UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEM IR” FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERN AŢIONALE Lect.univ.dr. Huza Alexandru
ORGANIZA ŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE - Manual de studiu individual -
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERN AŢIONALE Lect.univ.dr. Huza Alexandru
ORGANIZAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE - Manual de studiu s tudiu individual -
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERN AŢIONALE Lect.univ.dr. Huza Alexandru
ORGANIZAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE - Manual de studiu s tudiu individual -
CUPRINS INTRODUCERE MODULUL 1 Unitatea de învăţare 1 Rolul organizatiilor economice internationale în promovarea cooperării economice în contextul globalizării 1.1. Introducere 1.2. Obiectivele Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţ are 1.3. Conţinutul unităţii de învăţ are 1.4. Îndrumător pentru autoverificare
Organizatia Organi zatia
Unitatea de învăţare 2 atiunilor Unite (O U) si Sistemul atiunilor Unite
2.1. Introducere 2.2. Obiectivele Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţ are 2.3. Conţinutul unităţii de învăţ are 2.4. Îndrumător pentru autoverificare
MODULUL 2 Unitatea de învăţare 3 Institutiile financiare internationale international e din sistemul atiunilor Unite 3.1. Introducere 3.2. Obiectivele Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat 3.3. Conţinutul unităţii de învăţare . 3.4. Îndrumător pentru autoverificare .
Unitatea de învăţare 4 Organizatii inter-regionale pentru coordonarea politicilor economice: G-20 si OCDE 4.1. Introducere 4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat 4.3. Conţinutul unităţii de învăţ are 4.4. Îndrumător pentru autoverificare
Unitatea de învăţare 5 Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) 5.1. Introducere 5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat 5.3. Conţinutul unităţii de învăţ are 5.4. Îndrumător pentru autoverificare
MODULUL 3 Unitatea de învăţare 6 Uniunea Europeana (UE) 6.1. Introducere 6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat 6.3. Conţinutul unităţii de învăţ are 6.4. Îndrumător pentru autoverificare
INTRODUCERE Disciplina Organizatii economice interna ţ ionale este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor cu caracter teoretico-aplicativ ca urmare a faptului că una dintre cele mai pregnante tendinţe din domeniul economic o reprezintă expansiunea rolului si influentei organizatiilor economice internationale. Deşi această tendinţă este o componentă a evoluţiei istorice a societăţii umane, începută cu expansiunea comer ţului mondial, se poate argumenta că organizatiile economice internationale reprezintă o componentă esentiala a sistemului economic global, deoarece ultimele decenii s-au caracterizat prin extinderea fluxurilor comerciale, investitionale, financiare si relatiilor institutionale la nivel planetar şi intensificarea interdependentelor puterilor economice (la nivel de întreprindere sau chiar la nivel macroeconomic, de state) realizate în funcţie de abordarea relaţiei national – international. Având în vedere angrenarea unui număr tot mai mare de state si age nţi economici în relatii cu organizatiile economice internaționale, pe baza unor criterii şi principii moderne, aceste cunoştinţe sunt absolut necesare în exercitarea profesiei de economist.
Obiectivele cursului Cursul Organizatii economice interna ţionale prezintă principiile de funcţionare ale organizatiilor economice internaţionale precum şi rolul acestora în fundamentarea rela ţiilor de cooperare şi de stabilitate economica. De asemenea, cursul î şi propune să formeze şi să consolideze studen ţilor deprinderi de analiză şi sinteză a informaţiilor cu referire la tematicile gestionate de organizatiile economice internaționale. La sfâr şitul semestrului, studenţii vor avea format ă baza instrumentelor de evaluare a politicilor economice şi vor putea să argumenteze opiniile personale în vederea adoptării de comportamente economice în conformitate cu principiile procesului de globalizare economicofinanciar ă.
Competenţe conferite Du pă parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competențe generale și specifice:
1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoa şterea şi utilizarea adecv ată a noţiunilor
specifice disciplinei)
identificarea de termeni, rel aţ ii, procese, perceperea unor rela ţ ii şi conexiuni disciplinelor economice; utilizarea corect ă a termenilor de specialitate din domeniul economic;
în cadrul
definirea / nominalizarea de concepte ce apar în activitatea de seminar la disciplina organizatii economice internaționale; capacitatea de adaptare la noi sit uaţ ii organizatii economice internaționale
apărute pe parcursul activit ăţii de seminar la disciplina
2. Explicare şi interpretare
(explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a con ţ inuturilor teoretice şi practice ale disciplinei) generalizarea, particularizarea, integrarea unor domenii economice în organizatiile economice internaționale; realizarea de conexiuni între elementele funcţiilor organizatiilor economice internaționale; argumentarea unor enun ţ uri în faţa partenerilor de afaceri, angajaţilor;
capacitatea de organizare şi planificare capactitatea de analiză şi sinteză
a activitatii de organizatii economice internaționale;
în procesul de luare a deciziilor.
3. Instrumental-aplicative
(proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţ ilor practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare) rela ţ ionări între elementele ce caracterizează organizatiile economice internaționale; descrierea unor st ări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul activit ăţii la disciplina organizatii economice internaționale; capacitatea de a transpune în practic ă cuno ştiin ţ ele dobândite în cadrul cursului; abilit ăţ i de cercetare, creativitate în domeniul organizatiilor economice internaționale; capacitatea de a concepe proiecte şi de a le derula disiciplina organizatii economice internaționale; capacitatea de a solu ţ iona economice internaționale.
pe parcursul activităţii de seminar la
litigii apărute în activităţile desf ăşurate în cadrul unei organizatii
4. Atitudinale
(manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile fa ţă de domeniul ştiinţific / cultivarea unui mediu ştiin ţific centrat pe valori şi rela ţ ii democratice / promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă a propriului poten ţ ial în activit ăţ ile ştiinţ ifice / implicarea în dezvoltarea institu ţ ională şi în promovarea inova ţ iilor ştiin ţ ifice / angajarea în rela ţ ii de parteneriat cu alte persoane / inst ituţii cu responsabilit ăţi similare / participarea la propria dezvoltare profesio nală ) reac ţ ia pozitiv ă la sugestii, cerin ţ e, sarcini didactice, satisfac ţ ia de a r ăspunde la întreb ările clien ţ ilor; implicarea în activ ităţi ştiinţifice în legătur ă cu disciplina organizatii economice internaționale; acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament, etc. conform legislaţiei în vigoare; capacitatea de a avea un comportament etic în fa ţ a partenerilor de afaceri, angaja ţ ilor; capacitatea de a aprecia diversitatea şi multiculturalitatea analizei probelor; abilitatea de a colabora cu speciali ştii din alte domenii.
Resurse şi mijloace de lucru Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de material publicat pe Internet sub for mă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplica ţii, necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convoc ărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studen ţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţi tutoriale se pot desf ăşura după următorul plan tematic, conform programului fiecărei grupe: 1. Rolul organizatiilor economice internaționale (1 ora) 2.
Functiile organizatiilor economice internaționale (1 ora)
3.
Relatiile Romaniei cu organizatiile economice internaționale (1 ora)
Structura cursului Cursul este compus din 6 unit ăţi de învăţare: Unitatea de învăţare 1. Unitatea de învăţare 2. Unitatea de învăţare 3. Unitatea de învăţare 4. Unitatea de învăţare 5. Unitatea de învăţare 6.
Rolul organizatiilor economice internationale în promovarea cooperării economice în contextul globalizării (2 ore) Organizatia Natiunilor Unite (ONU) si Sistemul N atiunilor Unite (4 ore) Institutiile financiare internationale din sistemul N atiunilor Unite (4 ore) Organizatii inter-regionale pentru coordonarea politicilor economice: G-20 si OCDE (2 ore) Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) (2 ore) Uniunea Europeana (UE) (4 ore)
Teme de control (TC) Desf ăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea vor avea următoarele subiecte: 1. Gestionarea economiei globale in Sistemul Natiunilor Unite (2 ore) 2. Relatiile Romaniei cu organizatiile economice internationale(2 ore) 3. Dimensiunea economica a Uniunii Europene (2 ore)
Bibliografie obligatorie: Olaru Octavian Liviu, Cooperarea multilaterală interstatală prin organizatii economice internationale, Ed. ProUniversitaria, 2009 Chiţiba, Constanţa, Economie mondială, Editura ProUniversitaria, Bucure şti, 2011
Metoda de evaluare: Examenul final se susţine sub for mă scrisă, pe bază de grile și subiecte în extenso, ţinându-se cont de participarea la activit ăţile tutoriale şi rezultatul la temele de control ale studentului.
MODULUL 1 Unitatea de învăţare 1 Rolul organizatiilor economice internationale în promovarea cooperării economice în contextul globaliz ării
1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.3. Sinteza unit ăţii de învăţ are 1.4. Îndrumător pentru autoverificare
1.1. Introducere Organizatiile economice internationale (OEI) ac ționează într-un mediu economic internațional cu o serie de caracteristici ce der ivă din tendințele înregistrate la nivel interna țional. Globalizarea vieții economice este una dintre acestea. Fenomenul de globalizare sau mondializare a influen țat atât mediul economic internațional cât și modul de a desf ășura afaceri ale companiilor care operează la nivel internațional. Cea mai importantă particularitate a mediului de afaceri inernațional o reprezintă interconectarea pietelor, ce genereaza oportunitati, dar si riscuri si provocari pentru economia globala. Gestionarea acestora prin cooperare inter-statala reprezinta rolul si ratiunea infiintarii OEI.
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unit ăţ ii de î nvăţare:
– cunoașterea tendințelor mediului internațional în care OEI își desf ășoar ă activitatea; – definirea organizatiei economice internationale;
– cunoașterea tipurilor si caracteristicilor OEI;
Competen ţ ele unit ăţ ii de învăţ are:
studenţii vor putea să definească organizatiile economice internationale si elementele constitutive ale acestora; studenţii vor putea să diferențieze tipurile de organizatii economice internationale studenţii vor putea să descrie particularitățile și caracteristicile sistemului de organizatii economice internationale;
Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Rolul organizatiilor economice internationale în promovarea cooperării economice în contextul globalizării , timpul alocat este de 2 ore.
1.3. Sinteza unităţii de învăţare Organizatii Economice Internationale Definitie: asociere de state constituit ă in baza unui act constitutiv, cu organe comune şi personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre care o compun. Ratiunea infiintarii: necesitatea prevenirii r ăzboiului interdependenţele care apar în procesele de dezvoltare a naţiunilor noile probleme cu care este confruntat ă societatea internaţională Elemente constitutive ale OEI Caracter inter-statal, multilateral Create printr-un instrument juridic (tratat, conventie, statut, acord) Personalitate juridica (subiect de drept international) Obiectiv comun Structura institutionala organ deliberativ plenar 11
organ deliberativ restrâns organ administrativ organe tehnice şi consultative eventual organe jurisdicţionale
CLASIFICAREA OEI Criterii:
1. Gradul de deschidere: - organiza ţii cu voca ţie universal ă (ONU, OMC) Caracteristici: universalitate, eterogenitate, provocari si politici globale - organiza ţ ii cu voca ţ ie restransa Regionale: UE, NAFTA Sub-regionale: OCEMN, SEECP Inter-regionale: OCDE, G-20, OPEC Caracteristici: omogenitate (decurgand din apropiere geografica, niveluri apropiate de dezvoltare, caracteristici, interese sau valori comune), criterii stricte de acces 2. Intinderea competentelor: - organizatii omnifunctionale (competente diverse, atat politice cat si economice): O U, UE
-
Organizatii specializate – restranse la un domeniu de activitate: Comert: OMC, UNCTAD, AELS, NAFTA Financiar: FMI, BIRD, BEI Transporturi si Telecomunicatii: OACI, UIT Social: OIM, OMS Agricultura: FAO
3. Natura raporturilor dintre organizaţie şi ţările membre : - organizaţiile de cooperare sau coordonare (ex. OCDE) – decizii cu caracter de recomandari, statele membre nu pot fi obligate sa si le asume. - organizaţii integraţioniste sau supra-nationale (ex. UE) – decizii obligatorii pentru statele membre, mijloace proprii pentru impunerea acestora ( infringement ), posibilitatea exercitarii de atributii fara concursul statelor membre. Limite ale integrarii Interesele Romaniei in raport cu OEI Conditii avantajoase de finantare Asistenta tehnica, sprijin in formularea politicilor publice Promovarea proiectelor nationale, regionale de interes major Participare la decizii, formarea expertilor nationali Instrumente de politica externa (in plan multilateral, dar si bilateral)
1.4. Îndrumar pentru autoverificare
•
Concepte şi termeni de reţinut Organizatii economice internationale;
•
Globalizare
•
Interdependente
•
Probleme globale
•
Subiect al dreptului international
•
Cooperare economica
•
Integrare economica
Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Prezentați elementele constitutive ale organizatiilor economice internationale. 2. Care sunt criteriile de clasificare ale organizatiilor economice internationale? 3. Care sunt interesele Romaniei in raport cu organizatiile economice internationale?
Teste de evaluare/autoevaluare 1. Care dintre urm ătoarele variante nu reprezintă un element definitoriu al organizatiilor economice internationale:
a)
Caracter inter-statal, multilateral
b)
Contracararea procesului de globalizare
c)
Personalitate juridical distincta de cea a statelor membre 2. Care din urmatoarele organizatii este cu vocatie restransa si inter-regionala:
a)
Organizatia Natiunilor Unite
b)
Uniunea Europeana
c)
Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica 3.Care din urmatoarele elemente diferentiaza organizatiile cu vocatie restransa de cele cu vocatie globala?
a)
Criterii mai stricte acces
b)
Eterogenitatea
c)
Caracterul inter-statal 4. Dupa natura raporturilor dintre organiza ţie şi ţările membre, organizatiile economice internationale 13
se clasifica in: a)
organizaţii cu vocaţie universală si organizatii cu vocatie restransa
b)
organizatii omnifunctionale si organizatii specializate
c)
organizaţiile de cooperare sau coordonare si organizaţii integraţioniste sau supra-nationale
Bibliografie obligatorie Olaru Octavian Liviu, Cooperarea multilaterală interstatală prin organizatii economice internationale, Ed. ProUniversitaria, 2009 Chiţiba, Constanţa, Economie mondială, Editura ProUniversitaria, Bucure şti, 2011
Unitatea de învăţare 2 Organizatia Natiunilor Unite (ONU) si Sistemul Natiunilor Unite 2.1. Introducere 2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 2.3. Sinteza unit ăţii de învăţare 2.4. Îndrumător pentru autoverificare
2.1. Introducere Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a fost crea tă la Conferinţa de la San Francisco, din iunie 1945, când a fost semnat ă Carta ONU. ONU este cel mai reprezentativ forum cu vocaţie universală (192 ţări membre). Sistemul Naţiunilor Unite cuprinde, alaturi de organele principale si subsidiare ale ONU, alte 15 agen ţii specializate: Organizaţia Internaţională a Muncii, Organiza ţia pentru Alimentaţie şi Agricultur ă, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educa ţie, Ştiinţă şi Cultur ă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Grupul Băncii Mondiale (alcătuit din Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Societatea Financiar ă Internaţională, Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare, Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor şi Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii), Fondul Monetar Intern aţionale, Internaţional, Organizaţia Aviaţiei Civile Organizaţia Maritimă Internaţională, Organizaţia Internaţională a Telecomunicaţiilor, Uniunea Poştală Universală, Organizaţia Meteorologică Mondială, Organizaţia Internaţională a Proprietăţii Intelectuale, Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială, Agenţia Internaţională a Energiei Atomice. 2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unit ăţ ii de î nvăţare:
– cunoașterea ratiunii, functiilor si regulilor de functionare ale
15
ONU;
– cunoașterea atributiilor organelor principale si celor mai importante organe subsidiare si institutii specializate din sistemul Natiunilor Unite. Competen ţ ele unit ăţ ii de învăţ are:
studenţii vor putea să descrie rolul si activitatea ONU; – studentii vor putea sa distinga intre functiile si atributiile organelor principale si celor mai importante organe subsidiare si institutii specializate din sistemul Natiunilor Unite.
Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Organizatia atiunilor Unite (O U) si Sistemul atiunilor Unite , timpul alocat este de 4 ore.
2.3. Sinteza unităţii de învăţare
Organizaţia
Naţiunilor Unite (O U) creată la Conferinţa de la San Francisco, din iunie 1945, când a fost semnat ă Carta ONU
Cel mai reprezentativ forum cu vocaţie universală (192 ţări membre) membrii originari (51) şi membrii admişi Sediul principal al ONU este la New York + oficii la Geneva, Viena şi Nairobi
Scopurile ONU: Mentinerea pacii si securitatii internationale – actiuni preventive, de gestionare a conflictelor si post-conflict Cooperarea internationala in plan politic, economic, social, cultural etc. Respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale Promovarea relatiilor prietenesti intre state Carta ONU – principii: Nerecurgerea la forta sau amenintarea cu forta Solutionarea pasnica a diferendurilor internationale 16
Egalitatea suverana a statelor Indatorirea statelor de a coopera intre ele Neamestecul in treburile interne ale altor state Dreptul popoarelor la autodeterminare Indeplinirea cu buna credinta a obligatiilor internationale
Organele principale ale ONU: Adunarea Generală Consiliul de Securitate Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) Consiliul de Tutelă Curtea Internaţională de Justiţie Secretariatul
Adunarea Generală (AG) - organul cel mai reprezentativ al ONU. Reprezentare egala a tuturor statelor membre. iniţiază studii şi face recomandări pentru promovarea cooper ării internaţionale; primeşte şi examinează raporturile anuale ale celorlalte organe ale Na ţiunilor Unite, precum şi bugetul organizaţiei. Consiliul de Securitate: principal responsabil in domeniul mentinerii pacii si securitatii internationale; alcătuit din 15 membri ai ONU, dintre care 5 membri permanen ţi: China, Fran ţa, Marea Britanie, Rusia şi Statele Unite ale Americii + 10 membri nepermanen ţi aleşi pe o perioadă de doi ani, pe criteriul distribuţiei geografice echitabile . Consiliul Economic si Social (ECOSOC) – coordoneaza activitatile economice si sociale desfasurate in sistemul Natiunilor Unite. Subordonat AG. Organ cu compozitie restransa – 54 membri (criteriul repartitiei geografice echitabile) Atributii:
-
Coordonarea activitatii institutiilor specializate
-
Consultarea organizatiilor internationale neguvernamentale
-
Redactarea de studii, rapoarte, recomandari, proiecte de conventii
-
Convocarea conferintelor internationale tematice
Structura:
-
comitete si comisii functionale
-
5 comisii regionale: Comisia economică pentru Europa (CEE/ONU), Comisia economică pentru Africa (ECA), Comisia economică şi socială pentru Asia şi Pacific (ESCAP), Comisia economică pentru America Lat ină şi Caraibe (CEPAL), Comisia economic ă şi socială pentru Asia de Vest (ECLA),
Toate organele principale ale ONU au posibilitatea de a crea organe subsidiare (comisii, comitete, institutii specializate. Exemple:
Programul atiunilor Unite pentru Dezvoltare (P UD) Înfiinţat în 1966 ca organism autonom al ONU, prin rezolutie a AG. Participa toate statele membre ale ONU sau ale institutiilor specializate din sistemul Natiunilor Unite. Misiune: coordonarea acordarii de asistenta tehnica, in regim multilateral, catre state in curs de 17
dezvoltare si tranzitie. Nu acorda imprumuturi, nu finanteaza proiecte de investitii in infrastructura, nu este cadru de negociere a acordurilor comerciale.
Resurse: contributii voluntare ale statelor membre Sediu:New York Organizare:
- Consiliul de Administratie (48 membri alesi de ECOSOC) – stabileste principii directoare si orientari.
- Secretariat, condus de Director general – gestioneaza activitatea curenta.
Organizatia atiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (O UDI) Înfiinţata în 1965 prin rezolutie a AG. Institutie specializata in sistemul Natiunilor Unite. 173 membri
Misiune: promovarea dezvoltarii industriale a tarilor in curs de dezvoltare prin asistenta tehnica, facilitarea transferurilor tehnologice si investitiilor straine, consultari si schimb de bune practici in domeniul politicilor industriale. Resurse: contributii voluntare ale statelor membre si alocari din Fondul de Dezvoltare Industriala al Natiunilor Unite Sediu:Viena Organizare:
-
Conferinta Generala – organ reprezentativ
Consiliul de Dezvoltare Industriala – organ executiv cu 53 membri (criteriul repartitiei geografice echitabile) - Comitetul de Programe si Buget – organ specializat (aspecte financiare), 27 membri - Secretariat, condus de Director general – gestioneaza activitatea curenta.
Conferinta atiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (U CTAD) Înfiinţata în 1964 ca organism autonom al ONU, prin rezolutie a AG. Participa toate statele membre ale ONU sau ale institutiilor specializate din sistemul Natiunilor Unite. Misiune: elaborarea de principii si recomandari pentru un comert international echitabil, care sa favorizeze tarile in curs de dezvoltare, catre guverne si organizatii internationale. Rol complementar OMC, la care participa ca observator. Rezultate: facilitarea incheierii unor acorduri internationale asupra produselor de baza, instituirea sistemului generalizat de preferinte comerciale din partea statelor industrializate in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, instituirea sistemului de preferinte comerciale intre statele in curs de dezvoltare. Sediu:Geneva Organizare:
- Conferinta UNCTAD - organ reprezentativ (nivel ministerial) Consiliul pentru Comert si Dezvoltare – organ permanent, isi desfasoara activitatea prin comisii, comitete si grupuri de lucru specializate - Secretariat, condus de Secretar general (numit de SG ONU)
Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) Înfiinţata în 1945 prin act constitutiv propriu. Institutie specializata in sistemul Natiunilor Unite. 170 membri Misiune: eliminarea foametei prin dezvoltarea durabila a productiei agricole si alimentare. Acorda asistenta tehnica. Nu finanteaza investitii, dar propune proiecte spre finantare catre 18 BIRD sau banci regionale de dezvoltare.
Resurse: contributii ale statelor membre, donatii publice si private si alocari PNUD Sediu:Roma Organizare:
-
Conferinta – organ reprezentativ
-
Consiliul FAO – organ executiv cu 49 membri
-
Secretariat, condus de Director general (ales de Conferinta)
2.4. Îndrumar pentru autoverificare
•
•
Concepte şi termeni de reţinut Organizaţia Naţiunilor Unite Sistemul Naţiunilor Unite
•
Consiliul Economic si Social
•
Organe principale si subsidiare ale ONU
•
•
Institutii specializate Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare
•
Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare
•
Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala
•
Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura
1.
Întrebări de control şi teme de dezbatere Care sunt obiectivele si principiile ONU?
2.
Ce este Sistemul Naţiunilor Unite?
3.
Descrieti structura organizatorica a ONU.
a) b) c)
Teste de evaluare/autoevaluare 1. Care dintre urm ătoarele variante nu reprezintă un scop al ONU: Mentinerea pacii si securitatii internationale Conducerea negocierilor comerciale multilaterale Respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale 2. Misiunea ECOSOC este: 19
a)
Coordonarea activitatilor economice si sociale desfasurate in sistemul Natiunilor Unite
b)
Recrutarea si salarizarea functionarilor internationali in sistemul Natiunilor Unite
c)
Impunerea de sanctiuni statelor ce reprezinta un pericol pentru securitatea internationala 3. Misiunea PNUD este:
a)
Conducerea negocierilor comerciale multilaterale
b)
Supravegherea institutiilor financiare si pietelor financiare internationale
c)
Coordonarea acordarii de asistenta tehnica, in regim multilateral, catre state in curs de dezvoltare si tranzitie 4. Care din urmatoarele nu este un organ principal al ONU:
a)
Adunarea Generală
b)
Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare
c)
Consiliul Economic si Social
Bibliografie obligatorie Olaru Octavian Liviu, Cooperarea multilaterală interstatală prin organizatii economice internationale, Ed. ProUniversitaria, 2009 Chiţiba, Constanţa, Economie mondială, Editura ProUniversitaria, Bucure şti, 2011
20
MODULUL 3 Unitatea de î nvăţare 3 Institutiile financiare internationale din sistemul Natiunilor Unite 3.1. Introducere 3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 3.3. Sinteza unit ăţii de învăţare 3.4. Îndrumător pentru autoverificare
3.1. Introducere Confer inţa Monetar ă şi Financiar ă din iulie 1944 de la Bretton Woods a prevăzut înf iinţarea a două instituţii - Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), ce va constitui nucleul Grupului Bancii Mondiale.
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unit ăţ ii de î nvăţare:
– cunoașterea misiunii, functiilor si regulilor de functionare ale FMI si agentiilor din cadrul Grupului Bancii Mondiale – cunoașterea stadiului relatiilor Romaniei cu FMI si Grupul Bancii Mondiale; Competen ţ ele unit ăţ ii de învăţ are:
studenţii vor putea să definească si sa distinga intre functiile institutiilor financiare internationale din sistemul Natiunilor Unite;
21
studenţii vor putea să descrie rolul si activitatea FMI si Grupului Bancii Mondiale;
Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Institutiile financiare internationale din sistemul atiunilor Unite, timpul alocat este de 4 ore.
3.3. Sinteza unit ăţii de învăţare Conferinţa Monetar ă şi Financiar ă din iulie 1944 de la Bretton Woods a prevăzut înfiinţarea a două instituţii - Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).
Fondul Monetar Internaţional Înfiinţat: 1 iulie 1944 – Conferinţa Bretton Woods; 184 state membre Obiective: - promovarea cooper ării monetare internaţionale - facilitarea expansiunii şi creşterii echilibrate a comer ţului internaţional - promovarea stabilităţii cursurilor de schimb - crearea unui sistem multilateral de plăţi - finanţarea ţărilor membre care se confruntă cu dificultăţi legate de balanţa de plăţi. Funcţii: - supraveghere - creditare - asistenţă tehnică Sediu: Washington D.C. Organisme de conducere: - Consiliul Guvernatorilor - Comitetul Financiar şi Monetar Internaţional - Consiliul Director (reprezentanţii celor 24 Constituente) 22
- Director general Moneda de cont a FMI – DST (Drepturi Speciale de Tragere) creată de FMI în 1969, pe baza unui coş de valute, implicit luând în calcul situaţia economică a ţărilor membre (40% USD, 32% EUR, 11% JPY, 17% GBP).
România a devenit membr ă FMI la 15 decembrie 1972. Stadiul actual al relatiei cu FMI: Acord stand-by de tip preventiv, incheiat in 2011 pentru 24 de luni in suma de 3,090 miliarde DST (apoximativ 3.6 miliarde euro), conjugat cu asisten ţă de tip preventiv acordat ă de Uniunea Europeană în valoare de 1,4 miliarde de Euro şi cu un împrumut de 0,4 miliarde Euro de la Banca Mondial ă.
Grupul Băncii Mondiale Cuprinde 184 membri si 5 agenţii cu funcţii distincte pentru îndeplinirea misiunii Grupului: - Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD): acorda împrumuturi şi servicii legate de împrumuturi (garanţii, consultanţă etc.) ţărilor în curs de dezvoltare, solvabile şi cu venituri medii. - Asociaţia Internaţională de Dezvoltare (IDA): acordă împrumuturi pe termen lung, f ăr ă dobând ă, celor mai sărace 78 de ţări din lume, care nu au capacitatea de a împrumuta în condi ţiile pieţei. - Corporaţia Financiară Internaţională (IFC): acordă împrumuturi pe termen lung, gar anţii, servicii de gestionare a riscului şi consultanţă sectorului privat viabile din ţările în curs de dezvoltare. - Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor (MIGA) : garanteaza împrumuturile pe piaţa privată de capital destinate unor proiecte ale sectorului privat, contribuind astfel la încurajarea investi ţiilor str ăine şi dezvoltarea mediului de afaceri în ţările în curs de dezvoltare. - Centrul Internaţional de Reglementare a Diferendelor din domeniul Investiţiilor (ICSID): ofera conciliere şi arbitraj pentru conflicte din domeniul investiţiilor, ajutând astfel la crearea unui climat de încredere între state şi investitorii str ăini. România este membr ă a BIRD, IFC, MIGA si ICSID. Ultimul Parteneriat Strategic pentru România (Country Partnership Strategy – CPS) 2009-2013 are ca obiective sprijinirea României în vederea dep ăşirii crizei economice şi financiare şi continuarea programului de reforme în vederea unei creşteri economice sustenabile şi echitabile. Du pă 2013, România va trece la o nouă eta pă a colabor ării sale cu BM: nu va mai putea implementa proiecte ale institu ţiei pe teritoriul său, urmând să r ămână membru donator.
3.4. Îndrumar pentru autoverificare
•
Concepte şi termeni de reţinut Fondul Monetar International
•
Grupul Bancii Mondiale;
•
•
•
•
•
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare Asociaţia Internaţională de Dezvoltare Corporaţia Financiar ă Internaţională Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor Centrul Internaţional de Reglementare a Diferendelor din domeniul Investiţiilor 23
Întrebări de control şi teme de dezbatere Care este misiunea Fondului Monetar International? Descrieti succint functiile specifice ale agentiilor ce formeaza Grupul
1. 2.
Bancii Mondi ale.
3.
Care este stadiul relatiilor Romaniei cu FMI si Grupul Bancii mondiale?
Teste de evaluare/autoevaluare 1. Care dintre urm ătoarele institutii financiare nu face parte din Grupul Bancii Mondiale:
a) Corpor aţia Financiar ă Internaţională b) Fondul Monetar International
c)
Asociaţia
Internaţională
de
Dezvoltare
2. Care dintre urm ătoarele variante nu reprezintă un obiectiv al FMI: a) promovarea cooper ării monetare internaţionale b) finantarea investitiilor publice in infrastructura c) finanţarea ţărilor membre care se confruntă cu dificultăţi legate de balan ţa de plăţi 3. Care din urmatoarele institutii din Grupul Bancii Mondiale a fost infiintata la Conferinta de la Bretton Woods:
a) Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare b) Asociaţia Internaţională de Dezvoltare c) Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor 4. Stadiul actual al relatiei Romaniei cu FMI este: a) acord de imprumut stand-by b) acord stand-by de tip preventiv c) acord stand-by deraiat (off-track)
Bibliografie obligatorie C. Bălăceanu - Institu ţii financiare internaţionale , Ed. Pro Universitaria, Bucur eşti, 2010 Olaru Octavian Liviu, Cooperarea multilaterală interstatală prin organizatii economice internationale, Ed. ProUniversitaria, 2009 24
Unitatea de învăţare 4 Organizatii inter-regionale pentru coordonarea politicilor economice: G-20 si OCDE 4.1. Introducere 4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 4.3. Sinteza unit ăţii de învăţare 4.4. Îndrumător pentru autoverificare
4.1. Introducere In contextul adancirii interdependentelor economice intre state situate in diferite regiuni geografice si al cautarii echilibrului intre asigurarea legitimitatii internationale si cautarea eficientei si rezultatelor concrete in adoptarea unor masuri cheie pentru evolutiile economiei globale, s-au afirmat, in ultimele doua decenii, ca foruri de dezbatere si coordonare a politicilor econmice intre principalii actori internationali, doua structuri in afara si complementare sisatemului Natiunilor Unite: G-20 si Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE).
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unit ăţ ii de î nvăţare:
– cunoașterea rolului si regulilor de functionare ale G-20 si OCDE;
– intelegerea temelor discutate in aceste organizatii; Competen ţ ele unit ăţ ii de învăţ are:
studenţii vor putea să descrie caracteristicile functionarii G-20 si OCDE;
particularitățile
25
și
Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Organizatii inter-regionale pentru coordonarea politicilor economice: G-20 si OCDE, timpul alocat este de 2 ore.
4.3. Sinteza unităţii de învăţare G-20
Înfiinţat în 1999, in contextul crizelor financiare din Asia, Rusia, America Latina. Reunea mini ştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale din 19 state dezvoltate şi mari economii emergente + Comisia Europeana.
Ratiunea infiintarii - cooperarea între statele industrializate şi cele emergente (responsabilizarea celor din urmă în abordarea provocărilor economice globale) 1999 – 2008 - reuniuni cu caracter exclusiv tehnic, axate pe chestiuni bugetare si monetare. 2008 – 2011 (urmare crizei globale) - reuniuni la nivel de lideri ai statelor G-20 si ai principalelor organizatii internationale (ONU, OMC, FMI şi BM). Afirmarea ca for global de coordonare a politicilor economice. Obiective:
•
stabilirea unei înţelegeri comune a cauzelor crizei financiare
•
politici coordonate de stimulare a cresterii
•
reforma sistemului de instituţii globale (infiintarea Consiliului de Stabilitate Financiar ă, cresterea resurselor si reforma sistemului de decizie in FMI si BM)
•
o noua filozofie economică pentru politicile promovate de instituţiile financiare internaţionale (consensul de la Seul pentru Creştere lncluziva vs. Consensul de la Washington)
•
reforma reglementarilor financiare
•
angajamentul de a nu introduce bariere protecţioniste
•
relansarea rundei Doha
OCDE
A fost înfiinţată in septembrie 1961 înlocuind Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE), care fusese destinată administr ării ajutorului american din cadrul Planului Marshall. Sediul a fost stabilit la Paris. Misiune: OCDE reprezintă un for internaţional de dezbatere a politicilor economice şi sociale la nivel global. OCDE este un “furnizor” de date comparative, analize şi previziuni realizate în vederea acord ării ajutorului guvernelor, în vederea compar ării diferitelor politici aplicate, g ăsirii unor r ăspunsuri pentru problemele comune, identificării celor mai bune practici şi coordonării politicilor. OCDE nu ofer ă credite sau
alte surse de finanţare.
Membri: 34 state (Rusia este asteptata sa adere in 2012). În prezent, statele membre ale Organiz aţiei d eţin împreună peste 70 % din producţia şi comer ţul mondial cu bunuri şi servicii şi peste 90% din volumul investiţiilor str ăine directe la nivel mondial, fapt pentru care Organizaţia a fost numită « clubul ţărilor bogate ». Organizare
Organismul de conducere al OCDE este Consiliul OCDE, format din reprezentanţii ţărilor membre şi un reprezentant al Comisiei Europene. Se reune şte cu regularitate la nivelul ambasadorilor OCDE, deciziile fiind luate prin consens şi se reuneşte la nivel ministerial o dată pe an, pentru a discuta problemele importante şi a stabili priorităţile Organizaţiei. Deciziile luate de Consiliu sunt puse în practică de Secretariatul OCDE.
Secretariatul OCDE este coordonat de către Secretarul General, sprijinit în activitatea sa de către 4 secretari generali adjuncţi. Secretarul General este cel care prezideaz ă şedinţele lunare ale Consiliului, asigurând legătura dintre statele membre şi Secretariat. Reprezentanţii statelor membre se întâlnesc şi schimbă informaţii în cadrul comitetelor organizate în funcţie de domeniile specifice (peste 200 de comitete şi grupuri de lucru) , puterea de decizie apar ţinând însă Consiliului OCDE. Romania – candidat pentru aderare la OCDE , participa ca membru sau observator in diferite comitete si grupuri de lucru ale Organizatiei.
Criterii de acces: • existenţa unei economii de piaţă şi a democraţiei (like-mindedness ); • dimensiunea şi importanţa economică a unui stat (significant player ); • principiul beneficiului reciproc prin care aderarea unui nou stat s ă fie benefică atât pentru statul respectiv cât şi pentru OCDE ( mutual benefit ); • consider aţii globale, in primul rand diversitatea geografică.
4.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut •
G-20
•
OCDE
•
State industrializate
•
Economii emergente
Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Prezentați rolul si G-20 2. Prezentati structura institutionala a OCDE 3. Care sunt criteriile de acces in OCDE? 27
Teste de evaluare/autoevaluare 1. Scopul infiintarii G-20 a fost: a) coordonarea politicilor economice între statele industrializate şi cele emergente b) elaborarea de studii si analize asupra politicilor economice c) finantarea dezvoltarii tarilor celor mai sarace ale lumii 2. Statutul Romaniei la OCDE este de: a) membru b) candidat c) fondator 3. Misiunea OCDE este: a) acordarea de imprumuturi pentru dezvoltare b) dezbaterea politicilor economice şi sociale la nivel global c) accelerarea negocierilor comerciale multilaterale in cadrul rundei Doha
4.Care dintre urmatoarele nu reprezinta un criteriu de acces in OCDE: a) existenţa unei economii de piaţă şi a democr aţiei b) principiul beneficiului reciproc c) apartenenta la G-20
Bibliografie obligatorie Olaru Octavian Liviu, Cooperarea multilaterală interstatală prin organizatii economice internationale, Ed. ProUniversitaria, 2009 Chiţiba, Constanţa, Economie mondială, Editura ProUniversitaria, Bucure şti, 2011
Unitatea de învăţare 5 Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) 5.1. Introducere 5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 5.3. Sinteza unit ăţii de învăţare 5.4. Îndrumător pentru autoverificare
5.1. Introducere OMC este o organiza ţie internaţională care supervizează un număr mare de acorduri care definesc "regulile comerciale" dintre statele membre. OMC este succesoarea „Acordului general asupra tarifelor şi comer ţului“ şi operează în direcţ ia reducerii şi abolirii barierelor comer ţului internaţional.
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unit ăţ ii de î nvăţare:
- cunoașterea misiunii si regulilor de organizare ale OMC; – intelegerea functiilor specifice ale OMC; Competen ţ ele unit ăţ ii de învăţ are:
studenţii vor putea să caracteristicile functionarii OMC;
descrie
particularitățile
29
și
Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Organizatia Mondiala Comertului (OMC) , timpul alocat este de 2 ore.
a
5.3. Sinteza unităţii de învăţare Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) Istoric
1944 – Conferinta Bretton Woods: decizia de infiintare a Organizatiei Comerciale Internationale (OCI) 1947 – Incheierea Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT) 1948 – Carta de la Havana: crearea OCI ca institutie specializata a ONU (neratificata) 1947 – 1994: 8 runde de negocieri comerciale multilaterale in cadrul GATT. Reguli GATT: tratament nediscriminatoriu (clauza natiunii celei mai favorizate); inlaturarea restrictiilor cantitative si altor obstacole netarifare; reducerea graduala a taxelor vamale. 1986 – 1994: Runda Uruguay. Actul final al rundei consemneaza infiintarea Organizatiei Mondiale a Comertului (include GATT). 1 ianuarie 1995 – intrarea in functiune a OMC.
O.M.C. reprezintă baza instituţional-juridică a sistemului comercial multilateral, fiind singura organizaţie internaţională globală, cu vocaţie universală, care stabileşte reguli de comerţ între state. Funcţii:
facilitarea implementării, administr ării şi aplicăr ii instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay şi ale oricăror noi acorduri ce vor fi negociate în viitor; forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comer ţului cu servicii prin desfiinţarea barierelor şi elaborarea de reguli în noi domenii legate de comer ţ; soluţionarea diferendelor comerciale; examinarea politicilor comerciale naţionale; cooperarea cu alte instituţii internaţionale în formularea politicilor economice la scar ă mondială.
Acordurile OMC: - GATT (Acordul General pentru Tarife si Comert) - GATS (Acordul General pentru Comertul cu Servicii) - TRIPS (Acordul cu privire la aspectele comerciale legate de drepturile de proprietate intelectuala) Pe lângă Acordurile ce cuprind principiile de baz ă (GATT, TRIPS, GATS), au fost negociate şi o serie de
Acorduri suplimentare care se refer ă la clauze speciale cu privire la sectoare specifice (cum ar fi: evaluarea bunurilor în vam ă , inspec ţ ia înainte de expedi ţ ie etc.).
Apartenenţa la OMC: în urma unui proces de negocieri cu membrii. Se finalizeaz ă cu încheierea unui Protocol de aderare în care sunt incluse angajamentele pe care ţara candidata şi le asumă şi se obligă să le pună în aplicare ulterior ader ării la Organizaţie, alaturi de regulile şi principiile generale ale O.M.C. Structura
Conferinta Ministeriala – organ plenar, responsabil pentru luarea deciziilor; se reuneste la o data la 2 ani Consiliul General – organ plenar; indeplineste functiile Conferintei Ministeriale intre reuniuni; functioneaza ca Organ de Reglementare a Diferendelor. Include: Consiliul pentru Comertul cu Bunuri; Consiliul pentru Comertul cu Servicii; Consiliul TRIPS. Secretariatul OMC – condus de Director general (rol de facilitare). Deretinut:
OMC nu face parte din Sistemul O U; - Caracterul contractual al Organizatiei; - Puterea nu este delegată unui organ director; - Toate deciziile sunt luate de membri (ca regul ă general ă prin consens; este prevazuta posibilitatea unui vot majoritar, însă această prevedere nu a fost niciodată utilizată ). -
România a fost Parte Contractan tă la GATT, iar prin participarea sa la negocierile din cadrul Rundei Uruguay a devenit Membru fondator al OMC. Din 2007, România aplică politica comercială comună a UE şi a preluat angajamentele UE din cadrul OMC.
În cadrul OMC, Comisia Europeană este cea care negociază în numele U.E. Statele membre participa la reuniunile Consiliului UE pentru Politica Comerciala, unde se dezbate şi adoptă poziţia comuna de negociere a UE.
4.4. Îndrumar pentru autoverificare
Concepte şi termeni de reţinut •
•
•
•
Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) Negocieri comerciale multilaterale Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT) Acordul General pentru Comertul cu Servicii 31 (GATS)
Acordul cu privire la aspectele comerciale legate de drepturile de proprietate intelectuala
•
(TRIPS)
Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Prezentați rolul si activitatea OMC 2. Prezentati structura institutionala a OMC 3. Care sunt functiile OMC? Teste de evaluare/autoevaluare 1.Cand a inceput sa functioneze OMC: a) in 1948, prin ratificarea Cartei de la Havana b) in 1964, in urma unei rezolutii a Adunarii Generale a ONU c) in 1995, in urma incheierii cu succes a rundei Uruguay 2. Care din urmatoarele elemente nu reprezinta o functie a OMC: a) facilitarea implementării, administr ării şi aplicării instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay şi ale oricăror noi acorduri ce vor fi negociate în viitor; b) acordarea de imprumuturi pe termen lung tarilor in curs de dezvoltare c) soluţionarea diferendelor comerciale; 3. Romania este membru fondator al urmatoarei organizatii: a) ONU b) OMC c) UE 4. Ce structura a OMC functioneaza ca organ de reglementare a diferendelor: a) Conferinta Ministeriala b) Secretariatul OMC c) Consiliul General.
Bibliografie obligatorie Olaru Octavian Liviu, Cooperarea multilaterală interstatală prin organizatii economice internationale, Ed. ProUniversitaria, 2009 Chiţiba, Constanţa, Economie mondială, Editura ProUniversitaria, Bucure şti, 2011
MODULUL 3 Unitatea de învăţare 6 Uniunea Europeana 6.1. Introducere 6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 6.3. Sinteza unit ăţii de învăţare 6.4. Îndrumător pentru autoverificare
6.1. Introducere UE este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte 27 de ţări europene şi acoper ă aproape tot continentul. UE a fost creat ă în perioada care a urmat celui de-al Doilea R ăzboi Mondial. În prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooper ării economice: ţările implicate în schimburi comerciale
devin
interdependente din punct de vedere economic şi astfel se evită riscul izbucnirii unui conflict. De atunci, UE a evoluat mult, transformându-se într-o piaţă unică imensă, cu o monedă comună (euro). Ceea ce a început ca o uniune strict economică a devenit treptat o entitate cu activit ăţi în nenumărate domenii.
6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare: – cunoașterea rolului principalelor institutii ale UE;
– cunoasterea strategiilor si politicilor economice ale UE; Competen ţele unit ăţii de învăţare: studen ţii vor putea să descrie particularitățile caracteristicile institutiilor UE;
și
studen ţii vor vor putea să descrie competentele UE in plan economic
Timpul alocat unităţii de învățare: Pentru unitatea de învățare Uniunea Europeana (UE), timpul alocat este de 4 ore.
6.3. Sinteza unităţii de învăţare UNIUNEA EUROPEANA (UE) Repere istorice:
bunelui şi Oţelului (Planul Schuman) 1951 – Tratatul de instituire a Comunit ăţii Europene a Căr 1957 - Tratatul de la Roma prin care e creată Comunitatea Economică Europeană (CEE) 1986 - Actul Unic European 1992 – Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeana 1995 - Acordul Schengen 1997 - Tratatul de la Amsterdam 1999 – Introducerea euro 2007 - Tratatul de la Lisabona
Institutii Europene CONSILIUL EUROPEA Infiintat:1974
Componenta: sefii de stat sau de guvern ai tărilor membre Rolul: de a impulsiona dezvoltarea Uniunii si de a stabili politicile generale necesare acestei dezvoltări. Atributii:
· desemnarea principalelor linii de actiune la nivelul evolutiei internationale a constructiei europene · stabilirea orient ărilor generale în domeniul politicilor economice, sociale si externe
· luarea deciziilor la cel mai înalt nivel în privinta problemelor deosebite care pot ap ărea în cadrul domeniului economic, social, financiar si de politic ă externă.
Nu are atributii legislative.
Modificari in urma Tratatului de la Lisabona: înfiintarea functiei de presedinte stabil al Consiliului European (in prezent - Herman von Rompuy) CONSILIUL UNIUNII EUROPENE Organ interguvernamental, în care sunt reprezentate interesele tuturor statelor membre ale Uniunii
Componenta: cate un membru al fiecarui guvern delegat în functie de problemele aflate pe ordinea de zi. Formate: Afaceri generale si relatii externe (CAGRE), Afaceri economice si financiare (ECOFIN), Justitie si afaceri interne, (JAI) etc. Atributii
· Asigur ă coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre; · Are putere de decizie după ce obtine avizul Parlamentului sau în procedura de co-decizie cu acesta din urmă; · Defineste si pune în aplicare Politica European ă de Securitate Comun ă, coordonează domeniile de ordine publică si cooperare judiciar ă în materie penală; · Acor dă Comisiei putere de executie în anumite politici comunitare.
Presedintia Consiliului este asigura tă prin rotatie, pe o perioa dă de 6 luni, de fiecare stat membru al UE.
Modificari in urma Tratatului de la Lisabona: extinderea domeniilor de aplicare a votului cu majoritate calificată si introducerea sistemul dublei majorit ăti - 55% din statele membre, reprezentând cel putin 65% din populatia UE. Parlamentul European Singura institutie supranational ă ai că rei membri sunt alesi în mod democratic, prin vot universal direct. Parlamentul European reprezintă cetă tenii statelor membre. Sediu: Bruxelles si Strasbourg Competente:
· împarte competenta legislat ivă cu Consiliul UE (prin co-decizie, aviz sau cooperare); · constituie împreună cu Consiliul UE autoritatea bugetar ă a Uniunii
Europene
· competentă de control a activit ătilor Uniunii Europene
Modificari in urma Tratatului de la Lisabona: extinderea competentelor PE (codecizia devine procedura legislativă ordinar ă, PE va alege Presedintele Comisiei Europene pe baza propunerilor Consiliului European
Comisia Europeana Organ executiv al UE. Reprezin tă interesul comun european. Componenta: câte un comisar din fiecare stat membru; componenta sa este aprobata de PE. Atributii:
- „gardian al tratatelor”: veghează la aplicarea regulamentelor si a directivelor adoptate de Consiliu si Parlament si poate recurge la calea contencioas ă în fata Curtii de Justitie în caz de neaplicare a dreptului comunitar (procedura de infringement). - initiator legislativ: propune proiectele de acte legislative comunitare (cu exceptia PESC si cooperarii politienesti)
- institutie executi vă al Uniunii: pune în aplicare deciziile luate de Consiliu si Parlament (gestioneaza politicile comune). Modificari in urma Tratatului de la Lisabona: reducerea numarului de comisari la dou ă treimi din numărul statelor membre, printr-un sistem de rotatie; presedintele Comisiei va fi ales în mod direct de către PE.
Alte Institutii: Curtea de Justi ţie garantează respectarea dreptului european;
Curtea de Conturi controlează modul de finanţare a activităţilor Uniunii; Comitetul Economic şi Social European reprezin tă societatea civil ă, angajatorii Comitetul Regiunilor reprezintă autorit ăţile regionale şi locale; Banca Centrală Europea nă r ăspunde de politica monetar ă europeană; Ombudsmanul European investighează plângerile privind proasta administrare de
şi salariaţii;
către instituţiile şi
organismele UE; Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) îi ofer ă sprijin Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, ce asigura coordonarea acţiunilor desf ăşurate de UE pe plan extern. si altele…
Politicile comunitare sunt, alături de instituţii, element distinctiv al Uniunii Europene. Politicile reprezintă transpunerea în practică a voinţei de cooperare a statelor membre, în scopul soluţionării unor probleme comune şi realizării unor obiective comune. Strategiile sunt instrumente de implementare a politicilor, abordeaz ă problematici punctuale şi în general au un orizont de timp definit. Clasificare:
Politici cu competenţă exclusivă (numai Uniunea legifer ează. Legislaţia este obligatorie. Statele membre legifereaz ă doar dacă sunt împuternicite de Uniune sau când adop tă legislaţia de transpunere a legisla ţiei UE). Ex. Uniunea vamală, Politica în domeniul concurenţei, Politica monetar ă pentru statele membre Euro, Politica comercială comună. Politici cu competenţe partajate (legifereaz ă atât Uniunea, cât şi statele membre). Ex. Piaţa Internă, Politica agricolă comună, Politica în domeniul pescuitului, Politica de coeziune, Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, Politica în domeniul transporturilor, Politica în domeniul mediului, Politica în domeniul energiei, Politica de cercetare. Politici non-legislative (bazate pe cooperare, sprijin din partea UE, competenţele r ămân, în principal, la nivelul statelor membre). Ex. Politica în domeniul sănătăţii , Politica industrial ă, Turism, educaţie, formare profesională, tineret, sport, cultur ă, Protecţie civil ă, Cooperare administrativă. Caz special: Politica externă: prerogativă a statelor membre, dar şi Uniunea d eţine competenţe să definească şi implementeze o politică externă, de securitate şi apărare comună.
6.4. Îndrumar pentru autoverificare
•
Concepte şi termeni de reţinut Uniunea Europeana
•
Consiliul European
•
Consiliul UE
•
Comisia Europeana
•
Parlamentul European
•
Strategii si politici UE
Întrebări de control şi teme de dezbatere 1. Care sunt principalele institutii ale UE? 2. Care sunt principalele atributii ale Comisiei Europene? 3. Dati 3 exemple de politici economice pentru care competenta este partajata intre UE si statele membre.
Teste de evaluare/autoevaluare 1. Rolul Consiliului European este: a) de a impulsiona dezvoltarea Uniunii si de a stabili politicile generale necesare acestei dezvoltări b) de a pune în aplicare deciziile luate de Consiliul UE si Parlament c) de a controla modul de finanţare a activit ăţilor Uniunii 2. Care din urmatoarele elemente nu reprezinta o atributie a Comisiei Europene: a) adopta acte legislative comunitare b) veghează la aplicarea regulamentelor si a directivelor adoptate de Consiliu si Parlament c) propune proiecte de acte legislative comunitare 3.Competenta legislativa a Uniunii europene este impartita intre: a) Consiliul European si Parlamentul European b) Parlamentul European si Consiliul UE c) Parlamentul European si Comisia Europeana 4. Politici cu competen ţe partajate sunt cele in legatura cu care:
a) Uniunea legiferează iar statele membre ado ptă legislaţia de transpunere a legislaţiei UE b) pot legifera atat Uniunea cat si statele membre c) competentele r ămân la nivelul statelor membre, care primesc sprijin din partea Uniunii
Bibliografie obligatorie Olaru Octavian Liviu, Cooperarea multilatera lă interstatală prin organizatii economice internationale, Ed. ProUniversitaria, 2009 Chiţiba, Constanţa, Economie mondială, Editura ProUniversitaria, Bucure şti, 2011
RĂSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE
Unitatea de învăţare 1 1-b 2-c 3-a 4-c Unitatea de învăţare 2 1-b 2-a 3-c 4-b Unitatea de învăţare 3 1-b 2-b 3-a 4-b Unitatea de învăţare 4 1-a 2-b 3-b 4-c Unitatea de învăţare 5 1-c 2-b 3-b 4-c Unitatea de învăţare 6 1-a 2-a 3-b
4-b