Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Sociologia Culturii
Cerint Cerinta: a: Aplic Aplicat atii matr matrice icea a stili stilist stic ica a in anali analiza za une uneii cultur culturii sau sau a une uneii perso personal nalit itati ati culturale.
Matricea Matricea stilistica stilistica in analiza analiza culturii culturii chineze
In majoritatea tarilor, "vechiul organism social a disparut, urmele vietii de alta data data nu nu se mai pastreaza in mod viu, traditii si forme de cultura noi le-au inlocuit pe cele vechi. In China insa, aceste solutii de continuitate exista, pot fi urmarite pe parcursul a aproape patru milenii” “Civilizatia creata in mileniul al doilea i.e.n. in valea Fluviului Fluviului al!en prezinta inca inca de atunci trasaturi distincte fundamental chineze iar in scrierea chineza de azi se recunoaste stilizarea pictogramelor de pe "oasele de ghicit"de acum aproape #$%% de ani." &atricea stilistica este alcatuita din' orizontul spatial (infinitul, spatial !olta, planul, spatial mioritic, spatiul alveolar-succesiv) si orizontul temporal al inconstientului (timpulhavuz,timpul-cascada, timpul-fluviu), accentul axiologic (afirmativ si negativ), atitudinea ana!asica si cata!asica si neutra si nazuinta formativa (individualul, tipicul si stihialul). In cazul culturii chineze, arta chineza seamana cu arta impresionismului francez prin dragoste de nuanta si inefa!il. *cestea se deose!esc totusi prin orizontul spatial si nazuinta formativa. +rizontul spatial al artei chineze este acela alveolar-succesiv alcatuit din locuri care cer de fiecare data prezenta viitorului. azuinta formativa in arta chineza este de natura stihiala, iar accentul axiologic consider ca este afirmativ-pozitiv. Orizontul temporal si spatial al inconstientului inconstientului
In opinia mea, daca orizontul orizontul spatial al artei chineze este succesiv alcatuit din locuri care cer de fiecare data prezenta viitorului, consider ca acestei culturii chineze ii apartine ca orizont temporal “timpul-havuz” din cele trei tipuri de timpuri ale orizontului temporal(havuz, cascada, fluviu). impul-havuz" este orizontul orizontul deschis unor trairi indreptate prin excelenta spre viitor. In cadrul acestui orizont temporal, se atri!uie viitorului o valoare exclusiva si dominanta, o suveranitate acaparanta, de care nu se !ucur/ nici prezentul si nici trecutul, care sunt privite cel mult ca trepte, intr-o suire fara capat. *cest fel de timp e
Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Sociologia Culturii
trait si inteles prin sine insusi, indiferent de continutul sau, de ceea ce se petrece in el, ca o ascensiune fara limite. 0entru sufletul, care traieste intr-un asemenea orizont, timpul are, chiar numai prin realizarea sa, darul sa inalte necontenit nivelul existentei. impul ar fi, gratie structurei sale ascendente, creator de valori tot mai inalte. 1ufletul statornicit intr-un asemenea orizont temporal gusta certitudinea, prin nimic demonstrata, dar nu mai putin traita, ca totdeauna clipa urmatoare poseda prin ea insasi semnificatia unei inaltari fata de ceea ce este sau a fost. Accentul axiologic afirmativ-pozitiv
Cultura chineza si cultura indica se diferentiaza prin accentual axiologic, cultura chineza avand acdentul axiologic pozitiv-afirmativ, iar cultura indica avand accentual negative. 2nul dintre factorii eterogeni, datorita carora cultura chineza si cultura indica se diferentiaza pana la singularizare, este tocmai accentul axiologic, cu care e investit de fiecare data orizontul spatial. 0entru chinez orizontul infinit e vasul tuturor valorilor, pentru ind acelasi orizont infinit e vasul tuturor nonvalorilor. *ccentul axiologic tre!uie in genere socotit ca un adaos la orizontul spatial, ca un plus, ca o intregire. Inconstientul isi creeaza singur un orizont spatial, cum melcul isi cladeste casa de var. 3in faptul ca inconstientul e organic solidar cu orizontul, ce si l-a creat, nu urmeaza ca existenta intr-un asemenea orizont sa fie apreciata ca atare. 1e poate prea usor intampla ca orizontul sa fie simtit ca o infirmitate. Atitudinea anabasica ,catabasica si neutra
3upa cum am spus mai sus, sentimentul destinului la chinezi este mai mult neutru, in comparatie cu egiptenii si inzii, unde este cata!asic. *titudinile", ce ne preocupa, sunt, intr-o forma sau alta, tot asa de raspandite ca si sentimentul destinului, iar sentimentul destinului stim ca e general omenesc. otusi sentimentul destinului nu are pretutindeni si-n toate timpurile aceeasi semnificatie. 1entimentul destinului are semnificatie varia!ila, dup/ timpuri si locuri. *naliza spectrala intrezareste in formele acestui sentiment diverse componente. 2na e de pilda sentimentul destinului, care implica un orizont infinit, si in acelasi timp credinta ca orice miscare a omului e su!ordonata unei secrete expansiuni altceva e sentimentul destinului, care implica
Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Sociologia Culturii
un orizont ingust, si pe deasupra credinta ca orice miscare a omului se integreaza intr-o secreta retragere. 2na e sentimentul destinului, care implica un orizont infinit si atitudinea retragerii, si iarasi cu totul altceva e sentimentul destinului, care implica un orizont limitat si atitudinea 4naint/rii. 1entimenul destinului e inraurit de orizont, si colorat de sensul fundamental, ascuns, atri!uit oricarei miscari posi!ile in cadrul acestui orizont. *scultand o doin/ romaneasca, nu e greu sa deslusesti in ea rezonanta unui specific sentiment al destinului. +mul spatiului mioritic se simte parca in permanenta, leganata inaintare, intr-un infinit ondulat. +mul spatiului mioritic isi simte destinul ca un vesnic, monoton repetat, suis si co!oras.
Nazuinta formativa
azuinta formativa in cultura chineza este stihiala. &odul stihial forteaza pana la exces procedeul elimin/rii si vede necesarul dincolo de ceea ce este generic, in unele aspecte elementare si universale ale lucrurilor. &odul stihial ajunge astfel la forme, care depasesc in intregime organicul, la forme contaminate parca de natura geometrica a schemelor cristalice, sau de dinamica coplesitoare a unor gesturi demiurgice. Fie ca sunt statice, fie ca sunt dinamice, aceste forme reamintesc in orice caz numai schematic fapturile si materialitatea de toate zilele. *rtistul, acordand un interes foarte zgarcit vizi!ilului, pare a-si rezerva entuziasmul, in chip precumpanitor, unui principiu invizi!il. *rtistul face a!stractie in redarea lucrurilor de toate insusirile unice si individuale ale acestora, dar in mare parte si de insusirile tipice, de gen sau de specie, ale lor. 5ucrurile sunt redate intr-o forma care retine doar cateva aspecte esentiale, dupa un calapod intrucatva strain, dar impus lucrurilor in chip suveran si dinafara. 5ucrul e redat sumar si sintetic, ca sa devina purtator al unui duh sau al unei stihii universale, de multe ori prea ascunse ca sa poarte un nume, al unei stihii universale, care depaseste specia, in schematismul lucrurilor, redate potrivit modului stihial sau elementarizant, se oglindeste astfel mai mult o statica sau o dinamica universala (sau in orice caz ceva cu totul elementar), decat propriul tip ideal, sau propria individualitate a acestor lucruri.
Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Sociologia Culturii
In concluzie, matricea stilistica” este ca un manunchi de categorii care se imprima, din inconstient, tuturor creatiilor umane, si chiar si vietii intrucat ea poate fi modelata prin spirit. &atricea stilistica, in calitatea ei categoriala, se intipareste, cu efecte modelatoare, operelor de arta, conceptiilor metafizice, doctrinelor si viziunilor stiintifice, conceptiilor etice si sociale. 1u! acest unghi, tre!uie sa specificam, ca lumea” noastra nu este modelata numai de categoriile constiintei , ci sid e un manunchi de alte categorii , al caror cui! este inconstientul.
Fiecare civilizaţie şi cultură umană, fie ea arhaică, tradiţională sau modernă, a generat modele (paradigme) conceptual-simbolice ale acţiunii, necesare satisfacerii nevoilor sale fundamentale: sănătate şi protecţie, odihnă şi recreere, învăţămnt şi comunicare, cultură şi spiritualitate! Fiecare a încercat prin propria sa viziune să afirme valori care să treacă din generaţie în generaţie, din cultură în cultură! Fiecare a încercat să evidenţieze acel filon arhetipal interactiv al "aturalului, #manului şi $ivinului, att de necesar ordonării, reechilibrării şi armonizării instinctelor, sentimentelor şi gndurilor noastre, care, lăsate în voia lor, tind să se îndepărteze tot mai mult de viaţa naturală, integrativ- arhetipală, pe care o avem înscrisă programatic în structura noastră fiinţială! %n cultura chineză tradiţională, e&istenţa omului, desfăşurată în intimitatea "aturii văzute şi nevăzute, era o căutare permanentă a integrării şi armoniei, att pentru el ct şi pentru propria acţiune creativă! 'rin e&perienţele sale a avut revelaţia principiilor fundamentale pe care este clădită ealitatea interioară şi e&terioară lui! onform acestor principii, omul tradiţional nu percepea lumea fenomenală evolund în timp şi spaţiu ca un proces cauzal linear, într-o succesiune de componente aleatorii şi într-un număr nedeterminat, ci ca o uniune interactivă de elemente cu desfăşurare secvenţial-ciclică, bazată pe nivele ierarhizate, corelate şi aflate într-un permanent schimb de semnale reciproc semnificative! *ceste principii formau un +odel comple& şi coerent de teorii conceptual-simbolice (+odelul lumii), o structură generată în urul unei a&e centrale, printr-un proces de repolarizare multiplă, att pe verticala nivelurilor ct şi pe orizontala componentelor periferice! umea era concepută ca o realitate desfăşurată într-o continuă transformare ciclică, fiecare ciclu e&primnd originea, e&perienţa dobndită în acea e&istenţă spaţio-temporală numită viaţă proprie, ct şi propria finalitate! +odelul simbolic constituia referinţa arhetipală la care omul tradiţional raporta toate fenomenele vieţii, ct şi pe el însuşi! %ntreaga viaţă era percepută şi trăită ca o #niune integrativă de forme intercorelate raportate la aceste principii arhetipale care alcătuiau modelul de urmat în viaţă! ao .i: /$ao este părintele #nu-lui! $in #nu purcede $oi, $in $oi, 0rei, 0rei dă naştere celor .ece mii de Fiinţe, ele .ece mii de Fiinţe se spriină pe 1in
Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Sociologia Culturii
%mbrăţişndu-l în acelaşi timp pe 1ang2 %n snul 3idului, armonia este rodul 4uflurilor mediane!/ %n centrul sistemului cosmologic tradiţional stă conceptul $*5, monada abstractă e&primnd principiul fundamental absolut, cauza şi esenţa e&istenţei şi none&istenţei, avnd statutul parado&al de determinare şi indeterminare, de dualitate şi nondualitate! 6l nu poate fi recunoscut, fiind ascuns, insesizabil în lucruri şi fiinţe, dar în acelaşi timp prezent în toate şi ţel de atins! 7#, semnifică 8nsubstanţialul, "imicul, 3idul, principiul care leagă potenţialul posibil de realul manifestat! 6l nu trebuie înţeles ca şi ceva ine&istent sau vag, ci ca o unitate încă nediferenţiată, ca şi centru al oricărui sistem, ce e&primă originea, conţinutul holistic şi finalitatea sa! 3idul central este locul de e&istenţă integrativ-virtuală a contrariilor, acolo de unde, prin acţiunea sa transformatoare internă, el le antrenează în manifestare secvenţialciclică periferică! 6l se află în miezul tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor, origine şi finalitate a vieţii care, generată de 3id şi întoarsă în el, îşi poate atinge astfel adevărata plinătate! *re ca reprezentare simbolică 3alea! 98, definit ca 4uflu 'rimordial, 4pirit, +işcare, ezonanţă, 6nergie, este principiul fundamental al ritmului, legătura interactivă dintre 4piritual şi +aterial, forţa motivaţională a oricărei mişcări de transformare din realitatea concretă! 0*88, semnifică dualismul universal al forţelor opuse dar complementare, simbolul fuziunii şi interdependenţei între 18" şi 1*";, cele două principii interactive şi corelate, care constituie fundamentul oricărui sistem spaţiotemporal!
Lupsa Ana- Maria, Sociologie An I, Sociologia Culturii
Fiecare fenomen putea fi descris prin 0eorii simbolic-conceptuale, toate bazate pe multiplicarea 1in-1ang a 98ului: teoria celor două 6lemente 1in-1ang, a celor 'atru ? @e&agrame, etc! Fiecare nivel energetic era structurat ca o succesiune ciclică de elemente-energii specifice, întrun anume număr şi avnd semnificaţii corespunzătoare nivelului respectiv! *ceastă viziune stă la baza dezvoltării şi diversificării principalelor discipline tradiţionale, att cultural-spirituale ct şi fiziologic-vitaliste: pictură, caligrafie, poezie, artă culinară, astrologie, feng-shui, medicină tradiţională, acupunctură, Aigong, taiiAuan, discipline marţiale, etc! alendarul tradiţional chinez e&primă această structurare ciclică a timpului, perioade temporale specifice fiind alcătuite din subperioade în număr determinat şi avnd caracteristici energetice specifice: B, ?, C, D, E, EB, B, >, EC! ele mai importante structuri temporale sunt ciclul de > de ani (;an .hi) şi cel pe bază de nouă ani (al celor nouă 4tele variabile)! 5rice formă de e&istenţă se înscrie temporal în curgerea secvenţială a energiilor, fiind o rezultantă a interacţiunii celor din momentul naşterii ei cu cele manifestate pe parcursul propriei vieţi! Fiecare formă de viaţă, astfel individualizată, este într-o permanentă interacţiune cu celelalte, posibilitate datorată structurării energetice unitare şi comune timpului-spaţiului-fiinţei şi fenomenelor! %n disciplina tradiţională Feng-4hui (Gcoala Formei şi cea a