ANIMAŢIA ÎN TURISM
CUPRINS Scurt istoric al evoluţiei activităţilor de animaţie în turism.............................................................3 Conceptul de animaţie. Tipologie şi tehnici de animaţie.................................................................4 Funcţiile animaţiei...........................................................................................................................7 Planificarea activităţii de animaţie...................................................................................................7 BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................9
2
Scurt istoric al evoluţiei activităţilor de animaţie în turism În decursul istoriei marile civilizaţii antice au cunoscut o mare dezvoltare economicosocială şi a tuturor domeniilor culturii, în palatele vremii fiind des asociate cele mai obişnuite activităţi zilnice ca de exemplu servirea mesei sau îmbinatul cu artele frumoase, respective cu muzica şi dansul. De cele mai multe ori acordurilemuzicale se uazeau peste tot pe tot parcursul zilei, ele fiind adaptate în funcţie de evenimente. În anul 776 î.e.n. s-a organizat prima olimpiadă în Grecia antică, destinată întrecerilor sportive între tinerii aristocraţi, eveniment care a determinat, atunci şi mai mulţi ani mai apoi, o mare mobilizare de oameni, participanţi şi spectatori, dornici să petreacă câteva zile în compania sportului şi al artelor sub înalta protecţie a zeilor Olimpului. Probele sportive se desfăşurau în acorduri muzicale, acorduri care se făceau auzite, de fapt pe tot parcursul desfăşurării evenimentului. Imperiul roman a rămas în istoria umanităţii şi pentru băile şi termele sale amenajate în municipii, şi în special în zonele în care au fost descoperite şi captate izvoare cu efecte vindecătoare. În aceste amenajări s-a organizat şi servirea mesei, muzica şi dansul fiind nelipsite. În Evul Mediu primii care au conferit activităţii hoteliere şi rolul de agrement şi animaţie au fost englezii care, o dată cu dezvoltarea hanurilor, au căutat să atragă cât mai mulţi clienţi, utilizând în acest scop şi tehnici de animaţie realizate de proprietari, de familia sa, precum şi prin alte categorii de persoane, cum ar fi de exemplu actorii ambulanţi. Între 1780 – 1825 hanurile din Anglia erau cele mai vestite în lume pentru confortul şi serviciile oferite. După Revoluţia franceză au avut loc multiple schimbări de ordin social, politic şi economic realizându-se o mare deschidere pentru dezvoltarea turismului. Fluxurile turistice sunt orientate din Anglia spre Franţa, Italia, Austria, Germania şi Elveţia. În această perioadă apar primele hoteluri de lux care oferă servicii complexe, inclusiv agrement şi animaţie, cum sunt: Dolder Grand Hotel – Zurich, Hotel Imperial – Viena, Hotel Vier Jahreszeiten – Hamburg, Hotel Des Berges – Geneva. Ca urmare a dezvoltării turismului de vacanţă, după anul 1800, iau naştere primele staţiuni balneare, care şi azi şi-au păstrat imaginea de marcă, cum sunt: Mareinbad, Vichy, Weisbaden, Ragaz, Loeche-les-Bains. În aceeaşi perioadă se dezvoltă şi alte zone turistice, cum sunt: Coasta de Azur, sau staţiuni montane precum Zermatt şi St. Moritz situate în Alpi. În aceste staţiuni hotelurile asigurau pentru turiştii sosiţi în vacanţă multiple posibilităţi de petrecere în mod plăcut a timpului liber, prin activităţi culturale şi sportive. În America, industria hotelieră s-a dezvoltat puternic începând cu anul 1794, când a fost inaugurată în New York prima construcţie concepută special cu destinaţie de cazare, care a purtat numele de City Hotel, cu o capacitate de 73 de camere. Hotelurile din America s-au dezvoltat 3
după modelul englezesc, dar care s-a dovedit a fi prea rigid şi conservator pentru stilul american. În cele din urmă, noua viziune americană asupra activităţilor hoteliere a triumfat şi a determinat ca la începutul secolului al XIX – lei hotelurile din SUA să fie considerate cele mai bune din lume. Cheia succesului a constat în: -
dezvoltarea hotelurilor de tranzit care mai apoi au devenit hoteluri pentru oamenii de
afaceri, oferind servicii specializate pentru aceştia -
crearea unui cadru confortabil în hoteluri şi dezvoltarea serviciilor suplimentare,
hotelurile fiind utilizate frecvent ca locuinţe temporare -
dezvoltarea şi diversificarea activităţilor de agrement şi animaţie continuă. America este locul unde s-a născut şi produsul „Parc de distracţie”, mai apoi dezvoltat la
nivel de adevărată filozofie în parcurile tematice. Walt Disney World, realizat în Florida la sfârşitul secolului XX, constituie primul exemplu gigantic de agrement şi animaţie, conceptulca un oraş dintro altă dimensiune, în care din primul moment te rupi de realitatea concretă şi eşti antrenat şi transpus total. Şi de data aceasta modelul american depăşeşte graniţele statale, e adevărat, după mai mulţi ani, urmând să fie aplicat identic sau în variante diferite în mai multe ţări ale lumii. Dezvoltarea turismului de masă, creşterea accesibilităţii destinaţiilor începând cu anii ’50, extinderea lanţurilor hoteliere şi lansarea conceptului de club de vacanţă după al 6 – lea deceniu au determinat extinderea activităţilor de animaţie şi specializarea acestora. Fiecare deceniu după anul 1960 a adus ceva nou conceptului de animaţie în special pe plan practic.
Conceptul de animaţie. Tipologie şi tehnici de animaţie Turismul a apărut şi s-a dezvoltat ca urmare a societăţii umane, ca răspuns la nevoile, aşteptările celor ce au călătorit, aceştia având ca factor declanşator diferite motivaţii. Aşa cum turismul, prin formele sale, s-a dezvoltat, tot aşa au evoluat, în decursul timpului şi componentele acestuia, ca răspuns la continua diversificare a nevoilor specifice ale clienţilor, devenind în unele situaţii chiar un factor declanşator al comportamentului de cumpărare. Produsul turistic a devenit un univers complex, care înglobează multiple elemente materiale şi imateriale, un ansamblu eterogen de activităţi concretizate în servicii, care antrenează o multitudinede categorii de personal şi îmbină în mod armonios realitatea cu reveirea, obligându-l pe client „să viseze” de două ori acelaşi vis, o dată înainte de a cumpăra produsul şi a doua oară, pentru mai mult sau mai putin timp, după „consumul” acestuia.
4
Cunoscând realităţile şi tendinţele societăţii moderne, realizatorii de pachete de servicii turistice şi prestatorii de servicii specifice au adaptat oferta pentru a putea răspunde la cele mai exigente şi variate cerinţe ale consumatorilor din turism. Elementele care compun produsul turistic pot fi privite ca elemente declanşatoare ale motivaţiei, ca de exemplu: atracţiile turistice, factorii de cură, structura serviciilor oferite, standardele de servicii, atmosfera plină de căldură şi atitudinea atentă a personalului; sau, ca elemente de susţinere şi materializare a nevoilor de bază, ca de exemplu: serviciile de transport şi alte servicii considerate de bază sau suplimentare, toate acestea fiind învăluite întro aură fascinantă, de cele mai multe ori, care induce o stare de bine, având în unele cazuri efectul unui drog. Sub aspect pur tehnic modelul de produs turistic oferit clienţilor cuprind: elemente de potenţial turistic ale destinaţiei, naturale sau antropice, servicii de transport, cazare şi alimentaţie, precum şi servicii de agrement sau alte servicii specifice în funcţie de natura produsului şi de solicitările clienţilor. Animaţia a apărut şi s-a dezvoltat ca o componentă a agrementului, având ca scop petrecerea în mod plăcut şi de celel mai multe ori şi util a timpului liber a turiştilor, atât pe perioada colătoriei cât şi în timpul sejurului. Termenul de animaţie provine din limba greacă de la verbul „anima” care se traduce prin „a da viaţă” şi este utlizat în mai multe domenii ca: cinematografie, marketing, management şi începând cu anii ’60 şi în turism, perioada din care datează şi primele definiţii date conceptului de animaţie în turism. La fel ca şi sensul acţiunii desemnate de verbul a da viaţă, respectiv a anima, rolul animaţiei în turism este de a da viaţă activităţilor de agrement, a antrena mai mult sau mai puţin activ participanţii la acţiunile programului turistic. Animaţia în turism poate fi privită ca o tehnici de organizare a activităţilor menite să antreneze participarea turiştilor în scopul de a petrece util şi plăcut timpul, de a se distra, de a se relaxa activ dând posibilitatea tuturor de a-şi exprima personalitatea şi spiritul creativ. Conceptul de animaţie în turism nu reprezintă o simplă dezvoltare a activităţilor de agrement, liberul acces al turistului la mecanismul formelor de agrement sau un simplu exerciţiu de creativitateci constituie un proces complex de dezvoltare a comunicării umane şi a vieţii sociale prin metode de integrare semidirective, un mod de dezvoltare a personalităţii umane sub aspect cultural, etic, moral şi estetic. Diferenţa dintre animaţie şi agrement: -
transformă turistul din simplu spectator în participant activ la desfăşurarea programelor
propuse -
integrarea întro formulă de viaţă socială (grup) a activităţilor desfăşurate
5
-
prezenţa animatorilor – care reprezintă personalul specializat ce însufleţeşte grupul
(colectivitate), producând antrenul şi buna dispoziţie Tipologia animaţiei: •
după locul de desfăşurare:
-
animaţie specifică structurilor de primire (hotel, restaurant etc)
-
animaţie specifică activităţii de turism (care poate interveni în toate momentele
consumului turistic: în mijloacele de transport, în staţiuni etc) •
după natura activităţilor desfăşurate (care sunt identificate de unii autori şi cu tehnicile de
animaţie): 1. animaţie sportivă: lecţii, cursuri de gimanstică, aerobică, sporturinautice, ski, tenis, echitaţie, golf, înot, plonjări subacvatice, yoga, concursuri sportive între turişti etc 2. animaţie de divertisment: organizarea de seri distractive, concursuri distractive între turişti (de abilităţi karaoke), organizarea de baluri costumate sau mascate, seri de discotecă şi concursuri: Miss Hotel (Staţiune), cea mai frumoasă şi originală rochie de seară, cel mai bun dansator sau pereche de dansatori, aniversarea zilei de naştere a turiţtilor (surpriză), parada modei organizată de turişti etc. 3. animaţie socio – culturală: organizarea unor spectacole realizate cu participarea turiştilor, teatru, seri muzicale, programe cu tematică variată, realizarea de filme şi diapozitive de către turişti şi prezentarea lor, ateliere de creaţie (pictură, ceramică, meşteşuguri), organizarea unor demonstraţii pe teme de gastronomie românească, regională, din diferite ţări, conversaţii dirijate cu animatori calificaţi pe diferite teme ştiinţifice, literare, concursuri pe diferite teme cu participarea turiştilor (muzică, literatură, poezie, dans etc) cu acordarea de premii câştigătorilor. •
după vârsta participanţilor:
-
animaţie pentru copii
-
animaţie pentru tineret
-
animaţie pentru adulţi
-
animaţie pentru vârsta a treia Desfăşurarea activităţii de animaţie presupune:
-
existenţa unor echipamente adecvate activităţilor desfăşurate
-
diversificarea programelor de animaţie şi adaptarea lor la cerinţele diferitelor segmente
de turişti -
existenţa unor animatori care trebuie să aibă următoarele calităţi: o pregătire complexă,
spointaneitate, fin psiholog, simţul umorului, multiple abilităţi (sportive, de îndemânare etc)
6
Prin tehnicile folosite, animatorul este cel care răspunde de organizarea şi buna desfăşurare a a activităţilor de animaţie, răspunzând de securitatea participanţilor.
Funcţiile animaţiei Animaţia în turism este o activitate complexă cu multiple implicaţii în plan social, economic, cultural şi psihologic. Funcţiile animaţiei din punct de vedere al turistului: -
satisfacerea nevoii sale fizice de: odihnă, recreere, mişcare
-
descoperirea, punerea în valoare, dezvoltarea capacităţilor sale
-
comunicare, relaţii sociale, sporirea volumului de cunoştinţe Funcţiile animaţiei din punct de vedere al organizatorului:
-
este un factor de competitivitate a staţiunilor sau unităţilor, de creştere a atractivităţii prin
diversificarea ofertelor -
un mijloc de individualizare a produsului, de personalizare a destinaţiilor având efecte
stimulative asupra intensificării circulaţiei turistice -
reprezintă o sursă importantă de încasări, de creştere a eficienţei economice,
-
contribuie la prelungirea sezonului, la atenuarea sezonalităţii atractivităţii, creşte
posibilitatea de petrecere a timpului liber, reduce sensibil dependenţa ofertei de cadrul natural -
o soluţie
pentru contractarea insatisfacţiei turiştilor în perioadele în care condiţiile
climaterice nu permit desfăşurarea activităţilor care au motivat deplasarea: practicarea curei balneo-marine, sporturilor de iarnă.
Planificarea activităţii de animaţie Managerul de animaţie stabileşte programe de animaţie
pentru tot sezonul, fiind
preocupat pentru: -
stabilirea formelor de animaţie: culturală, sportivă, de recreere, pentru copii
-
stabilirea numărului de spectacolece vor fi montate (în unele hoteluri se pot monta până
la 14 spectacole pe sezon) -
stabilirea fecvenţei de repetare a programelor (se repetă la 2-3 săptămâni)
-
stabilirea listei de materiale necesare pentru realizarea activităţilor de animaţie. Animatorul are atribuţii complexe care rezultă din însăşi natura activităţii animatorului.
Atribuţiile acestuia sunt stabilite de către managerul de animaţie (unde este cazul) şi de 7
conducerea hotelului sau a agenţiei de turism, în funcţie de structura clienţilor, natura activităţii de animaţie. Atribuţiile animatorului specifice fiecărei etape de realizare a programelor de animaţie sunt: Organizarea programelor de animaţie: -
se documentează asupra caracteristicilor serviciilor turistice şi hoteliere care fac parte din
produsul oferit turiştilor şi specificul turiştilor -
stabileşte structura activităţilor de animaţie şi modalităţile de realizare
-
concepe structura şi conţinutul programelor
-
stabileşte necesarul de materiale, echipamente, decoruri pentru realizarea programelor de
animaţie -
identifică colaboratorii interni şi externi, necesari pentru realizarea programelor şi ia
contact cu aceştia -
se ocupă de procurarea costumelor şi de realizarea afişelor, programelor şi a celorlalte
materiale informative Prezentarea şi susţinerea programelor de animaţie: -
urmăreşte respectarea programului
-
se preocupă pentru a trezi interesul participanţilor
-
evaluează participanţii şi adaptează programul la specificul acestora
-
susţine programe artictice individual şi în grup
-
organizează şi supervizează jocuri şi activităţi sportive
-
organizează şi animă jocurile de societate şi programele de dans
-
organizează şi animă concursuri şi tombole
-
adaptează programele în funcţie de preferinţele participanţilor Asigurarea realizării programelor în condiţii de securitate:
-
concepe programe care să nu prezinte elemente de risc
-
evaluează factorii de risc în etapa de realizare a produselor
-
urmăreşte asigurarea unor condiţii de maximă securitate pentru participanţi
-
evită cu atenţie participarea la program a persoanelor care prezintă factori de risc Evaluarea calităţii programelor şi anivelului de audienţă:
-
evaluează numeric participanţii la program
-
sondează opinia participanţilor Realizarea activităţii administrative:
-
întocmeşte statistici specifice
-
întocmeşte rapoarte de activităţi
-
ţine evidenţa programelor realizate şi a activităţilor desfăşurate de colaboratori. 8
BIBLIOGRAFIE 1.
Tehnologia Turismului manual pentru clasele a XI – a şi a XII – a – Gabriela
Stănciulescu, Florentina Costea, Cristina Ghinescu, Cristina Iordache, Ştefania Mihai, Ioana Pîrjol, Valentina Capotă, editura Niculescu, Bucureşti 2002 2.
Tehnica operaţiunilor de turism – Anca Cristea, editura ProUniversitaria, Bucureşti
3.
Animaţia si Animatorul în turism – Gabriela Stănciulescu, Ion Dănuţ Jugănaru,
2008 editura Uranus, Bucureşti 2009
9
