procesul de dezvoltare social ă. Pe ansamblu, se poate estima c ă intervenĠia agenĠiilor internaĠionale úi regionale a avut un efect pozitiv. A accelerat în mod substanĠial procesele legislative, institu Ġionale úi culturale de promovare a problematicii de gen pe agenda politic ă, a susĠinut dezvoltarea capacit ăĠilor politice úi culturale în acest domeniu. Se poate estima că a existat o convergen Ġă completă între procesul de promovare a femeii la nivelul institu Ġiilor internaĠionale úi regionale úi dinamica socio-cultural ă a societăĠii româneúti. Pe terenul unui asemenea consens, se pot însă detecta úi unele diferen Ġe de perspectiv ă úi, mai ales, de stabilire a priorit ăĠilor. Mai pot fi identificate, de asemenea, unele dificultăĠi în absorbĠia sprijinului interna Ġional, cu efecte adverse asupra eficienĠei acestuia. În principal, cel mai negativ factor s-a dovedit a fi dificultăĠile de realizare a unui parteneriat eficient cu organiza Ġiile internaĠionale în identificarea nevoilor reale úi în proiectarea programelor de acĠiune. S-au înregistrat dificult ăĠi de comunicare úi stabilire a unei cooper ări fructuoase între diversele segmente ale aparatului guvernamental úi agenĠiile internaĠionale. Cele mai modeste rezultate s-au ob Ġinut când agenĠiile internaĠionale au încercat s ă organizeze singure diverse programe sau au încercat să for Ġeze impunerea punctelor de vedere ale speciali útilor lor.

3.6. Sectorul nonguvernamental Sectorul nonguvernamental joac ă un rol important în con útientizarea colectivă a problematicii femeii, în identificarea surselor de discriminare a femeii, în mobilizarea opiniei publice. El a câ útigat un rol important ca partener al instituĠiilor naĠionale úi internaĠionale, promovând interesele femeilor. În acela úi timp, sectorul nonguvernamental a devenit o úcoală importantă în stimularea activismului femeilor în via Ġa publică. ùi în acest domeniu, mo útenirea lăsată de regimul socialist a fost tot una negativă. Singura organiza Ġie de femei acceptat ă de regimul socialist era în esenĠă o instituĠie cu o funcĠie pur simbolic ă: de a dovedi importanĠa acordată femeilor de c ătre regim. Îndeosebi în ultimii 10 ani ai perioadei socialiste, organizaĠia naĠională a femeilor nu a avut nici o activitate real ă de promovare a femeii, rezumându-se la un rol propagandist-decorativ. Nu

60


este deci surprinzătoare dispari Ġia de la sine a organiza Ġiei comuniste a femeilor imediat după revoluĠia din 1989. PuĠinele încercări de a reface această organizaĠie nu au întrunit nici un sprijin în masa comunit ăĠii, fiind chiar întâmpinate cu ostilitate. După 1989 au ap ărut multe organiza Ġii nonguvernamentale de femei, atât la nivel local, cât úi la nivel naĠional. Raportul publicat recent de reprezentanĠa UNDP în România listează 54 de ONG care se ocup ă de aspecte de gen (Statutul femeii în România, 1999): 26 au ca obiectiv promovarea femeii (unele dezvoltând activit ăĠi legate de dezvoltarea profesională – avocaĠi, jurnaliúti, oameni de afaceri, doctori, asistente medicale); 4 se centreaz ă pe drepturile omului, dou ă se centrează pe studii pe probleme de gen, iar celelalte ofer ă servicii de asistenĠă socială. Este important să adăugăm aici unele organiza Ġii centrate mai general pe promovarea drepturilor omului, active úi în promovarea drepturilor femeii. Pot fi identificate patru zone în care ONG-urile s-au dovedit a fi active în mod special: a. Promovarea drepturilor omului în procesul legislativ. Cea mai importantă contribuĠie s-a înregistrat în procesul de dezvoltare a noii legislaĠii. În ultimii ani, din ce în ce mai frecvent, forumurile diverselor ONGuri au adoptat propuneri pentru îmbun ătăĠirea legislaĠiei cu relevanĠă asupra situaĠiei femeii. Parlamentul úi guvernul cer adesea opinia ONGurilor asupra diferitelor probleme, f ăr ă însă ca o asemenea practic ă să fie sistematică. Astfel, în 1997, Comisia Parlamentar ă pentru Promovarea Drepturilor Omului a invitat organiza Ġiile nonguvernamentale de femei s ă-úi prezinte opinia asupra unui proiect de lege prin care avortul era scos în afara legii. Ca urmare a acestor discu Ġii, propunerea a fost respins ă. Proiectul de lege cu privire la decriminalizarea prostitu Ġiei a fost, de asemenea, discutat cu reprezentante ale ONG. Pe subiecte specifice legate de drepturile omului s-a întreprins mult mai puĠin. Unele ONG au oferit consultaĠie juridică pentru rezolvarea problemelor personale, dar acest tip de activitate se desf ăúoar ă mai degrab ă în regim de excepĠie. De exemplu, în cadrul Centrului pilot pentru protecĠia victimelor violenĠei domestice (creat de MMPS), două ONG-uri specializate în drepturile omului au oferit consultan Ġă femeilor în nevoie. Institutul Român pentru Drepturile Omului a publicat în 1997 o colec Ġie de articole úi extrase din legisla Ġia internă úi internaĠională: Drepturile femeii – egalitate úi parteneriat . Nu putem menĠiona însă nici o intervenĠie a vreunei organiza Ġii nonguvernamentale în vreun caz paradigmatic de violare a drepturilor femeii.


61

b. Promovarea intereselor femeii în domenii profesionale. Unele dintre cele mai active organiza Ġii de femei sunt dezvoltate pe arii profesionale. Organiza Ġia femeilor jurnaliste, de exemplu, a f ăcut eforturi semnificative pentru a creúte sensibilitatea faĠă de problemele de gen în mass-media. Organiza Ġia “moaúelor” a fost foarte activă în relansarea acestei profesii abolite pe perioada comunist ă úi creúterea contribuĠiei profesiei la promovarea s ănătăĠii reproductive. Organiza Ġiile femeilor de afaceri sunt de asemenea active în promovarea femeilor din aceast ă arie profesională. c. AsistenĠa socială. Cele mai multe organiza Ġii nonguvernamentale de femei î úi centrează activitatea pe promovarea s ănătăĠii reproducerii, prevenirii abandonului copilului, educarea tinerelor fete, asisten Ġa socială pentru persoane vârstnice. d. Studii de gen. Există două organizaĠii active în acest domeniu. Ele au publicat o serie de c ăr Ġi úi periodice. Societatea de Analize Feministe AnA a început s ă publice o revistă al cărei profil îl constituie studiile feministe úi a realizat unele studii privind reprezentarea femeii în manualele úcolare. În ciuda progreselor realizate în ultimii ani de c ătre organizaĠiile nonguvernamentale de femei, se înregistreaz ă o anumită “criză de creútere” a acestora. Următoarele puncte critice în activitatea organiza Ġiilor nonguvernamentale de femei pot fi identificate: a. OpĠiunea tematică. Miúcarea femeilor pare a se confrunta cu un dezechilibru tematic: politici sociale versus legislaĠie úi reprezentare. Este surprinzător faptul că, într-o perioadă de crize grave economice úi sociale, majoritatea organiza Ġiilor nonguvernamentale s-au concentrat asupra aspectelor legale úi a reprezentării femeii pe arena politic ă, practic ignorând domeniul politicilor sociale. Femeile sufer ă adesea datorit ă lipsei resurselor elementare, accesului din ce în ce mai sc ăzut la servicii de sănătate, inclusiv la serviciile de planificare familial ă, nesiguranĠei/lipsei locurilor de muncă, violenĠei, dependen Ġei economice severe, condi Ġiilor improprii de locuit, serviciilor de îngrijire a copilului insuficiente, h ăr Ġuirii sexuale la locul de muncă, lipsei serviciilor sociale care le-ar ajuta s ă rezolve situaĠiile grave cu care se confrunt ă. Adesea se simt marginalizate într-o economie în pr ăbuúire úi ignorate sau insuficient protejate de un stat care se retrage progresiv din func Ġiile sale sociale. În fapt, mi úcarea organizaĠiilor nonguvernamentale a dovedit a avea o capacitate sc ăzută de abordare a problemelor celor mai urgente cu care femeile se confrunt ă. Ele au fost practic inactive în promovarea unor politici sociale care s ă vină în sprijinul femeilor afectate grav de dificult ăĠile tranziĠiei. În acest context, promovarea unor drepturi ale omului abstracte nu poate fi perceput ă ca o prioritate. De

62


aceea, implicarea unor organiza Ġii nonguvernamentale în sus Ġinerea unor puncte de vedere articulate cu privire la politicile sociale de sprijin al femeii reprezintă în cel mai bun caz o excepĠie fericită. Problema se agraveaz ă când consider ăm unele discursuri feministe. În contextul problemelor grave úi brutale cu care se confrunt ă femeile în viaĠa de zi cu zi, discutarea unor stereotipuri sexiste din manualele úcolare pare a fi o preocupare pentru femeile care nu au de întâmpinat dificultăĠi serioase. Importul unor subiecte feministe la mod ă în societăĠile occidentale a fost perceput ca fiind mai degrab ă un semn al incapacităĠii de a formula problemele cu adev ărat importante pentru societatea noastr ă. Într-un program de televiziune, membra unei organiza Ġii feministe a folosit următorul exemplu pentru a ilustra practicile discriminatorii existente în societatea românească, în ceea ce priveúte femeia: în Suedia exist ă facilităĠi pentru schimbarea scutecelor copilului atât în toaletele pentru bărbaĠi, cât úi în cele pentru femei. Aceasta constituie o recunoa útere a responsabilităĠii egale pe care b ărbaĠii úi femeile o au în cre úterea copilului. În concluzie, atâta vreme cât în România nu vor exista astfel de facilităĠi în toaletele publice pentru b ărbaĠi, acesta va fi un simptom al lipsei unei dorinĠe reale a societăĠii româneúti în adoptarea unei atitudini nediscriminatorii. ReacĠia celorlalĠi participanĠi, atât femei, cât úi bărbaĠi, a fost mai degrab ă ironică. În România nu avem astfel de facilit ăĠi nici măcar în toaletele publice pentru femei. Comunitatea se confruntă cu probleme mult mai serioase úi mai urgente decât rearanjarea toaletelor publice într-o manier ă nediscriminatorie. OrganizaĠiile nonguvernamentale pun în mod normal un accent special pe promovarea problematicii femeii pe agenda public ă. Există însă un deficit cronic în ceea ce priveúte implicarea organiza Ġiilor de femei în rezolvarea problemelor la nivel local. Actualul proces de descentralizare administrativă creează un nou cadru pentru l ărgirea parteneriatelor locale úi pentru dezvoltarea de ini Ġiative în rezolvarea problemelor concrete ale femeilor. Ne putem aútepta că includerea femeilor în parteneriate locale va lua forme cu totul diferite decât cea a organiza Ġiilor nonguvernamentale la nivel naĠional. ExperienĠa la acest nivel este însă practic inexistentă. b. Handicapul competenĠei. În timpul primilor ani ai tranzi Ġiei, sectorul nonguvernamental a fost caracterizat mai mult de bun ăvoinĠă, decât de competenĠă. Destul de frecvent organiza Ġiile nonguvernamentale, inspirându-se din idealurile privind drepturile omului promovate de organizaĠiile internaĠionale, nu au reu úit s ă le adapteze pe acestea, în mod adecvat, la specificul realităĠii româneúti, r ămânând la nivelul principiilor abstracte.


63

“Incapacitatea de a dep ăúi nivelul principiilor abstracte úi al cerinĠ elor prea generale úi nespecifice, cât úi redundanĠ a discursului feminist au reprezentat o sursă important ă a dezacordurilor existente în discutarea situa Ġ iei femeii” (membr ă a conducerii PSDR).

În diverse discuĠii, mulĠi au considerat că principalul factor în încetinirea procesului de dezvoltare a organizaĠiilor nonguvernamentale de femei úi în impactul nesatisf ăcător al acestora asupra publicului úi a procesului politic este capacitatea limitat ă de formulare a problematicii specifice a femeii în România: “Din nefericire, aceste organizaĠ ii sunt înc ă slabe úi imature, neavând suficient ă experienĠă úi putere pentru a provoca o schimbare pozitiv ă în statutul femeii” (Mariana Brucher, 1999).

c. Perspectiva social ă. Din punct de vedere social, marea majoritate a organiza Ġiilor de femei au fost ini Ġiate de la nivelul clasei de mijloc úi superioare, reproducând diferen Ġele culturale existente între cele două lumi care constituie România de ast ăzi. OrganizaĠiile promovate de la nivelul masei colectivităĠii, ca úi cele promovate de înse úi grupurile care se confruntă cu probleme dificile sunt aproape cu des ăvâr úire inexistente. Lipsa de comunicare dintre segmentul modernizat úi de succes al popula Ġiei úi segmentul marginalizat care se confrunt ă cu probleme sociale úi economice extreme, având un deficit educa Ġional semnificativ úi oscilând între procesele de dezorganizare social ă úi de reînt ărire a unor stereotipuri tradiĠionale, se regăseúte cu claritate în pr ăpastia dintre organiza Ġiile nonguvernamentale ac Ġionând pentru promovarea drepturilor femeii úi masele de femei pe care ar trebui s ă le reprezinte. Clasa de mijloc sufer ă, la rândul s ău, din cauza dificult ăĠilor tranziĠiei, dar are o alt ă perspectivă asupra situaĠiei. Din acest motiv, capacitatea acesteia de a în Ġelege perspectiva segmentului s ărac úi deznădă jduit al populaĠiei este în mod sever limitată. Este evidentă sensibilitatea scăzută a organizaĠiilor nonguvernamentale fa Ġă de problemele extrem de grave ale grupului femeilor sărace. În mod frecvent, problemele formulate sunt, de fapt, problemele femeilor aflate în pozi Ġii medii sau superioare din punct de vedere profesional. Subiectele feminismului occidental sunt mult mai relevante pentru acest segment social mic decât pentru masa de femei care se confruntă cu dificultăĠile grave ale tranzi Ġiei. O important ă direcĠie de dezvoltare ar fi dep ăúirea viziunii înguste a claselor mijlocii úi superioare, reprezentate aproape în exclusivitate în miúcarea organizaĠiilor nonguvernamentale, úi adoptarea unei viziuni care să exprime experienĠa largă úi diversificată a întregii populaĠii feminine.


64

Trecerea de la organiza Ġii elitiste la organizaĠii dezvoltate în masa comunităĠii, adresându-se direct problemelor sociale concrete úi incluzând femei din medii úi comunităĠi sociale diferite, reprezint ă o problemă esenĠială. Acest defazaj se reflectă într-o situaĠie deosebit de semnificativ ă. În momentul de faĠă, nu există nici un fel de organiza Ġii ale femeilor în zonele rurale. ExplicaĠia conform căreia acest lucru s-ar datora unui activism scăzut al femeilor din mediul rural este infirmat ă de un alt fapt: în alegerile locale, mai multe femei au fost alese ca primari sau consilieri locali în zonele rurale decât în cele urbane. De aceea se pare c ă satul ar fi mult mai potrivit pentru sprijinul particip ării femeii, deúi până acum această participare este în Ġeleasă la nivel politic úi mai puĠin la nivelul organiza Ġiilor nonguvernamentale. d. Probleme organiza Ġionale. Capacitatea limitată de mobilizare socială úi de organizare eficient ă constituie un factor negativ important în miúcarea de femei. După cum afirmă multe dintre femeile aflate în pozi Ġii de conducere, capacitatea organiza Ġiilor nonguvernamentale de femei de a comunica úi coopera între ele este înc ă foarte scăzută. Cele câteva încercări de instituire a unor forme na Ġionale de organizare nu au avut pân ă acum decât rezultate modeste. Aici poate fi identificat ă una dintre explicaĠiile influenĠei lor limitate asupra comunit ăĠii úi asupra instituĠiilor publice. e. Dinamica resurselor financiare . Încă de la începutul tranziĠiei, organizaĠiile româneúti au fost iniĠiate úi sprijinite financiar de c ătre organisme sau organiza Ġii nonguvernamentale interna Ġionale, depinzând aproape în totalitate de resurse financiare externe. Exist ă patru surse importante de finanĠare externă: Organismele interna Ġionale: UNDP, UNICEF etc. Organismele europene: Consiliul Europei úi mai ales Comisia European ă. Programul PHARE a demonstrat o predilec Ġie deosebită pentru suportul sectorului nonguvernamental. Sprijinul altor state: Statele Unite, Marea Britanie, Suedia, Olanda, FranĠa etc. OrganizaĠii nonguvernamentale occidentale care au preferat cooperarea cu organiza Ġii nonguvernamentale române úti. Capacitatea limitată de atragere a resurselor financiare interne reprezintă un factor inhibitor în dezvoltarea sectorului nonguvernamental. Testul crucial al viabilităĠii sectorului nonguvernamental românesc îl va constitui schimbarea raportului dintre sursele de finan Ġare externă úi internă. Pe de o parte, organizaĠiile nonguvernamentale române úti trebuie să dezvolte strategii de mobilizare a fondurilor interne, iar pe de alt ă parte, x x

x

x


65

vor avea de prezentat programe credibile pentru societatea româneasc ă. Totodată, sistemul public trebuie s ă dezvolte mecanisme de cooperare cu organizaĠii private nonprofit, incluzând finan Ġarea unora dintre activit ăĠile acestora. Pe de o parte, statul are resurse financiare foarte limitate úi implicit capacitatea sa de dezvoltare a parteneriatelor cu societatea civil ă este minimă. Pe de alt ă parte, plângerile continue ale unor organiza Ġii nonguvernamentale cu privire la sprijinul insuficient acordat de stat pentru activităĠile lor ar putea fi mai degrab ă o scuză úi un indicator al incapacit ăĠii lor de a atrage resurse. Schimbarea surselor de finan Ġare va produce în mod inevitabil schimbări importante în orientarea organiza Ġiilor nonguvernamentale. În primul rând, cre úterea finanĠării interne va fi asociat ă inevitabil cu o diminuare substan Ġială a nivelului de finan Ġare; sprijinul extern a fost mult mai ridicat în compara Ġie cu ce se va putea acoperi prin contribu Ġii interne. O astfel de schimbare va avea cu siguran Ġă un efect descurajator, determinând o selec Ġie drastică a actualelor organiza Ġii úi chiar schimbări substanĠiale în orientarea lor. În al doilea rând, criteriul credibilit ăĠii va suferi schimbări majore. Finan Ġarea din surse publice va fi probabil condi Ġionată de schimbări substanĠiale în programele nonguvernamentale care vor fi oferite. Probabil c ă programele orientate spre rezolvarea diverselor probleme ale comunit ăĠii vor fi preferate celor de pledare a cauzei diverselor grupuri defavorizate. f. Tensiuni între sectorul nonguvernamental úi instituĠiile guvernamentale. Între cele dou ă sectoare poate fi adesea perceput ă o stare de nervozitate úi frustrare reciproc ă. Sectorul nonguvernamental reclamă adesea atenĠia marginal ă de care se bucur ă din partea institu Ġiilor guvernamentale, aparenta lips ă de voinĠă politică în promovarea unei atitudini deschise úi suportive. Acest lucru este adev ărat mai ales în ceea ce priveúte organiza Ġiile nonguvernamentale de femei. De exemplu, nici o organizaĠie de femei nu a fost invitat ă să ia parte la Consiliul consultativ al organizaĠiilor nonguvernamentale organizat în 1999 de c ătre primulministru. Pe de altă parte, instituĠiile publice, fiind confruntate cu dificult ăĠile practice ale instituĠionalizării úi instrumentării obiectivelor generale, pe fondul limitării drastice a resurselor, tind s ă reac Ġioneze negativ la presiunile abstracte ale sectorului nonguvernamental. nonguvernamental. Pot fi identificate mai multe cauze ale fracturii de comunicare úi cooperare dintre sistemul guvernamental úi cel nonguvernamental: nonguvernamental: Decalajul dintre cerin Ġele adesea abstracte, idealiste, ale sectorului nonguvernamental nonguvernamental úi orientarea inevitabil pragmatic ă a sistemului guvernamental. Un parteneriat eficient se poate x


66

realiza numai într-un cadru de cooperare între cele dou ă sectoare la nivelul practic al identific ării soluĠiilor posibile. Responsabilii guvernamentali se plâng frecvent de efectele contraproductive ale amatorismului sectorului nonguvernamental. O anumită criză de reprezentativitate a sectorului nonguvernamental. Acesta nu dispune de argumente solide c ă exprimă efectiv punctul de vedere al societ ăĠii civile sau cel pu Ġin al unor segmente semnificative ale acesteia. Incapacitatea sistemului guvernamental de a organiza un proces consultativ extins. Presiunea pentru o reform ă rapidă în toate sectoarele sociale a produs în mod paradoxal o deschidere scăzută pentru consultarea public ă. Adoptarea pripit ă a reformelor institu Ġionale, ca úi presiunea creat ă de puterea grupurilor politice în procesul de luare a deciziilor au determinat adeseori o respingere a procesului consultativ. În multe situa Ġii, instituĠiile publice au pretins c ă presiunea timpului explic ă deficitul de consultare cu diferite segmente ale comunit ăĠii. Tipică pentru aceasta este disputa legat ă de practica guvernelor de a limita prerogativele legislativului, prin promovarea de ordonan Ġe de urgenĠă. Cu precădere în 1997-2000, guvernul a fost acuzat de for Ġarea legislativului prin recurgerea abuziv ă la astfel de practici, depăúind prevederile constitu Ġionale. Cu atât mai mult, consultarea organiza Ġiilor nonguvernamentale este perceput ă adesea ca fiind consumatoare c onsumatoare neproductiv neproductiv ă de timp. Faptul că guvernele s-au bazat mai mult pe competen Ġa str ăină decât pe cea intern ă úi pe procesul democratic scade úi mai mult deschiderea c ătre organizaĠiile nonguvernamentale. nonguvernamentale. DificultăĠile de comunicare úi cooperare dintre sistemul public úi organizaĠiile nonguvernamentale trebuie în Ġelese în contextul mai general al tranziĠiei, caracterizat de multiple dificultăĠi de comunicare între sistemul politic úi societatea civilă. x

x

x

3.7. Sindicatele Imediat dup ă 1989, în România se înregistreaz ă o adevărată explozie a miúcării sindicale. În locul sindicatului unic controlat de partid úi incapabil să promoveze interesele angaja Ġilor, s-a produs o dezvoltare rapidă a miúcării sindicale atât la nivelul întreprinderilor úi ramurilor Ġă importantă economice, cât úi la nivel naĠional. Sindicatele au devenit o for Ġă


67

în dialogul dintre guvern úi salariaĠi. În fapt, sindicatele au reprezentat cel mai important canal de manifestare al societ ăĠii civile în perioada tranziĠiei. În ceea ce priveúte interesele femeilor, sindicatele au în anumite zone contribu Ġii importante, în vreme ce în alte zone interven Ġia lor r ămâne marginală. IniĠial sindicatele úi-au concentrat activitatea pe solicitarea de beneficii economice generale: p ăstrarea locului de munc ă úi negocierea salariilor. Aceste două obiective majore au devenit, în mod inevitabil, o prioritate, în condi Ġiile colapsului nivelului de trai, dup ă anul 1990. Totodat ă, confederaĠiile sindicale au fost foarte active în procesul de elaborare a principalelor documente legislative referitoare la rela Ġiile de muncă. În aceste circumstanĠe, este de înĠeles faptul că sindicatele au acordat o atenĠie mai mică reglement ărilor specifice ale condi Ġiilor de munc ă, inclusiv celor cu privire la pozi Ġia femeii la locul de munc ă. Respectarea drepturilor femeii la locul de munc ă ocupă deocamdată o poziĠie marginal ă pe agenda activit ăĠilor uniunilor sindicale. Singurele excep Ġii notabile sunt cele cu privire la sprijinul drepturilor colective în ramurile în care for Ġa de muncă feminină este predominant ă. Femeile sunt reprezentate reprezentate în aceste ramuri ramuri în mod semnificativ la nivelul nivelul conducerii sindicatelor. În unele federa Ġii sindicale, cum sunt cele ale po útei úi comunicaĠiilor, condiĠiile de muncă pentru femei au constituit obiectul unor clauze speciale în contractele de munc ă, negociate cu o comisie specială alcătuită în majoritate sau, uneori, în exclusivitate din femei. Relativa neglijare a problematicii femeii pe agenda activit ăĠilor sindicale poate fi atribuit ă următoarelor circumstan Ġe. În primul rând, sindicatele sunt în mod deosebit active úi eficiente în acele sectoare economice caracterizate prin putere social-economic ă ridicată, în care for Ġa de muncă masculină este predominant ă – minerit, oĠelării, construcĠii de maúini, sistemul energetic, transport. Interesele sectoarelor din industria uúoar ă úi servicii, în care predomin ă femeile úi care au o putere economic ă úi socială scăzută, nu au constituit o prioritate pentru activit ăĠile sindicale. În al doilea rând, trebuie semnalată prezen Ġa slabă a uniunilor sindicale în proaspătul sector privat. Întreprinderile particulare mici úi mijlocii sunt slab sindicalizate. Din acest motiv, sindicatele pot face extrem de pu Ġin pentru prevenirea abuzurilor de la locul de munc ă în acest sector. În sfâr úit, s-a acordat aten Ġie mai ales problemelor elementare ale angaj ării în muncă, existenĠei unui loc de munc ă úi nivelului salarial, úi mai puĠin calităĠii condiĠiilor de munc ă. În ultimul timp, se constată o creútere a preocupărilor confederaĠiilor sindicale pentru problematica femeii. Cele mai multe

68


confederaĠii sindicale au o femeie vicepre úedinte, aceasta fiind responsabilă pentru promovarea intereselor specifice ale femeii. În momentul în care economia României va ajunge la un oarecare echilibru, se aúteaptă ca sindicatele să-úi sporească rapid contribuĠia la asigurarea respectării drepturilor femeii în rela Ġiile de muncă úi promovarea unor condiĠii de muncă úi de viaĠă adecvate. Se pare c ă se produce o accelerare a promovării problematicii femeii pe agenda uniunilor sindicale. Receptivitatea guvernului fa Ġă de organiza Ġiile sindicale de femei este mult mai mare decât cea fa Ġă de organizaĠiile nonguvernamentale. De exemplu, Departamentul pentru promovarea femeii úi a politicilor pentru familie (din cadrul MMPS) a semnat un acord de cooperare cu organiza Ġiile de femei din cele mai importante confedera Ġii sindicale cu privire la angajarea femeilor. Acest acord stipuleaz ă organizarea unor activit ăĠi comune de promovare a egalit ăĠii de úanse la locul de munc ă úi a unor programe comune de preg ătire pentru membrii sindicatelor, în vederea promov ării nediscriminării pe criterii de gen.

3.8. Mass-media În societatea contemporană, mass-media reprezint ă un instrument extrem de important în formarea mentalit ăĠii colective úi modelarea programelor politice. Pân ă în prezent, procesul de promovare a aspectelor de gen în programele mass-media este considerat de cei mai mul Ġi actori sociali ca fiind nesatisf ăcător. PrezenĠa subiectelor cu privire la situa Ġia femeii în cotidiene este mai degrabă o excepĠie. Există părerea că deseori capacitatea acestora de a analiza problemele sociale este relativ sc ăzută, atenĠia lor fiind focalizată pe evenimentele economice úi politice, considerate a fi de mai mare interes pentru public. Ca urmare a unei combin ări de factori, incluzând orientarea spre senzaĠional, presa cotidian ă prezintă tendinĠa de a promova stereotipuri legate de apartenen Ġa de gen (Proiectul "Politici": Concluzii ale monitorizării presei în perioada decembrie 1996–decembrie 1997). Conform acestei analize úi altor analize similare, presa pare a fi populat ă de următoarele tipuri de femei: a) Femeile ca obiecte sexuale. Liberalizarea sexual ă a mass-media, ca reacĠie într-o anumită măsur ă la puritanismul comunist, a fost caracterizată de o explozie a prezent ării femeii ca obiect sexual. Sunt trei situaĠii diferite în care femeile sunt prezentate în aceast ă


69

perspectivă. În primul rând, folosirea femeilor ca profesioniste în industria de exploatare sexual ă: începând cu reclamele pentru “hot line” úi sfâr úind cu anunĠurile aproape nedisimulate pentru prostituĠie. În al doilea rând, istorii senza Ġionale ale unor cazuri de prostituĠie úi proxenetism. Ca regul ă, aceste istorii prezintă prostituĠia într-o lumină umană negativă: drama prostituatelor úi îndeosebi prostituarea femeilor românce în alte Ġări. Adesea se înregistrează o puternică tendinĠă de “învinovăĠire a victimei”. Se poate estima că prostituĠia reprezintă problema specific feminină cea mai prezentă în presă. Maniera de prezentare are un efect demoralizator: drama femeilor prinse în re Ġele de prostituĠie. În mod neintenĠionat, mass-media contribuie astfel la formarea unei imagini publice negative a femeii. În al treilea rând, chiar úi femeile “normale” sunt adesea prezentate ca fiind în mod predominant fiinĠe sexuale, apetitul presei pentru pove úti cu conotaĠii sexuale fiind foarte crescut. Revistele sunt pline de femei tinere, frumoase úi atractive, însoĠind oameni de afaceri boga Ġi. Dacă bărbaĠii sunt cel mai adesea prezenta Ġi ca oameni de carier ă úi taĠi de familie, femeile, chiar úi cele care ocupă poziĠii profesionale de prestigiu, tind să fie ilustrate într-un mod sexual. b) Femeile victime, obiecte ale violen Ġei, mai ales ale violen Ġei sexuale. Apetitul pentru violen Ġă al presei este, de asemenea, foarte ridicat. ExplicaĠia oferită de managerii diferitelor publica Ġii este că “asta doreúte publicul”. Chiar dacă multe dintre cazurile de violenĠă prezentate sunt sancĠionate de lege, iar poli Ġia reuúeúte în cele din urmă să identifice agresorul, imaginea global ă este cea a unei societăĠi în care violenĠa devine endemic ă, generând efecte umane care sunt practic irecuperabile úi pentru care mecanismele de control sunt f ăr ă putere. Unica intervenĠie este cea a poliĠiei, mecanismele de prevenire úi recuperare fiind practic inexistente în imaginile mass-media. Privite dintr-o asemenea perspectiv ă, femeile tind să devină imaginea publică a unui obiect fatal al violenĠei, fiinĠe slabe care atrag violen Ġa. Sentimentul compasiunii neputincioase care însoĠeúte aceste istorii nu poate contrabalansa efectul negativ global. O astfel de practic ă jurnalistică poate eventual contribui la consolidarea violen Ġei împotriva femeii. c) Femeile din clasa superioar ă, prezentate ca beneficiind de importante resurse materiale, oferite de regul ă de soĠii lor. Această imagine este extrem de frustrant ă pentru masa mare de femei care se confruntă cu dificultăĠi economice severe. Se înt ăreúte úi mai mult imaginea femeii dependente care se bucur ă de condiĠii

70


deosebite de viaĠă, fie din întâmplare (succesul so Ġului), fie datorită calităĠilor sale feminine (fizice). Există anumite puncte de vedere care consider ă presa actuală ca fiind în mod deschis sexistă úi care solicită elaborarea unei legisla Ġii clare de incriminare a sexismului în pres ă (M. Miroiu, 1999). Opinii exprimate în cadrul unui seminar de lucru cu participarea reprezentanĠilor mass-media úi ai organizaĠiilor de femei: “cu excepĠia postului naĠional de radio, femeile sunt ignorate de mass-media” (femeie, membru al parlamentului); “mass-media d ă mai multă atenĠie femeilor care au o poziĠie publică importantă úi mult mai puĠină atenĠie femeilor obiúnuite; părerile úi sentimentele femeilor simple, cu pozi Ġii sociale obiúnuite sunt ignorate; viaĠa profesională obiúnuită a femeii nu se reg ăseúte în massmedia; nu există preocupări pentru problemele unor largi categorii de femei“ (femeie, conduc ător de sindicat); “problemele fetelor sunt ignorate cu desăvâr úire” (membr ă a parlamentului); "mass-media reific ă imaginea femeii; avem nevoie de o respiritualizare a întregii societăĠi, proces în care femeile ar trebui să deĠină un rol determinant” (femeie, în conducerea unui partid politic); “problemele standard ale vie Ġii, atât de importante pentru noi, nu interesează masele largi ale publicului consumator; ele sunt considerate a fi banale úi nu ajută la vinderea ziarelor, nu m ăresc ratele de audien Ġă ale programelor de televiziune” (b ărbat, manager, postul na Ġional de televiziune); “nu exist ă politici speciale pentru promovarea problematicii femeii în mass-media; se remarc ă faptul că, în majoritatea situaĠiilor, chiar úi femeile jurnaliste tind să reproduc ă aceleaúi modele sexiste” (pre úedinta organizaĠiei femeilor jurnaliste, a c ărei afirmaĠie a fost susĠinută úi de alte jurnaliste participante). Radioul úi televiziunea par a avea un comportament diferit în abordarea problematicii femeii. Aparent, postul public de radio este cel mai avansat din acest punct de vedere. Sunt transmise frecvent dou ă tipuri de programe. Pe de o parte, discutarea unor probleme generale cu privire la femei, familie, violenĠă domestică. Pe de altă parte, sunt încurajate emisiunile în direct, cu participarea publicului la discu Ġii. Totodată sunt transmise emisiuni prin care se promoveaz ă imaginea femeilor de succes aflate în poziĠii de vârf, având diverse succese úi realizări personale. Radioul încearcă discutarea unor probleme diverse, care sunt importante pentru viaĠa de zi cu zi a femeilor, aceste emisiuni reprezentând un mijloc esenĠial de cristalizare a dialogului social. O explicare a acestei excep Ġii notabile poate fi faptul c ă postul public de radio nu se confrunt ă cu stresul creat de ratele de audien Ġă. Din acest punct de vedere, posturile de radio par să contrabalanseze într-o oarecare m ăsur ă imaginea oferit ă de presă,


71

dezvoltând o anumit ă funcĠie terapeutică, sporind conútientizarea problemelor femeii úi creând o nou ă cultur ă a egalităĠii. Posturile de televiziune se situeaz ă undeva pe o pozi Ġie intermediar ă, între presa cotidiană úi posturile de radio. Centrate mai ales pe subiecte politice, extrem de populare în prezent, ele ofer ă un spaĠiu mai restrâns discutării problematicii femeii. Atunci când o fac, ele se centreaz ă pe promovarea exemplelor: femei cu realiz ări profesionale sau artistice deosebite. La televiziune, femeile apar adesea úi într-o manier ă neaúteptată: ca subiecte ale unor microinterviuri pe tematic ă socială sau politică, de regulă luate în stradă, prezenĠa lor fiind remarcabil ă, atât ca frecvenĠă, cât úi din punctul de vedere al calităĠii discursului. Periodicele dedicate femeilor par a fi mai aproape de problematica reală a acestora decât presa cotidian ă, de la reclamele medicale úi cosmetice până la discutarea unor aspecte de via Ġă sau promovarea femeilor cu performan Ġe profesionale sau sociale deosebite. ùi aici, tendinĠa este de a sublinia în mod dispropor Ġionat o imagine unilateral ă a femeii: femeia centrată pe propria persoan ă (din perspectiva s ănătăĠii sau frumuseĠii), pe problemele de familie, pe problemele legate de între Ġinerea gospod ăriei sau viaĠa amoroasă; din când în când femeia aflată pe o poziĠie profesională sau socială de excepĠie devine vizibilă. Domină categoric poveútile individuale. Doar în situa Ġii cu totul excepĠionale problemele colective ale femeilor sunt luate în discuĠie. Deúi mass-media joac ă un rol activ în formarea con útiinĠei publice, ea nu poate s ă depăúească în mod fundamental contextul real al acesteia. Este evidentă dificultatea cronică de articulare a problemelor distincte ale femeii, ca de exemplu s ăr ăcia, accesul la mijloace de planificare familial ă, violenĠa domestică, femeile la locul de munc ă, participarea politic ă. Pentru mass-media, problema discrimin ării femeii la locul de munc ă sau în sistemul politic este aproape inexistent ă. Considerarea “problemelor actuale ale femeii” ca “triviale” úi deci f ăr ă interes pentru audien Ġă constituie cazul tipic al unui diagnostic gre úit, pus în baza unei observa Ġii reale. Este adevărat că problemele individuale pot fi triviale úi neinteresante. Suntem îns ă confruntaĠi cu o carenĠă în definirea problemelor reale la nivelul con útiinĠei publice, inclusiv în massmedia. Progresul substanĠial în ceea ce prive úte prezenĠa femeii în massmedia depinde în mod vital de capacitatea de a formula problemele femeii în termeni generali. Aúa cum demonstreaz ă experienĠa mass-media din alte Ġări, astfel de probleme pot deveni de prim interes public, încetând s ă mai fie “triviale” pentru mass-media.

72


OrganizaĠia femeilor jurnaliste a ini Ġiat programul GEMERO (gen/media/România) al c ărui obiectiv este să promoveze problemele femeii în mass-media. Având sprijinul organiza Ġiei olandeze MATRA, s-a organizat un sistem de formare pentru 26 de jurnaliste românce, cu participarea unor formatori olandezi úi români. S-au înregistrat úi alte iniĠiative de acest gen.

3.9. Problematica genului în opinia public ă Imaginea public ă a situaĠiei femeilor în societate este relevant ă pentru dinamica cultural ă úi pentru starea de consens/dissens cu privire la problematica de gen pe agenda public ă. Câteva date dintr-un sondaj de opinie privind atitudinea fa Ġă de situaĠia femeii, realizat pe un e úantion reprezentativ na Ġional, pot arunca o lumin ă suplimentar ă asupra problemei în discuĠie. Tabelul 10 Este inegalitatea între sexe o problem ă pentru România? Total BărbaĠi Femei Într-o foarte mare măsur ă În mare măsur ă În mică măsur ă Deloc Nu útiu/nici un r ăspuns

8,5 18,4 29,4 20,7 22,9 = 100%

5,5 16,1 34,0 26,3 18,1 = 100%

+ ++ -

11,0 20,4 25,6 16,2 26,9 = 100%

+ -+

Sursă: ICCV, baza de date. “-“ úi “+” indic ă diferenĠ ele semnificative dintre estimările f ăcute de bărbaĠ i úi femei; doi de “-“ sau “+” indic ă faptul c ă diferenĠ ele sunt înalt semnificative.

Jumătate dintre persoanele intervievate consider ă că inegalitatea între sexe nu există deloc în România sau exist ă într-o măsur ă foarte redusă. Un procent de 22,9% nu au o p ărere clar ă asupra acestei afirma Ġii. Doar 26,9% consider ă că există inegalităĠi mari sau chiar foarte mari. De úi sunt semnificativ mai multe femeile decât b ărbaĠii care au această părere, totuúi diferenĠa de estimare dintre b ărbaĠi úi femei nu este excesivă (31,4% versus 21,6%). Aceste date vin în sprijinul opiniei comune c ă în societatea noastr ă nu există o discriminare sistematic ă împotriva femeii sau, cel pu Ġin, o atare discriminare nu atinge un nivel care s ă o transforme într-o problem ă


73

serioasă, demnă de luat în seamă. Având în vedere c ă nu există studii cu privire la discriminarea femeii în România, este dificil s ă evaluăm corect dimensiunile fenomenului. Este posibil ca problema inegalit ăĠii/discriminării să fie umbrită de alte probleme, de o gravitate mai mare pentru întreaga comunitate. O analiză mai diferenĠiată a datelor ne ofer ă o înĠelegere mai profundă a fenomenului.

Tabelul 11 Este inegalitatea între sexe o problem ă pentru România? Într-o mare sau foarte mare măsur ă În mică măsur ă sau deloc Nu útiu/nici un r ăspuns Sursă: ICCV baz ă de date.

Sub 40 ani bărbaĠi femei 23,6 45,0 61,6 40,9 14,7 14,1

Peste 40 ani bărbaĠi femei 19,8 22,0 59,7 42,4 20,7 35,6

BărbaĠii, indiferent de vârst ă, prezintă aceeaúi configuraĠie a percepĠiei: discriminarea de gen nu este un fenomen de propor Ġii în România. GeneraĠia femeilor peste 40 de ani are o percep Ġie apropiată de cea a bărbaĠilor, cu o singur ă excepĠie: multe dintre ele nu au o opinie formată. Dimpotrivă, femeile tinere au o percep Ġie cu totul diferit ă asupra problemei. Multe dintre ele consider ă că inegalitatea între sexe este prezentă în societatea noastr ă. Polarizarea bărbaĠi/femei în estimarea seriozităĠii problematicii de gen este accentuat ă la tânăra generaĠie. Este dificil, în absenĠa unor date mai detaliate, s ă explicăm această polarizare: provine în general din mecanismele de con útientizare (genera Ġia tânăr ă nu este influenĠată de stereotipurile cultivate de ideologia socialist ă) sau din experienĠa reală (femeile tinere experimenteaz ă discriminarea într-un grad mai mare decât cele vârstnice). În ceea ce priveúte participarea femeii pe pia Ġa de muncă, există un acord clar împărtăúit asupra faptului c ă atât bărbaĠii, cât úi femeile trebuie să contribuie la bun ăstarea familiei.

74


Tabelul 12 Eúti de acord cu următoarea afirmaĠie: “atât soĠul, cât úi soĠia trebuie să câútige bani pentru bun ăstarea familiei”? De acord Nu sunt de acord Nu útiu Sursă: ICCV, baza de date.

79,4% 15,1% 5,3%

Marea majoritate a popula Ġiei (70,2%) consider ă că un loc de munc ă este cea mai sigur ă modalitate de a asigura independen Ġa femeii.

Tabelul 13 Eúti de acord cu următoarea afirmaĠie: “cea mai bună modalitate pentru ca o femeie să fie independent ă este să aibă un serviciu”? Absolut de acord De acord Nu sunt de acord Absolut împotrivă Nu útiu Sursă: ICCV, baza de date.

27,9% 42,3% 17,4% 2,7% 9,5%

Chiar în situaĠia limită a rarităĠii locurilor de munc ă, majoritatea celor chestionaĠi nu consider ă că bărbaĠii ar trebui s ă aibă prioritate, în virtutea datoriei lor de a asigura resursele financiare ale familiei. Tabelul 14 În ce măsur ă eúti de acord cu următoarea afirmaĠie: “atunci când există puĠine locuri de munc ă disponibile, bărbaĠii trebuie să aibă prioritate în ocuparea acestora”? De acord Nu pot aprecia Nu sunt de acord Nici un r ăspuns Sursă: ICCV, baza de date.

39,3% 10,2% 46,0% 4,5%


75

Faptul că o femeie ar putea câ útiga mai mulĠi bani decât soĠul ei nu pare a fi o sursă de conflict în familie, în opinia majorităĠii celor intervievaĠi.

Tabelul 15 Eúti de acord cu următoarea afirmaĠie: “dacă o femeie câútigă mai mult decât un bărbat, cu siguran Ġă vor exista tensiuni în familie”? Întru totul de acord De acord Nu sunt de acord Absolut împotrivă Nu útiu Sursă: ICCV, baza de date.

9,3% 21,2% 40,8% 12,5% 16,0%

EducaĠia este importantă în egală măsur ă pentru bărbaĠi úi femei.

Tabelul 16 Eúti de acord cu următoarea afirmaĠie: “educaĠia superioar ă este mai importantă pentru bărbaĠi decât pentru femei”? Întru totul de acord De acord Nu sunt de acord Absolut împotrivă Nu útiu Sursă: ICCV, baza de date.

4,6% 14,4% 44,6% 24,7% 11,5%

Aceste date demonstrează că, pe ansamblu, majoritatea popula Ġiei are un nivel avansat de cultur ă în ceea ce priveúte egalitatea de gen. În acelaúi timp, în vreme ce majoritatea popula Ġiei consider ă că discriminarea de gen nu este o problem ă importantă, tinerele femei tind s ă ridice standardele, considerând într-o m ăsur ă mai mare decât bărbaĠii că problematica de gen nu este solu Ġionată satisf ăcător. Aceste date sugerează că, în viitor, este probabil ă accentuarea discuĠiilor referitoare la egalitatea între sexe.

Capitolul 4 SĂNĂTATEA REPRODUCERII Documentele ConferinĠei InternaĠionale privind Popula Ġia úi Dezvoltarea (Cairo, 1994) definesc s ănătatea reproducerii ca fiind “o stare pe deplin satisf ăcătoare, din punct de vedere fizic, psihic úi social … în ceea ce priveúte sistemul reproductiv, cu toate func Ġiile úi procesele sale”. Aceleaúi documente includ în cadrul s ănătăĠii reproducerii “accesul la o gamă largă de metode eficiente, pentru a capacita alegerea liber ă úi responsabilă a numărului de copii dori Ġi úi a momentului venirii lor pe lume.”

4.1. Premise: politica demografic ă ú i sănătatea reproducerii La fel ca úi alte state socialiste, România a dezvoltat un sistem de sănătate comprehensiv úi gratuit pentru întreaga popula Ġie. S-a acordat o atenĠie deosebită sănătăĠii reproducerii: asisten Ġa medicală pentru gravide úi nou-născuĠi a deĠinut un loc prioritar în serviciile de s ănătate. S-a acordat, de asemenea, o importan Ġă deosebită controlului bolilor cu transmitere sexuală. Această abordare a determinat o îmbun ătăĠire considerabilă a sănătăĠii reproducerii, în perioada de început a regimului comunist. Pe de altă parte, opĠiunea politic ă proprie a regimului comunist român ca politica s ănătăĠii reproducerii s ă fie subordonat ă politicii demografice a fost de natur ă a crea grave consecin Ġe negative. După cel de-al doilea r ăzboi mondial, România a experimentat un declin rapid al ratei natalit ăĠii, ocupând pe la jum ătatea anilor ’60 unul dintre ultimele locuri în Europa. Modernizarea rapid ă a stilului de viaĠă al populaĠiei, în condiĠiile unui standard de via Ġă destul de scăzut, a determinat o accelerare a tranzi Ġiei demografice care începuse cu câteva decenii în urmă. PopulaĠia României, împins ă brusc într-un context modern industrial úi urban, caracterizat îns ă de restricĠii severe ale standardului de viaĠă, a reacĠionat prompt la nivelul comportamentului demografic, restrângând natalitatea. O asemenea reac Ġie, de altfel, a caracterizat úi celelalte state socialiste. Politica regimului socialist de implicare a femeii în activităĠi economice a schimbat atitudinea familiei fa Ġă de fertilitate. Liberalizarea avortului (1956) úi dezvoltarea rapid ă a sistemului public de sănătate a accelerat scăderea natalit ăĠii.

78


Tabelul 17 Dinamica ratei fertilităĠii: naúteri vii la 1000 de femei, între 1956-1966 1956 89,9 1958 81,9 1960 73,9 1962 68,4 1964 59,9 1966 55,7 Sursă: Comisia NaĠ ional ă de Statistic ă, Anuarul statistic, 1995 , p.112.

Datorită scăderii dramatice a natalit ăĠii în anii ’60, toate statele socialiste au început să caute soluĠii pentru ameliorarea situa Ġiei. OpĠiunea de politică demografică a României a fost îns ă unică în zonă. În loc de a recurge la suportul masiv al familiilor cu copii, solu Ġie destul de costisitoare úi f ăr ă rezultate spectaculoase în termen scurt, în România a fost adoptat ă o metodă dur ă: interzicerea avortului (1966), în condi Ġiile în care mijloacele contraceptive erau înc ă rare. De altfel, úi mijloacele contraceptive moderne – pilule, diafragme etc. – au fost interzise. Deúi interzicerea avortului a fost înso Ġită de metode marginale de sprijin familial pentru familiile cu copii, aceast ă opĠiune politică a generat o reacĠie negativă puternică a cvasitotalităĠii populaĠiei. SoluĠia a fost considerată ca fiind arbitrar ă, crudă úi opresivă. Protestele medicilor, sociologilor, demografilor au r ămas f ăr ă nici un rezultat. Politica pronatalistă agresivă a anilor ’60-‘80 a produs un úoc de propor Ġii pentru popula Ġie. Obiectivul ei de a asigura o natalitate ridicat ă nu a fost atins decât pe termen scurt. Dup ă cum era de aúteptat, natalitatea a crescut rapid, începând s ă scadă lent însă din nou dup ă câĠiva ani.

Tabelul 18 Dinamica fertilităĠii (numărul de naúteri vii la 1000 de femei) dup ă interzicerea avortului (1966) 1966 55,7 1967 105,5 1968 102,9 1969 89,1 1970 81,2 1975 77,5 1980 74,8 1985 64,2 1989 66,3 Sursă: Comisia NaĠ ional ă de Statistic ă, Anuarul statistic, 1995 , p.112.


79

Ea a avut îns ă un efect catastrofal imediat asupra s ănătăĠii reproducerii úi a bunăstării familiei úi copilului. a. Creúterea mortalităĠii materne úi a morbidităĠii. În fa Ġa acestui tip brutal de agresiune a regimului comunist împotriva libert ăĠii individuale, populaĠia nu s-a resemnat, ci a încercat să reziste. InexistenĠa metodelor contraceptive moderne a f ăcut ca soluĠia ultimă disponibilă să fie recurgerea la avorturile ilegale. Cele mai multe astfel de avorturi erau f ăcute empiric, chiar autoprovocate sau provocate de persoane necalificate, în condiĠii medicale extrem de precare, sau de c ătre persoane calificate, la preĠuri foarte ridicate, implicând riscuri penale considerabile. Efectele avorturilor empirice asupra s ănătăĠii femeii sunt greu de estimat. ToĠi analiútii sunt de acord că sănătatea femeii a fost în mod serios afectată, în diverse feluri. Unii estimeaz ă că aproximativ 4,9 milioane de femei de vârstă fertilă au avut afectată fertilitatea (1990, Stănescu úi Zerani). Între anii 1966 úi 1989, România înregistreaz ă o rată a mortalităĠii materne de 10 ori mai mare decât a oric ărei alte Ġări din Europa, iar cele mai multe mor Ġi se datorau avorturilor (L. Marcu & A. Stănescu, 1997).

Tabelul 19 Dinamicile mortalităĠii materne (la 1000 născuĠi) Risc obstetric Avort 1965 0,63 0,19 1970 0,43 0,74 1975 0,32 0,92 1980 0,21 1,12 1985 0,19 1,18 1989 0,22 1,48 1990 0,25 0,57 1991 0,25 0,41 1992 0,22 0,38 1993 0,19 0,34 1994 0,22 0,38 1995 0,25 0,23 1996 0,20 0,21 1997 0,19 0,21 Sursă: Centrul pentru statistici de s ănătate, MS.

Total 0,84 1,12 1,24 1,33 1,32 1,70 0,83 0,66 0,60 0,53 0,60 0,48 0,41 0,40

80


b. Mortalitatea infantilă. Problemele de s ănătate la naútere generate de practica avorturilor empirice s-au înmul Ġit serios imediat după interzicerea prin lege a avortului. Tabelul 20 Dinamica numărului de copii născuĠi mor Ġi (la 1000 de na úteri) úi a sugarilor deceda Ġi înaintea vârstei de 1 an (la 1000 de n ăscuĠi vii), înainte úi după interzicerea prin lege a avortului în 1966. Copii născuĠi mor Ġi Mortalitate infantilă Total

1965 14,3 44,1 1966 14,7 46,6 1967 17,9 46,6 1968 16,1 59,5 Sursă: Centrul pentru statistici de s ănătate, MS.

58,4 61,3 64,5 75,6

c. Sentimentul de umilire a fost resimĠit de întreaga popula Ġie, precum úi stresul imens provocat de lipsa mijloacelor de control al naúterilor. La aceasta se adăugau costurile economice uria úe generate de avorturile ilegale. d. Subdezvoltarea cronic ă a culturii sexuale. Una dintre consecinĠele politicii agresive pronataliste a fost descurajarea oric ărei educaĠii formale referitoare la via Ġa sexuală úi, implicit, lipsa gravă a informaĠiilor cu privire la mijloacele contraceptive úi la posibilităĠile de control al natalit ăĠii. Deficitul de educaĠie sexuală a creat o vulnerabilitate accentuată la bolile cu transmitere sexual ă. După cum observa dr. Alin Stănescu, s-a dezvoltat un tip de mentalitate extrem de periculos: avortul este în fapt cel mai important mijloc de planificare familial ă; este dezirabil úi sănătos atunci când este f ăcut în mod adecvat. e. Un efect secundar al politicii pronataliste agresive a fost accentuarea dezechilibrului ratei natalit ăĠii între diferitele segmente ale populaĠiei, fapt care a dus la constituirea unui larg segment marginal al comunităĠii. Acest segment este caracterizat nu numai de o s ăr ăcie agravată de natalitatea ridicat ă, dar úi de o dezorganizare social ă cronică, de instalarea unui sentiment de neajutorare úi abandon al controlului asupra propriei vie Ġi (C. Zamfir, 1999). Deúi natalitatea a înregistrat o cre útere globală, clasa de mijloc a reuúit să menĠină destul de eficace natalitatea sub control, suportând îns ă uriaúe costuri economice, psihologice úi de sănătate. Natalitatea a crescut însă exploziv în segmentele sărace úi marginale ale comunit ăĠii. Aici, costurile unui copil intrau în competi Ġie cu costurile evitării unei naúteri.


81

Săr ăcia úi marginalizarea se asociaz ă tot mai accentuat cu natalitatea ridicată. Copiii nedori Ġi agravează în mod dramatic starea de s ăr ăcie úi, totodată, dezorganizarea social ă. Femeile necăsătorite erau expuse în mod deosebit unor situaĠii foarte dificile, atât din punct de vedere economic, cât úi social, în cazul în care r ămâneau însărcinate. Pe de alt ă parte, în unele segmente ale comunit ăĠii, atitudinea de neputin Ġă úi abandon al oric ăror tehnici de control al na úterilor a determinat cre úterea natalităĠii până la limitele ei naturale. f. Creúterea numărului de copii abandona Ġi. Un efect brutal al politicii pronataliste agresive l-a reprezentat cre úterea numărului de copii nedori Ġi úi abandona Ġi. În anul 1989, România avea un număr mare de copii în instituĠii, unii dintre aceútia fiind în mod oficial abandona Ġi, iar alĠii fiind lăsaĠi în grija instituĠiilor pe termen nelimitat, de c ătre familii foarte sărace sau dezorganizate. În concluzie: Pe de o parte, regimul socialist, prin promovarea unui sistem de îngrijire a sănătăĠii cvasiuniversal (gratuit pentru to Ġi cei angajaĠi în economia socialistă) a îmbunătăĠit în mod substanĠial sănătatea reproductivă a populaĠiei. Serviciile de sănătate, dezvoltate la un nivel satisf ăcător, erau centrate pe procesul naúterii – îngrijirea gravidei úi îngrijirea mamei úi copilului după naútere – úi pe identificarea úi tratamentul bolilor clasice cu transmitere sexuală. Nu s-a acordat nici o aten Ġie educaĠiei sexuale úi tehnicilor contraceptive. De asemenea, a fost total ignorat pericolul infect ării cu virusul HIV. Pe de altă parte, prin promovarea unei politici pronataliste agresive, a fost afectată în mod grav s ănătatea reproducerii. Libertatea planific ării propriei natalit ăĠi a fost abolit ă, populaĠia fiind for Ġată să recurgă la folosirea mijloacelor contraceptive ilegale, adesea empirice, sau s ă se resemneze, renunĠând la orice control al natalit ăĠii. Se înregistrează în această perioadă o creútere dramatic ă a mortalităĠii materne úi a morbidităĠii femeilor de vârste fertile. Subdezvoltarea educa Ġiei sexuale a sporit în mod dramatic vulnerabilitatea femeii. x

x

82


4.2. Noua politică a sănătăĠii reproducerii 4.2.1. Legalizarea avortului: efecte mixte asupra sănăt ăĠ ii reproducerii úi noi motive de îngrijorare Una dintre primele decizii politice luate imediat dup ă căderea regimului socialist a fost legalizarea avortului. Nu a existat nici o controversă asupra acestei decizii, fiind în mod absolut sprijinit ă de întreaga populaĠie. O astfel de măsur ă a fost considerată unanim ca o revenire la normalitate. Atitudinea în favoarea avortului a fost atât de copleúitoare, încât în primul an nu a existat nici o interven Ġie publică împotriva acceptării avortului. După câĠiva ani, se înregistreaz ă două tentative publice de chestionare a acestei politici, ambele venind din partea bisericii. În primul rând, în 1995, Biserica Ortodox ă Română ia poziĠie în incriminarea avortului. ReacĠia publică a variat între uimire úi respingere. În fapt, biserica ortodoxă încercase doar s ă-úi afirme poziĠia faĠă de avort, ca fiind un păcat. Dar comunitatea, în urma experien Ġei traumatice suportate în timpul regimului socialist, a reac Ġionat negativ, interpretând, probabil în mod greúit, mesajul bisericii ca fiind un apel la interven Ġia coercitivă a statului. Biserica a fost obligată să explice că, în viziunea sa, avortul afectează relaĠia dintre fiecare individ úi Dumnezeu úi nu implică în nici un caz intenĠia bisericii ortodoxe de a solicita interven Ġia statului. A doua tentativ ă provine din partea bisericii greco-catolice. Unul dintre membri parlamentului, preot al acestei biserici, a promovat în parlament un proiect de lege pentru interzicerea avortului. Ceilal Ġi membrii ai parlamentului úi diverse organiza Ġii nonguvernamentale centrate pe drepturile femeii au reac Ġionat vehement, astfel încât Comisia Parlamentar ă pentru Drepturile Omului a respins proiectul. IniĠiativa a fost considerată atât de ridicolă, încât mass-media a consemnat mai degrab ă cu ironie evenimentul. Dacă politica agresivă pronatalistă dusă de regimul socialist a fost responsabilă pentru înr ăutăĠirea gravă a stării de sănătate a femeii, legalizarea avortului úi a altor mijloace contraceptive, în contextul condi Ġiilor complexe ale societăĠii româneúti în tranziĠie, au avut efecte limitate în ceea ce priveúte îmbunătăĠirea sănătăĠii reproductive. În vederea asigur ării unor îmbunătăĠiri semnificative în acest domeniu, promovarea unui complex de servicii de sănătate, asociată cu îmbunătăĠirea condi Ġiilor de viaĠă úi programe de educa Ġie, reprezintă o direcĠie politică cheie.


83

Efectul pozitiv cel mai spectaculos al legaliz ării avortului a fost pr ăbuúirea ratelor de mortalitate matern ă. ùi totuúi, datorită unor factori multipli, mortalitatea matern ă datorată riscului obstetric úi avortului înregistrează încă rate foarte ridicate, România ocupând pozi Ġii “fruntaúe” în Europa. În 1997, s-au înregistrat 98 de mor Ġi materne (o rat ă de 41,1 la 100.000 de naúteri). Dintre acestea, 54 s-au datorat avorturilor úi complicaĠiilor survenite úi 44 unor cauze obstetrice.

Tabelul 21 Mortalitatea maternă la 100.000 de na úteri 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 83,0 66,0 59,9 52,9 60,0 47,5 40,8 41,1 Sursă: Raportul dezvolt ării umane: România 1999, Ed. Expert, 1999.

1998 40,2

Aspectul cel mai îngrijor ător este menĠinerea unui num ăr relativ ridicat de avorturi empirice. Cele mai multe mor Ġi provocate de avorturi sunt consecinĠa unor avorturi f ăcute în condiĠii ilegale, cu mijloace empirice, de către persoane necalificate (L. Marcu úi A. Stănescu, 1998). În perioada 1990-1991, în condiĠiile în care accesul la mijloacele moderne de planificare familial ă era încă scăzut, liberalizarea avortului a determinat o explozie a num ărului de avorturi. Chiar dac ă de atunci numărul acestora a sc ăzut substanĠial, el r ămâne încă foarte ridicat, având efecte adverse asupra condi Ġiei de sănătate a femeii.

Tabelul 22 EvoluĠia avortului în România dup ă 1989 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 Nr. avorturi 193084 992265 866934 691863 585761 530191 502840 456221 347216 Nr. avorturi per nou născut 0,40 3,15 3,15 2,65 2,34 2,14 2,12 1,82 1,50 Sursă: Ministerul Sănăt ăĠ ii, 1996.

84


Scăderea numărului de avorturi sugereaz ă extinderea rapid ă a mijloacelor contraceptive. Cu toate acestea, este clar c ă procesul este încă foarte lent. Diverse studii arat ă că încă se înregistreaz ă multe naúteri nedorite, multe sarcini sunt înc ă terminate prin avort úi, în sfâr úit, multe femei nu sunt încă informate asupra posibilit ăĠilor de planificare familial ă sau mijloacele necesare pentru aceasta sunt greu accesibile. Un sondaj de opinie la scar ă naĠională asupra sănătăĠii reproducerii, realizat cu sprijinul USAID, arată că în anul 1993 peste 60% din num ărul de sarcini înregistrate nu erau dorite úi au fost încheiate prin avort, în multe cazuri recurgându-se la mijloace empirice. ( Raportul asupra s ănăt ăĠ ii reproducerii: 1993-1995 ). Numărul de avorturi a sc ăzut, dar într-un ritm mai lent decât se aútepta úi în mod inegal pentru straturile sociale implicate. Cu toate acestea, numărul avorturilor se men Ġine la un nivel foarte ridicat: de 23 ori mai multe avorturi decât na úteri. Avortul reprezintă un factor principal în cauzalitatea mortalităĠii materne (peste 50% din num ărul de decese la mamă au această cauză) úi a sterilităĠii úi a infecĠiilor ginecologice persistente. În medie, o femeie în România face 3-4 avorturi în timpul vie Ġii ei, în vreme ce în Ġările occidentale se înregistreaz ă mai puĠin de un avort, în aceleaúi condiĠii (Marcu úi Stănescu, 1998). Prevalen Ġa mijloacelor contraceptive moderne la popula Ġia de femei din grupa de vârst ă 15-44 de ani este încă foarte scăzută – doar de 14,5%, iar 43% dintre femei recurg doar la metode contraceptive tradi Ġionale, adesea incorect utilizate. PrevalenĠa folosirii metodelor moderne este în mod deosebit sc ăzută la anumite segmente ale popula Ġiei: populaĠia feminină din zonele rurale, populaĠia săracă sau cu un nivel educa Ġional scăzut, populaĠia de etnie rromă. InformaĠia cu privire la metodele contraceptive moderne este înc ă inegal difuzată. Există foarte multe percep Ġii greúite asupra riscului implicat de folosirea mijloacelor contraceptive moderne. Accesul la serviciile de planificare familial ă úi la mijloace contraceptive este foarte sc ăzut pentru segmente largi ale comunit ăĠilor sărace úi izolate. Mortalitatea infantilă a scăzut, de asemenea, în mod considerabil, în cea mai mare parte datorit ă liberalizării avortului, dar se înregistreaz ă încă valori ridicate, datorit ă înr ăutăĠirii condiĠiilor de viaĠă după 1990.

Tabelul 23 Rata mortalităĠii infantile (RMI) 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 26,9 26,9 22,7 23,4 23,3 23,9 21,2 22,3 22,0 Sursă: Raportul dezvolt ării umane, România 1999, Ed. Expert, 1999.

1998 20,5


85

Efectul legalizării avortului asupra fertilit ăĠii a fost, de asemenea, contradictoriu. Cum era de a úteptat, imediat dup ă legalizarea acestuia, natalitatea a scăzut brusc. Deúi o astfel de scădere dramatic ă a natalităĠii a îngrijorat comunitatea, nimeni nu s-a gândit la interzicerea avortului, ca o potenĠială soluĠie. Tabelul 24 Dinamica ratei fertilităĠii (naúteri vii la 1000 de femei) dup ă legalizarea avortului 1989 1990 1991 66,3 56,2 48,7 Sursă: Comisia NaĠ ional ă de Statistic ă.

1992 46,4

1993 44,3

1994 43,3

Mult mai îngrijor ător a fost un efect neaúteptat: accentuarea discrepanĠelor dintre ratele natalit ăĠii diferitelor straturi sociale (pentru mai multe detalii, vezi Zamfir, C., 1999a). Se a útepta ca natalitatea, men Ġinută for Ġat la cote foarte ridicate pân ă în 1989, să scadă, ceea ce s-a úi întâmplat. De asemenea, se prevedea c ă familiile sărace (având în vedere copilul, ca factor de risc pentru săr ăcie) să reacĠioneze rapid, în noile circumstanĠe permisive, în vederea scăderii semnificative a natalit ăĠii. Cu alte cuvinte, se aútepta un model similar celui de sc ădere rapidă a natalităĠii în familiile cu mulĠi copii, caracteristic perioadelor postbelice. Se a útepta deci ca propor Ġia naúterilor multiple (de la 5 copii în sus) s ă scadă cel mai rapid. În fapt, lucrurile nu s-au petrecut chiar a úa. Cea mai semnificativă scădere a fost înregistrat ă la mijlocul distribuĠiei (propor Ġia femeilor cu 3-5 copii), care au scăzut spre nivelul a 0-2 copii. Peste 6 copii îns ă, ritmul de scădere, deúi semnificativ, nu a fost cel aúteptat.

Tabelul 25 Dinamica propor Ġiei de nou-născuĠi în funcĠie de rangul na úterii, ca procent din totalul nou-născuĠilor * 1 2 3 4 5 6 7 8 úi 1989 39,2 1993 56,0 1993 ca % din 1989 142,9 Sursă: Zamfir, C., 1999a.

28,8 26,0 90,3

14,3 7,9 55,2

7,4 3,9 52,7

5,7 2,3 40,3

2,3 1,6 69,6

1,0 0,9 90,0

peste 8 1,3 1,5 115,4

86


Care este explicaĠia acestui comportament demografic? Un studiu efectuat în anul 1992, pe popula Ġia de etnie rrom ă (Zamfir, E úi Zamfir, C., 1993), argumenteaz ă ipoteza că natalitatea crescută la populaĠia de rromi nu poate fi explicată doar prin tradi Ġie. Pe de o parte, natalitatea în rândurile acestui segment al popula Ġiei este înalt diferen Ġiată în funcĠie de gradul de modernizare a stilului de via Ġă úi de nivelul de trai. Rromii săraci au o natalitate ridicat ă; natalitatea în rândurile rromilor integra Ġi în structurile societăĠii moderne, cu un standard de via Ġă mai ridicat, tinde să se apropie de natalitatea înregistrat ă la majoritatea popula Ġiei. Natalitatea ridicată este explicată pentru acest segment de popula Ġie mai mult prin condi Ġiile precare de viaĠă, inclusiv accesul scăzut la mijloacele de planificare familial ă, printr-o atitudine mai general ă de abandon al controlului asupra propriei vieĠi, decât prin aúa-zisa tradiĠie: multe femei rrome declar ă că ar prefera să aibă un număr mai mic de copii decât au în realitate, multe dintre sarcini fiind nedorite. Autorii sus Ġin că tradiĠia acĠioneaz ă probabil mai mult ca un mod de adaptare la incapacitatea social ă de planificare a dimensiunii familiei, decât ca un factor cauzal. Studiile ulterioare au dovedit c ă acest fenomen este caracteristic nu numai pentru rromii s ăraci, ci úi pentru un segment marginal mai larg al societăĠii româneúti. După 1990, polarizarea social ă úi economică accentuată a determinat cre úterea diferen Ġelor între ratele natalit ăĠii diverselor segmente ale popula Ġiei. Segmentele marginale, fiind cele mai afectate de săr ăcie úi înregistrând deja rate ridicate ale natalit ăĠii, au beneficiat mai puĠin de facilităĠile planificării familiale, care ar fi trebuit, în principiu, să le fie în primul rând accesibile. Consolidarea unui sentiment de deznădejde generat de incapacitatea de a- úi controla propria via Ġă a devenit un factor cauzal pentru slaba r ăspândire a utilizării mijloacelor contraceptive, inclusiv a avortului, în cazurile unor sarcini nedorite. MenĠinerea unei natalit ăĠi ridicate la aceste categorii de popula Ġie a accentuat săr ăcia úi, implicit, procesele de dezorganizare familial ă úi socială (Zamfir, C., 1999a). Unul dintre efectele cele mai úocante ale acestei tendin Ġe îl reprezintă creúterea total neaúteptată a numărului de copii abandona Ġi, după 1989. Atât în termeni absolu Ġi, cât úi în termeni relativi (raportat la numărul anual de nou-n ăscuĠi), numărul de copii abandona Ġi a crescut. Această creútere poate fi explicat ă nu doar prin deteriorarea standardelor de viaĠă, ci mai mult prin menĠinerea la un prag ridicat a num ărului de sarcini nedorite în segmentele de popula Ġie caracterizate printr-un proces accentuat de dezorganizare social ă.


87

Tabelul 26 Copiii între 0 úi 3 ani separa Ġi de familiile biologice (în leagăne, plasament familial sau încredin Ġare) Nr. copiilor separaĠi de familia % % din totalul copiilor biologică de 0-3 ani 1989 16.684 100 1990 n.a. 1991 17.109 102,5 1992 17.528 105,0 1993 16.695 104,5 1994 16,897 106,9 1995 19.138 118,3 1996 20.863 125,0 Sursă: Calcule realizate pe datele furnizate de Departamentul Copilului, 1997.

1,1 1,4 1,5 1,6 1,7 2,0 2,2 de Protec Ġ ie a

În domeniul sănătăĠii reproducerii au ap ărut după 1989 o serie de probleme noi, deosebit de grave. Cea mai important ă se refer ă la creúterea rapidă a bolilor cu transmitere sexual ă. De exemplu, morbiditatea cauzat ă de sifilis a crescut de la 7,1/100.000 de indivizi în 1987, la 34,2 în 1997. Cazurile de infectare cu virusul HIV cresc într-un ritm alarmant. Dac ă la începutul anilor 1990 cazurile de persoane seropozitive includeau mai ales copii, acum fenomenul s-a extins la popula Ġia heterosexual ă (MMPS, Programul de promovare a drepturilor femeii la locul de munc ă úi sănătatea reproducerii, 1998). Explica Ġia este de natur ă multicauzală: liberalizarea sexuală rapidă, dezorganizarea familial ă, extinderea prostitu Ġiei, lipsa educaĠiei sexuale. În contextul unei educa Ġii sexuale precare, al lipsei de informaĠii úi al lipsei deprinderii de a opta pentru rela Ġii sexuale protejate, numărul bolilor cu transmitere sexual ă a crescut: noul virus HIV, dar úi bolile venerice clasice sau hepatita. Efectele negative ale lipsei tratamentului sau ale unui tratament gre úit al acestor boli sunt, de asemenea, considerabile, cre úterea numărului de cazuri de cancer uterin, fiind doar un exemplu.

4.2.2. Necesitatea introducerii unei politici pozitive de sănătate a reproducerii Dacă legalizarea avortului a fost un act simplu, iar sprijinirea sa medicală nu a ridicat nici un fel de probleme, componentele mai complexe ale sănătăĠii reproducerii au fost în mod grav ignorate de întreaga societate.


88

IniĠial, societatea nu a fost preocupat ă cu politicile de sănătate a reproducerii. Legalizarea avortului p ărea întru totul satisf ăcătoare. Atitudinea public ă a fost caracterizată în principal de încrederea cu privire la r ăspândirea celorlalte mijloace de planificare familial ă prin sistemul de sănătate publică, femeile având un rol activ în promovarea acestora. Avortul nu a fost considerat ca un potenĠial pericol, ci ca o metodă firească de planificare familial ă, o a doua opĠiune după mijloacele contraceptive mai moderne. În acela úi timp, comunitatea nu a manifestat o îngrijorare deosebită faĠă de bolile cu transmitere sexual ă. Bolile clasice erau considerate ca afectând prioritar segmentele marginale ale societ ăĠii sau intervenind accidental, considerându-se totodat ă că pot fi în mod eficient tratate. Virusul HIV a fost considerat ca reprezentând un pericol pentru homosexuali sau ca o consecin Ġă a unor accidente medicale datorate în principal transfuziilor de sânge. PersistenĠa úi sporirea numărului de boli asociate sistemului de reproducere au determinat o îngrijorare colectiv ă, mai ales în interiorul sistemului de sănătate. Cultura sănătăĠii reproducerii úi mai ales planificarea familial ă s-au dovedit a fi îngrijor ător de subdezvoltate. Educa Ġia sexuală era practic inexistentă, ca úi sistemul de informare, de altfel. Sondajul de opinie efectuat în 1996 asupra s ănătăĠii reproducerii la tineri (IOMC, 1997) arat ă că, deúi se înregistrează unele progrese, înc ă persistă probleme enorme cu privire la difuzarea informa Ġiei în colectivitate. Unele concluzii ale sondajului: EducaĠia sexuală în úcoli este practic inexistentă. Doar 3-4% din populaĠia tânăr ă a primit primele informa Ġii despre contracep Ġie în úcoală. 94% estimează ca necesar ă introducerea în úcoli a cursurilor de educaĠie sexuală. Jumătate dintre ace útia consider ă că aceste cursuri ar trebui introduse în ciclul gimnazial. Tinerii care au beneficiat de cursuri de educa Ġie sexuală în úcoală sunt mult mai bine informa Ġi asupra utilizării mijloacelor contraceptive. Principala sursă de informaĠii asupra mijloacelor contraceptive, atât pentru b ărbaĠi (50%), cât úi pentru femei (27%), o reprezint ă un prieten; a doua surs ă este mass-media (21% pentru b ărbaĠi úi 17% pentru femei); a treia este o surs ă medicală (doctor, asistent medical, farmacist): 12% pentru femei úi 2% pentru bărbaĠi. Mama a fost prima surs ă de informaĠii pentru 10% din femei úi x

x

x

x


89

2% din bărbaĠi. Tatăl sau altă rudă: 9% pentru femei úi 3% pentru bărbaĠi. În comparaĠie cu situaĠia din 1993, acest sondaj demonstreaz ă aceeaúi utilizare scăzută a mijloacelor contraceptive moderne la primul contact sexual. În acelaúi timp, în cazul femeilor cu experienĠă sexuală premaritală, prevalenĠa contracepĠiei a crescut de la 26% la 39%. Aceast ă creútere se datoreaz ă aproape în exclusivitate folosirii prezervativului (de la 4% la 13%). Nevoia unei politici comprehensive în acest domeniu a fost percepută îndeosebi în cercurile medicale úi, într-o oarecare m ăsur ă, de către sociologi. Comunitatea medical ă a fost, la rândul său, puĠin pregătită pentru o nouă abordare. Datorit ă celor 33 de ani de descurajare activ ă a mijloacelor de control al na úterii, personalul medical are o competen Ġă scăzută în acest domeniu. Sistemul de îngrijire a s ănătăĠii nu a fost deloc preg ătit pentru activităĠi de tipul planific ării familiale. Personalul medical a fost foarte pu Ġin conútient de efectele negative ale avortului. P ărerea c ă avortul nu este un mijloc contraceptiv sănătos a fost considerată mai degrabă o justificare a ideologiei comuniste pentru politica pronatalist ă agresivă practicată. Este încă foarte dificil, nu doar pentru popula Ġie, ci úi pentru personalul medical, să accepte că avortul nu este un mijloc de planificare familial ă úi trebuie descurajat cât mai mult cu putin Ġă. În acest context, nu este surprinzător faptul că creúterea conútientizării complexităĠii problemelor implicate de s ănătatea reproducerii reproducerii a fost stimulată mai ales prin activităĠi preluate de la alte Ġări occidentale. x

4.3. Obiective úi strategii guvernamentale în domeniul sănătăĠii reproducerii Conútient fiind de necesitatea adapt ării sistemului de s ănătate publică la noile op Ġiuni pe plan mondial în domeniul s ănătăĠii reproducerii, încă din anul 1990, Ministerul S ănătăĠii a lansat Programul na Ġional de planificare familial ă. Acest program s-a axat îndeosebi pe deschiderea unor centre de planificare familial ă. În 1991, au fost ini Ġiate un centru de planificare familial ă úi educaĠie sexuală (în cadrul Ministerului S ănătăĠii) úi Comitetul naĠional consultativ pentru s ănătatea reproducerii úi planificare familială. În ianuarie 1991, s-a semnat un acord între Guvernul României úi Banca Mondial ă pentru reabilitarea serviciilor de s ănătate. În acest context,

90


o component ă importantă se refer ă la stabilirea unei re Ġele publice de cabinete de planificare familial ă (11 centre regionale úi 230 de cabinete locale, în zonele urbane). Se pare c ă negocierile cu Banca Mondial ă au avut un rol deosebit în cre úterea conútientizării responsabilit ăĠii politice faĠă de sistemul de s ănătate úi mai ales faĠă de dezvoltarea unei politici speciale de planificare familial ă. Eforturile f ăcute până acum, chiar dac ă au fost în mod corect direcĠionate, nu sunt în nici un caz suficiente. Interesul Ministerului SănătăĠii faĠă de aceste probleme a fost mai degrabă fluctuant. Luarea unor măsuri importante a fost urmat ă de perioade de absolut ă ignorare. Structurile organiza Ġionale stabilite în 1991 în cadrul ministerului au fost caracterizate adesea prin incoeren Ġă úi pasivitate. În 1998, un raport guvernamental guvernamental estima lipsa unei strategii naĠionale care s ă completeze úi să facă operative politicile de s ănătate. “Până în prezent nu exist ă o strategie na Ġională care să promoveze planificarea familial ă úi să informeze úi să educe popula Ġia pentru a utiliza metodele contraceptive moderne.” (MMPS, Programul de promovare a drepturilor femeii la locul de munc ă úi sănătatea reproducerii reproducerii , 1998, p.3) În 1997, guvernul aprobă “Carta reformei sistemului de ocrotire a sănătăĠii din România”, pe baza c ăreia se adopt ă o nouă lege a organiz ării sistemului de sănătate. Legea opteaz ă pentru trecerea de la un sistem de sănătate finanĠat de stat la unul bazat pe asigurare medical ă; de la un sistem centrat pe tratament úi intervenĠie intraspitalicească la unul centrat pe ocrotire primar ă, prevenire úi implicare comunitar ă. Legea stabile úte totodată un grad de acoperire universal ă: beneficiile asigur ărilor de sănătate vor fi oferite angaja Ġilor úi dependen Ġilor acestora; statul va fi responsabil pentru acoperirea asigur ărilor de s ănătate pentru categoriile sărace, úomeri úi alte categorii defavorizate. Implementarea noului sistem a fost planificată pentru 1998, dar a fost amânat ă datorită unor probleme administrative. Introducerea sistemului de asigur ări de sănătate în România úi reforma întregului sistem pe aceast ă bază au necesitat regândirea mecanismelor publice de furnizare a serviciilor de s ănătate a reproducerii úi planificare familial ă. Unul dintre cel mai importante obiective este de a trece activit ăĠile de planificare familial ă în cadrul serviciilor de asistenĠă medicală primar ă. Cabinetele de planificare familial ă sunt mai mult decât insuficiente pentru oferirea unor servicii comprehensive, mai ales în zonele rurale. Preg ătirea medicilor generali úti pentru planificare familial ă reprezintă o component ă esenĠială în reforma sistemului de s ănătate.


91

În ultimii ani s-a dat o atenĠie crescută problemelor s ănătăĠii reproducerii. Putem estima c ă organismele NaĠiunilor Unite au avut un rol esenĠial în activizarea acestui interes. Guvernul României a semnat documentele finale ale Conferin Ġei InternaĠionale pentru Popula Ġie úi Dezvoltare (Cairo, 1994) úi ale Conferin Ġei Mondiale a Femeilor (Beijing, 1995) úi a început s ă adopte măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor recomandate în aceste documente. Sub impactul conferin Ġelor NaĠiunilor Unite de la Cairo úi Beijing, în 1997, Ministerul S ănătăĠii a elaborat un Plan operativ de promovare a sănătăĠii reproducerii, pentru perioada 1998-2003. Guvernul dore úte atingerea a trei obiective generale prin acest program: a) accelerarea ritmului ritmului de scădere a num ărului de avorturi; b) accelerarea ritmului de cre útere a prevalen Ġei mijloacelor moderne de contracep Ġie; c) încetinirea r ăspândirii bolilor cu transmitere sexual ă. În mod specific, programul programul trasează următoarele direc Ġii de acĠiune: 1. identificarea priorităĠilor în domeniul promov ării sănătăĠii reproducerii; 2. identificarea grupurilor Ġintă; 3. identificarea institu Ġiilor – publice, organiza Ġii nonguvernamentale, nonguvernamentale, organizaĠii pentru profit – care au capacitatea institu Ġională de a fi utilizate în acest program; 4. identificarea resurselor resurselor financiare disponibile. disponibile. În ceea ce priveúte grupurile Ġintă, programul enumer ă: 1. adolescenĠi (15-19 ani) care î úi încep viaĠa sexuală; 2. femei între 20 úi 25 de ani care înc ă optează pentru avort, în ciuda informa Ġiilor pe care le au despre alte metode contraceptive; 3. femei între 20 úi 25 de ani care prefer ă metodele contraceptive tradiĠionale; 4. femei între 20 úi 25 de ani care nu folosesc mijloace contraceptive; 5. bărbaĠi, parteneri ai femeilor tinere, de vârste fertile.


92

4.4. FinanĠarea strategiilor privind s ănătatea reproducerii Trecerea de la un sistem de s ănătate finanĠat de stat la unul bazat pe asigur ări medicale a generat în ultima perioad ă o serie de discuĠii asupra finanĠării sănătăĠii reproducerii. Este de remarcat faptul c ă s-a ajuns în cele din urmă la o înĠelegere, oferindu-se un mecanism de finan Ġare explicit pentru acest sector. Astfel, s-a căzut de acord asupra unui sistem de finanĠare dublă: din bugetul de stat úi din fondul de asigur ări. Din fondul de stat, vor fi finanĠate următoarele instituĠii úi activităĠi: centrele de planificare familial ă; două programe na Ġionale: Protec Ġi a mamei úi copilului úi Identificarea úi tratamentul bolilor cu transmitere sexual ă. În pachetul minim de servicii de sănătate acoperite în întregime de asigurarea medical ă sunt incluse următoarele servicii: consiliere pentru s ănătatea reproducerii úi pentru viaĠa sexuală: educaĠia sexuală a tinerilor, consiliere premarital ă, consiliere úi tratament pentru problemele legate de dinamica sexual ă; boli cu transmitere sexual ă: educaĠie pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, incluzând SIDA úi hepatita B; diagnoză úi tratament; planificare familial ă: consiliere úi examen medical; diagnoza timpurie a cancerului mamar úi genital; consultaĠii pre úi postnatale: educa Ġie, consiliere, supervizare úi tratament. x x

x

x

x x x

4.5. Suportul interna Ġional După cum s-a menĠionat deja, cele dou ă conferinĠe internaĠionale organizate de Na Ġiunile Unite (la Cairo úi Beijing) úi activităĠile de suport dezvoltate de toate agenĠiile NaĠiunilor Unite au avut un rol fundamental în dezvoltarea interesului Guvernului României úi al societăĠii civile faĠă de problemele asociate s ănătăĠii reproducerii. În acela úi timp, aceste agenĠii au un rol important în transmiterea noilor cuno útinĠe úi tehnici acumulate pe plan internaĠional. În afara acestui sprijin, unele agenĠii au avut un rol deosebit în schiĠarea politicilor na Ġionale de s ănătate a reproducerii.


93

Programele de suport ale USAID. Con útientă de complexitatea problemelor de s ănătate a reproducerii în România, USAID a decis s ă acorde o aten Ġie deosebit ă acestui domeniu în stabilirea programelor de suport guvernamental în România. Probabil c ă cel mai important sprijin internaĠional în acest domeniu a fost furnizat de aceast ă instituĠie. Primul pas pe care USAID l-a f ăcut în domeniul sănătăĠii reproducerii a constat în sprijinul acordat celor dou ă studii asupra sănătăĠii reproducerii, în 1993 úi în 1996. Aceste două studii au avut ca obiectiv colectarea sistematică de date privind comportamentul reproductiv úi sănătatea femeii, pentru a veni în sprijinul deciden Ġilor politici. Ambele studii au fost conduse de Institutul pentru Ocrotirea Mamei úi Copilului (România) úi Centrul pentru Controlul Bolilor (Atlanta, Georgia). Studiul privind sănătatea reproducerii realizat în 1993 s-a centrat pe întreaga populaĠie feminină de vârstă fertilă, utilizând un eúantion de aproximativ 5000 de femei de vârste între 15 úi 44 de ani. Studiul a fost repetat în 1999. El a avut următoarele obiective: Identificarea cazurilor de avort, contracep Ġie úi alte aspecte specifice care Ġin de sănătatea reproducerii. Măsurarea schimbărilor intervenite în rata fertilit ăĠii úi a utilizării mijloacelor contraceptive; identificarea factorilor care determin ă aceste schimbări – de exemplu, factorii geografici úi sociodemografici, deprinderile privind al ăptarea copilului, utilizarea avortului ca metodă contraceptivă, extinderea planific ării familiale. Identificarea grupelor de risc, în vederea consider ării lor în viitoarele studii asupra s ănătăĠii reproducerii. Furnizarea de informa Ġii factorilor de decizie, directorilor de programe úi cercetătorilor în vederea evalu ării úi îmbunătăĠirii programelor existente úi a dezvoltării unor strategii noi. Studiul asupra s ănătăĠii reproducerii la popula Ġia tânăr ă, realizat în 1996, a avut ca grup Ġintă populaĠia din intervalul de vârst ă 15-24 de ani, de ambele sexe. Eúantionul a fost de aproximativ 4000 de persoane. Acest studiu este unic în Europa. Studiul a avut următoarele obiective: ObĠinerea de date cu privire la comportamentul sexual úi utilizarea contraceptivelor. ObĠinerea de date cu privire la atitudinea tinerilor fa Ġă de comportamentul sexual, educa Ġia sexuală, contracepĠia úi familia. Identificarea surselor de metode contraceptive folosite de tineret. x

x

x

x

x

x

x


94

ObĠinerea de date cu privire la cuno útinĠele tinerilor asupra transmiterii úi prevenirii SIDA. Furnizarea de informa Ġii factorilor de decizie în vederea îmbunătăĠirii capacităĠii acestora de a dezvolta servicii de planificare familial ă, educaĠie sexuală, prevenire a bolilor cu transmitere sexuală. UNICEF a dezvoltat anumite programe speciale, pentru încurajarea hr ănirii naturale a sugarului, educa Ġia mamelor, umanizarea climatului intraspitalicesc. A participat, de asemenea, ca partener la studiile privind sănătatea reproducerii. UNFPA (Fondul NaĠiunilor Unite pentru Activit ăĠile PopulaĠiei) a avut o contribuĠie activă la realizarea celor dou ă studii. Încă din 1997, USAID a lansat un program mai mare de sprijin al dezvoltării serviciilor de s ănătate a reproducerii, în noul context al reformei sistemului de sănătate. Programul urmeaz ă a fi dezvoltat pe patru direc Ġii: eficientizarea managementului serviciilor de s ănătate, îmbunătăĠirea activităĠilor de informare úi educare, formarea personalului implicat în activităĠi de planificare familial ă úi sprijinul dezvoltării unei strategii naĠionale în domeniul s ănătăĠii reproducerii úi al planificării familiale. Până acum au fost selectate trei judeĠe pilot. Alte 7 judeĠe sunt preg ătite pentru intrarea în program. x

x

4.6. OrganizaĠiile nonguvernamentale române úti Există câteva organizaĠii nonguvernamentale foarte active care acĠionează îndeosebi în domeniul inform ării, consilierii úi formării personalului. Mai ales dou ă organizaĠii naĠionale au contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea noilor servicii de s ănătate: SECS (Societatea pentru EducaĠie Contraceptivă úi Sexuală) úi Tineri pentru Tineri . Aceste organizaĠii au reuúit să dezvolte multe filiale locale, atr ăgând un num ăr mare de voluntari. SECS s-a dezvoltat iniĠial cu sprijinul unei organiza Ġii internaĠionale localizate în Marea Britanie, iar apoi cu sprijinul USAID. Principalul obiectiv al acestei organiza Ġii a fost de a sprijini dezvoltarea sistemului public, mai ales prin formarea personalului úi dezvoltare managerial ă. OrganizaĠia a reuúit să mobilizeze un număr semnificativ de formatori califica Ġi, acreditaĠi pe plan intern, care sunt folosi Ġi úi de alte instituĠii publice sau organiza Ġii nonguvernamentale. OrganizaĠia este foarte activ ă în procesul de instruire a medicilor de familie care vor prelua func Ġia de consultare în domeniul


95

planificării familiale. A fost elaborat un manual pentru instruirea medicilor de familie în acest domeniu. O nou ă preocupare a organiza Ġiei o reprezintă dezvoltarea unor activităĠi specifice pentru adolescen Ġi. S-a dezvoltat o abordare specific ă pentru această categorie de beneficiari, punându-se un accent mai mare pe consilierea psihologică úi pe educaĠie. Tineri pentru Tineri s-a dovedit o organiza Ġie de succes încă de la începutul func Ġionării sale. Ea s-a concentrat pe educa Ġia tinerilor, folosind în mod masiv voluntari tineri. S-a acordat o atenĠie deosebită promov ării educaĠiei sexuale în úcoli. S-au organizat o serie de seminarii cu participarea personalului responsabil din sistemul úcolar úi sesiuni de instruire pentru personalul didactic. De asemenea, a fost elaborat un manual de educa Ġie sexuală pentru utilizare în úcoli. În acest context, trebuie menĠionată úi activitatea AsociaĠ iei Moaúelor . Această asociaĠie profesională are ca obiectiv central reconsiderarea profesiunii de “moa úă” care a fost practic desfiinĠată în timpul regimului socialist. Aceast ă profesiune este considerat ă ca având un rol deosebit în promovarea s ănătăĠii reproducerii úi a planificării familiale. De asemenea, se remarc ă activitatea unor organiza Ġii nonguvernamentale care lucreaz ă cu unele grupuri de risc sau care au activităĠi la nivel local, încercând să furnizeze informaĠii úi sprijin în domeniul sănătăĠii reproducerii úi planificării familiale. Resursele lor umane úi financiare sunt modeste, ceea ce face ca impactul activit ăĠii lor să fie limitat în timp úi în spaĠiu. Una dintre cele mai importante ini Ġiative o reprezintă proiectul POLICY. POLICY este o organiza Ġie nonguvernamental ă, dezvoltată cu ajutorul lui Futures Group International úi sprijinită de USAID. POLICY încearcă să sprijine Ministerul SănătăĠii úi alĠi actori publici úi nonguvernamentali în dezvoltarea unei strategii na Ġionale în domeniul sănătăĠii reproducerii úi planificării familiale. Ea se centreaz ă îndeosebi pe accesul la serviciile de s ănătate a reproducerii úi pe calitatea acestor servicii, în contextul deplasării României spre un sistem bazat pe asigur ări medicale. În cadrul acestui proiect este promovată o gamă largă de activităĠi: analiza evoluĠiei sănătăĠii reproducerii, analiza organiza Ġională a sistemului public de servicii, sprijinul campaniilor mass-media, formarea de personal etc. Proiectul se centreaz ă pe două aspecte principale: 1. Ce fel de servicii de s ănătate a reproducerii vor fi furnizate în contextul reformei sistemului de s ănătate, ca parte integrat ă a serviciilor de sănătate acoperite prin asigurarea medical ă?

96


2. Ce tip de personal medical úi paramedical vor furniza diversele tipuri de servicii de consiliere? Sub umbrela acestui proiect, s-a format recent Coali Ġ ia pentru Sănătatea Reproducerii . CoaliĠia întruneúte principalele organiza Ġii guvernamentale úi nonguvernamentale, active în acest domeniu. Inten Ġia sa este de a coordona eforturile úi de a contribui la sporirea eficien Ġei globale a activităĠilor din domeniu.

4.7. Evaluare general ă úi concluzii SituaĠia moútenită a fost precar ă, nu numai în ceea ce prive úte sănătatea femeii ca rezultat al politicii pronataliste agresive duse de regimul socialist, în contextul unei pauperiz ări agravante, dar úi în ceea ce priveúte lipsa unei educaĠii elementare asupra metodelor contraceptive în largi segmente ale popula Ġiei. Metodele contraceptive au fost surprinz ător de lent considerate moderne în segmente largi ale popula Ġiei după 1989, în ciuda disponibilit ăĠii lor. ExplicaĠia, în opinia noastr ă, trebuie c ăutată atât în iner Ġia culturală a anumitor categorii de popula Ġie, în lipsa de informaĠie, în dificultatea accesului la serviciile de specialitate, cât úi în costurile adesea prohibitive. În fapt, accesibilitatea metodelor contraceptive moderne este extrem de dezechilibrat ă: ridicată pentru clasa de mijloc, ea r ămâne însă extrem de scăzută pentru categoriile cele mai s ărace ale popula Ġiei; ridicată în zonele urbane, dar scăzută sau chiar inexistentă în zonele rurale. Cabinete de planificare familial ă nu există decât în zone urbane. Costurile úi timpul necesar pentru deplas ări la oraú, dublate de riscul dificultăĠilor de acces la servicii, reprezintă pentru femeile de la Ġar ă un factor descurajant. Singura soluĠie la această problemă, luată în considerare pân ă în prezent, o reprezintă preluarea serviciilor de planificare familial ă de către asistenĠa medicală primar ă, care va deveni operaĠională abia în câĠiva ani. De aceea sunt necesare unele programe tranzitorii în acest sens. Disponibilitatea úi costul contraceptivelor devine o problem ă din ce în ce mai importantă. Contraceptivele disponibile prin cabinetele de planificare familială sunt oferite la preĠuri foarte scăzute. Pe de o parte, accesul scăzut la aceste cabinete pentru unele categorii de popula Ġie determină un acces scăzut la mijloacele contraceptive cu pre Ġuri mici. Contraceptivele ieftine, subven Ġionate de guvern, au fost în mod general disponibile. Din ra Ġiuni birocratice, acestea lipsesc frecvent din cabinetele de planificare familial ă. Contraceptivele sunt acum disponibile úi pe piaĠa


97

liber ă. Rezervele sunt suficiente úi de o calitate bună. Cu toate acestea, aceste contraceptive sunt mult mai scumpe decât cele disponibile prin reĠeaua de cabinete de planificare familial ă: costurile sunt de 10-15 ori mai ridicate (Stănescu & Feranil, 1999). Pentru categorii însemnate ale populaĠiei sărace, ele devin astfel practic inaccesibile. În acest moment, guvernul va trebui s ă opteze pentru o nou ă metodă de furnizare a contraceptivelor. “Se anticipeaz ă că, indiferent de modul de procurare, preĠul contraceptivelor va cre úte….” (Stănescu & Feranil, 1999). Acest lucru va afecta în mod negativ acele categorii de popula Ġie pentru care nevoia utilizării contraceptivelor este mai mare. Chiar úi adoptarea unor gratuit ăĠi pentru cei mai s ăraci va avea un efect minimal asupra sistemului actual. Sistemul va fi mai degrab ă ineficient datorită procedurilor administrative descurajante úi datorită orient ării excesiv medicalizate a serviciilor. Lipsa educaĠiei sexuale, cuplată cu liberalizarea sexual ă rapidă, a crescut incidenĠa bolilor cu transmitere sexual ă. Erodarea sistemului serviciilor publice de s ănătate reprezintă un factor cauzal important pentru problemele uria úe întâmpinate în domeniul s ănătăĠii reproducerii. Este nevoie urgent ă de formare a personalului medical, mai ales a noilor medici de familie. De asemenea, este imperios necesar s ă fie instruiĠi profesorii, urmând ca Ministerul Educa Ġiei NaĠionale să fie convins a introduce în programa úcolar ă cursuri de educa Ġie sexuală. Am estima că, până în prezent, nu exist ă nici o strategie care să promoveze în mod rapid úi eficient metodele contraceptive moderne în rândul acelor categorii de popula Ġie care au urgent ă nevoie de ele. Modul în care sunt concepute cabinetele de planificare familial ă le atribuie o orientare rigid ă úi pasivă, foarte ineficientă pentru intervenĠia la nivelul categoriilor marginale, s ărace, ale popula Ġiei, care au cea mai mare nevoie de acest tip de sprijin. Un factor important cu impact negativ asupra accesului populaĠiei marginale, sărace, la mijloace de planificare familial ă este subdezvoltarea serviciilor de asisten Ġă socială. Programele de informare sunt importante, dar sunt mai bine primite de categoriile clasei de mijloc, care au mai pu Ġină nevoie de informaĠii suplimentare. EficienĠa acestor servicii pare foarte ridicat ă în cazul populaĠiei tinere. Este însă necesar ă o nouă strategie de abordare a categoriilor marginale, izolate, sărace úi needucate. O astfel de strategie nu se poate g ăsi în sistemul de îngrijire a sănătăĠii moútenit, ci mai degrabă în cadrul unor viitoare servicii social-medicale flexibile úi active, de tip comunitar. Succesele obĠinute în domeniul promov ării sănătăĠii reproducerii pot fi atribuite în principal urm ătorilor factori: pe de o parte, sprijinului activ oferit de agenĠiile NaĠiunilor Unite úi USAID, pe de altă parte, dezvoltării

98


unui grup activ de speciali úti, bărbaĠi úi femei, conútienĠi de importanĠa acestor probleme. Unii dintre ace úti specialiúti foarte activi în domeniu au ocupat poziĠii importante în aparatul guvernamental. Existen Ġa unor institu Ġii publice eficiente, de tipul Institutului pentru Ocrotirea Mamei úi Copilului, a acĠionat ca important facilitator. Studiile extensive asupra diverselor aspecte ale s ănătăĠii reproducerii au constituit o resurs ă importantă în conútientizarea problemei úi schiĠarea unor planuri de ac Ġiune. Unii analiúti estimează că, deúi au fost promovate o serie de acĠiuni, “… în România, situaĠ ia sănăt ăĠ ii reproducerii continu ă să fie mult sub nivelul acceptat pe plan european. Lipsa unui progres semnificativ în domeniul s ănăt ăĠ ii reproducerii are un efect negativ esen Ġ ial asupra st ării generale de sănătate, asu pra bunăst ării úi dezvolt ării populaĠ iei în România” (Marcu & St ănescu, 1997, p. 7)

Capitolul 5 VIOLENğA ÎMPOTRIVA FEMEII

ViolenĠa împotriva femeii în societatea româneasc ă actuală este rezultatul unei combina Ġii de factori: al ături de persistenĠa unor patternuri tradiĠionale, se pot identifica úi efecte ale unor procese sociale noi. Din nefericire, nu există nici un studiu empiric asupra tipurilor de violen Ġă împotriva femeii úi a frecvenĠei acestora úi nici asupra atitudinilor fa Ġă de violenĠă. Vizibilitatea socială a violenĠei împotriva femeii este relativ sc ăzută, cu excepĠia formelor extreme, care devin obiect al interven Ġiei legii.

5.1. O dublă sursă culturală: tradiĠional úi modern Ca în toate societăĠile europene tradi Ġionale, úi în societatea româneasc ă tradiĠională există un model legitim de violen Ġă împotriva femeii. Aici violenĠa reprezenta un instrument legitim cultural de exercitare a autorităĠii bărbatului în familie úi de afirmare a superiorit ăĠii statutului acestuia. Încă circulă proverbe al căror conĠinut se refer ă la normalitatea bătăii soĠiei (“femeia neb ătută este că mâncarea nes ărată”). În acelaúi timp, din punct de vedere cultural, violen Ġa împotriva femeii a fost limitat ă, formele grave de violen Ġă fiind sancĠionate de comunitate. Faptul c ă femeia avea un rol important în conducerea gospod ăriei a înt ărit poziĠia sa în familie, limitând nivelul úi gravitatea violen Ġei îndreptate împotriva ei. Pozi Ġia relativ puternică a femeii se datora mai multor factori. În primul rând, în societatea româneasc ă tradiĠională situaĠia standard era familia nuclear ă: cuplurile proasp ăt căsătorite î úi stabileau, de regul ă, propria lor gospod ărie, autoritatea părinĠilor asupra noii familii fiind limitat ă. În al doilea rând, istoria zbuciumată, încărcată de r ăzboaie úi caracterizată de frecventa migra Ġie a bărbatului în c ăutarea unui loc de munc ă, f ăcea ca adesea femeia s ă devină capul familiei, dispunând pe deplin de propriet ăĠile familiei úi fiind în mod absolut responsabil ă de soarta gospodăriei. Unul dintre simbolurile societăĠii tradiĠionale este reprezentat de femeia activ ă, capabilă să rezolve problemele familiei sale. În sfâr úit, valorile tradiĠionale includeau

100


responsabilităĠi reciproce ale partenerilor, loialitatea reciproc ă fiind inclusă. Datorită acestor factori, femeia tinde s ă ocupe o pozi Ġie relativ importantă în familie, chiar dacă este subordonat ă soĠului. Aceúti factori au limitat violenĠa îndreptată împotriva ei. Atitudinea faĠă de femeie era diferen Ġiată în raport cu plasarea sa faĠă de familie: în interiorul familiei úi în afara sa. În societatea tradi Ġională, femeile ocupau dou ă poziĠii sociale importante. Pe de o parte, pozi Ġia dată de apartenen Ġa la o familie: mamă, fiică, sor ă, so Ġie. În această capacitate, femeia intr ă sub jurisdicĠia valorilor familiei úi este protejată de familie împotriva lipsei de respect din afara familiei. Pe de alt ă parte, femeile riscă să devină obiecte sexuale în relaĠiile din afara familiei úi, în această capacitate, anumite forme de violen Ġă specifică sunt asociate cu comportamentul masculin. Contactele sexuale ale femeii în afara familiei erau considerate în mod tradi Ġional ca fiind serioase caren Ġe morale úi erau sancĠionate social, mai ales prin lipsa de respect. Într-o rela Ġie extraconjugală, femeia era, de regul ă, dispreĠuită úi tratată ca o fiinĠă umană deficientă, faĠă de care anumite forme specifice de violen Ġă erau permise. Atitudinea fa Ġă de femei ca obiecte sexuale în afara familiei reprezintă o condiĠionare cultural ă pentru unele forme specifice de violen Ġă, al căror element central este decep Ġia, seducĠia, relaĠiile sexuale impuse duse până la forma cea mai agresiv ă, violul. Formele grave de violen Ġă împotriva femeii în familie de Ġin o poziĠie culturală úi socială specifică: sunt legitime doar în cazuri excep Ġionale úi justificate. Pe de o parte, într-o lume în care pedeapsa fizică reprezenta un mijloc esenĠial al controlului social, pedeapsa fizic ă a femeilor era considerată normal ă. Adulterul era considerat în mod tradi Ġional ca un motiv justificat pentru administrarea unei pedepse fizice severe, acestuia adăugându-i-se úi anumite forme de desconsiderare úi lipsă de respect faĠă de tată sau soĠ. Pe de altă parte, violenĠa sistematică úi extrem de dur ă era asociată cu forme de dezagregare a familiei, cu tulbur ări comportamentale, amplificate, de regul ă, de consumul de alcool. Aceste forme severe úi constante de violenĠă erau etichetate de comunitate ca fiind deviante, indici ai unei vieĠi de familie dezagregate, ai prezen Ġei unor tulbur ări psihopatologice, neavând, în consecin Ġă, o legitimitate social ă. În afara dimensiunii de legitim/nelegitim, toleranĠa socială faĠă de violenĠa împotriva femeii reprezint ă un factor cheie în explicarea fenomenului. În cultura tradi Ġională, toleranĠa/acceptarea violen Ġei împotriva femeii era susĠinută în mare măsur ă de legitimitate. În interiorul familiei, violenĠa era considerat ă ca un comportament legitim al soĠului sau tatălui úi, ca urmare, tolerat ă chiar de femeile asupra c ărora era îndreptat ă úi,


101

implicit, de comunitate. ExcepĠionalitatea cazurilor de divor Ġ a indus o acceptare crescută a soĠiei faĠă de comportamentele violente ale so Ġului. Pe de altă parte, având în vedere c ă ordinea social ă se bazează pe principiul noninterven Ġiei comunităĠii în problemele de familie, opinia publică, chiar dacă dezaproba anumite cazuri de violen Ġă domestică, nu putea interveni decât în mod excep Ġional úi marginal. Chiar úi capacitatea rudelor de a interveni în problemele de familie era extrem de limitat ă. În consecinĠă, toleranĠa comunităĠii faĠă de violenĠa domestică era extrem de ridicată datorită atât legitimităĠii atribuite, cât úi lipsei modalităĠilor legitime de intervenĠie. Există însă úi cealaltă faĠă a monedei. De-a lungul ultimelor dou ă secole, s-a dezvoltat o cultur ă alternativă, paneuropean ă: un amestec al elementelor moderne cu elemente ale unei culturi romantice în care este plasată femeia. Valorile moderne promoveaz ă drepturi egale pentru b ărbaĠi úi femei, un echilibru în structura autorit ăĠii în familiile úi valorizarea demnităĠii úi respectului femeii în familie. Cultura romantic ă promoveaz ă un statut special pentru femei, ca fiin Ġe delicate care trebuie protejate úi cultivate într-un mediu romantic. Exist ă un proverb care spune “…s ă nu atingi o femeie nici chiar cu o floare!” Aceast ă nouă cultur ă s-a extins rapid, o dată cu procesul de modernizare a societ ăĠii româneúti. În consecinĠă, se pot identifica dou ă atitudini culturale diferite fa Ġă de violenĠa împotriva femeii, în istoria societ ăĠii româneúti. Pe de o parte, o cultur ă a autorităĠii masculine, incluzând o oarecare violen Ġă legitimă, complementar cu o toleran Ġă ridicată faĠă de acest tip de violenĠă, în numele principiului noninterven Ġiei în problemele de familie. Pe de alt ă parte, o cultur ă modern ă a egalităĠii úi respectului, incluzând elemente ale unor atitudini romantice.

5.2. Atitudinea regimului socialist fa Ġă de violenĠa împotriva femeii Regimul socialist a promovat în mod explicit principiul egalit ăĠii absolute între sexe úi al respectului faĠă de femeie ca fiinĠă umană. Din punct de vedere al ideologiei socialiste, nici o form ă de violenĠă împotriva femeii nu este legitim ă. Promovarea drepturilor egale în toate domeniile sociale úi a egalităĠii de úanse în participarea úcolar ă, creúterea nivelului de educa Ġie al femeii úi mai ales participarea sa activă pe piaĠa muncii, în aceleaúi condiĠii

102


ca úi bărbatul, au fost considerate ca fiind schimb ări structurale care vor elimina în mod firesc violen Ġa împotriva femeii ca fenomen social. Plasată în categoria sechelelor mentalit ăĠii societăĠilor anterioare, f ăr ă vreun suport structural actual, violen Ġa împotriva femeii a fost considerată o problemă eficient tratată prin mijloace politice, morale, educaĠionale úi administrative. Organiza Ġiile de partid, sindicatele, conducerea întreprinderilor úi colectivele de munc ă erau considera Ġi a fi factori legitimi de interven Ġie, capabili s ă elimine astfel de comportamente. IntenĠia ideologiei socialiste era atingerea unei toleranĠ e sociale zero faĠă de orice form ă de violenĠă împotriva femeii. Principiul noninterven Ġiei în problemele interne ale familiei era pus sub semnul întreb ării. Ca úi în cazul combaterii altor comportamente definite ca negative, combaterea violenĠei împotriva femeii a fost considerat ă o sarcină facilă. Drept urmare, nu s-a ini Ġiat nici un program special în acest domeniu; chiar úi actele legislative tratează problema violen Ġei în termeni generali. Singura măsur ă explicită o reprezintă reforma socialistă în educaĠie, în cadrul căreia a fost interzisă complet pedeapsa corporal ă în úcoli (1947). În acelaúi timp, considerând violen Ġa domestică drept un fenomen f ăr ă implicaĠii serioase cel puĠin în perspectivă, care este în mod eficient prevenit prin interven Ġia diverselor mecanisme publice, regimul socialist nu a socotit necesar ă stabilirea unor sisteme de asisten Ġă socială pentru femeile victime ale violenĠei. Încrederea regimului socialist în eficien Ġa mecanismelor educaĠiei úi a organizaĠiilor politice, sindicatelor úi întreprinderilor de a trata úi rezolva cazurile de violenĠă domestică a funcĠionat contraproductiv. În fapt, controlul politic úi administrativ funcĠiona eficient pentru o categorie restrânsă de populaĠie: doar persoanele aflate în pozi Ġii importante în ierarhia politic ă úi administrativă erau sensibile la un astfel de control. Masele largi ale angaja Ġilor úi segmentele marginale împinse în afara sistemului muncii salariale erau din ce în ce mai imune la aceste instrumente ale controlului social. Prins în capcana dificult ăĠilor economice cronicizate, regimul socialist a dat din ce în ce mai puĠină atenĠie violenĠei faĠă de femeie. Problema a intrat într-un con de umbr ă. În ultimele decenii, nu s-a iniĠiat nici un fel de campanie public ă de conútientizare úi nici de mobilizare a energiei publice în vederea combaterii violen Ġei. Rezultatele programului socialist în acest domeniu au fost amestecate. Modernizarea rapid ă a societăĠii româneúti, creúterea nivelului educaĠiei úi atragerea femeilor în economia salarial ă au constituit factori structurali de îmbunătăĠire a statutului social al femeii. Mecanismele de control politic úi administrativ au reuúit, de asemenea, s ă fie suficient de


103

eficiente în scăderea violenĠei împotriva femeii pân ă la un anumit punct. Dar presupunerea regimului socialist c ă programele sale vor avea capacitatea de eliminare a acestui fenomen s-a dovedit a fi pur ă naivitate. Modernizarea rapid ă a societăĠii, promovată de regimul socialist, a creat speranĠa că tot mai multe segmente ale comunit ăĠii vor fi atrase în procesul de schimbare rapid ă a mentalităĠii. Dar stagnarea economic ă cronică care a demarat la sfâr úitul anilor ’70 a încetinit procesul de modernizare. Fluxul popula Ġiei de la sat la ora ú, din agricultur ă în industrie úi servicii a fost oprit úi chiar inversat. În ultimii ani ai regimului socialist úi în mod mai accentuat în perioada de criz ă economică a tranziĠiei, se accentuează migraĠia de la oraú la sat úi din industrie spre agricultur ă. Ultima perioadă a regimului socialist a fost caracterizat ă de un proces de “înghe Ġ” social úi cultural. Modernizarea socio-cultural ă pentru categorii largi de popula Ġie a fost încetinită úi chiar stopată. Dezorganizarea socială, determinată de pauperizarea unor segmente largi de popula Ġie úi întărită prin impactul devastator al politicii pronataliste agresive, a fost un factor important în involu Ġia spre modele comportamentale violente primitive în relaĠie cu femeile, în interiorul familiei úi în afara acesteia. Reproducerea modelelor de violen Ġă tinde să capete un caracter lărgit. Familiile cu un grad ridicat de modernitate sunt caracterizate de o fertilitate mult mai scăzută decât familiile mai tradi Ġionale. Din punct de vedere demografic, familiile mai tradi Ġionale, dar úi familiile sărace úi dezorganizate s-au suprareprodus, în timp ce familiile moderne tind s ă se subreproducă. În condiĠiile stagnării úi chiar ale declinului procesului de modernizare, configura Ġia proceselor demografice a tins s ă inducă un revers cultural úi chiar, mai mult, o reproducere accentuat ă a patternurilor de dezorganizare familial ă úi de violenĠă împotriva femeii. În ceea ce priveúte atitudinea socială faĠă de violenĠa împotriva femeii, spre sfâr úitul perioadei socialiste se identific ă o schimbare. Creúterea rapid ă a stresului social úi economic în viaĠa de zi cu zi a constituit un factor stimulator pentru violen Ġa împotriva femeii. Mai ales în acele categorii de popula Ġie înalt vulnerabile s ăr ăciei úi dezorganizării sociale, violenĠa a sporit. Erodarea rapid ă a mecanismelor de control politic úi administrativ a deblocat tendin Ġele inhibate de violen Ġă împotriva femeii, în familie úi în afara familiei. În ciuda iluziei ideologice, h ăr Ġuirea sexuală la locul de muncă atingea probabil niveluri ridicate.

104


5.3. ViolenĠa împotriva femeii în perioada de tranzi Ġie Deúi nu există date cantitative sigure, intuitiv se poate estima c ă în perioada de tranzi Ġie violenĠa împotriva femeii a crescut în toate domeniile: mai ales în familie, dar úi pe str ăzi, úi la locul de munc ă. Estimarea a fost susĠinută cvasiunanim de liderii unor organiza Ġii nonguvernamentale pentru femei, în cadrul unei discu Ġii privind violenĠa împotriva femeii. Liderul unei federa Ġii sindicale din s ănătate susĠine că se poate observa o cre útere numerică a cazurilor de h ăr Ġuire sexuală în spitale, cel mai frecvent ini Ġiate de pacienĠi. Apar probleme deosebite legate de violen Ġa împotriva femeilor vârstnice (medic, specialist în gerontologie).

5.3.1. Surse ale violenĠ ei în societatea româneasc ă actual ă a) Perpetuarea mentalit ăĠ ii tradi Ġ ionale cu privire la statutul superior al bărbatului în familie úi legitimitatea folosirii violenĠ ei, în baza superiorit ăĠ ii sale. Acest pattern se identifică din ce în ce mai frecvent în mediile rurale, caracterizate de o continuitate accentuat ă a formelor tradi Ġionale de organizare social ă. Modelul tradiĠional a fost translatat în procesul de urbanizare úi industrializare rapid ă. Studiile sociologice arat ă că istoria integr ării în viaĠa modernă, ca úi nivelul de educaĠie úi statutul profesional reprezintă factori importanĠi în explicarea menĠinerii unor modele culturale tradiĠionale. Persoanele provenite din familii mai tradi Ġionale vor reproduce patternurile moútenite, chiar úi într-un climat modern, într-o mai mare măsur ă decât persoanele crescute în familii cu un grad mai ridicat de modernitate. Din păcate, nu există deocamdat ă nici o cercetare sistematică care să ofere o evaluare a dimensiunilor diferitelor modele culturale. b) ViolenĠ a generat ă structural de procesul de tranzi Ġi e de la familia tradi Ġi onal ă la cea modernă. Patternurile tradi Ġionale sunt treptat înlocuite cu procese de negociere úi realizare a consensului între membrii familiei, în stabilirea structurii de autoritate úi în diviziunea rolurilor. Trecerea de la patternuri înalt structurate, sus Ġinute de o tradi Ġie puternică, la modele determinate prin decizie/negociere la nivelul fiec ărei familii, în baza circumstanĠelor actuale, poate spori tensiunile în familie, crescând riscul apelării la violenĠă ca mijloc de reglementare a rela Ġiilor reciproce. Aceasta este o violenĠă de tip instrumental, în contextul negocierii ne-cooperante a poziĠiei în cadrul structurilor de autoritate din familie úi al diviziunii rolurilor úi responsabilităĠilor. Acest tip de violen Ġă nu este prescris ă sau indusă cultural, fiind doar facilitat ă circumstanĠial. Întărirea statutului femeii în societate úi familie determină o egalizare în ceea ce prive úte folosirea violenĠei pentru reglementarea rela Ġiilor de putere în cadrul familiei. Sunt


105

reclamate din ce în ce mai multe cazuri de violen Ġă împotriva bărbaĠilor, mai puĠin vizibile însă, deoarece nu se manifest ă atât de mult prin violenĠă fizică, ci mai degrab ă prin diverse forme de violen Ġă psihologică. Manifestarea violenĠei feminine ar trebui luat ă în considerare, deoarece devine o componentă importantă a ciclului violenĠei intrafamiliale. c) Procesele de dezorganizare social ă. Procesele de dezorganizare socială, mai ales la nivelul familiei, sunt asociate cu o amplificare a comportamentelor patologice ale individului, manifestate mai ales printr-o violenĠă crescută. ViolenĠa, în acest caz, nu este indusă de anumite modele culturale, ci este generat ă de situaĠia de lips ă de putere úi anomie socială, modelele culturale constituind mai mult un factor de suport. Consumul de alcool reprezint ă un factor important în generarea úi menĠinerea ciclului violenĠei. Stagnarea cronic ă a economiei socialiste la sfâr úitul anilor ’70, accentuată după 1980 úi amplificată de criza tranziĠiei este principalul factor cauzal responsabil pentru procesul de marginalizare a unui segment semnificativ al societăĠii. MulĠi indivizi, dezr ădăcinaĠi din modul tradi Ġional de viaĠă, nu au fost integra Ġi segmentelor moderne ale societ ăĠii. Dezorganizarea social ă afectează în mod masiv dinamica internă a familiei, prin mecanisme ca dizolvarea sistemului normativ, folosirea for Ġei în reglementarea rela Ġiilor, accentuarea sentimentelor de neputin Ġă úi vulnerabilitate, totul înt ărit de consumul de alcool. Putem formula ipoteza c ă factorul cel mai important în cauzalitatea violenĠei împotriva femeii în societatea noastr ă nu Ġine de persistenĠa modelelor tradi Ġionale, ci de dezorganizarea social ă. Modelele culturale intervin, de regul ă, în facilitarea manifest ărilor violente úi mai puĠin în generarea lor cauzal ă. d) Prima parte a perioadei de tranzi Ġie introduce o serie de factori suplimentari: Creúterea stresului úi frustr ării generate de depresia economic ă, ratele ridicate de úomaj, deprecierea dramatic ă a nivelului de trai, creúterea explozivă a polarizării sociale, lipsa cronic ă de metode de confruntare eficient ă cu situaĠiile de dificultate. Violen Ġa este manifestată de obicei împotriva celor “mai slabi” úi îndeosebi împotriva femeii, în familie sau în afara familiei. Criza de autoritate din cadrul poli Ġiei, în primii ani ai tranzi Ġiei, a acĠionat inhibitor asupra interven Ġiei acestui organism, mai ales în situaĠii care nu erau definite clar din punct de vedere cultural úi legal. Criza încrederii în sistemul juridic. Percep Ġia publică asupra funcĠionării sistemului juridic (birocra Ġia acestuia, ritmul lent de x

x

x


106

x

x

soluĠionare, subiectivitatea úi corupĠia) a determinat reticen Ġe serioase în apelarea la interven Ġia justiĠiei. Liberalizarea sexual ă bruscă, mai ales sub influenĠa mass-media, a accentuat imaginea femeii ca obiect sexual. Explozia industriei sexuale úi îndeosebi a prostituĠiei a degradat úi mai mult imaginea public ă a femeii, expunând-o manifest ărilor violente cu conotaĠii sexuale predominante. Agravarea săr ăciei a determinat dependen Ġa reciproc ă în cadrul familiei, limitând posibilit ăĠile femeii de a se ap ăra împotriva violenĠei domestice. Probabil c ă cel mai important factor al dependen Ġei reciproce în familie îl reprezint ă criza locuinĠelor.

5.3.2. Câteva date statistice privind violenĠ a împotriva femeii Primii ani ai tranzi Ġiei au fost caracterizaĠi de o creútere general ă a criminalităĠii, în toate formele sale. Tabelul 27 Date privind dinamica criminalit ăĠii 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 Persoane condamnate (la 100000 locuitori) 160 263 303 366 421 448 460 496 472 Procentul de femei din totalul pers. condamnate 11,5 10,7 10,3 10,7 12,2 10,9 10,6 10,9 10,9 Omoruri (la 100000 locuitori) 4 6 7 5 6 6 6 7 6 Violuri (la 100000 locuitori) 7 11 11 8 7 9 8 9 7 Furturi úi jafuri (la 100000 locuitori) 78 123 158 175 211 227 220 229 210 Sinucideri (la 100000 locuitori) 9,0 9,3 11,6 12,2 12,7 12,3 12,5 12,7 12,6 Din care femei 4,7 4,5 4,9 5,0 5,1 4,6 4,3 4,2 4,2 Sursă: Raportul dezvolt ării umane: România 1999, Bucureúti, Ed. Expert, 1999.

În 1996, Serviciul de Prevenire a CriminalităĠii din cadrul Inspectoratului General al Poli Ġiei a iniĠiat un proiect de analiz ă a infracĠiunilor care implicau femei (I. Vintileanu, 1999). Pentru anul 1996 úi prima jumătate a anului 1997, s-au adunat date din 38 de jude Ġe din cele 40 ale Ġării. Raportul cuprinde date extrem de relevante pentru analiza de aici. Femei ucise. În 1996 úi în prima jumătate a anului 1997, dintr-un total de 155 de femei victime ale unor omoruri din culp ă, 107 cazuri (69%) x


107

s-au petrecut în familie: 43 au fost omorâte de so Ġi (ceea ce reprezint ă un procent de 40,2% din totalul femeilor ucise în familie), 51 de parteneri (47,7%), iar celelalte 13 de alte rude (12,1%). Majoritatea acestor crime sunt asociate cu consumul de alcool. După cum se observă, peste două treimi din femeile ucise sunt victime ale unor persoane din familia lor. Aceasta sugereaz ă un nivel ridicat al violenĠei domestice. Majoritatea victimelor tr ăiau în uniuni consensuale, mod de convieĠuire caracteristic categoriilor sociale cu un grad ridicat de dezorganizare social ă. Femei care au comis crime. Numărul omorurilor comise de femei s-a ridicat la 89: 64,0% împotriva unor membri ai familiei – 26 (45,6%) úi-au ucis soĠii, 16 (28,1%) úi-au ucis partenerii, 15 (26,3%) au ucis alte rude - iar 36% dintre omoruri au fost s ăvâr úite în afara familiei. Femei victime ale unor lovituri cauzatoare de moarte úi ale unor v ăt ămări corporale. Deúi femeile apar în general ca victime, ele pot fi regăsite úi printre autori. O propor Ġie semnificativă a actelor violente se petrec în cadrul unor uniuni consensuale. Tabelul 28 Femei implicate în lovituri cauzatoare de moarte úi vătămări corporale x

x

Lovituri cauzatoare de moarte Vătămare corporală Sursă: I. Vintileanu, 1999.

Victime 40 – 63,5% 747 – 58,5%

Agresori 23 – 36,5% 530 – 41,5%

Infanticid . Cazurile de infanticid au crescut: în perioada menĠionată, s-au înregistrat 36 de cazuri. Cele mai multe cazuri s-au petrecut în zona rural ă. Presiunile economice foarte mari, cuplate cu accesul scăzut la tehnici contraceptive pentru anumite categorii de populaĠie (mai ales în zone rurale) úi lipsa sprijinului serviciilor sociale par a fi factorii responsabili pentru astfel de acte c riminale. Violuri . În aceeaúi perioadă, s-au înregistrat 789 de cazuri, dintre care 17,7% au fost violuri în grup. S-au înregistrat dou ă reclamaĠii de viol intrafamilial úi 6 în cadrul unor uniuni consensuale. Propor Ġia cea mai ridicată a cazurilor s-a înregistrat în zone urbane. Victimele au în general nivel educaĠional sub medie, un num ăr semnificativ al victimelor violurilor în grup (10%) fiind analfabete. Desigur, nivelul sc ăzut de educaĠie al victimelor nu este un factor cauzal în sine, ci mai degrab ă un indicator al mediului social în care se reg ăsesc atât victimele, cât úi agresorii, mediu caracterizat de marginalizare úi excluziune socială. x

x


108

Prostitu Ġi a a înregistrat creúteri alarmante, în cea mai mare parte datorită înr ăutăĠirii condiĠiilor economice. În 1996 úi în prima jumătate a anului 1997, s-au înregistrat 491 de cazuri în Ġar ă, acesta fiind însă numai vârful vizibil al aisbergului. Dintre cazurile înregistrate în 1997 (188), cele mai multe sunt femei singure (159), femei divor Ġate (15), femei care tr ăiesc cu un partener (13) úi femei măritate (6); 33 dintre ele aveau copii. Majoritatea sunt femei tinere (între 19 úi 29 ani) din zone urbane, f ăr ă ocupaĠie. Furturi úi jafuri . În perioada considerat ă, 662 de femei au fost înregistrate ca victime ale unor jafuri úi 7352 ca victime ale unor furturi. Un număr semnificativ de femei apar ca actori ai acestor infrac Ġiuni: 698 de femei care au comis furturi úi 202 femei care au comis jafuri. Studiul citat formuleaz ă următoarele concluzii, privitoare la violen Ġa domestică îndreptată împotriva femeii: x

x

“Cauzele violenĠ ei intrafamiliale sunt variate: săr ăcie, conflicte intraconjugale, infidelitatea soĠ ului sau soĠ iei, consumul de alcool sau tulbur ări psihice ale soĠ ului. În unele cazuri, se manifest ă prin ameninĠări frecvente úi violenĠă fizic ă. ªi soĠ iile recurg la acte criminale, duse pân ă la uciderea soĠ ilor lor. SituaĠ iile cele mai dificile în justi Ġi e sunt acelea în care soĠ ia victimizat ă victimizeaz ă la rândul său úi uneori î úi ucide soĠ ul. Este extrem de dificil de stabilit gradul de vinov ăĠ ie al celor doi membri ai cuplului criminal. Înaintea infrac Ġ iunii, soĠ ul úi-a victimizat soĠ ia (deúi este posibil ca aceasta s ă-l fi provocat tot timpul prin diferite comportamente), iar după un timp soĠ ia nu a mai suportat tratamentul aplicat de soĠ ul ei úi a r ăspuns agresiv, omorându-l” (I. Vintileanu, 1999, p.108).

5.4. ViolenĠa împotriva femeii în con útiinĠa publică Este posibil ca, la nivelul con útiinĠei publice, magnitudinea fenomenului să fie grav subestimată. Cele mai vizibile úi mai grave cazuri de violenĠă împotriva femeii sunt percepute ca fiind caracteristice categoriilor marginale ale societ ăĠii. Desigur, unele cazuri pot ap ărea úi în rândurile popula Ġiei “normale”, dar probabil au o frecven Ġă mai redusă. Formele intermediare de violen Ġă sunt extrem de rar raportate, datorit ă lipsei încrederii în sistemul de justi Ġie úi în capacitatea sa de a le rezolva úi toleranĠei ridicate faĠă de violenĠa îndreptată împotriva femeii, manifeste în anumite categorii de popula Ġie. Se pare că violenĠa împotriva femeii este mai accentuat subestimată la nivelul clasei de mijloc. Pot fi date câteva explica Ġii ale acestei situaĠii. În primul rând, formele de violen Ġă în astfel de cazuri sunt


109

ceva mai uúoare. În al doilea rând, vizibilitatea lor social ă este mult mai scăzută. În al treilea rând, stigmatul social atribuit femeilor victime ale violenĠei domestice sau ale violen Ġei manifestate la locul de munc ă creúte reticenĠa în a reclama aceste cazuri. Violen Ġa în familie este privit ă ca o anormalitate. Majoritatea formelor de violen Ġă manifestate împotriva femeilor la locul de munc ă (de regul ă, sub forma hăr Ġuirii sexuale) sunt considerate ca o experien Ġă degradant ă pentru femei, care nu trebuie f ăcută publică, fiind de natur ă a genera întreb ări cu privire la responsabilitatea femeii înse úi pentru incidentul c ăruia îi este victimă. În al patrulea rând, la nivelul clasei de mijloc, pentru rezolvarea acestor situa Ġii sunt preferate mecanismele interpersonale, mai pu Ġin vizibile. Drept urmare, violen Ġa împotriva femeii este privit ă mai mult ca o problem ă a “altora”, în mod specific aplicându-se categoriilor de la marginea societăĠii. Ea este asociată cu săr ăcia, lipsa de educa Ġie úi dezorganizarea personal ă úi socială. SoluĠia pentru acest tip de problem ă este căutată în opinia colectivă mai degrab ă în termenii generali ai procesului de dezvoltare social ă: modernizare, educa Ġie, schimbare culturală úi dezvoltare personal ă. Această perspectivă asupra violenĠei împotriva femeii a blocat atât formularea corectă a problemei la nivelul conútiinĠei publice, cât úi explorarea poten Ġialelor modalit ăĠi de intervenĠie. Există o inhibiĠie cronică în a identifica soluĠii directe úi imediate pentru contracararea fenomenului. Pe de altă parte, zdrobit ă de dificultăĠile uriaúe ale tranziĠiei, comunitatea nu s-a simĠit capabilă să ia în atenĠie această problemă. După 1989, nu se manifest ă nici o iniĠiativă semnificativă în vederea control ării fenomenului de violen Ġă împotriva femeii, cu toate c ă se înregistrează unele cazuri care úochează opinia publică.

5.5.OrganizaĠii internaĠionale În mod cert, cele două evenimente interna Ġionale marcate de conferinĠele de la Cairo úi Beijing, cât úi importanĠa acordată de organizaĠiile NaĠiunilor Unite combaterii violen Ġei împotriva femeii au stimulat o abordare sistematic ă a acestei probleme în România, începând din anul 1995. După 1995, au fost organizate o serie de seminarii na Ġionale úi internaĠionale de c ătre organizaĠiile internaĠionale active în România (UNDP, UNICEF, OMS) pe tema violen Ġei împotriva femeii în general, úi a violenĠei domestice, în special. Recent, OMS, Banca Mondial ă, UNDP úi


110

UNICEF au instituit un grup de lucru pentru problema violen Ġei în familie úi a abuzului copilului. Un rol deosebit a avut Consiliul Europei úi Comisia European ă. În ultimii ani, voinĠa politică în vederea armoniz ării legislaĠiei interne cu cea european ă a devenit un factor important pentru promovarea unor ini Ġiative legislative. În acelaúi timp, România a semnat ConvenĠ ia asupra drepturilor femeii úi ConvenĠ ia cu privire la eliminarea oric ărei forme de discriminare pe criterii de gen. În consecinĠă, atât guvernul, cât úi parlamentul sunt dispuse să introducă modificările corespunzătoare în legislaĠia românească.

5.6. Actorii politici Majoritatea partidelor politice au inclus în programele lor nu doar obiective generale privind egalitatea de úanse, ci úi obiective specifice cu privire la combaterea violen Ġei împotriva femeii. AcĠiunile concrete pentru atingerea acestor obiective sunt îns ă nesemnificative. Guvernul României a formulat în mod explicit problematica violen Ġei împotriva femeii, ca un obiectiv important al politicii guvernamentale, pentru întâia oar ă în Planul naĠ ional de ac Ġ iune pentru oportunit ăĠ i egale, care a apărut ca un r ăspuns la cerinĠele formulate de Conferin Ġa de la Beijing. Un punct special al acestui plan este dedicat acestei teme: “e. Prevenirea úi scăderea manifest ărilor de violenĠă domestică, mai ales a acelor forme îndreptate împotriva femeilor úi copiilor.” Sunt formulate totodată următoarele direc Ġii de acĠiune pentru atingerea acestui obiectiv: Analiza cauzelor úi efectelor violen Ġei împotriva femeii, în úi colaborare cu organiza Ġiile guvernamentale nonguvernamentale. Analiza legislaĠiei actuale úi adoptarea unui cadru legal corespunzător (cu prevederea unor pedepse penale, civile úi administrative) pentru sanc Ġionarea agresorilor úi stabilirea unor măsuri de compensare pentru victimele violen Ġei, mai ales în vederea protej ării femeilor úi copiilor împotriva violenĠei domestice. Organizarea úi extinderea la nivel na Ġional a centrelor de asistenĠă úi protecĠie pentru femeile victime ale violen Ġei, incluzând servicii de asisten Ġă medicală, psihologică úi juridică, prin cooperare cu organiza Ġiile nonguvernamentale. x

x

x

SITUAğIA FEMEII ÎN ROMÂNIA x

x

x

111

Stabilirea unor m ăsuri adecvate împotriva traficului cu copii, adolescenĠi úi femei în reĠelele de prostituĠie. Elaborarea unor programe speciale în vederea instruirii úi formării factorilor responsabili pentru aplicarea m ăsurilor de prevenire úi control al actelor de violen Ġă exercitate împotriva femeii. InfluenĠarea mass-media, în vederea elimin ării patternurilor de promovare a violen Ġei împotriva femeii prin aceste canale informaĠionale.

5.7. Instrumente legislative 5.7.1. Propuneri de îmbunăt ăĠ iri ale legislaĠ iei În ultimii ani, s-au întreprins o serie de analize ale legislaĠiei în vigoare, cu privire la sanc Ġionarea juridic ă a violenĠei împotriva femeii în general úi a violenĠei domestice în special: M. Macovei, 1997, 1999; I.M. Zlătescu, 1997c, 1997d; I. Vintileanu, 1999; D. Semenescu úi colaboratori, 1998. Principalele concluzii ale acestor analize sunt urm ătoarele: Există un deficit legislativ în reglementarea violen Ġei împotriva femeii, mai ales în cazul violen Ġei domestice. ViolenĠa domestică nu este reglementată separat în legislaĠia României, ci doar în cadrul prevederilor generale care se refer ă la orice tip de violenĠă: bătaia sau alte acte violente: Art.180, 182, Cod Penal. vătămare corporal ă: Art. 198, Cod Penal. lovituri cauzatoare de moarte: Art.183, Cod Penal. viol: Art. 187, Cod Penal. infanticid: Art. 177, Cod Penal, incest: Art. 203, Cod Penal, perversiuni sexuale: Art. 201, Cod Penal. rele tratamente aplicate minorului: Art. 306, Cod Penal. Legea nr. 61/1991, care sanc Ġionează tulburarea normelor vie Ġii sociale, a ordinii publice úi a liniútii, stipulează câteva situaĠii concrete cu privire la violenĠa domestică extremă úi include unele sanc Ġiuni. Art.2 prevede sancĠionarea prin amend ă sau închisoare (de la 15 zile la 3 luni) pentru evacuarea din cas ă a soĠiei, copiilor sau a altei persoane în ocrotire. Acelaúi articol incriminează cu aceleaúi sancĠiuni jignirea în public, prin x x x x x x x x

112


cuvinte sau expresii vulgare, manifestarea unor acte de violen Ġă, tulburarea liniútii publice a colocatarilor prin zgomote, Ġipete sau scandal. Pentru protejarea victimei, procedura este foarte rapid ă: poliĠia îl poate re Ġine pe agresor pentru 24 de ore, iar apoi, dac ă se consider ă necesar, instanĠa poate formula imediat sentin Ġa. Procedura se declanúează însă prin plângere prealabil ă. Datorită lipsei mijloacelor de sprijin ulterior al victimei, în astfel de situaĠii, plângerile prealabile sunt extrem de rare. Victimele violenĠei fie nu depun plângere într-o prim ă instanĠă, fie retrag plângerea depusă, după consumarea incidentului violent. De asemenea, vecinii nu depun plângeri, pentru a nu fi implica Ġi în vreun conflict ulterior. Hăr Ġuirea sexuală nu este adresat ă în mod specific, dar nici în termeni generali. Violul marital nu este incriminat ca atare. El este considerat în contextul definirii generale a violului. În practic ă însă, reclamarea violului marital este o raritate, pentru dou ă motive. În primul rând, este foarte greu de dovedit, actul de lege nemen Ġionând probele luate în considerare în instanĠă. În al doilea rând, el pare a fi acceptat implicit în presupozi Ġia culturală, exprimată úi în textul de lege, conform c ăruia “soĠul úi soĠia trebuie să-úi îndeplineasc ă îndatoririle reciproce în rela Ġiile de familie.” Se poate deci estima c ă, în general, sistemul juridic intervine foarte puĠin pentru combaterea violen Ġei împotriva femeii. Implicarea sa este manifestă mai ales în cazurile extrem de grave, precum omorul úi vătămarea corporal ă gravă. Actele violente nu sunt sancĠionate cu severitate atunci când victima este soĠia sau partenera de via Ġă (M. Macovei, 1999). Divor Ġul reprezint ă ultimul mecanism eficient de ap ărare împotriva violenĠei domestice. Regimul socialist a practicat o politic ă de încurajare úi menĠinere a familiei. Procedura de divor Ġ, deúi modernă din punct de vedere al drepturilor femeii, era extrem de anevoioas ă. ConsecinĠa nedorită a acestei proceduri era men Ġinerea artificială a uniunii conjugale pentru o familie în care conflictul nu putea fi eliminat, ajungându-se astfel la perpetuarea violen Ġei. Deúi procedura s-a simplificat mult dup ă 1989, ea este încă destul de dificilă úi îndelungată, fiind totodată costisitoare. Posibilitatea desfacerii c ăsătoriei prin acordul ambelor p ăr Ġi, care este mult mai rapidă, este acceptată doar în cazul cuplurilor f ăr ă copii úi în situaĠia în care căsnicia nu a durat mai mult de un an. S-a constatat că, în multe situaĠii, victimele violenĠei recurg la divor Ġ doar atunci când situa Ġia devine insuportabil ă. Cele mai frecvente cauze pentru care nu se recurge la divor Ġ sunt: a) teama de agravarea violen Ġei partenerului în cazul în care victima deschide proces de divor Ġ; b) teama de


113

dificultăĠile materiale care ar surveni dup ă divor Ġ; c) riscul pierderii locuin Ġei sau obligaĠia de a plăti sume mari de bani pentru compensarea p ăr Ġii partenerului din proprietatea comun ă. Una dintre sugestiile puternic sus Ġinute cu privire la procedura de divor Ġ pentru cazurile de violen Ġă domestică se refer ă la simplificarea úi urgentarea solu Ġionării cazului. Instan Ġa ar trebui s ă poată emite ordin de evacuare a agresorului din locuin Ġa comună o dată ce divor Ġul este pe rol, úi nu doar dup ă încheierea procesului (cum se procedeaz ă în prezent) sau, mai r ău, ca urmare a unui proces de partaj (D. Semenescu et al., 1998). Unii avocaĠi recomand ă înlocuirea termenului de “divor Ġ prin vina p ăr Ġilor” cu termenul “divor Ġ f ăr ă vinovăĠia păr Ġilor”, care este mai rapid úi poate fi reglementat prin reguli procedurale simple, oferind o modalitate mai uman ă de încheiere a unor rela Ġii maritale (M. Macovei, 1999). În acelaúi sens, este necesar ă revizuirea drastic ă a reglement ărilor privind plata unor pensii de între Ġinere. Acest aspect este deosebit de important, având în vedere deprecierea situa Ġiei economice a femeilor. Astfel de măsuri ar reduce dependen Ġa economic ă a femeii.

5.7.2. Modificarea procedurilor legale de intervenĠ ie ie în cazul violenĠ ei ei împotriva femeii, în cadrul familiei Procedurile legale de interven Ġiei în aceste situaĠii sunt extrem de puĠin dezvoltate. În realitate, ele func Ġioneaz ă mai degrabă în sensul descurajării plângerilor victimelor, pe de o parte, úi a intervenĠiei poliĠiei úi a corpului juridic, pe de alt ă parte. IntervenĠiile legale care pot fi utilizate în sprijinul victimelor violen Ġei domestice nu pot deocamdată oferi protec Ġie împotriva victimizării ulterioare (D. Semenescu et al., 1998). Legea stipuleaz ă că pentru demararea unor investigaĠii trebuie s ă existe o plângere prealabil ă din partea victimei; în orice etapă a procesului (inclusiv în timpul anchetei), împ ăcarea păr Ġilor determină încetarea cazului. Deoarece nu exist ă nici un mijloc de protec Ġie pentru femeile care depun plângeri împotriva so Ġilor violenĠi, acestea sunt expuse unor presiuni continue din partea so Ġilor, inclusiv prin recurgerea la violenĠă, pentru a nu depune plângere sau pentru a o retrage. Adesea, după ce plângerea a fost retras ă, so Ġul continuă să se comporte violent, fie pentru a se r ăzbuna, fie pentru c ă a realizat că nu poate fi pedepsit. Din acest motiv, în practica judiciar ă, cazurile de violen Ġă domestică, ce nu îmbrac ă forme extreme, sunt foarte rare. Studiul condus de Institutul de Cercetare úi Prevenire a Criminalit ăĠii al Ministerului de Interne arat ă că femeile care depun o plângere sunt cele care au suferit 4-5 incidente de

114


violenĠă foarte gravă úi recurg la aceast ă soluĠie din disperare. Faptul c ă o propor Ġie semnificativă a omorurilor care au avut ca victime femei s-au petrecut în familie sugereaz ă o incidenĠă ridicată a violenĠei care nu este finalizată prin crimă úi care, în consecinĠă, nu ajunge în aten Ġia justiĠiei (I. Vintileanu, 1999). Majoritatea victimelor care au curajul de a- úi menĠine plângerea sunt cele care au g ăsit adăpost la prieteni sau rude sau cele care au demarat deja procesul de divor Ġ úi au obĠinut evacuarea temporar ă a agresorului pe perioada procesului (D. Semenescu et al., 1999). În mod practic, protecĠia oferită prin actualele resorturi legislative este lipsit ă de conĠinut pentru cazurile de violen Ġă domestică. Această lipsă de protecĠie nu face decât să înr ăutăĠească situaĠia femeilor victime (M. Macovei, 1999, p.50). Pe de altă parte, intervenĠia poliĠiei nu este sus Ġinută legal în mod suficient, ci chiar dimpotriv ă. “Procedural vorbind, cele dou ă infrac Ġ Ġiuni i uni (lovire úi provocarea de v ăt ămare corporal ă ) difer ă în termenii investigaĠ iei iei cazului. Dac ă în cazul v ăt ămării corporale investiga Ġ ia ia este preluat ă de poli Ġ Ġie i e úi de procuror, lovirea cade sub incidenĠ a intervenĠ iei iei instanĠ ei, ei, f ăr ă a fi necesare investiga Ġ iile iile poli Ġ Ġiei. i ei. ConsecinĠ a practic ă a acestor reguli procedurale úi a necesit ăĠ ăĠ iiii plângerii prealabile împiedic ă femeile să-úi exercite dreptul de victime, datorit ă atitudinii ofi Ġ Ġerilor e rilor de poli Ġ Ġie, i e, care nu se implic ă imediat după conflict, pentru c ă nu útiu: (1) dac ă victima va solicita o expertiz ă medico-legal ă; (2) câte zile de spitalizare vor fi recomandate de medicul legist (sub 20 de zile spitalizare nu intr ă în competenĠ a de investigare a poli Ġ Ġiei); i ei); (3) dac ă victima va depune o plângere. Exacerbarea distinc Ġ Ġiei i ei între public úi privat, în termenii relaĠ iilor iilor de familie, constituie un alt motiv pentru nonintervenĠ ia ia poli Ġ Ġiei. i ei. Astfel, majoritatea conflictelor intrafamiliale sunt considerate în mod exclusiv ca fiind probleme particulare ale cuplului, iar factorii responsabili pentru aplicarea legii… prefer ă să nu intervină” (M. ” (M. Macovei, 1999). iei în cazurile de violen Ġă domestic ă nu este sprijinit ă în mod “IntervenĠ ia ia poli Ġ Ġiei suficient de lege. Exist ă situaĠ iiii în care ofi Ġ Ġerii e rii de poli Ġ Ġie i e care au fost chema Ġ i s ă intervină într-un caz de violen Ġă domestic ă au fost ac Ġ Ġ iona ionaĠ i în instanĠă pentru violare de domiciliu”. (…) Exist ă o lipsă de receptivitate din partea ofi Ġ Ġerilor e rilor de poli Ġ Ġie, i e, datorit ă dificult ăĠ ilor de intervenĠ ie ie în conflictele dintre so Ġ i i úi soĠ iiii (care ăĠ ilor se pot în final alia împotriva lor), în contextul lipsei de siguran Ġă generate de actualul sistem juridic…” (I. juridic…” (I. Vintileanu, 1999).


115

5.7.3. Capacitatea poli Ġ Ġ iei iei de a interveni în cazurile de violenĠă domestic ă Există o serie de rapoarte privind comportamentul ofi Ġerilor de poliĠie, care sugereaz ă existenĠa unei influenĠe a modelului tradi Ġional de acceptare a violen Ġei împotriva femeii. Dar, mai mult decât atât, se remarc ă o incapacitate cronic ă a poliĠiei de a se confrunta cu astfel de cazuri. De asemenea, s-a semnalat faptul c ă, majoritatea ofi Ġerilor de poli Ġie fiind bărbaĠi, acest lucru poate inhiba victimele în a apela la serviciile lor: pe de o parte, datorit ă ruúinii, iar pe de alt ă parte, datorit ă tendinĠei, uneori inconútiente, a ofiĠerilor de poli Ġie de a exprima convingeri bazate pe atitudini tradi Ġionale conform c ărora a-Ġi bate soĠia nu este chiar o infracĠiune úi, în orice caz, Ġine de afacerile interne ale familiei.

5.7.4. Sistemul de servicii terapeutice úi de asistenĠă juridic ă, social ă úi economic ă a victimei Echipele de poli Ġie nu au în componen Ġa lor asisten Ġi sociali sau psihologi, speciali úti care ar putea interveni în cazul violen Ġei domestice. Este încă úi mai grav faptul că nu există nici un sistem de servicii sociale pentru victimele violen Ġei domestice, care s ă intervină complementar serviciilor poli Ġiei úi justiĠiei.

5.8. Posibilit ăĠi úi perspective 5.8.1. Ini Ġ Ġiative iative legislative În ultimii doi ani s-au dezvoltat trei iniĠiative legislative ca r ăspuns la problema violen Ġei domestice. În 1998, trei membri ai Senatului au promovat un proiect de lege pentru modificarea unor articole din Codul Penal cu referire la violen Ġa domestică. Pornind de la criticile men Ġionate mai sus, sunt avute în vedere câteva categorii de schimb ări. În primul rând, incidentele violente produse în familie, inclusiv violul, sunt explicit formulate úi sever sancĠionate. În al doilea rând, din punct de vedere al procedurii penale, actele care intr ă în categoria “violen Ġă domestică” pot fi promovate în justiĠie nu doar prin plângere prealabil ă, ci úi la iniĠiativa directă a procurorului. În al treilea rând, sunt incluse o serie de m ăsuri legale de protecĠie a victimei. După 6 luni de dezbateri, propunerea a fost adoptat ă de comisia juridic ă a Senatului úi înaintată spre aprobare Senatului. Pentru


116

înĠelegerea dinamicii discu Ġiilor în acest domeniu, sunt interesante principalele obiec Ġii ridicate la acest proiect: Nu există o justificare solidă a creúterii gradului de intruziune a instituĠiilor publice în via Ġa privată a familiei, în contrast cu dezvoltarea unor instrumente alternative sociale, educa Ġionale úi morale de interven Ġie (Consiliu legislativ: comentarii asupra propunerii). A fost exprimată teama că intervenĠia automată a poliĠiei ar agrava conflictul dintre soĠi úi ar diminua posibilit ăĠile reale de soluĠionare, în afara sferei juridice. S-a men Ġionat totodată că în absenĠa unui sistem de servicii sociale bine dezvoltat care s ă prevină, să medieze úi să soluĠioneze cazurile de violen Ġă domestică, oferind suport social victimelor, perfec Ġionarea unilaterală a instrumentului juridic ar putea avea mai degrab ă efecte negative. Proiectul de lege măreúte caracterul punitiv al legisla Ġiei noastre, care oricum este destul de accentuat (pre úedintele Comisiei Juridice a Senatului, care a votat împotriv ă). În paralel, Ministerul Justi Ġiei pregăteúte o versiune nou ă, mult mai comprehensivă, a Codului Penal. Un membru al Camerei Deputa Ġilor (femeie) a promovat o propunere pentru decriminalizarea prostitu Ġiei. Recunoscând prostituĠia ca fiind o realitate socială, proiectul de lege indic ă condiĠiile în care prostitu Ġia ar putea fi practicată sub un control strict. Obiectivul acestui proiect de lege este de a oferi, pe de o parte, protec Ġia socială adecvată persoanelor care practică prostituĠia úi, pe de alt ă parte, de a proteja comunitatea împotriva unor acte criminale, precum violul, violen Ġa împotriva femeii, pedofilia, exploatarea sexual ă a femeii, bolile cu transmitere sexual ă. În completarea acestei legi, o altă iniĠiativă legislativă se refer ă la suplimentarea Codului Penal cu unele articole noi, prin care s ă fie incriminate în mod explicit exploatarea sexual ă a copilului úi abuzul sexual úi în special pedofilia. Legea cu privire la egalitatea de úanse, promovată în parlament, conĠine un pachet special asupra h ăr Ġuirii sexuale. DiscuĠiile din comisiile parlamentare cu privire la aceste propuneri au ridicat o serie de întreb ări cu privire la definiĠia juridică úi la mijloacele de prob ă pentru un astfel de act. ReĠinerile faĠă de această lege se refer ă mai ales la teama cu privire la unele abuzuri pe care ea le-ar putea genera. x

x

x


117

5.8.2. Dezvoltarea capacit ăĠ ii poli Ġ iei de a se confrunta cu cazurile de violenĠă domestic ă În ceea ce priveúte poliĠia, discuĠiile au dus la concluzia că este absolut esenĠial a se oferi organelor de aplicare a legii o baza legal ă pentru intervenĠie prin promovarea de reglement ări detaliate pentru interven Ġia poliĠiei în cazurile de violen Ġă domestică úi, totodată, modalităĠi procedurale mai eficiente. În acela úi timp, este din ce în ce mai clar c ă competenĠele sociale úi psihologice ale poli Ġiei trebuie îmbun ătăĠite substanĠial. Ministerul de Interne a elaborat un program complex în acest domeniu: Creúterea capacităĠii poliĠiei de a se confrunta cu situa Ġii de violenĠă faĠă de femeie, mai ales atunci când este vorba de violenĠă domestică. Prevederea în schemele unit ăĠilor de poli Ġie a unui ofiĠer responsabil pentru incidentele de violen Ġă domestică. Creúterea disponibilit ăĠii personalului din poli Ġie în termenii preluării úi înregistr ării plângerilor victimelor violen Ġei, atât din familie, cât úi în afara familiei. Folosirea femeilor ofi Ġeri de poliĠie în investigaĠii în care sunt implicate femei victime, în vederea reducerii num ărului de plângeri retrase, determinate de prezen Ġa unui bărbat ca ofiĠer de poliĠie. Încurajarea femeilor victime ale violen Ġei care intr ă în atenĠia poliĠiei să depună plângere, în vederea demar ării procedurilor legale împotriva agresorilor. Luarea unor m ăsuri împotriva partenerului violent, în baza unor prevederi de lege, prin sanc Ġionarea infrac Ġiunilor minore cu amenzi úi mai ales prin pedepse penale atunci când sunt îndeplinite condiĠiile pentru definirea unui act infrac Ġional. Invitarea partenerului violent la sec Ġia de poli Ġie, pentru a i se prezenta consecinĠele posibile ale comportamentului s ău agresiv. Dezvoltarea unui set de m ăsuri preventive úi activităĠi educaĠionale. Creúterea numărului de proiecte educa Ġionale cu privire la mijloacele juridice de interven Ġie úi de prevenire, dezvoltate în cadrul unor parteneriate între organiza Ġiile guvernamentale úi nonguvernamentale. x

x

x

x

x

x

x

x

x


118 x

x

x

x

Organizarea de întâlniri în cadrul organiza Ġiilor de femei cu personalul poli Ġiei, pentru prezentarea reglement ărilor legale la care pot apela femeile victime. Instituirea unui birou specializat în cadrul poli Ġiei pentru consilierea victimelor, oferind totodată consultanĠă úi sugestii cu privire la protecĠie úi metodele de autoap ărare, cât úi cu privire la instrumentele civile úi penale la care se poate apela pentru soluĠionarea situaĠiilor în care sunt implicate. Abordarea problemei violen Ġei domestice în cadrul unor întâlniri cu grupuri de elevi, îndeosebi la nivelul înv ăĠământului liceal. Colaborarea cu autorit ăĠile locale úi alte instituĠii implicate în protecĠia femeii. OfiĠerii de poliĠie pot încuraja femeile s ă-úi întemeieze propriile organizaĠii la nivel local, care pot crea, în colaborare cu autorit ăĠile locale úi alte organizaĠii nonguvernamentale, ad ăposturi pentru victimele violenĠei domestice, linii telefonice permanente prin intermediul c ărora femeile pot beneficia de sfat úi asistenĠă în orice moment úi servicii de consiliere (I. Vintileanu, 1999).

5.8.3. Servicii sociale Regimul socialist nu a dezvoltat nici un sistem de servicii sociale în domeniul violenĠei împotriva femeii. Nu existau nici un fel de modalit ăĠi de sprijin pentru femeile victime, ca de exemplu, facilit ăĠi pentru adăpost temporar, consiliere juridic ă, servicii de protecĠie úi securitate împotriva violenĠei. Serviciile sociale cu func Ġii profilactice úi terapeutice erau inexistente. Statul socialist conta mai mult pe capacitatea familiei l ărgite de a oferi sprijin femeilor victime ale violen Ġei domestice - adăpost în perioade de criză, sprijin material úi sprijin în medierea conflictului – úi pe capacitatea organiza Ġiilor politice úi a administraĠiei întreprinderilor/ colectivelor de munc ă. Deúi imediat dup ă 1989 s-a înregistrat o dezvoltare exploziv ă a cursurilor de formare pentru speciali útii în asistenĠă socială, nu există încă servicii sociale publice care s ă prevină úi să ofere sprijin victimelor violen Ġei domestice úi cu atât mai puĠin se poate vorbi despre consiliere úi terapie. Din acest punct de vedere, Planul naĠ ional de ac Ġi une pentru oportunit ăĠ i egale elaborat de Departamentul pentru oportunit ăĠi egale úi politici familiale din cadrul MMPS, stipuleaz ă în termeni generali, f ăr ă a elabora pa úii concreĠi care ar fi necesari: “… organizarea úi extinderea la nivel naĠ ional a unor centre de asistenĠă úi


119

protec Ġi e pentru femeile victime ale violen Ġ ei, incluzând servicii de asisten Ġă medical ă, psihologic ă, juridic ă, prin colaborare cu anumite organiza Ġ ii nonguvernamentale.”

Începând cu 1997, Departamentul a organizat un centru pilot în Bucureúti, pentru a experimenta sistemul în vederea extinderii sale. ExperienĠa s-a dovedit una pozitiv ă. A demonstrat existenĠa unei nevoi imense în acest sens. În acelaúi timp a demonstrat c ă sarcina este mult mai complexă decât se considerase iniĠial úi că resursele alocate sunt insuficiente. Implementarea Planului de ac Ġi une se confruntă cu două dificultăĠi structurale: a) Lipsa autorităĠii úi a resurselor financiare necesare pentru demararea programelor. Nu exist ă nici o strategie prin care obiectivele formulate în Planul na Ġional să fie convertite în activităĠi concrete. Ceea ce lipseúte îndeosebi este cadrul minim organizaĠional pentru serviciile publice, standarde calitative úi proceduri care ar trebui elaborate la nivel na Ġional. b) InexistenĠa unui sistem de servicii specializate de asisten Ġă socială care să ofere un cadru mai larg pentru prevenirea violenĠei, depistarea tendin Ġelor violente în stadii incipiente, tratamentul úi terapia victimei úi agresorului. În completarea acestor servicii ar trebui instituite anumite centre specializate care să se adreseze incidentelor grave de violen Ġă. În ceea ce priveúte intervenĠia guvernamental ă, discuĠiile prezente au dus la dou ă concluzii importante. Mai întâi, politicile guvernamentale ar trebui să ofere un cadru global úi multilateral de acĠiune în vederea prevenirii úi soluĠionării incidentelor de violen Ġă împotriva femeii, prin care să se elimine pericolele unor dezechilibre generate de abord ările sectoriale. Se pare că cel mai uúor se adopt ă măsurile punitive: legislaĠie mai adecvată, sancĠiuni mai severe úi proceduri mai eficiente de interven Ġie a poliĠiei. În mod complementar, lipsa serviciilor sociale specializate influenĠează în mod negativ úansele de promovare a prevenirii, educa Ġiei úi terapiei atât pentru victim ă, cât úi pentru agresor. În al doilea rând, organismele guvernamentale au înc ă o capacitate foarte scăzută de a depăúi bunele intenĠii, exprimate în formularea obiectivelor, úi a formula strategii concrete pe care s ă le úi implementeze. Există indicii clare că autorităĠile locale devin din ce în ce mai sensibile la problematica violen Ġei domestice. Din anul 1997, consiliile

120


judeĠene au autoritatea de a organiza servicii sociale, dar aceast ă posibilitate nu este nici pe departe exploatat ă úi nu este sprijinită financiar úi metodologic de guvern. Pân ă la ora actuală nu se înregistrează nici o încercare sistematică de abordare a violen Ġei împotriva femeii, la nivel local. “Corina a primit o educaĠ ie precar ă, la nivelul úcolii generale. A fost b ătut ă zilnic de un tat ă brutalizat de băutur ă. Mama ei era îndobitocit ă, speriat ă de moarte úi gata să-úi dea viaĠ a pentru alcool. Corina se întreba cum poate s ă reziste mama sa la atâtea băt ăi, f ăr ă să protesteze în vreun fel. Într-o noapte, când Corina avea 11 ani, mama ei a fost b ătut ă bestial. Zeci de lovituri cu picioarele în burt ă, în spate, lovituri cu pumnii. Când s-a închis u úa în urma tat ălui, Corina s-a ridicat tremurând úi s-a îndreptat spre locul unde z ăcea mama ei. Aceasta z ăcea într-o balt ă de sânge, cu fa Ġ a tumefiat ă úi f ăr ă a-úi mai putea deschide ochii. Corina a Ġ ipat, apoi a f ăcut o criz ă úi a început să urle cât putea de tare. A adus un lighean úi a cur ăĠ at, spălat úi îmbr ăcat în haine curate corpul inert al mamei sale. După o să pt ămână de suferinĠă, mama ei a suspinat pentru ultima oar ă úi s-a stins. Imediat dup ă înmormântare, Corina a fost b ătut ă din nou. După aceea, a început s ă aibă dureri de cap, nemaifiind niciodat ă ceea ce fusese până atunci. Într-o zi, tat ăl ei a venit acas ă cu o tablet ă de ciocolat ă, o rochie úi băutur ă. A for Ġa t-o să bea, a dezbr ăcat-o… După acea noapte, Corina nu s-a mai dus la úcoal ă… Plângea, părea mai matur ă decât era… Patru ani úia dorit să fug ă, apoi a plecat în Turcia împreun ă cu alte fete. Corina nu vorbeúte despre viaĠ a ei acolo, dar era foarte sup ărat ă pentru c ă i-au luat banii úi s-a întors cu mâinile goale. Nu mai are probleme cu tat ăl ei: dou ă lovituri în cap cu o bar ă de metal l-au amu Ġi t pentru totdeauna. BeĠ ivul s-a mutat în canalele oraúului de fric ă…. Corina are aproape 17 ani. Un copil în pântecele care-i pare un miracol. …nu este disperat ă, este dur ă, aúa cum a fost viaĠ a cu ea. Ur ăúte tot ce este pe fa Ġ a pământului. - Chiar nu iubeúti pe nimeni? - Nu, îi ur ăsc pe toĠ i. - Nici pe el? o întreb, ar ătând spre pântecele ei. Corina izbucneúte în lacrimi… - Pe el, da. Îl iubesc… datorit ă lui nu mă sinucid. După ce a plecat, am continuat s ă mă gândesc ce a ú putea face pentru mamele tinere cu probleme. Dumnezeu mi-a luminat calea, úi Îi mul Ġ umesc pentru asta!” “Tableta primarului”, Constantin Simirad, primar al Iaúului, Monitorul de Iaúi, 27 februarie 1999.


121

5.8.4. OrganizaĠ ii nonguvernamentale Până în prezent există puĠine iniĠiative nonguvernamentale în domeniul combaterii violen Ġei împotriva femeii. În afara activit ăĠilor de sprijin pentru promovarea schimb ărilor sistemului legislativ, sunt unele ini Ġiative de oferire a unor servicii de sprijin al victimelor violen Ġei. Putem cita 4 astfel de organizaĠii, trei dintre ele oferind ad ăpost úi consultaĠii victimelor violenĠei domestice (Artemis, Cluj; Grado, Piteúti; Cutia Pandorei, BistriĠa Năsăud), iar cea de-a patra oferind consulta Ġii úi terapie (Scop, Timi úoara). Artemis a organizat o campanie publicitar ă, în sistemul de transport public úi în úcoli, pentru creúterea gradului de con útientizare a problemei violen Ġei domestice. În acelaúi timp, a lansat în parteneriat cu poli Ġia locală, un program de formare a personalului de interven Ġie în situaĠii de violenĠă domestică. Se înregistreaz ă úi unele ini Ġiative mai noi, care trebuie men Ġionate, deoarece indic ă o nouă tendinĠă. Există un grup care a început s ă exploreze posibilit ăĠile de dezvoltare a unui proiect mai larg privind “EducaĠia în úcoală úi familie împotriva violenĠei”. UNITER-ul î úi propune dezvoltarea unor prezent ări dramatice ale violen Ġei domestice.

5.8.5. Mass-media De obicei, mass-media prezint ă multe cazuri individuale de violen Ġă împotriva femeii. Aproape f ăr ă excepĠie, acestea sunt cazuri extreme: crime, violuri, cruzimi úi exploatare sexuală. Cazurile mai “uúoare”, care sunt mult mai frecvente, sunt prezentate doar în mod excep Ġional. Cazurile de h ăr Ġuire sexuală la locul de muncă sunt cu desăvâr úire absente în mass-media. Ceea ce lipseúte, de asemenea, este analiza violen Ġei împotriva femeii ca problemă socială precum úi prezentarea mijloacelor prin care ea ar putea fi comb ătută. La rândul ei, comunitatea este prezentat ă în mass-media ca un martor úocat úi neajutorat al cazurilor grave de violen Ġă împotriva femeii. Se remarcă totuúi anumite iniĠiative disparate. Cea mai important ă este iniĠiativa postului naĠional de radio de a dezvolta un tip de “hot line” pentru victimele violenĠei domestice. De asemenea, putem men Ġiona unele dezbateri radiofonice cu speciali úti în domeniul violenĠei împotriva femeii. Un exemplu demn de men Ġionat este emisiunea radiofonic ă dedicată în exclusivitate problematicii violenĠei domestice, organizată de un asistent social care dialogheaz ă cu auditoriul. Revista “Avantaje” a promovat anumite discuĠii cu privire la violenĠa împotriva femeii.

122


5.9. Concluzii 1. În societatea noastr ă, principala surs ă a violenĠei împotriva femeii este procesul de dezorganizare social ă, accentuată în anumite segmente ale colectivit ăĠii caracterizate de s ăr ăcie extremă, dizolvarea uniunii conjugale, delincven Ġă úi, în majoritatea cazurilor, alcoolism. PersistenĠa modelelor tradi Ġionale pare a fi un factor facilitator, úi nu unul determinant. 2. Stresul social imens generat de perioada de tranzi Ġie reprezintă o importantă sursă a violenĠei, care este adesea îndreptat ă împotriva membrului mai slab din familie sau împotriva femeilor ca obiecte sexuale, în afara familiei. 3. Faptul că o propor Ġie semnificativă de infracĠiuni împotriva persoanei sunt comise în familie reprezintă un indicator important al prevalenĠei ridicate a violen Ġei domestice. 4. La nivelul con útiinĠei publice există o subestimare grav ă a magnitudinii violenĠei împotriva femeii, atât în familie, cât úi în afara familiei. Mai ales clasa de mijloc tinde s ă subestimeze incidenĠa violenĠei împotriva femeii. H ăr Ġuirea sexuală la locul de munc ă, care afectează în mod semnificativ úi femeile din clasa de mijloc, nu a fost încă definită ca o problemă socială importantă. ViolenĠa împotriva femeii, fiind identificat ă mai ales cu situaĠiile limită, ca violul, omorul, vătămarea corporal ă gravă, este percepută ca ceva ce se petrece mai cu seamă “de partea cealaltă”, în rândurile categoriilor marginale úi sărace ale societăĠii. 5. Aceasta constituie probabil o explica Ġie a faptului c ă miúcarea feminină din clasa de mijloc nu a fost foarte activ ă în promovarea unor măsuri sociale de combatere a violen Ġei. Ca o consecinĠă a acestui fapt, luând în considerare mai ales cazurile extreme de violenĠă, ea s-a preocupat doar de asemenea cazuri. Interven Ġia poliĠiei úi a sistemului juridic, ca úi adăposturile pentru femei abuzate par a fi destinate în exclusivitate categoriilor de la marginea societ ăĠii. 6. SoluĠia finală pare a consta mai degrab ă în dezvoltarea social ă úi culturală a categoriilor marginale, abordarea juridic ă fiind considerată a fi doar un paleativ. ViolenĠa împotriva femeii reprezint ă un caz tipic în care lipsa conútientizării publice este indus ă de lipsa instrumentelor de interven Ġie. Singurele instrumente considerate în con útiinĠa publică sunt intervenĠia


123

represivă úi sprijinul economic. Cea dintâi, folosit ă în mod singular, este limitată úi, dincolo de un anumit prag, chiar contraproductiv ă. Cea de-a doua este dificil de realizat, având în vedere dificult ăĠile economice majore cu care se confrunt ă Ġara noastr ă. Avem de-a face cu o lips ă totală de imaginaĠie socială în ceea ce prive úte proiectarea de solu Ġii complexe úi mai puĠin costisitoare. Programele educa Ġionale în úcoli, dezbaterile mediatizate úi intervenĠia sindicatelor lipsesc cu desăvâr úire. InsuficienĠa studiilor în acest domeniu reprezint ă un factor determinant în subdezvoltarea abord ărilor comunitare ale violen Ġei faĠă de femeie. În afar ă de aceasta, politica social ă în domeniu s-a fundat pe presupozi Ġia contraproductivă, dovedită a fi pur ă naivitate, că dezvoltarea organiza Ġiilor nonguvernamentale ar fi solu Ġia cheie. În realitate, insuficienta dezvoltare a politicilor publice în acest domeniu reprezint ă o cauză a nivelului scăzut al conútientizării comunitare a problemei úi a lipsei de ini Ġiative civice.

Capitolul 6 POZIğIA FEMEII ÎN CADRUL SISTEMULUI DE ASIGURĂRI SOCIALE

Procesul politic de elaborare úi adoptare a noului sistem de securitate socială relevă o altă faĠetă a atitudinilor faĠă de femeie în societatea noastr ă. În ceea ce priveúte sistemul de securitate socială, putem spune că s-a ajuns la un consens în vederea promov ării unor politici în favoarea femeii. În discuĠiile care au avut loc dup ă 1989, s-au invocat foarte frecvent problemele femeilor, într-o manier ă consensuală. Femeile s-au dovedit a fi foarte active de-a lungul etapelor procesului de schimbare a sistemului de securitate social ă. De exemplu, la dezbaterea în parlament a legii asigur ării sociale, s-au eviden Ġiat două figuri feminine extrem de active: vicepre úedinta Comisiei Parlamentare de Munc ă úi ProtecĠiei Socială úi vicepreúedinta camerei care a condus dezbaterile parlamentare asupra noii legi. În nici un moment al dezbaterilor nu s-au înregistrat situaĠii care ar putea fi caracterizate printr-un anumit grad de antagonism între b ărbaĠi úi femei. Dimpotrivă, analiza dezbaterilor parlamentare publicate denot ă, pe de o parte, disponibilitatea politic ă general ă de a lua în mod pozitiv în considerare interesele femeii, iar pe de altă parte, o abordare echilibrat ă úi pozitivă. S-au putut identifica trei caracteristici principale în discu Ġiile asupra sistemului de securitate social ă: O necunoaútere cronică a problemelor specifice ale femeii. Un consens general asupra unor reglement ări în favoarea femeii. Unele reglement ări în favoarea femeii au fost sus Ġinute datorită unor motivaĠii mai generale: suportul acordat natalit ăĠii úi educaĠiei copilului fiind un exemplu. x x x

6.1. Femeia în sistemul de securitate social ă moútenit Sistemul de securitate social ă dezvoltat în perioada socialist ă s-a caracterizat prin două tr ăsături principale, care au contribuit substan Ġial la


126

îmbunătăĠirea condiĠiei economice a femeii úi la o mai mare egalitate economic ă. Comprehensivitate. Datorită politicii de folosire integral ă a for Ġei de munc ă úi de stimulare a angaj ării femeii în muncă, o foarte mare parte a populaĠiei feminine a beneficiat de pensii úi de alte forme de asigurare: asigurare de boal ă, concediu de maternitate úi concediu pentru îngrijirea copilului. Sistemul de asigurare social ă oferea totodată pensii de urma ú, în favoarea soĠiei úi copiilor, în vederea compensării pierderii de venit produse de moartea soĠului. Prevederi legislative în favoarea femeii: Concediu de maternitate asigurat pentru toate mamele angajate în muncă. Concediu pentru îngrijirea copilului în caz de boal ă, până la împlinirea vârstei de 3 ani de către acesta. Scăderea vârstei limită de pensionare úi a numărului minim de ani lucraĠi necesari pentru ob Ġinerea unei pensii întregi cu 5 ani faĠă de bărbat; Posibilitatea de a avea un program de munc ă redus, pentru a se putea ocupa úi de îngrijirea copiilor pre úcolari, cu calcularea orelor de munc ă conform unui program normal. Femeile cu o vechime de 25 de ani în munc ă, care au născut cel puĠin trei copii úi i-au crescut pân ă la vârsta de 10 ani, pot solicita pensionarea înaintea termenului fixat prin lege: mai devreme cu 1 an, pentru 3 copii, cu 2 ani pentru 4 copii úi cu 3 ani pentru mai mult de 4 copii. Modul de calculare a pensiei le oferea avantaje suplimentare femeilor. Astfel, deúi, ca orice sistem de tip contributiv, suma alocat ă pentru pensie variază în funcĠie de numărul de ani lucra Ġi, importanĠa acestui factor era relativ scăzută. Cel mai important factor în determinarea sumei corespunzătoare pensiei era salariul câ útigat în ultima parte a carierei profesionale. Efectul global al acestei modalit ăĠi de calculare a pensiei a generat pensii mai ridicate pentru femei, în compara Ġie cu contribuĠia lor reală la sistemul de asigur ări sociale. Toate aceste stipula Ġii specifice ale sistemului de securitate socială constituiau un transfer de la b ărbaĠi, care plăteau contribuĠii mai ridicate la asigur ările sociale, spre femei, ale c ăror contribuĠii erau în general mai mici. Chiar dacă suportul financiar acordat în cazul concediului de maternitate sau al concediului pentru îngrijirea copilului în caz de boal ă poate fi considerat o form ă de protecĠie a copilului, facilit ăĠile suplimentare x

x

x

x

x


127

în calcularea finală a pensiei, generate de sc ăderea numărului minim de ani lucraĠi, exprimă o solidaritate economic ă clar ă a bărbaĠilor cu femeile. Este important să menĠionăm că garantarea unor avantaje în ceea ce priveúte pensionarea femeii s-a bucurat întotdeauna de un suport social unanim. În ceea ce priveúte avantajele specifice de care au beneficiat femeile, inclusiv în sistemul de asigur ări sociale, o doamnă avocat, activă în miúcarea drepturilor omului, le clasific ă drept un caz tipic de discriminare pozitivă (I. Moroianu Zl ătescu, 1997, p. 23).

6.2. Femeia în contextul noului sistem de asigur ări sociale Imediat după 1989, au existat numeroase preocup ări în vederea reformei sistemului de asigur ări sociale. S-au operat modific ări importante, în paralel cu elaborarea unui nou sistem. Cele mai importante modific ări au fost f ăcute în favoarea femeii. În primul rând, din 1992 s-a introdus posibilitatea de a beneficia de 1 an de zile concediu plătit pentru îngrijirea copilului. Din anul acesta, dreptul a fost extins la doi ani. Sunt greu de identificat motiva Ġiile reale ale acestei prevederi. Avem de-a face, probabil, cu un complex de ra Ġiuni care au fost considerate foarte importante în proces. Mai întâi, poate fi vorba de experienĠa negativă a dificultăĠilor imense întâmpinate în cre úterea copilului, în condiĠiile unor servicii sociale de suport pu Ġin adecvate. Apoi, intenĠia asigur ării unor condi Ġii mai bune de ocrotire a copilului, care constituie una dintre cele mai importante probleme cu care s-a confruntat societatea româneasc ă. S-a pornit de la ideea c ă ocrotirea copilului în familie este mult mai eficient ă úi mai puĠin costisitoare decât dezvoltarea unor servicii sociale de suport. În al treilea rând, s-a inten Ġionat să se amelioreze oarecum stresul acutizat al úomajului. Aúteptările generale prefigurau o cre útere rapidă a úomajului, iar prelungirea concediului pl ătit pentru creúterea copilului a fost considerat ă ca o modalitate semnificativă de atenuare a impactului úomajului. O altă măsur ă, prin care s-a urmărit atenuarea presiunilor úomajului úi totodată facilitarea restructur ării la nivel de întreprinderi, a fost pensionarea înainte de termen. Atât pentru b ărbaĠi, cât úi pentru femei, vârsta limită de pensionare a fost redus ă în anumite perioade de timp. S-a considerat că, în ultima perioad ă a regimului socialist, femeile au avut în mod special de suferit. Ele au fost în primul rând victime ale politicii

128


pronataliste agresive, cu consecinĠe psihologice úi de sănătate imense. Totodată, ele au suportat stresul programului de munc ă foarte încărcat, cumulat cu dificultăĠile întreĠinerii unei gospod ării. S-a căzut de acord c ă, din aceste motive, femeile merit ă úansa de a se pensiona mai devreme úi de a beneficia de condi Ġii de munc ă mai uúoare. GraĠie voinĠei politice de a promova o egalitate deplin ă între sexe, în anul 1998 s-a adoptat legea prin care dreptul de a beneficia de concediu pentru creúterea copilului este acordat úi taĠilor, la alegere. De asemenea, taĠilor li s-a acordat dreptul de a beneficia de câteva zile libere, pl ătite, la naúterea unui copil. În 1994, s-a promovat primul proiect de lege pentru noua lege a asigur ărilor sociale, pentru ca în anul 1998 s ă fie aprobată în parlament versiunea finală a acesteia. Noul sistem p ăstrează toate elementele pozitive în acest domeniu ale vechiului sistem, promovând o modalitate mai transparentă úi mai exactă de legare a pensiei de contribuĠie. Pensiile vor fi calculate nu numai pe baza anilor de contribu Ġie la sistem, ci úi prin considerarea m ărimii anuale a contribu Ġiei. Pentru femei, în mod specific, în afara păstr ării beneficiilor existente în baza vechiului sistem, sunt luate în discuĠie două alte elemente importante. În primul rând, vârsta limită pentru pensionare. Ini Ġial, proiectul, alcătuit cu sprijinul úi participarea unor exper Ġi occidentali, prevedea o creútere a vârstei de pensionare, atât pentru b ărbaĠi, cât úi pentru femei: de la 57 de ani (femei), respectiv 62 de ani (b ărbaĠi) la 65 de ani pentru ambele sexe. Una dintre primele propuneri ale sindicatelor, când au fost invitate să participe la finalizarea proiectului de lege, s-a referit la vârsta limită de pensionare pentru femei. Ele au propus sc ăderea pragului limit ă la 62 de ani, propunere acceptat ă imediat de guvern. Mai mult decât atât, în discuĠiile asupra legii, în parlament, MMPS a venit cu o nou ă propunere: vârsta limită pentru bărbaĠi s ă r ămână la 65 de ani, dar vârsta limit ă pentru femei să fie scăzută la 60. Propunerea s-a bucurat de un sprijin unanim al partidelor politice. Atunci când unul dintre membrii parlamentului a adus în discuĠie diferenĠa mare dintre b ărbaĠi úi femei, în ce priveúte speranĠa de viaĠă (67 de ani la b ărbaĠi úi 73 de ani la femei), conduc ătorul sesiunii, care era în fapt o femeie, a r ăspuns “Cred că glumiĠi!”, sala r ăspunzând cu un râs unanim. Au fost exprimate úi opinii contrare în aceast ă privinĠă: cei 5 ani de diferenĠă în ce priveúte vârsta limită de pensionare între b ărbaĠi úi femei, nu sunt consideraĠi ca o favoare, ci mai degrabă ca expresia unei discrimin ări: “Aceast ă diferenĠă reflect ă, la nivel legislativ, persistenĠ a stereotipurilor


129

paternaliste în ceea ce priveúte munca. Ea se bazeaz ă pe opinia c ă femeile sunt “mai obosite” decât b ărbaĠ ii, deoarece activitatea lor profesional ă este dublat ă de activit ăĠ ile casnice, în timp ce b ărbaĠ ii nu sunt expu úi acestei istoviri, deoarece activit ăĠ ile lor se desf ăúoar ă prioritar în afara casei. De úi acest lucru este perfect adev ărat, nu trebuie reflectat în termeni legali imperativi, deoarece în acest fel se legitimeaz ă úi legalizeaz ă stereotipul paternalist cu privire la diviziunea rolurilor în familie. Mai mult, aceast ă diferenĠă a vârstei limit ă la pensionare nu este justificat ă din punct de vedere biologic” (Monica Macovei, 1999).

Această poziĠie nu a fost însă deloc popular ă, fiind ignorat ă. În al doilea rând, deoarece diferen Ġa acceptată privind vârsta limită la pensionare ar fi afectat negativ cuantumul pensiilor pentru femei, s-a introdus în lege o formul ă diferită de calculare a pensiilor pentru b ărbaĠi úi femei. Această formulă stabileúte pensii egale pentru contribu Ġii egale, dar este calculată în cazul femeilor pentru un num ăr mai mic de ani de contribuĠie. Toate prevederile specifice pentru femei reprezintă un transfer de la bărbaĠi la femei în vederea egalizării beneficiilor.

6.3. Surse de defavorizare a femeii în sistemul de securitate socială După părerea noastr ă, în prezentul sistem de securitate social ă există două disfuncĠionalităĠi, ambele acĠionând în defavoarea femeii. Prima disfuncĠionalitate: erodarea inegal ă a pensiilor în timp. Sistemul de pensii dezvoltat în timpul regimului socialist úi aflat în funcĠie până în momentul introducerii noului sistem a operat în baza unui mecanism care, în mod neintenĠionat, a dezavantajat o categorie semnificativă de pensionare. Datorit ă procedurilor de calculare a pensiilor úi indexare a acestora în raport cu infla Ġia, sunt generate diferen Ġe semnificative între pensii, în func Ġie de anul pension ării.

130


Tabelul 29 Pensia medie, calculat ă pe anul ieúirii la pensie, ca procent din pensia medie a celor pensionaĠi în 1998 Anul pensionării Pensia medie, ca % din pensia medie a

persoanelor intrate la pensie în 1998 Înainte de 1968 70.2% 1975 81.6% 1980 83.8% 1985 85.7% 1989 85.2% 1990 94.4% 1991 88.1% 1992 79.9% 1993 79.8% 1994 83.6% 1995 81.5% 1996 82.0% 1997 89.9% 1998* 100% * pensia medie până la 30 septembrie 1998 Sursă: MMPS, Buletin statistic al muncii úi protec Ġ iei sociale, nr.4(24)/98.

Pensionarii mai vechi au pensii mai sc ăzute decât cei care s-au pensionat de curând. Acest mecanism nu include în mod explicit nici un fel de discriminare între sexe, dar efectele sale dezavantajeaz ă în mod sistematic femeile pensionare, din dou ă motive: a) Femeile au speran Ġa de viaĠă mai lungă decât bărbaĠii. Între 1994-1996, speran Ġa de viaĠă la femeie era estimată la 73 de ani, faĠă de 65 de ani pentru b ărbaĠi ( Anuarul statistic 1998 ) b) Femeile ies la pensie cu cel puĠin 5 ani mai înainte decât b ărbaĠii, datorită vârstei lor limită de pensionare mai sc ăzute cu 5 ani. În consecinĠă, cea mai ridicat ă propor Ġie a pensionarilor cu pensii mici o reprezint ă femeile. Nu avem date cu privire la diferen Ġa între pensii pentru bărbaĠi úi femei, dar, dacă analizăm populaĠia de femei pe grupe de vârstă, acest fapt devine evident:


131

Tabelul 30 Propor Ġia femeilor pe intervale de vârst ă % femei 60-64 ani 53,5 65-69 ani 54,9 70-74 ani 58,0 76-79 ani 62,4 80-84 ani 63,3 Peste 85 ani 63,3 Sursă: Calculat după CNS – Anuarul statistic 1998 . Datele sunt calculate pentru anul 1996.

Problema scăderii relative a ponderii pensionarilor vârstnici este în prezent dezbătută úi i se caută soluĠii. Dar nimeni nu o consider ă ca fiind un caz de discriminare a femeii, ci mai degrab ă o situaĠie care genereaz ă dezavantaje pentru persoanele vârstnice, dintre care, întâmpl ător, marea majoritate sunt femei. Noul sistem va elimina probabil structural aceast ă disfuncĠie. Nu este însă clar cum se va rezolva problema pentru genera Ġiile de tranzi Ġie. A doua disfuncĠionalitate se refer ă la tratamentul inegal al femeilor cu copii. Având în vedere rata ridicat ă a participării femeii în munc ă, comunitatea ar putea trece cu vederea diferen Ġele care intervin între mamele angajate în munc ă úi cele care nu sunt angajate în munc ă. În timp ce femeile angajate în munc ă primesc un sprijin substan Ġial în momentele vieĠii legate de apari Ġia úi creúterea copilului – concediu de maternitate plătit, concediu pl ătit pentru creúterea copilului (pân ă la 2 ani) – femeile care nu lucreaz ă nu beneficiaz ă de nici un astfel de sprijin. Singurele forme de suport la care au dreptul, datorit ă caracterului lor universal, este aloca Ġia pentru copii, respectiv aloca Ġia suplimentar ă pentru femeile cu cel puĠin doi copii. Criteriul angaj ării în munc ă al mamei înainte de na úterea unui copil va deveni un criteriu esen Ġial al bunăstării familiei. Desigur, filosofia sistemului de asigur ări se bazează pe contribuĠie úi mai puĠin pe solidaritatea/transferul dintre contribuabili. În realitate, beneficiile acordate mamei pentru naúterea úi creúterea copiilor, deúi sunt incluse în sistemul de asigur ări sociale, reprezint ă mai degrab ă o expresie a solidarit ăĠii între cei care au copii úi cei care nu au copii. În acest context, nu există nici o justificare a diferenĠierii între mame pe criteriul angaj ării în munc ă. Dacă această discriminare nu a fost evident ă în contextul participării crescute a femeii în muncă, datorită circumstanĠelor actuale ea este de natur ă să ridice din ce în ce mai multe controverse. Pentru mamele tinere,


132

aflate la vârste optime pentru na úterea úi creúterea copiilor, ratele de úomaj úi ratele de inactivitate sunt foarte ridicate, ceea ce face ca din ce în ce mai multe astfel de mame să nu poată beneficia de asigur ări sociale în timpul maternităĠii. SituaĠia angajării în muncă a femeilor tinere s-a deteriorat rapid. Propor Ġia femeilor angajate în munc ă la începutul vieĠii fertile (între 15-24 ani) reprezint ă o treime din totalul femeilor din aceast ă grupă de vârstă. După 25 ani, propor Ġia femeilor angajate în munc ă creúte la un procent de peste 70%. Datele din 1994-1996 indic ă o creútere rapidă a propor Ġiei úomajului la femeile tinere în raport cu femeile de dup ă perioada de vârf a fertilităĠii. SituaĠia se menĠine úi în prezent.

Tabelul 31 Rata angajării în muncă pentru populaĠia feminină, pe grupe de vârst ă, 1996 15-24 ani

25-34 ani

35-49 ani

Per global

33,0%

71,9%

76,9%

53,2%

Sursă: Comisia NaĠ ional ă de Statistic ă.

Tabelul 32 Rata de úomaj la populaĠia feminină, pe grupe de vârst ă úi per total, în 1992-1996 Gr. vârstă 1992 1994 1995 1996

An 15-24 ani 5,9 25-34 ani 4,3 35-49 ani 2,4 Întreaga populaĠie feminină 3,4 Sursă: Comisia NaĠ ional ă de Statistic ă.

25,7 10,8 6,4 8,7

23,1 13,4 6,2 9,0

23,9 8,2 4,5 7,3

Există indicii că patronii evită să angajeze femei tinere, datorit ă riscului de solicitare de concedii repetate pentru îngrijirea copilului. Analizele dinamicii cheltuielilor sistemului de securitate socială pentru beneficii legate de maternitate demonstreaz ă cu claritate această tendinĠă. În 1996, femeile care au beneficiat de concedii pl ătite de maternitate sau pentru cre úterea copilului reprezint ă doar 13,2% din numărul de naúteri înregistrate în acel an. Cheltuielile la acest capitol au scăzut cu rapiditate. Beneficiile pentru maternitate úi creúterea copilului


133

calculate pentru primele 10 luni ale anului 1998 reprezentau 77,4% din cele acordate în aceeaúi perioadă a anului 1997, în timp ce cheltuielile totale pentru asigur ări sociale din bugetul de stat, pentru aceea úi perioadă, au crescut dramatic, pentru a Ġine pasul cu inflaĠia: 165,7% (ICCV – Baza de date). Faptul că din ce în ce mai multe femei tinere nu au un serviciu înainte de a deveni active din punct de vedere al fertilităĠii va produce un dezechilibru semnificativ, cu efecte negative asupra familiilor cu copii, care sunt deprivate de acest tip de suport din partea sistemului de securitate socială. Astfel, în loc de a sprijini mamele tinere la începutul perioadei de fertilitate, societatea le penalizeaz ă de două ori: le sunt refuzate atât locuri de muncă, cât úi beneficiile de maternitate. Aceste tendinĠe afectează în mod negativ femeile tinere, atât în prezent (puĠine mai beneficiaz ă de asigurare social ă la momentul na úterii primului copil), cât úi în viitor (multe vor avea pensii mai mici datorit ă faptului că nu au fost angajate în munc ă în perioada tinere Ġii lor.)

6.4. Concluzii În ceea ce priveúte sistemul de asigur ări sociale, nu există discriminare de gen. Dimpotriv ă, el conĠine importante beneficii pentru femei. Unii consider ă aceste beneficii drept forme de discriminare pozitiv ă, alĠii (în fapt, excepĠii) le privesc ca pe ni úte manifestări paternaliste. În perspectiv ă, există un risc mascat ca femeile să-úi piardă poziĠia avantajată în sistem, datorită a două tendinĠe: scăderea particip ării economice a femeii úi creúterea participării femeii în economia subteran ă sau în activităĠi nonsalariale, care nu ofer ă un sistem adecvat de asigur ări sociale. Pe lângă acest lucru, sistemul actual ofer ă o protecĠie mult mai bună femeilor angajate, în perioadele de maternitate. Femeile care nu sunt angajate nu beneficiaz ă de suport social. O poten Ġială corectare a acestui efect negativ ar fi: a) Introducerea explicit ă în sistemul de asigur ări sociale a principiului de solidaritate cu femeile mame, incluzând perioada maternităĠii úi a creúterii copilului ca perioade contributive. b) Generalizarea beneficiilor legate de maternitate, indiferent de statutul ocupaĠional al femeii. Politicile sociale în perioada de tranzi Ġie au favorizat în mod constant sistemul de asigur ări sociale, în comparaĠie cu sistemul

134


noncontributiv de asisten Ġă socială. Femeile incluse în sistemul de asigur ări sociale au avut parte de un tratament special, bucurându-se de beneficii specifice. Femeile care nu sunt incluse încă în sistemul de asigur ări sociale sunt comparativ defavorizate. Aceast ă diferenĠă va constitui un factor în plus în accentuarea polariz ării sociale. În general, femeile tinere din clasa de mijloc pot găsi cu uúurinĠă un loc de munc ă, beneficiind implicit de diverse forme de asigur ări sociale, în timp ce femeile tinere s ărace, care au mult mai puĠine úanse în găsirea unui loc de munc ă, mai ales în sectorul formal, organizat, nu beneficiaz ă de asigur ări sociale decât într-un grad minimal. Această configuraĠie explică probabil lipsa interesului organiza Ġiilor de femei pentru acest domeniu al politicilor sociale. Clasa de mijloc úi clasa superioar ă sunt direct interesate în promovarea beneficiilor de asigurare socială pentru femeile din rândul lor, fiind mult mai pu Ġin interesate de situaĠia femeilor din clasele mai s ărace, care au un acces mult mai sc ăzut la aceste beneficii.

Capitolul 7 PERSPECTIVE ùI DIRECğII DE ACğIUNE

În contextul actual al societ ăĠii româneúti, următoarele direc Ġii par a fi critice în ceea ce prive úte creúterea sensibilităĠii faĠă de problematica genului úi îmbunătăĠirea condiĠiei femeii: 1. În promovarea unei politici sensibile la aspectele de gen este de preferat un pattern strategic consensual , în locul celui conflictual. O asemenea op Ġiune nu este un semn de sl ăbiciune úi nici expresia vreunui paternalism, ci un indiciu al maturit ăĠii colective. Parteneriatul de gen, în Ġelegerea reciproc ă úi sprijinul mutual trebuie promovate în orice form ă posibilă. 2. Este necesar ă înĠelegerea rela Ġiei complexe dintre oportunit ăĠi egale úi politici sociale sensibile la aspectele de gen. Promovarea egalit ăĠii de úanse constituie un obiectiv important, care trebuie însă completat prin promovarea intereselor specifice ale femeii. O politic ă socială sensibilă la problemele femeii este importantă în sine úi contribuie la promovarea egalităĠii de úanse, în mod autentic. 3. O direcĠie de acĠiune extrem de important ă se refer ă la introducerea problematicii genului pe agendele principalilor actori sociali: guvern, partide politice, mass-media úi opinia public ă. Nivelul problematizării aspectelor de gen reprezint ă o variabilă esenĠială. Prin problematizare în Ġelegem definirea diverselor aspecte de gen în multiplele domenii ale vie Ġii sociale. Introducerea aspectelor de gen pe agenda public ă reprezintă, în fapt, o variabilă strategică. Sunt multe situaĠii în care incapacitatea sistemului public de a reforma mecanisme úi practici instituĠionale compromise úi, mai mult decât atât, de a promova noi soluĠii instituĠionale inhib ă constituirea unei agende politice operaĠionale. Conútientizarea dificultăĠilor de implementare reprezint ă un factor frenator pentru ini Ġiativele de rezolvare a problemelor, în general, úi a problemelor femeii, în special.

136


4. Defalcarea datelor statistice pe criterii de gen úi, implicit, realizarea unor studii extensive asupra situa Ġiei femeii reprezint ă mijloace eficiente de creútere a conútientizării privind situaĠia femeii. 5. Creúterea conútientizării, de către factorii politici, a necesităĠii unei mai bune reprezent ări a femeii în poziĠii de luare a deciziei reprezintă o variabilă strategică în promovarea aspectelor de gen pe agenda politic ă. Comunitatea pare a opta pentru o abordare “organic ă” a acestei probleme. Deúi unele încercări de a introduce diverse sisteme de cote au fost respinse, procesul a demarat, iar în viitorul apropiat ne putem a útepta la o accentuare a sa, care, chiar dacă nu va avea propor Ġii spectaculoase, va fi totuúi semnificativă. 6. “Maúinăria naĠională” trebuie înĠeleasă ca un complex instituĠional, având funcĠii variabile dependente de anumite condiĠii specifice. Ea poate fi constituită din departamente/comisii guvernamentale, unităĠi plasate în diferite ministere úi organisme parlamentare. În România, “ma úinăria naĠională” a fost deja întemeiată, dar, conform convingerii multora, în ceea ce prive úte “maúinăria guvernamental ă” (în mod special, aici se are în vedere Departamentul pentru oportunit ăĠi egale din MMPS), soluĠia organizaĠională nu este cea mai eficient ă. Aspectele de gen sunt încă, într-o largă măsur ă, aspecte marginale în programele guvernamentale. Subcomisia parlamentar ă pentru oportunităĠi egale pare a avea o mai mare influen Ġă. Probabil că acest fapt explică de ce Planul naĠ ional nu poate fi suficient de operaĠionalizat. Următorul pas este de a regândi pozi Ġia organizaĠională a “maúinăriei guvernamentale” în cadrul guvernului, pentru a-i cre úte autoritatea, a-i diversifica func Ġiile úi a-i putea aloca un buget satisf ăcător. În afara Departamentului pentru oportunit ăĠi egale, trebuie identificate úi alte mecanisme de promovare a aspectelor de gen pe agenda guvernului. Simpla introducere a unei “ma úinării guvernamentale” nu este deloc suficientă. O variabilă vitală în acest proces o constituie voinĠa politică. Făr ă o voinĠă politică accentuată în promovarea aspectelor de gen, orice organism creat se va dovedi a fi doar o altă formă nefuncĠională. 7. Stabilirea priorit ăĠilor úi planificarea strategiei constituie variabile cheie ale lans ării unei politici guvernamentale eficiente, sensibile la problematica genului. Planul naĠ ional de ac Ġ iune riscă să devină o simplă bucată de hârtie. Ceea ce lipseúte este o


137

strategie guvernamental ă pe care s ă fie bazat acest plan de acĠiune. 8. AgenĠiile internaĠionale au accentuat cre úterea conútientizării úi consolidarea capacit ăĠii societăĠii civile. Este esenĠial ca agenĠiile internaĠionale să sprijine mai activ dezvoltarea capacit ăĠii guvernamentale, mai ales în ceea ce prive úte stabilirea priorităĠilor úi planificarea strategic ă. 9. A demarat procesul de adoptare a unei legisla Ġii sensibile la problemele genului. Variabilele critice se refer ă la dezvoltarea instrumentelor instituĠionale pentru aplicarea acestei legisla Ġii úi dezvoltarea profesional ă úi culturală a mecanismelor responsabile pentru promovarea legii. Unii se tem c ă o dezvoltare unilateral ă a protecĠiei juridice a drepturilor femeii s-ar putea dovedi contraproductiv ă dincolo de un anumit punct. O protecĠie juridică a drepturilor femeii poate fi eficient ă numai dacă este completată printr-un complex de programe politice, guvernamentale, culturale úi civice. 10. Subdezvoltarea serviciilor de asisten Ġă socială reprezintă un factor cu impact negativ asupra protec Ġiei femeii în situaĠii de dificultate. Nici măcar legea nu poate fi aplicat ă eficient în absenĠa unor astfel de servicii. Din nefericire, în aceast ă privinĠă nu există încă nici o strategie guvernamentală. Dacă dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru situa Ġii limită (violenĠă, lipsă de adăpost, mame singure) este vital ă, dezvoltarea unor servicii de prevenire, terapie úi recuperare este la fel de important ă. AsistenĠa acordat ă în situaĠii dificile de c ătre specialiúti competenĠi, în condiĠiile unor resurse profesionale úi materiale adecvate, reprezint ă o condiĠie de bază a unor politici eficiente. 11. Dacă sistemul de asigur ări sociale este angajat într-o direc Ġie pozitivă, celelalte forme de protec Ġie socială (mai ales cele adresate familiilor cu copii, femei cu copii, familiilor monoparentale) sunt subdezvoltate úi le lipseúte o direcĠie strategică globală. 12. Unele programe speciale, de o relevanĠă deosebită pentru femei, trebuie promovate la nivel na Ġional. În fapt, sănătatea reproducerii ( úi mai ales planificarea familial ă) úi violenĠa împotriva femeii reprezintă domenii critice. După părerea noastr ă, în aceste domenii trebuie dezvoltate programe speciale care să se centreze pe categoriile marginale, caracterizate printrun proces în accentuare de dezorganizare social ă. În contextul

138


societăĠii româneúti, factorul cel mai negativ, în ceea ce prive úte drepturile femeii, nu este “modelul tradi Ġional al dominării masculine”, ci dezorganizarea social ă. Dezorganizarea social ă afectează mult mai acut situaĠia femeii úi reprezintă sursa cea mai importantă de violenĠă împotriva femeii, cel pu Ġin dacă avem în vedere formele cele mai severe de violenĠă. Ea reprezintă un factor important de reînt ărire a modelului tradi Ġional de discriminare pe criterii de gen. 13. În contextul privatiz ării, nu s-a acordat o aten Ġie suficientă mecanismelor de protejare a drepturilor femeii la locul de munc ă. Dezvoltarea proiectat ă a tribunalelor pentru problemele muncii trebuie să includă de la bun început un cadru adecvat de rezolvare a gamei largi de probleme specifice situa Ġiei femeii. 14. Sectorul nonguvernamental trebuie mai bine sprijinit. Mai ales organizaĠiile de femei constituite la nivelul comunit ăĠilor locale trebuie să fie stimulate. Descentralizarea administrativ ă poate fi folosită drept un cadru general de dezvoltare a parteneriatelor locale, în care organizaĠiile de femei pot beneficia de un climat stimulator. Categoriile cele mai defavorizate de femei ar trebui sprijinite pentru organizarea lor úi iniĠierea de parteneriate cu autorităĠile locale úi cu alte organiza Ġii. Astfel, femeile pot deveni factori activi în procesul de dezvoltare comunitar ă. Interesele femeilor vor fi probabil promovate atât prin organiza Ġii de femei, cât úi prin alte organiza Ġii. O direcĠie importantă o reprezintă introducerea problematicii de gen pe agenda sindicatelor. Aceasta este de natur ă să ofere un mecanism important de promovare a aspectelor de gen în dialogul social úi un instrument de for Ġă pentru combaterea discrimin ării la locul de munc ă.


139

Bibliografie Barbu, Gheorghe (coord.), Caracteristicile sociale úi culturale ale familiilor cu copii , în "Calitatea VieĠii" nr. 1-2/ 1997 Brucher, Mariana , 1999, Institutional Mechanism for Promoting Women towards Decision-Making Positions, în "Status of Women in Romania 1997-1998", UNDP Romania Ciupercescu, Mariana , 1998, Un fenomen de serendipitate: condi Ġi a femeii în mediul industrial , în "Buletin ùtiinĠific. Seria ùtiinĠe socio-umane", Universitatea Piteúti, an I, nr. 1 Constantinescu, Lidia-Elena, 1997, ùanse egale - un deziderat în România androcrat ă, în "Revista română de sociologie", nr.5-6 Feischmidt, Margit; Magyari-Vincze, Eniko ; Zontai, Violetta (Eds.), 1997, Women and Men in East European Transition, Editura FundaĠiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca Grunberg, Laura , 1999, Între Buteni úi Bucureúti sau lungul drum al politicilor sociale c ătre femei , în Popescu, Liliana (coord.), "Gen úi Politică. Femeile din România în via Ġa publică", PNUD, Bucureúti Grunberg, Laura; Miroiu, Mihaela (coord.), 1997, Gen úi societate. Ghid de ini Ġ iere, Bucureúti, Alternative Grunberg, Laura; Miroiu, Mihaela (coord.), 1997, Gen úi educaĠ ie, Societatea de Analize Feministe AnA, Bucureúti Koo, Borbala, 1999, The State of Women’s Health in Romania, în "Status of Women in Romania 1997-1998", UNDP Romania Liiceanu, Aurora , 1999, Privat-public în viaĠ a femeilor în România. O perspectiv ă istoric ă, în Popescu, Liliana (coord.), "Gen úi politică. Femeile din România în via Ġa publică," PNUD, Bucureúti Macavei, Georgiana , 1997, Drepturile femeii la sfâr úit de mileniu II , LADO, Bucureúti

140


Macovei, Monica, 1999, Some Issues Regarding Sex Discrimination in the Implementation of Romanian Legislation, în "Status of Women in Romania 1997-1998", UNDP Romania Macovei, Monica, 1997, Violence against women, în Grunberg, Laura and Miroiu, Mihaela (Eds.), "Gender and Society", Bucharest, Alternative Publishing House Marcu, LuminiĠa; Stănescu, Alin, Aspecte generale úi specifice privind sănătatea reproducerii în România, manuscris nepubllicat Mezei, Smaranda , 1997, Family Policy in Communist Europe as an Incitement to Passive Citizenship, în de Singly, Francois; Commaille, Jacques (Eds.), "The European Family. The Family Question in the European Community", Kluver Academic Publichers Miroiu, Mihaela, 1998, Oportunit ăĠ i inegale în educa Ġ ie, în CodiĠă, Cornel; Ivan, Gabriel; Miroiu, Adrian; Miroiu, Mihaela; Pasti, Vladimir, "Inv ăĠământul românesc azi", Editura Polirom, Ia úi Miroiu, Mihaela, 1999, Women in Education, în "Status of Women in Romania 1997-1998", UNDP Romania Miroiu, Mihaela; Liliana, Popescu , 1999, Condi Ġi a femeilor din România între tradi Ġi e úi modernizare, în Popescu, Liliana (coord.), "Gen úi politică. Femeile din România în via Ġa publică", PNUD, Bucureúti Moroianu Zl ătescu, Irina, 1997 c, Despre violenĠ a în familie, în Moroianu Zlătescu, Irina; ùerbănescu, Rodica (coordonatori), 1997, "Drepturile femeii. Egalitate úi parteneriat", Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureúti Moroianu Zlătescu, Irina, 1997 d, H ăr Ġu iala sexual ă - manifestare a discriminării , în Moroianu Zl ătescu, Irina; ùerbănescu, Rodica (coordonatori), 1997, "Drepturile femeii. Egalitate úi parteneriat", Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucure úti Moroianu Zlătescu, Irina; ùerbănescu, Rodica (coordonatori), 1997, Drepturile femeii. Egalitate úi parteneriat , Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucure úti


141

Moroianu Zlătescu, Irina, 1997 a, Reglement ări interne úi internaĠ ionale cu privire la drepturile femeii , în Moroianu Zl ătescu, Irina; ùerbănescu, Rodica (coordonatori), 1997, "Drepturile femeii. Egalitate úi parteneriat", Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucure úti Moroianu Zlătescu, Irina, 1997 b, Protec Ġi a juridic ă a drepturilor omului , SNSPA, IRDO, Bucureúti Moroianu Zlătescu, Irina, 1995, Les droits de la femme dans les réglementations internationales, în "3e Université des Femmes de la Mer Noire: les femmes et le travail", UNESCO, Paris Nicolescu, Mădălina, 1996, Cine suntem noi ? Despre identitatea femeilor din România modern ă, Editura Anima, Bucureúti Pascal, Despina, 1999, Women in the Economy, în "Status of Women in Romania 1997-1998", UNDP Romania Pirciog, SperanĠa (coord.), Dynamics analysis of main characteristics of female labour force during transition, I.N.C.S.D.M.S.P., 1998. Popescu, Liliana , 1999, Inegalitatea úanselor de acces la conducerea politic ă, în Popescu, Liliana (coord.), "Gen úi politică. Femeile din România în viaĠa publică", PNUD, Bucureúti Popescu, Liliana (coord.), "Gen úi politică. Femeile din România în via Ġa publică", PNUD, Bucureúti Preda, Marian, 1999, Excluziunea social ă, în Zamfir, Cătălin, coord., 1999, "Politicile sociale în România: 1990-1998", Bucureúti, Editura Expert Prisacaru, Corneliu (coord.), Unemployment in Romania - 1991-1996 , C.I.D.E. 36/1997 Rădulescu, Sorin M.; Banciu, Dan, 1997, ViolenĠ a domestic ă în România, în "Revista Română de Sociologie", nr. 1-2 Rădulescu, Sorin M., 1995, ViolenĠ a familial ă úi maltratarea copilului , în "Sociologia Româneasc ă", nr. 5-6

142


Rădulescu, Sorin M. , 1998, RelaĠ ii extraconjugale între op Ġ iunea personal ă úi judecata moral ă, în "Revista Română de Sociologie", nr. 3-4 Rain, Lily, 1998, C ăsătoria etnic-mixt ă úi dilemele ei social-culturale. Analiz ă comparativ ă urban-rural , în "Revista Română de Sociologie", nr. 1 Semnescu, Daniela; Păunescu, Adrian (coordonatori); Ivan, Vasilica; CreĠu, Cornel; Panu, Viviana , 1998, Studiu privind violenĠ a în familie pe baza analizei activit ăĠ ii Centrului Pilot de AsistenĠă úi Protec Ġi e a Victimelor ViolenĠ ei în Familie (ianuarie 1997-mai 1998 ), Ministerul Muncii úi ProtecĠiei sociale, DirecĠia general ă de coordonare a strategiilor privind drepturile femeii

ùerbănescu, Rodica, 1997, Emanciparea profesional ă a femeii în

România, în Moroianu Zl ătescu, Irina; ùerbănescu, Rodica (coordonatori), 1997, "Drepturile femeii. Egalitate úi parteneriat", Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucure úti

ùerbănescu, Rodica, 1997 b, OrganizaĠ iile neguvernamentale

úi

democraĠ ia paritar ă, în Moroianu Zl ătescu, Irina; ùerbănescu, Rodica (coordonatori), 1997, "Drepturile femeii. Egalitate úi parteneriat", Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucure úti

Stănescu, Alin; Marcu, Lumini Ġa, 1997, Politica sănăt ăĠ ii reproducerii. Evaluarea disponibilit ăĠ ii serviciilor de planificare familial ă în România. Raport final. Stănescu, Alin; Feranil, Z., 1999, Financing Reproductive Health under Health Reform in Romania: Policy Challenges and Milestones , POLICY Project/ Romania, Policy Brief No. 3 Vintileanu, Ioaneta, 1999, Women and Crime in Romania, în "Status of Women in Romania 1997-1998", UNDP Romania Zamfir, Cătălin, coord., 1995, Dimensiuni ale s ăr ăciei în România, Bucureúti, Editura Expert Zamfir, Cătălin, coord., 1999, Politicile sociale în România: 1990-1998 , Bucureúti, Editura Expert


143

Zamfir, Cătălin, 1999 a, Tranzi Ġi a demografic ă úi problemele sociale asociate, în Zamfir, C., coord., 1999, "Politicile sociale în România: 1990-1998", Bucureúti, Editura Expert Zamfir, Elena; Zamfir, Cătălin (coordonatori), 1995, Social policy: Romania in the European context , Bucureúti, Ed. Alternative Zamfir, Elena; Zamfir, Cătălin, 1999 a, Politica social ă în socialism, în Zamfir C., coord., 1999, "Politicile sociale în România: 1990-1998", Bucureúti, Editura Expert Zamfir, Elena; Zamfir, Cătălin, 1999 b, Dinamica bunăst ării în societatea româneasc ă socialist ă: moútenirea din 1989, în Zamfir C., coord., 1999, "Politicile sociale în România: 1990-1998", Bucure úti, Editura Expert Zamfir, Elena, 1997, Situation of child and family in Romania, Alternative, Bucureúti, 1997 Zamfir, Elena (coord.), 1995, Child and family situation in Romania, (Department for child protection and UNICEF) Zamfir, Elena; Zamfir, Cătălin (coord.), ğiganii. Între ignorare úi îngrijorare Alternative, Bucureúti, 1993 Zamfir, Cătălin; Pop, Marius-Augustin; Zamfir, Elena, România ‘89-’93. Dinamica bunăst ării úi a protec Ġ iei sociale, Expert, Bucureúti, 1994 Zamfir, Cătălin, (coord.), For a child-focused society , Alternative, Bucharest, 1997 *** Les droits de l’homme, défit constant pour le Conseil de l’Europe, Les Edition du Conseil de l’Europe, Strasbourg, 1995 *** 1998, Project POLICY: Conclusions of monitoring press between December 1996-December 1997 *** Analize. Revistă de studii feministe, nr. 1-2 úi nr. 3/ 1998

144


* * * 1998, Raport asupra stadiului de aplicare a planului na Ġ ional de ac Ġi une pentru egalitatea de úanse: septembrie 1966-martie 1998 , Guvernul României *** 1998, National Human Development Report: Romania 1998 , Bucharest, Ed. Expert *** 1999, National Human Development Report: Romania 1999 , Bucharest, Ed. Expert *** 2000, National Human Development Report: Romania 2000 , Bucharest, Ed. Expert *** 1998, Poverty in transition, UN, New York *** 1998, Program de măsuri privind drepturile femeilor la s ănătate la locul de munc ă úi la sănătatea reproducerii , Ministerul Muncii úi ProtecĠiei Sociale, DirecĠia general ă de coordonare a strategiilor privind drepturile femeii *** 1992, Romania: Human Resources and Transition to a Market Economy , World Bank , Washington, D.C. *** 1998, April, Survey on Labour Force in Households (AMIGO), N.S.C. *** 1997, Estimarea săr ăciei. Metode úi tehnici , N.S.C., ICCV, M.L.S.P., Decembrie *** 1993, U.N.I.C.E.F., Central and Eastern Europe in Transition: Public Policy and Social Conditions, Regional Monitoring Report No.1, UNICEF International Child Development Centre, Florence *** 1994, U.N.I.C.E.F., Central and Eastern Europe in Transition. Public Policy and Social Conditions: Crisis in Mortality, Health and Nutrition, Economies in Transition Studies, Regional Monitoring Report No.2, UNICEF International Child Development Centre, Florence *** 1995, U.N.I.C.E.F., Central and Eastern Europe in Transition. Public Policy and Social Conditions - Poverty, Children and Policy: Responses for a Brighter Future, Economies in Transition Studies, Regional


145

Monitoring Report No.3, UNICEF International Child Development Centre, Florence, *** 1997, U.N.I.C.E.F., Central and Eastern Europe in Transition. Public Policy and Social Conditions – Children at Risk in Central and Eastern Europe: Perils and Promises, Economies in Transition Studies, Regional Monitoring Report No.4, UNICEF International Child Development Centre, Florence *** 1998, U.N.I.C.E.F., Education for All?, The MONEE Project, CEE/CIS/Baltics, Regional Monitoring Report No.5, UNICEF International Child Development Centre, Florence *** 1996, April World Bank, Romania: Poverty and Social Policy , vol.1, *** 1996, April, World Bank, Romania: Poverty and Social Policy , vol.2, Statistical annex

Situatia Femeii in Romania

Recommend Documents