Lectii Sociologie BAC •Educatie si socializare Educatia: ansamblul actiunilor si proceselor sociale prin care societatea transmite noilor generatii cunostintele, valorile aptitudinile si comportamanetele necesare integrarii sociale. Atat socializarea cat si educatia inseamna promovarea a ceea ce societatea considera important, valoros si util. Socializarea are un inteles mai larg incluzand toate influentele sociale care influenteaza individul.
Rolul social – un status implica roluri multiple in functie de cei cu care interactionezi. Tipurile principale de roluri sociale: rolurile asteptate, rolurile performate. Diferentele dintre acestea pot fi motivate de: incompatibilitati intre personalitate si cerintele comportamentale si atitudinile impuse de status; lipsa de experienta sau invatarea insuficienta a rolului.
Institutiile sociale si tipologia lor In limbaj comum prin institutie se intelege o organizatie delimitata in timp si spatiu: primaria, banca. In sociologie conceptul este mult mai larg. Orice tip de practica instituita oriunde in societate poate reprezenta o institutie sociala. Exemplu: biserica, familia, banii, adulterul. Intregul univers social poate fi reprezentat ca sistem de institutii sociale. Institutiile sociale reprezinta seturi de statusuri si roluri atasate lor, care contribuie la implinirea unei functii sau nevoi sociale. Orice organizatie are la baza o institutie dar nu si invers.
Tipuri de educatie 1. Educatie informala – procesul de invatare voluntara sau nu, realizat prin relatiile si interactiunile noastre cu ceilalti (familie, prieteni, mass-media)
2. Educatie formala – ansamblu proceselor de invatare derulate in cadrul sistemului de invatamant. Acest tip de educatie este planificat, controlat, exista personal specializat, obiective clare, precise. 3. Educatia nou-formala se refera la activitatile de invatare derulate intr-un cadru formal, dar in afara sistemului de invatamant (scoli de vara, cenacluri). Educatia formala are rolul cel mai important in formarea si pregatirea individului pentru viata in societate intre 6 si 18 ani. Cei cu nivelul de instruire mai ridicat au sanse mai bune de castig. Scoala are si functii de socializare, integrare sociala, control social, mediere a prieteniilor, a casatoriilor.
• Status si rol Statusul este pozitia detinuta de un individ intr-o structura sociala. Ceea ce asteapta un individ de la ceilalti pe baza pozitiei sale, rolul social este ansamblul comportamentului realizat de un individ pe baza pozitiei sale (statusului detinut); ceea ce asteapta ceilalti de la noi. Orice om detine o multitudine de statusuri pe care le realizeaza si selecteaza permanent. Alegerea individului poate sa difere de asteptarile persoanelor cu care interactionam. In asemenea cazuri, numite conflict de status pot sa apara probleme de comunicarea si tensiuni. Conflictul de status apare cel mai des in situatiile in care se suprapun mai multe statusuri, iar alegerea celui central nu este evidenta.
• Statusurile pot fi: • Atribuite (obtinute prin nastere); exemplu: cetatenie, etnie. • Dobandite (cele pe care nu le obtinem prin nastere). Aceasta
tipologie, distinctie, depinde de modul in care este definit un status in societate. La limita, majoritatea statusurilor atribuite pot sa fie dobandite. Indicatorii de status sunt elementele care pot ajuta la aflarea statusului unei persoane. Obiectele respective au calitatea de indicatoare de status numai intr-un context social dat. Ele pot sa fie purtate voluntar sau involuntar si indica statusul central al unei persoane.
• Familia ca institutie sociala Definitie: un grup de oameni care interactioneaza datorita unor legaturi se sange, alianta prin mariaj si adoptie. Vorbim despre rude fictive atunci cand ne referim la relatii foarte apropiate, similare celor de rudenie. • Functiile familiei: ◦ ◦ ◦ ◦ ◦ ◦
de status (cele mai importante statusuri ale unei persoane sunt cele oferite de familie); afective; protective; economice; de socializare; reproductive. • Tipologia familiei:
◦ ◦
Extinsa. Nucleara (exista cel mult doua generatii); exemplu: familia conjugala, monoparentala.
• Normele pe baza carora functioneaza familia: • Norme de casatorie: reglementeaza alegerea partenerilor. Exista
doua tipuri de casatorie: endogama; exogama. • Norme care reglementeaza numarul partenerilor. ◦ ◦ ◦
Familia poate fi : monogama – desi unii autori prefera termenul de monogamie seriala. poligama (cand exista mai mult de doi soti): pologamie poliginie – mai multe femei, exemplu musulmani; poliandrie- mai multi barbati, apare destul de rar in
Polinezia, Nepal, India( comunitatile Nayar, Toda); casatorie de grup- societatea Oneida in S.U.A. secolul al XIClea 300 membri. Alte casatorii de grup in anii 60-70 S.U.A. perioada hippie. • Norme de autoritate – se refera la conducerea si exercitarea puterii in familie. Familiile pot fi matriarhale, patriarhale, bazate pe exercitarea comuna a puterii. • Norme privind alegerea partenerului: factorii principali privind alegerea partenerilor sunt proximitatea si homogamia. • Norme de locatie: familiile pot fi intemeiate in: neolocatie (casa noua); patrilocatie (casa barbatului); matrilocatie (casa femeii). ◦
• Grupurile si relatiile sociale
Fiecare om apartine simultan unei multitudini de grupuri sociale. Ne formam si traim in grupuri. Ne comportam diferit in grup, datorita sentimentului de securitate si presiunii de grup. Grupul social reprezinta in sociologie orice agregare de doua sau mai multe persoane cu urmatoarele caracteristici: · Sentimentul apartanentei la grup (membri se considera si sunt perceputi ca grup). ·
Exista interactiuni intre membrii grupului.
· Exista caracteristci comune (exista valori, aspiratii, obisnuinte si interese comune). ·
Existenta unor interese comune sau a unui scop comun.
Grupurile nu se confunda cu: multimea (grupare intamplatoare si de scurta durata); echipa (un tip de grup in care membri au roluri bine definite si exersate in vederea atingerii unui scop comun constientizat si asumat de toti); categoria sociala (desemneaza mai multi oameni care au caracteristici similare la nivelul unei populatii).
•Clasificarea grupurilor: Grupurile din care facem parte pot fi extrem de diferite cu relatii si interactiuni mai slabe si mai puternice. Grupuri primare si secundare. Grupurile primare sunt grupuri mici in care comunicarile sunt directe, fata in fata. Influente
foarte puternice asupra individului, mare incarcatura afectiva. Grupurile secundare se bazeaza nu atat pe interactiuni afective cat pe interese comune. Implicare emotionala scazuta, scopuri precise interactiuni mijlocite. Grupuri formale si informale. Grupurile formale au o forma prestabilta creata in general de o structura organizationala. Pozitiile si relatiile sunt independente de subiectii care le ocupa, relatiile si interactiunile au la baza o ierarhie si reguli clare. Grupurile informale sau naturale apar in decursul interactiunilor dintre subiecti, nu au scopuri, reguli si structura interna clara, au la baza simpatia si atractia. La nivel de grup pot exista 3 tipuri de relatii: atractie, respingere, indiferenta. Analiza lor permite trasarea unei sociograme adica a unei harti a relatiilor dintre indivizi, a subgrupurilor si canalelor de comunicare.
•Dinamica grupurilor Este analiza proceselor care au loc in interiorul unui grup. Se considera ca majoritatea grupurilor trec prin urmatoarele etape de formare: •Formarea Etapa de inceput, relatiile sunt politicoase, protocolare, preocuparea principala este de a-i cunoaste pe ceilalti si de a explora propriile sanse de afirmare. •Furtuna Indivizii isi negocieaza pozitia in grup, relatiile de autoritate, sferele de influenta. In aceasta etapa apar tensiuni, subgrupuri, aliante. Daca nu este depasita aceasta etapa va exista o stare permanenta de neincredere, conflicte interne. •Normarea Se ratifica normele si ierarhiile negociate in etapa anterioara. Incep sa apara statusuri si ordine interna. •Functionarea
Etapa de roductivitate maxima in care grupul functioneaza pe baza regulilor agreate. Aceste etape nu sunt intotdeuna la fel de intense sau pot sa nici nu apara, dar in orice grup, indivizii simt nevoia de a-si defini pozitita, teritoriul si sfera de influenta. Nu exista grupuri simetrice, intotdeauna exista pozitii periferice si centrale in grup.
•Efecte de grup ce produc reactii contraintuitive
Efectul de asteptare, spectacol, indiferenta. Un comportament de ajutor reclamat de o anumita situatie apare intrun interval de timp incert proprotional cu numarul celor care il pot oferi. In acest caz se vorbeste despre responsabilitatea scazuta, difuza, anesteziata a indivizilor la nivelul intregului grup. Fiecare asteapta ca altul sa faca ceva. Efectul pierderii de vreme – oamnii depun un efort individual mai mic, atunci cand muncesc inpreuna cu alte persoane, iar responsabilitatea, efortul individual nu poate fi foarte bine cunoscut. Implicarea individuala este invers proportionala cu numarul membrilor. Acest lucru este foarte important pentru manegement si explica de ce activitatile colective in care nu pot fi cunatificate efortul individual sunt ineficiente. Exista o limita dincolo de care sunt prea multi oameni pentru a mai putea derula activitatea. Gandirea de grup (groupethink). Desi grupurile au capacitatea de a genera mai multe idei decat indivizii izolati (brainstorming). Totusi intr-un grup ce are coeziune mare si un conducator puternic lucrurile stau pe dos (efectul de turma). Se cauta acordul, membri au eficienta de a evita critica, prin urmare eficienta mentala scade, perceptia asupra realitatii este deformata. Apare iluzia invulnerabilitatii, supraincrederea, subaprecierea adversarului, apar stereotipuri in aprecierea adversarului, exista tendinta asumarii unor riscuri exagerate. Oameni foarte bine pregatiti ajung sa faca erori inexplicabile. Acest efect a fost studiat prima data in urma dezastrului din golful porcilor (pig’s bay). Cel mai mare dezastru american dupa Pearl Harbor. In 1961 Kennedy a incercat sa debarce 1400 de imigranti cubanezi bine antrenati militar pentru ca acestia sa provoace o revolutie populara impotriva lui Fidel Castro. Acest plan s-a dovedit
un esec total in urma caruia S.U.A. au avut pierderi umane, de armament si de imagine.
• Socializarea Definitie : este procesul prin care individul uman isi formeaza personalitatea invatand comportamente, abilitati, informatii care il fac fiinta sociala capabila sa traiasca si sa se dezvolte in societate. Socializarea reprezinta asimilarea, adaptarea, interiorizarea regulilor si modelelor oferite de institutiile si oamenii cu care intra in contact. Factorii care ne influenteaza comportamentul in societate sunt numiti agenti de socializare. Agentii principali de socializare: Familia, scoala, grupurile de egali, mass-media.
• Factori care influenteaza procesul de socializare: Factori biologici ( temperament, caracteristci afective). Mediul fizic (geografie). Lucian Blaga vorbeste despre o structura a matricei stilistice romaneasca ce cuprinde un orizont spatial infinit, ondulat, un orizont temporal de inaintare ondulata in timp, impacare cu destinul, dragostea pentru pitoresc, simtul nuantei al masurii si discretiei, geometrism drept, lineare, varsta adoptiva, copilaria. Cultura – profilul cultural al unei societati imprima caracteristici specifice procesului de socializare.
Experienta de grup. Experienta personala.
• Tipuri de socializare Exista 6 tipuri majore de procese de socializare clasificate dupa doua criterii: a. Dupa momentul in care se realizeaza: - Socializare primara 0-7 ani. Agent principal de socializare - familia. Sunt invatate limbajul, norme si valori de baza. - Socializare secundara de la 7 ani pana la adolescenta. Sunt asimilate toate rolurile sociale, produsele culturale si normele care permit traiul in societate. - Socializare continua, din adolescenta pana la moarte. Proces indelung dar nu foarte intens. Se invata roluri precum cele de cetantean, sot , angajat, parinte. b. Dupa scopul sau: - Socializare anticipatorie, adica ne pregatim pentru roluri sociale pe care nu le avem inca. - Socializare negativa – tipul de socializare in cadrul careia sunt invatate modele comportamentale, valori, norme opuse celor ale culturii dominante. Acest tip de socializare tinde sa conduca la comportament deviant, delicventa, izolare. - Resocializarea – se refera la renuntarea la unele comportamente, norme, valori si adoptarea altora. Apare intrecerea de la o etapa a vietii la alta. Un caz aparte este acela a institutiilor de reeducare.
• Agenti de socializare: - Familia – in etapa primara. - Scoala - in etapa secundara. - Grupurile de egali (pot fi mult mai importante decat
familia din cadrul etapei secundare). - Mass-media, persoanele, grupurile, organizatiile care intervin si influenteaza valorile, compoartamentul convingerilor individului.
• Divort si casatorie Divort - desfacerea/ dizolvarea unei casatorii. Anularea casatoriei – se considera ca n-a existat. Orice societate are tendinta de a favoriza casatoriile si a evita pe cat posibil divortul. Divortabilitatea – o variabila prin care se masoara numarul de divorturi la mia de casatorie. Se considera ca o societate este cu atat mai instabila cu cat numarul de divorturi este mai mare.
• Factori care duc la instabilitatea familiilor:
◦
Diferenta mare de varsta intre soti. De asemenea varstele mici ale partenerilor duc la instabilitate. Cele mai stabile familii sunt cele in care sotul este cu 2 pana la 4 ani mai mare ca sotia, respectiv cele in care partenerii au 22-24
◦ ◦
◦ ◦ ◦ ◦
ani. Socurile in familie. In masura in care exista pierderi grave materiale sau umane casatoriile tind sa devina instabile. Nevoia unuia dintre soti de indepartare de familiile de provenienta in masura in care celalalt nu doreste acest lucru. Diferente mari de orice natura (culturale, economice, de status) dintre soti duc la tensiuni si conflicte. Regula celor 6 luni si a celor 3 ani de la prima intalnire. Instabilitatea familiilor de provenienta (este vorba de socializarea primara). Atunci cand femeia ramane insarcinata inainte de casatorie sau in primul an.
Alternative la familia clasica Familia se afla intr-un continuu proces evolutiv. Nu putem spune incotro ne indreptam, dar alternativele principale din prezent sunt: familie de tip poligam care au fost intotdeauna o tendinta minoritara; casatoria de tip homosexual – o tendinta minoritara la nivelul populatiei; celibatarea consensuala – concubinaj care apare din ce in ce mai frecvent si care poate fi premaritala sau permanenta.
