Ghid Logopedie Simplu

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea

Micul ghid al logopedului începător DE NUŢĂ ANDREEA

1


CUPRINS 1. Introducere – ce este logopedia, ce face logopedul, studii necesare, competenţe, relaţionarea logopedului cu echipa, cu educatorii, părinţii, etc 2. Amenajarea cabinetului – obiecte strict necesare, trusa logopedică 3. Instrumente de lucru – proiect personalizat de intervenţie (ppi), proiect de lecţie, proiect de intervenţie 4. Evaluarea copilului – chestionar părinţi, date necesare, fişa logopedică, teste, activităţi de evaluare pentru diverse diagnostice 5. Stabilirea diagnosticului, a obiectivelor şi începerea terapiei propriu-zise 6. Dificultăţi care pot apărea – probleme de comportament, proastă colaborare cu părinţii, absenteism, rezistenţa copilului la exerciţiile aplicate, lipsa materialelor 7. Fişă de evaluare logopedică 8. Chestionar de evaluare cunoştinţe 9. Listă de cuvinte pentru evaluarea pronunţiei 10.Chestionar pentru părinţi 11. Protocol de colaborare cu părinţii 12.Scala C. Păunescu pentru nivelul de dezvoltare a limbajului 13. Proiect personalizat de interveţie 14.proiect de activitate logopedică 15. Fişe pregrafice (5 buc)

2

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea 1. Introducere – ce este logopedia, ce face logopedul, studii necesare, competenţe, relaţionarea logopedului cu echipa, cu educatorii, părinţii, etc Logopedia este ştiinţa care se ocupă de studiul limbajului şi al tulburărilor apărute în dezvoltarea acestuia. Terapia tulburărilor de limbaj cuprinde evaluarea logopedică şi ulterior dezvoltarea unui program, aplicarea exerciţiilor specifice fiecărui diagnostic logopedic, în vederea corectării, îmbunătăţirii sau reducerii efectelor negative care pot inerveni în dezvoltarea complexă a individului. Se recomandă să fie începută cât mai devreme, dar există şi cazuri în care adulţii necesită intervenţii specifice (în special în urma unor accidente care conduc la afectarea centrului vorbirii sau a unor părţi componente ale întregului sistem implicat în vorbire). Această terapie este executată de către logoped, dar există şi alţi specialişti care au competenţe de acest gen (psiholog, psihopedagog). Important pentru a putea practica logopedia este ca această disciplină să fie studiata în cadrul sutdiilor universitare/postuniversitare. Logopedul din învăţământ lucreaza cu copiii din sistemul şcolar de masă sau special, în cabinetul destinat acestui scop. Acesta ese angajatul ministerului educaţiei/ inspectoratelor şcolare teritoriale şi ocupă acest post prin examen (mai multe informaţii la inspectoratele teritoriale). Logopedul din cadrul sistemului de protecţie a copilului este angajatul Direcţiei pentru Protecţia Copilului şi de asemenea ocupă acest post prin susţinerea unui examen (informaţii în cadrul DPC urilor teritoriale). Logopedul din sistemul privat (cabinete, ONG) are nevoie de atestatul de liberă practică, obţinut de la Colegiul Psihologilor din România (www.copsi.ro). Oricare ar fi profilul cabinetului în care lucrează, logopedul are următoarele competenţe şi atribuţii: evaluare şi diagnosticare logopedică, stabilire unor obiective terapeutice pentru fiecare copil inclus în program, aplicarea tehnicilor specifice în mod individualizat, colaborarea cu alte persoane implicate sau cointeresate în atingerea obiectivelor urmărite (părini, asistenţi maternali, etc), colaborarea cu alţi specialişti implicaţi în educaţia copilului (psiholog, învăţător, kinetoterapuet, etc), întocmirea şi reînoirea documentelor de cabinet, responsabilitatea fatţă de exerciţiile aplicate şi documentele întocmite, respectarea drepturilor copilului /omului. Majoritatea acestora vor fi detaliate la punctele următoare, aşa că închei această introducere punctând importanţa colaborării logopedului cu ceilalţi: cu părinţii este bine să discute despre obiectivele stabilite, despre exerciţii care pot fi realizate acasă, despre evoluţia şi comportamentul copilului în cadrul activităţilor, despre noile achiziţii. În unele cazuri, părintele poate (şi chiar este indicat) să paticipe la câteva şedinţe demonstrative pentru a învăţa modalităţi de comportament şi activităţi specifice. Aceste şedinţe demonstrative trebuiesc însemnate în fişa de observare a copilului, sau într-un caiet special pentru astfel de situaţii. Se poate înfiinţa un caiet de comunicare între părinte şi logoped, în care să fie notate exerciţiile de făcut pentru acasă şi cum s-au realizat acestea. Cu colegii care participă la recuperarea copilului este recomandat să se discute despre diagnosticul diferenţiat, despre evaluările realizate pe diferite paliere (speifice fiecărui cabinet) şi despre obiectivele urmărite de fiecare, pentru ca acestea să se poată completa.

3

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea De la învăţătorul sau profesorul copilului se pot aduna informaţii importante în evaluarea şi diagnosticarea copilului, se pot face recomandări atât pentru activitatea şcolară cât şi pentru cea de la cabinet, se pot obţine informaţii importante în evaluarea eficacităţii exerciţiilor realizate în cabinet. Se poate completa o fişă în care se precizează în ce constă colaborarea logopedului cu şcoala, sau puteţi preciza acest lucru în ppi. 2. Amenajarea cabinetului – obiecte strict necesare, trusa logopedică Cel mai important bun material al logopedului este cabinetul în sine. Este recomandat ca logopedul să lucreze singur în cabinet, pentru că activităţile teraputice necesită concentrare, efort şi personalizare. Din fericire, acest lucru este în general posibil, astfel încât activitatea de logopedie se poate desfăşura în condiţii optime. Daca nu este deja amenajat (caz în care necesita doar personalizare), atunci logopedul are de procurat mai multe lucruri necesare: oglindă, pupitru la nivelul oglinzii, poziţionat astfel încât copilul să se poată privi (alături de logoped), alfabet (din carton, magnetic, din lemn, etc), cărţi cu imagini specifice sau seturi de imagini organizate pe domenii (fructe, legume, animale domestice, sălbatice, culori, forme geometrice, obiecte din casă, din curte, îmbrăcăminte, părţile corpului, obiecte de igienă, plante, etc), figurine din plastic (animale, legume, fructe), diverse jucării din pluş (zgomotoase de preferinţă), mingii diverse dimenisuni, caiete pentru scris, coli pentru desen, creioane-cariociacuarele, cărţi sau fişe de colorat, fişe pregrafice, joc pentru învăţarea regulilor de circulaţie, perne de pluş, instrumente muzicale (fluier, clopoţel, tobă, muzicuţă, etc), păpuşi, îmbrăcăminte pentru păpuşi, jocuri tip puzzle, cuburi, cifre (carton, lemn, magnetice, etc), ceas de jucărie, lego, jocuri de asamblare, jocuri pentru abilităţi manuale (decupaje, cusut, completat, îmbinat etc), foarfecă, hârtie colorată, joc memory, etc. Pentru cei care au în dotarea cainetelor computer, există pograme de logopedie care pot fi instalate şi folosite (exemplu: Software Educational Tara), sau pot folosi imagini, scriere, scurte filmuleţe cu animale, desene pe calculator. Trusa logopedică, adică obiecte care ajută la diversele exerciţii, ar putea cuprinde: paie de suflat, baloane de cauciuc şi de săpun, lumânări parfumate, chibrituri, beţişoare de lemn (de unică folosinţă) pentru indicarea poziţiei limbii sau buzelor, panou logopedic (cu buzunare pentru fiecare literă in care vor sta imagini sau cartonaşe pentru sunetul respectiv), sticluţe cu diferite mirosuri, cartonaşe cu figuri umane având diferite expresii, pahare de plastic (din care puteţi exersa sorbituri sau suflat de diferite intensităţi), fluiere, şerveţele igienice sau pentru dezinfectat. 3. Instrumente de lucru – proiect personalizat de intervenţie, proiect de lecţie, proiect de intervenţie Instrumentele generale de lucru ale logopedului, mai ales în învăţământ, sunt: programa terapiei tulburărilorde limbaj pentru învăţământul special, planificarea anuală, proiectele de lecţie, proiectele de intervenţie specifice fiecărui diagnostic, proiectele de intervenţie personalizată completate pentru fiecare copil, în urma evaluării logopedice. Programa de logopedie poate fi găsită pe situl “http://curriculum.edu.ro/”. 4

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea 4. Evaluarea copilului – chestionar părinţi, date necesare, fişă logopedică, teste, activităţi de evaluare pentru diverse diagnostice Evaluarea logopedică este un proces structurat, care trebuie să urmeze anumiţi paşi, pentru a servi cât mai bine nevoilor copilului şi a respecta întreaga conduită profesională şi operaţională a terapiei logopedice. Se începe cu colectarea datelor generale despre copil. Sursele pot fi diverse: dosarul copilului pus la dispoziţie de către asistentul social, discuţie cu părinţii, discuţie cu alţi specialişti care au lucrat în trecut cu copilul, studierea dosarelor anterioare completate de colegi, etc. Datele generale importante pentru evaluare sunt: data şi locul naşterii, situaţia şcolară, situaţia familială, vârsta, profesia şi educaţia părinţilor, situaţia economicosocială în care s-a dezvoltat, traseul instituţional (dacă există), date medicale din trecut, interesul părinţilor sau persoanelor responsabile pentru educaţia copilului, istoric terapeutic (când şi ce tipuri de terapii), diagnostic neuropsihiatric (dacă este cazul). Pe măsură ce înaintaţi în experienţa evaluării, puteţi adăuga şi alte date pe care le consideraţi necesare şi utile. Acestea vor fi trecute în fişa logopedică (model anexat). Aceste date vor fi ulterior corelate cu informaţiile concrete, obţinute prin contactul direct cu copilul, numai aşa fiind posibil să realizaţi o evaluare corectă. Atenţie la a nu vă lăsa influenţaţi de caracterizările şi diagnsoticările anterioare, stadiul actual al copilului putând fi în evoluţie, sau dimpotrivă! Cea mai exactă şi de folos evaluare este întotdeauna cea din prezent. Vor fi anexate un model de chestionar pentru părinţi, o fişă logopedică şi un chestionar pentru copii. Acestea sunt doar informative, pornind de la ele, vă puteţi crea propriile instrumente de lucru, personalizate şi adaptate experienţei şi modului de lucru individual. Puteţi utiliza diverse teste pentru a stabili vârsta limbajului. Etapele generale ale evaluării: completarea datelor generale, cunoaşterea copilului, implicarea în activităţi cu scop evaluativ în cadrul cabinetului, completarea fişei logopedice pe baza observaţiilor, stabilirea unui diagnostic logopedic, stabilirea unor obiective de urmărit în cabinet şi a exerciţiilor prin care vă gândiţi să le atingeţi, completarea PIP-ului. Anterior am descris modaltăţi de colectare a datelor generale, iar în continuare voi prezenta câteva metode de evaluare, câteva activităţi tipice: observarea intereselor copilului – prin joc liber încercaţi să observaţi şi să notaţi jocurile care îl atrag pe copil, modul în care se joacă, nivelul kinetic, motricitatea generală, atenţia acordată fializării unei activităţi. Pentru acomodare, pur şi simplu îl puteţi lăsa pe copil să se mişte liber prin cabinet, să-şi aleagă jucării şi obiecte, să vă jucaţi împreună cu el, după regulile lui joc dirijat – încercaţi să atrageţi copilul într-un joc propus şi condus de dvs. daţi câteva comenzi generale copilului, de tipul “ adu-mi, te rog,...”, “pune cartea pe masă”, “uite-te la mine”, “vino lângă mine...”, “deschide uşa”, “deschide cutia”, “vorbeşte în şoaptă”, etc.

5

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea Puneţi întrebări, de la foarte simple, la complexe, în funcţie de nivelul- vârsta copilului: “cum te cheamă », « câţi ani ai », « când eşti născut”, “ce vrei să ne jucăm”, “îţi place....”, “ai căţel sau pisică”, “cum e afară”, “în ce zi suntem”, etc. Urmărind fişa de cunoştinţe din anexă, încercaţi să aflaţi toate informaţiile de completat : recunoaşte culorile, ştie să numere, cunoaşte figurile geometrice, poate să coloreze, reuşeşte să deseneze o figură, denumeşte imagini, descrie imagini, foloseşte propoziţii, etc. Pentru fiecare item de completat, iniţiaţi o activitate şi verificaţi prin mai multe mijloace. De exemplu, pentru culori, arătaţi cartonaşe şi întrebaţi direct, apoi coloraţi, cereţi-i creioane de o anumită culoare, întrebaţi pe rând ce culoare au hainele sau diverse obiecte din jur, puneţi-l să aleagă dintre mai multe obiecte, pe cel de culoarea X. Verificaţi informaţia obţinută prin repetarea activităţlor. Apoi completaţi datele rezultate in fişa de evaluare logopedică, şi treceţi la o activitate pentru altă informaţie. Acordaţi-i (şi acordaţi-vă) timpul necesar evaluării corecte, o fişă de evaluare se completează aproape întotdeauna în mai multe şedinţe. Voi descrie câteva activităţi specifice pentru a va orienta mai uşor în evaluarea anumitor categorii de copii, al căror diagnostic neuropsihiatric îl cunoaşteţi deja. Pentru copiii cu hipoacuzie: Verificaţi nivelul auzului raportat la vocea dvs. prin repetarea aceleiaşi comenzi cu intensitate crescătoare a vocii. Încercaţi să vă plasaţi pe câte o parte a copilului, pentru a verifica fiecare ureche separat. Produceţi vibraţii când este cu spatele prin lovire uşoară a mesei, scaunului sau podelei, zgârierea unei suprafeţe, lovirea unei suprafeţe cu o jucărie de pluş, sau chiar prin folosirea opţiunii de vibraţie de la telefon. Asiguraţi-vă în permanenţă că vă poziţionaţi în faţa copilului, ca acesta să poată labiolectura. Însoţiţi întrebările de exemple. Utilizaţi în special material vizual – cartonaşe, cărţi, demonstrare efectivă a cerinţei. Atrageţi mereu atenţia vizuală a copilului când vorbiţi sau faceţi ceva cu el. Cerinţele foarte scurte şi cât mai clar pronunţate Pentru copiii cu cecitate: Utilizaţi materiale auditive, tactile, olfactive şi gustative Ajutaţi copilul la explorarea cabinetului, însoţiţi-l la turul jucăriilor şi explicaţi-i ce are în faţă sau în jur. Verificaţi dacă a realizat vreodata antrenament vizual şi dacă da, folosiţi câteva dintre aceste exerciţii. Pentru copiii cu deficienţe asociate Este importantă atitudinea prietenoasă şi directă. Copiii cu debilitate mintală sunt în general afectuoşi şi răspund pozitiv la astfel de stimulare. Realizaţi activităţi cât mai scurte şi variate. Observaţi când copilul dă semne de plictiseală şi propuneţi-i un alt joc. Reptaţi cerinţele în cât mai multe moduri posibile, pentru a vă asigura că a înţeles ce doriţi de la el. De exemplu, dacă doriţi să descrie o imagine, întrebaţi “ce vedem aici”, “cine este în poză”, “pune degetul pe fiecare obiect din poză şi spune ce este sau ce face” 6

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea 5. Stabilirea diagnosticului, a obiectivelor şi începerea terapiei propriu-zise După ce aţi completat fişa de evaluare, evaluaţi vârsta limbajului şi stabiliţi un diagnostic logopedic, pornind de la principalele probleme observate. Clasificarea tulburărilor de limbaj o găsiţi în literatura de specialitate. În funcţie de acest diagnostic stabiliţi obiectivele ( termen scurt 3 luni, termen mediu 6 luni, termen lung 1 an). Evitaţi prea multe obiective, pentru că riscaţi să nu poată fi realizate. Din experienţa mea, sunt sfieciente 3, câte unul pe fiecare termen. Obiectivele stabilite şi trecute în PPI, trebuie să fie realizabile (aici ţineţi cont de posibilităţile reale ale copilului) şi cât mai concrete. Exemple de obiective pe termen scurt : dezvoltarea atenţiei pe o sarcină dată, formarea unei atitudini pozitive faţă de activitatea de recuperare, consolidarea pronunţiei sunetelor X, îmbogţirea vocabularului, formarea depriderii de a ţine corct instrumentul de scris, etc. Exemple de obiective pe termen mediu: îmbogăţirea vocabularului, corectarea pronunţei sunetelor siflante, dezvoltarea deprinderilor de citit, dezoltarea deprinderilor de scris Exemple de obiectiv pe termen lung: învăţarea şi reproducerea corectă a alfabetului, dezvoltarea comunicării, depinderea mijloacelor de labiolectură, învăţarea scris-cititului, etc. Perioada de desfaşurare a fiecărui obiectiv depinde de ritmul si potenţialul fiecărui copil, de aceea un obiectiv care estepentru unul realizabil în 3 luni, poate fi atins de un altul abia într-un an, de aceea este necesar ca terapia să fie aplicată personalizat. 6. Dificultăţi care pot apărea – probleme de comportament, proastă colaborare cu părinţii, absenteism, rezistenţa copilului la exerciţiile aplicate, lipsa materialelor Iată câteva exemple dintre cele mai frecvente dificultăţi apărute în activitatea unui logoped şi propuneri de a le depăşi: A. Comportamente ale copilului în timpul evaluării care impiedică desfăşurarea şedinţelor (evitare, fugă, refuz, agresivitate, plâns, hiperkinetism, minciună, etc.). În aceste cazuri aveţi mai multe opţiuni: invitara părinţilor ca asitenţi la aceste şedinţe, invitarea unui alt copil sau chiar mai mulţi pentru a participa la jocuri şi activităţi, schimbarea rapidă a activităţii care provoacă aceste comportamente (schimbaţi subiectul, atrageţi atenţia cu ceva interesant, începeţi să povestiţi şi să faceţi dvs inşivă ceva, puneţi muzică, câtaţi sau dansaţi, ceva la care copilul să nu se aştepte) schimbaţi locul desfăşurării şedinţei (mergeţi în clasă, sau în cute, sau pe hol, oriunde aceste comportamente sunt diminuate), acordaţi copilului timp să se acomodeze, lăsându-l puţin timp singur, motivaţi că vă duceţi la baie sau ca aveţi o treaba pe hol (dar în tot acest timp supravegheaţi-l fără să ştie), ingnoraţi timp de 10 minute copilul, făcând ceva la birou sau jucându-vă cu ceva (dar de fapt îi acordaţi atenţie fără ca el să bage de seamă), oferiţi-i o recompensă (bulină, bomboană, fişă de colorat, timp să se joace cu o jucărie preferată), verificaţi din mai multe surse spusele copilului (mai ales informaţii despre familie, locuinţă, etc.). B. Slabă sau chiar inexistentă colaborare cu părinţii. În aceste situaţii trebuie să folosiţi diplomaţia, să veniţi dvs în întâmpinarea părinţilor, să le oferiţi ocazia să vă povestească 7

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea mai multe despre situaţia lor. Mulţi părinţi simt nevoia să discute cu un specialist despre problemele înâmpinate cu copilul, să caute sprijin pentru educarea acestuia, sau chiar să caute scuze şi cauze externe ale diagnosticului copilului (când este cazul), aşa că le puteţi oferi această ocazie prin programări lunare de şedinţe- discuţii. Învăţaţi-i prin exemple concrete şi demonstraţii cum ar trebui să continue exerciţiile acasă. Invitaţi-i să participe la şedinţele de lgopedie ale copilului, oferiţi-le scurte materiale informative şi fişe de lucru, puneţi-i în legătură cu alţi părinţi ai copiilor care participă la terapie, organizaţi activităţi comune (atelier de lucru mame-copii pentru confecţionat ceva, activitate ludică copil-tatic, etc). C. În cazul absenteismului de la terapie, trebuie să colaboraţi cu toate persoanele responsabile de educarea, creşterea şi sguranţa copilului. Afişaţi programul, anunţaţi părinţii, educatorii, învăţătorii, rugaţi-i să vă ajute la respectarea orarului, discutaţi cu copilul despre obiectivele şi scopul participării lui la şedinţe, încercaţi să organizaţi activităţi cât mai atractive, lăsaţi-l să aleagă el dintre mai multe variante de exerciţii, anunţaţi şeful ierarhic de absenţele nemotivate, discutaţi sau realizaţi activităţi de grup cu colegii de clasă sau prietenii (dacă se poate). D. Rezistenţa copilului la tehnicile aplicate se poate traduce prin ineficienţa acestora în cazul copilului X şi imposibilitatea atingerii obiectivelor. Este cazul să revizuiţi evaluarea logopedică şi obiectivele popuse, şi poate să modificaţi gradul de dificultate. Strângeţi cât mai multe informaţii de la persoanele cu care mai lucrează, referitor la ce îi place, ce îl atrage, ce îl motivează, la ce stimuli răspunde mai bine şi folosiţi aceste informaţii pentru a personaliza activităţile din cabinet. Poate fi necesar să schimbaţi ora şedinţei, în funcţie de ritmul şi programul său de lucru de-a lungul zilei. E. materiale didactice puţine sau deloc presupune un efort din partea dvs. de a confecţiona cu propriile mâini cele necesare. Folosiţi decupaje din reviste, copiaţi sau desenaţi imgini, coloraţi cartonaşe pentru culori, confecţionaţi literele alfabetului şi cifrele din carton, confecţionaţi puzzle prin taierea unor imagini în mai ulte bucăţele, flosiţi materiale din natură (castane, frunze uscate, insectar, flori presate, pietricele, nisip, beţişoare, etc), folosiţi dactilopictură pe o tabliţă de metal care se poate spăla, confecţionaţi cu copiii diferite imagini (cu boabe de fasole, grău, mirodeni colorate, etc, lipite pe un desen preexistent), folosiţi instrumente neconvenţionale (cutie de metal cu boabe, sticla de plastic cu pietricele, trompetă din sticlă de plastic găurită, bucăţi de metal ca tobe, pahare de sticlă şi linguriţe, suluri de carton pentru suflat, zgârciuri legate sub formă de chitară, beţe cu castane in capăt pentru bătut în diverse cutii, etc.) Vă doresc mult succes în activitatea de terapie şi vă asigur că este o meserie frumoasă, dar uneori dificilă. De aceea, am încercat în prezentul ghid să vă familiarizez cu câteva din situaţiile, acţiunile, stările şi răspunsurile specifice logopediei, în speranţa că vă vor ajuta efectiv în pimele dvs demersuri logopedice. În continuare anexez fişe şi instrumente de lucru, extrase din experienţa şi practica personală. 8

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea FIŞĂ DE EVALUARE LOGOPEDICĂ Date generale Nume, prenume copil: Data, locul naşterii: Domiciliul actual: Situaţia şcolară: Date despre părinţi Mama (nume, vârsta, educaţie, profesie, situaţie medicală): Tata (nume, vârsta, educaţie, profesie, situaţie medicală): Fraţi (nume, vârstă, situaţie şcolară, situaţie medicală): Situaţia familială (aspecte interesante pentru diagnostic şi terapie): Evaluare iniţială Diagnostic medical al copilului(neuropsihiatric): Aspecte ale dezvoltării fizice: Motricitatea generală (mers, mişcări grosiere, capacităşi fizice, etc) Lateralitate: Orientarea spaţio-temporală: Starea aparatului fono-articulator (conformaţie, mobilitate, dantură, respiraţie): Auzul: Dezvoltarea comportamentului verbal (scurt istoric din copilărie): Înţelegerea vorbirii interlocutorului:

9


Vorbirea reflectată: Vorbirea independentă: Recitare (redare din memorie): Pronunţia sunetelor, silabelor, cuvintelor (înlocuiri, confuzii, omisiuni): Nivelul aproximativ al vârstei limbajului: Motricitatea fină: Capacităţile grafice (pensa tridigitală, semne pregrafice, grafice, litere, silabe, cuvinte): Dictare: Capacităţile lexice: Nivelul aproximativ al scris-cititului: Evaluare generală Capacitatea cognitivă (stadiul operaţional, capacitate de înţelegere, etc): Atenţia (concentrare, flexibiliate, etc): Memoria (structuri mnezice, capacitati de întipărire, păstrare şi redare): Aspecte ale afectivităţii: Comportament (faţă de adulţi şi copii): Aptitudini: Recomandări Diagnostic logopedic: Recomandări: Data evaluării: Logoped: 10

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea CHESTIONAR DE EVALUARE A CUNOŞTINŢELOR 1. Reproduce onomatopeele animalelor/obiectelor mai cunoscute (căţel, pisică, vacă, cal, cocoş, tren, uşă, telefon, etc.) 2. Recunoaşte şi denumeşte imagini simple (animale, casă, copil, minge, etc) 3. Îşi recunoaşte numele propriu şi al părinţilor 4. Spune vârsta 5. Ştie unde locuieşte 6. Cunoaşte culorile 7. Recunoaşte şi denumeşte fructe şi legume 8. Cunoaşte cifre 9. Cunoaşte litere sau întreg alfabetul 10. Descrie o imagine 11. Ştie anotimpurile 12. Ştie zilele săptămânii 13. Ştie lunile anului 14. Denumeşte direcţii (stânga, dreapta, în sus, etc) 15. Denumeşte părţile corpului propriu 16. Poate indica la propriul corp parţile din stânga sau dreapta 17. Poate indica la o persoană de lângă părţile laterale 18. Povesteşte liber 19. Se poate juca simbolic 20. Recită poezii 21. Apucă creionul corect 22. Colorază în spaţiu delimitat 23. Execută semne pregrafice şi figuri geometrice 24. Desenează figuri geometrice 25. Se orientează în spaţiul foii (la mijloc, colul stânga sus, etc) 26.Scrie litere 27. Citeşte litere, silabe, cuvinte pe litere 28. Citeşte propoziţii 11

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea LISTE DE CUVINTE PENTRU VERIFICAREA PRONUNŢIEI A – APĂ, ANA, AC, AŢĂ, ARICI, ANANAS, ACUM, AVION, AUTOBUZ - CAR, PAR, FAR, ZAR, CASĂ, PAT, SAC, RAŢĂ, MARE, CAMION, TRACTOR - CA, LA, DA, UŞA, INA, CEA, REA, VREA, BEA, TA, STEA, SURCEA, NUIA E – EI, EU, EL, ENE, ESTE, ELEV, EVANTAI, ELICOPTER, ELEFANT - CEA, BEA, REA, CEAI, REGI, CEAS, PELICAN, PORTOFEL, PIPER, MELC - CE, DE, IE, ŢIE, MIE, TURE, CARTE, VERDE, CURGE, UNDE, PUNE, PRUNE I – IA, ICI, IUTE, INA, IAR, INEL, IARBA, INIMĂ, IEPURE, ITALIA, INTRARE - ŢIE, MIE, VIE, CUIE, MIOARA, CHIŢ-CHIŢ, MIEL, PSTRUIAT, CIULAMA - FI, VI, MI, PUI, CUI, LUI, CĂPRUI, ARDEI, USTUROI, CINCI, CUCUI, PISTRUI O – OM, OS, OL, OI, OAC, ORĂ, OALĂ, OPĂRIT, OPAL, OMENOS, OMIDĂ - VOI, MOI, ROI, LOR, COCOR, COVRIG, COCOLOŞ, HOMAR, ROŞU - DO, ALO, BIO, INDIGO, MARO, ÎNTR-O, BRIO, CLEO, TEO, ACOLO U – UN, URS, ULM, UNT, URCĂ, URIAŞ, URÂT, ULIU, USTURĂ, - CUI, PUI, LUI, RUG, AUR, CUREA, MURE, FUGA, ROTUND, MUNTE - FU, CU, NU, MU, LEU, MEU, PIREU, ROŞU, ZMEU, GREU, FILEU Ă – ĂSTA, ĂSTUIA, ĂLA - SĂU, RĂU, PĂTURĂ, RĂMUREA, PĂCALĂ, CĂCIULĂ, PĂPĂDIE - CĂ, VĂ, AŢĂ, APĂ, MÂNĂ, TREABĂ, GĂINĂ, GĂLEATĂ, PRĂJITURĂ Î – ÎN, ÎNTRE, ÎNAPOI, ÎNOT, ÎNTORS, ÎNTINS - RÂS, MÂNĂ, CÂINE, RÂMĂ, GRÂU, TRÂNTĂ, FRĂMÂNTĂ F – FA, FI, FOC, FAR, FATA, FIE, FULAR, FUSTĂ, FAŢĂ, FRICĂ, FIER, FURĂ - AFARĂ, VIFOR, STOFĂ, RUFE, PORTOFEL, CAFEA, AFINE, PANTOFI - OF, JAF, PRAF, ŞEF, PUF, COIF, ZULUF, BURDUF, PILAF V – VAI, VIE, VOI, VAL, VAR, VACA, VOCE, VINE, VESTĂ, VÂNĂTĂ, VERDE - CEVA, AVION, PRIMAVARĂ, TAVĂ, COVOR, LEVĂNŢICĂ, NERVOS - MOV, ELEV, MORCOV, PĂSTRĂV, NĂRAV, BOLNAV, ZUGRAV, GRAV S – SA, SOL, SUI, SOS, SUC, SOŢ, SĂRAT, SCAMĂ, STOP, STICLĂ, STRUGURI - ESTE, ASTA, USCAT, CASTRON, PASĂRE, LESĂ, COSTĂ, PRESAT, MESTEC - OS, PIS-PIS, SUS, CEAS, RÂS, RUS, FUS, TRAS, GRAS, PROMIS, FRUMOS Ş – ŞA, ŞI, ŞASE, ŞAPCĂ, ŞAL, ŞORICEL, ŞOŞON, ŞOSETE, ŞIRET, ŞAPCĂ - AŞA, UŞA, ROŞU, POŞTĂ, PUŞCĂ, MUŞCĂ, CUŞCĂ, MAŞINĂ, CAŞCAVAL - AŞ, CAŞ, ROŞ, FĂRAŞ, ORAŞ, MOŞ, COCOLOŞ, BORŞ, PALOŞ, GALOŞ

12

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea J – JIU, JOC, JAR, JOS, JET, JUCĂRIE, JILŢ, JALE, JELE, JETON, JUPÂN - OJĂ, PRĂJITURĂ, AJUNGE, AJUTOR, COJOC, PAJURĂ,COAJĂ - DOLJ, VJJJJJ, CLUJ, RUJ, BLAJ, SEVRAJ, ETAJ, DRESAJ, MENAJ Z – ZA, ZI, ZILE, ZÂNĂ, ZAŢ, ZEBRĂ, ZORI, ZERO, ZICE, ZEAMĂ - AZI, MUZĂ, RÂZI, AZOREL, COZONAC, MUZICĂ, PÎNZĂ, MAZĂRE - ROZ, CAZ, GRUMAZ, COLOREZ, OREZ, TREAZ, MIEZ, PRÂNZ Ţ – ŢIE, ŢEP, ŢAC ŢAC, ŢAP, ŢARĂ, ŢIPĂ, ŢINE, ŢINTĂ, ŢUICĂ, ŢARC - AŢĂ, IŢE, MÂŢĂ, RAŢĂ, RONŢĂIT, BEŢE, FORŢĂ, OŢET, HUŢA - BĂŢ, LAŢ, MOŢ, SOŢ, BRAŢ, COTEŢ, MISTREŢ, CREŢ, PREŢ, CHIŢ CE – CEL, CEA, CEAS, CERE, CEARĂ, CENTRU, CEAPĂ, CEREALE, CEVA - ACEL, CÂRCEL, COPĂCEL, CERCEL, MĂCEŞE, LICEU, ACEST, ÎNCET - ACE, ZICE, FACE, TACE, RECE, COACE, DUCE, FIICE, ELICE, ZICE CI – CINE, CIREŞE, CINCI, CIUPERCĂ, CIUCURE, CINSTIT, CIMENT, CIZME - ARICIUL, MUNCIT, RĂCIT, FACIL, ACID, BACIL, DECIS, PRECIS, ÎNCINS - ZICI, FACI, RACI, CURCI, RECI, BECI, TERCI, ARICI, ATUNCI, OPINCI, FOCI GE – GEO, GEM, GER, GEL, GEAM, GENE, GEANTĂ, GEMENI, GEACĂ, GETA - AGER, AGENT, DEGET, RĂGET, MĂRGELE, ARGEŞ, ROGER, ÎNGER - REGE, CULEGE, CURGE, ÎMPUNGE, UNGE, TRAGE, DREGE, LEGE GI – GICĂ, GIRFĂ, GINERE, GIRUETĂ, GINA, GIGI, GIGANT, GIBON, GIMNAST - AGIL, FRAGIL, RUGINIT, ARGINT, MAGIUN, MAGIE, ECOLOGIC, - MERGI, PUNGI, DUNGI, LUNGI, CRENGI, DRAGI, FRAGI, LEGI, FULGI CHE – CHEL, CHEF, CHEAMĂ, CHEI, CHEMAT, CHEC, CHENAR - NICHEL, OCHELARI, PACHET, NECHEZAT, LACHEU, RACHETĂ - PĂDUCHE, URECHE, CHI –CHIN, CHIUL, CHITARĂ, CHIMEN, CHINEZ, CHIOR, CHIŢ- CHIŢ - RECHIN, RACHIU, STRACHINĂ, CIORCHINE, ROCHIE, - RIDICHI, OCHI, URECHI, UNCHI, RINICHI, GHE – GHEORGHE, GHEARĂ, GHETE, GHEŢUŞ, GHEM, GHEIŞĂ, GHE - ÎNGHEŢ, MAGHERU, DROGHERIE, - LEGHE, GHE GHI – GHICI, GHINDĂ, GHIŢĂ, GHICA, GHIDON, GHIMPE, GHIVECI - DRĂGHICI, REGHIN, ÎNGHIT, SUGHIŢ, UNGHIE, - MAGHI, UNGHII, TRUNGHI, DREPTUNGHI X – XILOFON, XENIA, XENON, - AXĂ, TAXĂ, ROXANA, EXAMEN, EXPLICAŢIE, 13

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea - BOX, PIX, FIX, FAX, REX, XEROX, DEX, MIX T – TA, TAI, TOC, TU, TOP, TURC, TURMĂ, TIC TAC, TĂCUT, TEMĂ, TÂNĂR - ASTA, ATÂT, MOTOR, ROTUND, PATĂ, FETE, PITIC, MUŞTAR, COTEŢ - COT, BOT, PAT, LAT, TOT, TORT, MAT, DOSIT, OŢET, ŞIRET, BILET D- DA, DE, DO, DOP, DAN, DUPĂ, DIN, DAR, DOR, DAI, DAC, DINAR, DULCE - ADA, ROADE, REPEDE, COADĂ, MODĂ, VERDE, DUDE, MODEL, MEDIC - RAD, ROD, COD, CAD, LED, CORD, LORD, SURD, COLIND, BLOND, IED B – BA, BEC, BAL, BARĂ, BOT, BINE, BORCAN, BANANĂ, BIZON, BARBĂ - ABA, TOBĂ, ROBOT, REBEL, LIBER, CABLU, CABINĂ, LIMBĂ, LĂBUŞ - BOB, ROB, ZOB, DROB, COLB, ALB, ŞTIRB, ORB, CERB, CIOB, GLOB P- PA, PE, PUI, PICI, PITIC, PULPĂ, PORC, PERNĂ, PĂR, PĂPUŞĂ, POC, PAS - APĂ, SAPĂ, COPIL, LIPIT, REPEDE, TROPOT, LUPUL, RĂPĂIALĂ, RÂPĂ - CAP, DOP, TOP, ŢOP, GALOP, SLIP, CIORAP, STEP, RUP, PUP, STÂLP M – MA, MAI, MEA, MELC, MIC, MUSCĂ, MAMA, MOTIV, MEREU, MIEL, MIE - AMI, CLAME, RAME, RÂMĂ, LUME, RĂMAS, TEMĂ, LEMN, AMAR - OM, POM, RAM, DRUM, BUM, SCRUM, BEM, MIM, TOM, MÂNCĂM N – NA, NAS, NAI, NUC, NOR, NELA, NIMENI, NUMAI, NUMĂR, NASTURE - ANA, UNU, ALUNE, LANŢ, MÂNĂ, LUNA, CANĂ, CINE, MINER, MUNTE - AN, BAN, BUN, VIN, REN, TREN, CON, PLAN, RĂZVAN, CIOBAN, TURBAN G- GA, GURĂ, GARĂ, GĂINĂ, GOL, GÂT, GÂSCĂ, GALERIE, GALOP, GUMĂ - DRAGĂ, FUGA, MAGAZIN, ROGOJINĂ, MĂGAR, LEGAT, ARGAT, DUNGĂ - MAG, DRAG, FUG, RUG, OLOG, ROG, TRAG, MERG, ÎNTREG, DIG, PLUG C- CA, CU, CUI, CARE, CAM, COCOLOŞ, CURAT, CĂPĂŢÂNĂ, CÂNTEC - MICĂ, LUCA, ROCĂ, FOCĂ, MACARA, TRECUT, ÎMPĂCAT, DECORAT - AC, RAC, LOC, PORC, URC, BEC, TREC, PIC, PITIC, VOINIC, LAC, PLEC H – HA HA, HAI, HORĂ, HORIA, HUMĂ, HOMAR, HALAT, HUSĂ, HALĂ - AHA,COHORTĂ, BUHAI,. MIHAI, PAHAR, TÂLHAR, MOHORÂT, ZAHĂR - ŞAH, DUH, VĂZDUH L – LA, LUI, LAC, LOC, LUME, LAŢ, LICURICI, LALEA, LUNĂ, LAMPĂ - ELE, ALO, ACOLO, OALĂ, CLAMĂ, PLUMB, CLASĂ, PLAPUMĂ, PLOAIE - EL, GOL, CEL, MIEL, PURCEL, FEL, VIŢEL, CHEL, VAL, SUL, ABIL, VĂL R – RE, REA, ROŞU, RAI, RECE, RICĂ, ROTND, RUPE, RĂMAS, RÎMĂ, RAFT - ARE, CERE, MERE, PARĂ, MURĂ, SOARE, CORNEL, CERB, BRAD, CIOARĂ - AR, CER, JAR, FIR, MARTOR, TUR, PĂR, CATÂR, COR, VĂR, FIER, RINOCER 14

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea CHESTIONAR PĂRINŢI Nume, prenume, data naşterii mama: Nume, prenume, data naşterii tata: Fraţi: Antecedente de tulburări de limbaj în familie: Antecedente medicale în familie (care să fie importante pentru evaluare): Observaţii privind naşterea (interventii speciale, travaliu prelungit, etc): Istoric medical al copilului în mica copilărie (care să fie interesant pt evaluare): Evoluţia în mica copilărie, 0- 1 an (primele mişcări, primele sunete, preferinţe, etc) Vârsta la care a început să meargă: Nivelul de autonomie (ştie să lege şireturile, se îmbracă, mănâncă singur, control sfincterian, etc): Vârsta la care a început să comunice verbal (mai mult decât sunete): Jocuri şi jucării preferate: Interes pentru alte persoane (adulţi, copii): Participă la actvităţi educative organizate (creşă, grădiniţă, şcoală, etc): Comportament acasă (faţă de adulţi): Program zilnic al copilului (orele de masă, de somn, de joacă): 15

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea PROTOCOL DE COLABORARE CU PĂRINŢII Încheiat astazi, ....................................................................................................................... între ......................................................................................................................................, părinte al copilului................................................................................................................. şi ............................................................................................specialist................................. în vederea colaborării pentru buna desfăşurare a programului şi atingerea obiectivelor propuse în cadrul terapiei ......................................................................................................

Colaborarea va consta în: 1. 2. 3. 4.

Informarea părinţilor despre programul stabilit (zile, ore) Informarea părinţilor cu privire la rezultatele evaluării Comunicarea obiectivelor şi a tehnicilor de inervenţie propuse Prezentarea şi sprijinul părinţilor în însuşirea unor metode de lucru specifice, care pot fi realizate acasă 5. Permisiunea acordată părinţilor de a participa la şedinţe demonstrative 6. Informarea părinţilor cu privire la evoluţia copilului în cadrul cabinetului 7. Respectarea programului stabilit de pecialist 8. Solicitarea ajutorului specialistului pentru continuarea exerciţiilor 9. Informarea specialistului cu privire la comportamentul şi evoluţia copilului în mediul familial 10. Respectarea sfaturilor şi metodelor recomandate de către specialist.

Data: Specialist: Părinte:

16

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea PROIECT PERSONALIZAT DE INTERVENŢIE Nume, prenume: Data naşterii: Domiciliu: Date despre părinţi (nume, vârstă, profesie/studii, boli, stare materială, relaţii familiale):

Istoric medical (naştere, boli în mica copilărie, boli /episoade interesante pentru diagnostic, intervenţii medicale sau terapeutice):

Diagnostic neuropsihiatric: Recomandare terapie logopedică (persoana, data): Data evaluării iniţiale (data completării fişei logopedice): Diagnostic logopedic (rezultatul evaluării):

Recomandări şi observaţii privind terapia (necesitate corelare forme de terapie, program recomandat): Data constituirii proiectului personalizat de intervenţie: Data începerii programului: Număr de şedinţe/durata: Locul desfăşurării programului: Specialist:

17

“Micul ghid al logopedului începător” de Nuţă Andreea PLAN DE INTERVENŢIE Obiectiv

Exerciţii/

Durat

terapeutic/data

metode/ tehnici a

stabilirii

de intervenţie

Evaluarea

Observaţii

obiectivului

COLABORARE ÎN APLICAREA PROIECTULUI Parteneri în aplicarea programului (învăţător, părinte, etc.): 18


În ce constă colaborarea/parteneriatul (discuţii, activităţi, etc.): Durata colaborării/parteneriatului: Observaţii privind colaborarea: FINALIZAREA PROIECTULUI Evaluarea evoluţiei copilului pe termen lung ( 1 an de la aplicarea proiectului personalizat):

Data evaluării pe termen lung: Evaluare finală (nivelul la terminarea proiectului, gradul de atingere a obiectivelor, recomandări, etc.):

Data evaluării: Data încheierii proiectului personalizat

19


20


21


22


23


24

Ghid Logopedie Simplu

Recommend Documents