TEST 1 de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. Formulați o d efini ție a c onceptului de g noseologie. Prin termenul gnoseologie se înţelege teoria cunoaşterii, adică modul în care cunoaştem realitatea. Epistemologia reprezintă teoria cunoaşterii ştiinţifice. în filosofia greac ă, episteme înseamnă: 1) cunoaştere (adevărată şi sintetică, opusă lui doxă); 2) corp de cunoştinţe, organizat, ştiinţă !) recunoaştere teoretică. Gnoseologia, după cum vedem, este o parte a filosofiei, care se ocupă cu studierea activităţii de producere a cunoştinţelor. "ai poartă denumirea de teoria generală a cunoaşterii sau teoria filosofică a cunoaşterii. în gnoseologie se urmăresc condiţiile cunoaşterii, structura cunoaşterii, funcţiile îndeplinite de cunoaştere în viaţa omului, validitatea cunoaşterii, precum şi valoarea cognitivă, acţională şi contemplativă a produselor activităţii de cunoaştere a cunoştinţelor. #noseologia face parte din latura cognitivă a filosofiei. $a are în centru atenţiei dimensiunea cognitivă a omului în lume, raportarea reflectorie a fiinţei umane la
2. Care sînt efectele nor mei sociale din punct de vedere al raionali!ării vieii soc iale" %orma socială poate avea următoarele efecte din punct de vedere al raţionalizării vieţii sociale: & creează drepturi, o'ligaţii sau interdicţii care materializează diferite relaţii, interese, scopuri şi idealuri sociale, stimulîndule pe cele dezira'ile şi sancţionind pe cele indezira'ile & asigură socia'ilitatea umană, prin diriarea, în mod convergent, a acţiunilor şi conduitelor individuale, creînd astfel, o logică* a acestora, orientativă pentru mem'rii societăţii & permite evitarea conflictelor şi tensiunilor prin limitarea reciprocă a voinţelor individuale şi întărirea coeziunii colective & întăreşte sentimentele de solidaritate socială şi securitatea indivizilor în raport cu &
eventualele agresiuni sau actestipulînd de violenţă ar putea fi e+ercitate asupra lor sta'ileşte reguli de conduită, cumcare tre'uie să acţioneze sau să se comporte cineva în condiţii sociale determinate, pentru a aunge la un rezultat eficient si dezira'il
#. Care este etimo logia cuvî ntului met odologie. "etodologia este un cuvant comple+, format din metodos si logos, care inseamna *metoda* si *stiinta*, in lim'a greaca, iar in traducere li'era *stiinta metodei*
$. Caracteri!ai fa!ele metodologiei de cercetare %tiinifică. Prima fază - pregătirea cercetării, care include trei etape: & legerea temei de cercetare (pro'lematizarea sau perceperea pro'lemei) & naliza studiilor ştiinţifice principale & /esignul studiului doua fază - efectuarea cercetării, include etapele: & /ocumentarea şi învăţarea & $+plicarea ştiinţifică a fenomenului studiat. treia fază - finalizarea cercetării - care cuprinde: & 0edactarea lucrării ştiinţifice & usţinerea pu'lică a lucrării. &. Caracteri!ați monografia ca lucrare cu autoritate știin țifică de consacrare. ezi răspuns 3est 14, între'area 5.
'. Caracteri!ai criteriile de clasificare a sanciunilor %i care sînt caracterele sanciunii juridice"
ancțiunea este o pedeapsă finală, măsură represivă pentru încălcarea unei legi sau ordin. ancţiunea este partea normei uridice care sta'ileşte consecinţele ce decurg din nerespectarea dispoziţiei normei respective în împreurările sta'ilite de ipoteza ei, precum şi eventualele măsuri pe care autorităţile competente le pot lua împotriva su'iectului de drept care a încălcat norma. 6n funcţie de gradul lor de determinare, sancţiunile se clasifică în : & sancţiuni a'solut determinate, formulate printr&o e+primare a unei întinderi fi+e şi deci care nu pot fi modificate de către autorităţile care le aplică & sancţiuni relativ determinate, c7nd în norma de drept sunt prevăzute numai limitele de determinare ulterioară a sancţiunii, întinderea acesteia variind între un minim şi un ma+im & sancţiuni alternative, care conferă autorităţii ce le aplică posi'ilitatea de a alege, de a opta între două sancţiuni diferite. $ste vor'a în principal de cazurile în care legea penală prevede pedeapsă cu amendă sau pedeapsă privativă de li'ertate (încisoare) & sancţiuni cumulative, atunci c7nd în normă se prevede posi'ilitatea aplicării a două sau mai multe sancţiuni pentru aceeaşi faptă.
(. Care sunt etapele prin care trece cunoa șterea știin țifică" ezi răspuns test 18, între'area 5
). Care este etimo logia cuvî ntului *er meneutica" He rm en eu ti ca (provine din lim'a greacă şi înseamnă: a interpreta, a tălmăci) reprezintă in filosofie metodologia interpretării şi înţelegerii unor texte. /enumirea 9lerr&a. de la numele zeului grec He rme s, mesagerul zeilor şi interpretul ordinelor lui Obiectul ermeneuticii, apărută în secolele al ;&lea şi al ;<&lea în perioada dezvoltării umanismului, au fost la început sc ri er ile aut or il or cl as ic i ai anticităţii #reco&romane, apoi = în special = interpretarea conţinutului !i bli ei. 3eologii creştini s&au străduit să sta'ilească o metodă, prin care să se pătrundă sensul acevărat al cripturii şi = în acelaşi timp = să uşureze înţelegerea te+telor clasice. 6n decursul ermeneutica timpului, devine devine mai amplă, tendinţa a da un de sens compreensi'il tuturor scrierilor greu de înţeles, astfelavînd o teorie serală de a regulilor interpretare. Punînd accentul pe conţinut şi semnificaţie, indierent de formă sau amănunte de redactare, ermeneutica se deose'eşte, astfel de exegzeză.
circulă astăzi cu multipşe înţelesuri. %oţiuni precum: interpretare>, clarificare>, e+plicare> sau ermeneutică> sînt folosite adesea ca sinonime. "i cţ io na ru l exp li ca ti # al lim'ii rom7ne defineşte ermeneutica ca fiind ştiinţa şi arta interpretării te+telor veci, în special 'i'lice ştiinţa e+egezei ştiinţa sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale ştiinţa sau arta de a interpreta vecile te+te religioase, o'scure, critice rezultatul interpretării2. 3ermenul provine din lim'a greacă: ermeneuti$os , de ermeneuein, a interpreta? $ste întîlnit în literatura filozofică a anticităţii. $civalentul latin al termenului grecesc este interpretatio
(interpretare>). prezent,varia'ile, termenulmai estelargi folosit maoritatea şi este înregistrat cu definiţii de 6n dicţionar sau în mai restrictive.lim'ilor moderne & &&&ind doar normele după care se va interpreta legea.
+. ,umii cerinele faă de st ructura pro-lemei %tiinifice formulate de C,. @ormularea pro'lemei ştiinţifice soluţionate în tezele de doctorat include următoarele componente de 'ază, fapt ce nu e+ceptă şi alte componente specifice domeniului. %omponenta &. 'cţiunea şi re(ultatul acţiunii. oluţia pro'lemei ştiinţifice vizează acţiunea nemilocită întreprinsă în procesul investigaţional şi rezultatul acesteia şi este e+primată prin formulări specifice. Pro'lema ştiinţifică soluţionată, costă înA rezidă în:
= = = = = = = = = = = = = = = = = =
ela'orarea Aa fost ela'orat cadrul conceptual Amodelul Aparadigma A'aza normativă A'aza pra+iologică a... modelarea Aa fost modelat, ela'orat, creat algoritmul Ademersul Ascema sistemul... reconceptuali(area Asa reconceptuali(at *concreti(at *restructurat *construit epistemologic... demonstrareaA a fost demonstrată valoarea ştiinţifică a... fundamentarea Aa fost fundamentat Aargumentat Adovedit ştiinţific... a'ordarea As&a a'ordat ermeneutic (interpretativ)... formularea Aau fost formulate dovezi ştiinţifice Ateoretice pentru... formularea Aau fost formulate, identificate principii Aprocedee Aconcepţii Alegităţi Areguli AteoriiA metode Acriterii Astrategii Ametodologii Ateze Anorme A referenţialul... ela'orarea Aau fost ela'oraţi Aformulaţi Asta'iliţi indici, indicatori, descriptori, instrumente, miloace... fundamentarea ştiinţifică Aa fost fundamentată ştiinţific o nouă paradigmă A platformă AdirecţieA matrice Astrategie Alinie Acale ... întemeierea As&a întemeiat ştiinţific Apra+iologic... conceptualizarea Aa fost conceptualizată Aidentificată... determinarea Aa fost determinată Asta'ilită 'aza... demonstrarea Aa fost demonstrată valoarea strategică Atactică Ametodologică a... constituirea, crearea Aa fost constituit un cîmp Aun cadru Aun sistem Aun ansam'lu de cunoştinţe specifice în domeniul... au fost puse 'azele Acreată o viziune de ansam'lu... elucidarea Aa fost elucidată Ailustrată Ademonstrată necesitatea... a fost autentificată teoreticAştiinţific... etc.
%ompon enta +. Eect ul acţiu nii şi al re(u ltatel or. în e+punerea pro'lemei ştiinţifice soluţionate se indică efectulA consecinţele acţiunii şi al rezultatelor implementate, aplicate, testate, validate, prin formulări de tipul:
= fapt care Aceea ce a contri'uit Aa condus la Aa determinat Aa generat avînd ca efect, ca urmare, rezultat ameliorarea... optimizarea... dezvoltarea... sporirea eficientizarea... completarea... perfecţionarea... confirmarea... scim'area... inovarea... remanierea... restructurarea... transformarea... reformarea... modelizarea... evidenţierea... clarificarea... precizarea. .. întregirea... etc. %omponenta -. %ontextul. în formularea care redă pro'lema ştiinţifică soluţionată se precizează conte+tulA circumstanţele Acondiţiile Aconfiguraţia Acîmpul de utilitate a rezultatelor o'ţinute, e+punerea respectivă avînd următoarea formulă: = în vederea aplicării Apentru aplicarea Aimplementarea Autilizarea ulterioară în... = pentru orientarea Aorientînd utilizarea Aaplicarea Avalorificarea lor în... = în vederea direcţionării Adirecţionînd procesul de ... = fapt care permite racordarea la... = pentru a asigura Aasigurînd teoretic Aaplicativ Apra+iologic aplicarea largă A mai largă Ape nou A inedită... = sta'ilind locul, impactul, valoarea, nivelul... = în vederea creării Acreînd 'aza teoretică Aaplicativă Ametodologică pentru promovarea... = a permis Apermiţînd evidenţierea, sta'ilirea, valorizarea...
1/. 0rin ce se deose-e ște articolul de sinte!ă de articolul de fond și care sînt componentele structurale ale unui articol știin țific" rticolul de sinte!ă prezintă un şir de contri'uţii su'stanţiale în domeniu, a'ord7nd critic şi comparativ lucrările autorilor la temă, av7nd un te+t, de regulă, voluminos (circa 2,B coli de autor) şi o 'i'liografie 'ogată (circa CD surse 'i'liografice). 6n asemenea articole se descriu rezultatele o'ţinute în domeniu prin utilizarea unui instrumentar analitic amplu, care permite evidenţierea aspectelor pozitive şi pro'lematice ale lucrărilor analizate. cest tip de articole
au rolul de a sensi'iliza comunitatea asupra unui su'iect actual, de multe ori controversat, prin lectura unei singure pu'licaţii, fără ca să ai'ă nevoie să studieze şi alte surse la temă. rticolul de fond este un articol care e+primă punctul de vedere al redacţiei unei pu'licaţii periodice (reviste ştiinţifice) asupra unei pro'leme ştiinţifice importante, de actualitate. rticolul %tiinific este o lucrare ştiinţifică pu'licată într&o revistă ştiinţifică, care prezintă reflecţii personale asupra unui su'iect, promov7nd at7t idei ale cercetătorilor în domeniu, c7t şi e+perienţa proprie.
•
•
făc7ndu&se conţinutul olumulreferinţele articoluluinecesare ştiinţificînvariază întrearticolului B&1D pagini. %u se recomandă ca un articol de volum mic sau mediu să ai'ă mai mulţi coautori, deoarece aportul lor la ela'orarea lucrării poate fi contestat. •
dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 2 de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. Formulai o definiie a o rdinii de drept nsam'lu de principii si norme uridice aplica'ile intr&un stat sau in relaţiile dintre state 0ezultat al reglementarii prin norme uridice a relaţiilor sociale ce se statornicesc intr&o societate intr&o anumita etapa de dezvoltare a acesteia, cu respectarea întocmai a dispoziţiilor cuprinse in actele normative in vigoare.
2. Care sunt notele generale ale idealismului gnoseologic" ote generale
1. /enaturarea raporturilor reale dintre cunoscător şi cunoscut 2. %eagă în unele cazuri însăşi e+istenţa o'iectului !. Fneori idealismul gnoseologic afirmă că nu este posi'ilă cunoaşterea lucrurilor. /dealismul subiecti# nu admite că e+istă o'iect în afara su'iectului şi consideră că o'iectul cunoaşterii este construit de însuşi omul care cunoaşte. 0eprezentant al acestei orientări a fost
#. Ce metode ale filo!ofiei contemporane putei numi" "etoda & este teoria în acţiune. P rin metodă se înţelege în general, un drum, o cale sau un procedeu de înfăptuire a unei acţiuni, de atingere a unui scop. 6nsăşi etimologia termenului vine din grecescul metodos care înseamnă drum, cale. 6n domeniul filosofiei, metoda este cale pe calea pe care o urmează g7ndirea în perpetua sa mişcare spre adevăr. 6n istoria filosofiei au fost propuse metode multiple şi diferite. cestea pot fi însă grupate în metode dialectice şi metai(ice. Jele dialectice propun înţelegerea realităţii ca fiind într&o continuă devenire, mişcare. /evenirea este determinată de însăşi tensiunile interioare ale realităţii. Prin metoda dialectică mişcarea este de fapt o automişcare şi nu o forţă imprimată din transcendent, din afara realităţii. "etafizica dimpotrivă propune înţelegerea realităţii într&un mod static, fragmentar, lipsit de posi'ilitatea aflării sursei mişcării în interiorul realităţii. /ialectica şi metafizica sunt două metode raţionale. ceasta este şi trăsătura ce defineşte filosofia spre deose'ire de religie. 0eligia ca şi filosofia se am'iţionează să ofere o imagine asupra realităţii. "etodele lor sunt însă diferite. 6n timp ce religia face apel la credinţă (afectivitate), filosofia se construieşte pe cale raţională. $. escriei o-iectivele tipurile %i strategiile de cercetare %tiinifică %ercetarea stiintiica este tipul de activitate care consta in procesul de colectare si analiza a datelor in scopul rezolvarii unei anumite pro'leme de cercetare.
Jercetarea fundamentala - vizeaza formularea de teorii, de principii de 'aza, are ca o'iectiv dezvoltarea cunosterii intr&un domeniu fara a se preocupa de implicatiile practice ale cunoasterii. Jercetare aplicata - vizeaza precizari asupra unei pro'leme in scopul unor aplicatii practice. /n unctie de strategia de cercetare avem doua mari categorii:
- e+perimentala si non&e+perimentala (e+&post) carora le se adauga un tip i'rid - strategia Kusi&e+perimentala. Fltimele doua sint specifice cercetarii in stiintele sociale. Jercetarea
e+perimentala - este proprie stiintelor naturii si stiintelor pure.
&. 3edai esena lucră rilor %tiinifico4metodice %i lucrărilor metodice care tratea!ă pro-lema de metodică didactica Lucrarea ştiinţifico&metodică tratează pro'leme de metodică, ca o ramură a didacticii generale, care se ocupă de studiul principiilor şi metodelor de predare Aînvăţare Aevaluare şi de pro'leme de metodologie, ca o ştiinţă generală despre metode, ca o totalitate de metode sau o cale după care se călăuzeşte cineva în realizarea unui scop. "etoda didactică este accesi'ilă cognitiv, fiind o'serva'ilă, vizi'ilă şi conceptualiza'ilă, cu o pronunţată tentă aplicativă, av7nd următoarele caracteristici: (a) este alcătuită dintr&o succesiune de operaţii (mintale şi practice) (') reprezintă o practică raţionalizată (c) este un anumit mod de a proceda (d) este un instrumentar de acţiune (proiectare, desfăşurare, realizare) a activităţii de predare Aînvăţare A evaluare în cadrul procesului de învăţăm7nt şi are următoarele funcţii: cognitivă (cunoaşterea ştiinţei, culturii umane) formativă (instructivă) instrumentală, de acţiune (operaţională) normativă (indică procedura). 1B.1. Lucrarea ştiinţifico&metodică indică cum pot fi transferate în acte de învăţare şi cunoaştere acţiunile proiectate prin aplicarea unor procedee didactice ordonate logic. /acă o lucrare a'ordează noţional sau conceptual un fenomen, fără a face referiri la instrumentele de acţiune şi modalităţile de aplicare a lor, aceasta nu poate fi considerată lucrare metodică. 1B.2. Lucrarea ştiinţifico&metodică prezintă, descrie: metode, procedee, strategii, tenologii, tenici, proceduri, metodologii etc. '. Ce reguli cu noa%tei în vede rea plagiatului" 6n cazul citatelor directe, adică atunci c7nd redaţi cuv7nt de cuv7nt cea ce a scris sau a spus o altă persoană va tre'ui să puneţi fragmentul între gilimele şi să specificaţi printr&o referinţă sursa citatului. 0egula de politeţe în ştiinţă este respectarea acestei recomandări ciar şi în cazul reproducerii fidele a e+presiilor, sintagmelor sau formulărilor compuse din cel puţin trei cuvinte. 0eformularea cu cuvinte proprii a unei e+primări sau a unui te+t ce aparţine altei persoane se numeşte parafrază. 0eferinţa cuvenită tre'uie adăugată şi în aceste cazuri. 0eformularea şiAsau rezumarea ideilor, opiniilor şi ciar a teoriilor mai detaliate ce aparţin altor autori este o practică frecventă la redactarea lucrărilor ştiinţifice. pecificarea sursei adăugarea referinţei - este o'ligatorie şi dacă se procedează astfel. ursele faptelor şiAsau a datelor - descrierea unor evenimente, cifre, ta'ele, statistici, grafice, figuri etc. - preluate din alte te+te tre'uie de asemenea precizată.
(. E5plicai rolul %i modalităile prescurtărilor în construcia lucră rii 6prescurtarea legislaiei pre!entarea jurisprudenei7. 6n redactarea te+telor ştiinţifice se folosesc anumite a'revieri consacrate, fără a le utiliza în să în e+ces. 0olul a'revierilor este de economisire a spaţiului tipografic şi de evitare a unor repetări inutile, de aceea se recomandă utilizarea lor astfel înc7t să nu devină dificilă citirea te+tului. 'revierile acceptate sunt cele ale sistemului metric şi cele provenite din lim'a latină.
). 8ntre temele de cercetare sociologică se înt9lnesc următoarele a-ordari: & metodologia cercetarii sociologice si analiza componentelor metodologiei si relatiile dintre acestea
& & & &
orientarile metodologice dominante din cercetarea sociologica, caracteristicile lor distincte si formele de manifestare ale fiecarei orientari comparatii intre diverse orientari particulare orientarea metodologica a unui studiu si caracteristicile metodologice care ii sunt specifice pro'a capacitatilor critice de analiza metodologica.
+. Ce înelegei %i cum poa te fi re!olvată pro-lema li-ertăii su-iectului cunoscător" M pro'lemă esenţială, pentru teoria cunoaşterii contemporane, care cade at7t su' incidenţa ştiinţei dreptului, c7t şi a filosofiei ştiinţei - problema libertăţii subiectului cunoscător . Mr, pro'lemele cu care se confruntă societăţile contemporane sunt un argument pentru a pune în discuţie pro'lemele provocate de activitatea omului ca su'iect al activităţii ştiinţifice (savant) şi ca mem'ru al societăţii naturii. @iindcă acţiunii dezvoltarea multiplelor ramuri ale p7nă ştiinţei reinterpretarea legăturii şidintre li'ertatea şi responsa'ilitate. /acă nuo'ligă demult principiul li'ertăţii a dominat activitatea ştiinţifică, atunci astăzi acest principiu este reg7ndit în conte+tul consecinţelor neunivoce ale dezvoltării ştiinţei. Pe l7ngă faptul că omul are li'ertatea de a acţiona, e+istă şi necesitatea unei responsa'ilităţi pentru rezultatele acţiunilor. %u este vor'a despre limitarea li'ertăţii su'iectului, ci mai degra'ă despre o conştientizare a faptelor, acţiunilor, deoarece în momentul în care avem drepturi e+istă şi o'ligaţii, şi avem li'ertatea de a alege fiind responsa'ili pentru alegerea făcută. Li'erul ar'itru implică e+istenţa a doi reglatori: morala şi dreptul, dintre care prima este internă su'iectului, iar a doua este un agent e+tern, dar am'ele au acelaşi scop - apărarea vieţii şi 'inelui comun.
1/. Ce tipuri de lucr ări %tiini fice e5istă " Lucrări de cercetare si interpretare 0ucrări în periodice ştiinţiice: nota; articolul; studiul; eseul.
Lucrări de critic (istorică, literară, ştiinţifică): recenzia descriptivă recenzia evaluativă. Lucrări de cercetare şi sinteze (su' formă de carte): manualul tratatul sinteza (locala, regionala, generala) & articol original; articol didactic; studiu de specialitate (pu'licat în revistă de specialitate). & re#istă de specialitate (pu'licaţie de articole ştiinţifice de specialitate sau lucrări ale unei Jonferinţe) re#istă de populari(are (pu'licaţie de articole de popularizare a informaţiilor şi cercetărilor ştiiinţifice) proceedings (pu'licaţie de articole ştiinţifice prezentate la o Jonferinţă) carte*monograie (pu'licaţie prin e+punerea unor teme din punct de vedere teoretic şi practic) te(ă de doctorat (lucrare ştiinţifică ce e+pune rezultatele unor cercetări într&o anumită temă pentru o'ţinerea titlului ştiinţific de /r. - P./.) lucrare de licenţă (lucrare ştiinţifică ce e+pune un studiu de specialitate într&o anumită temă pentru o'ţinerea diplomei de licenţă & licenţiat) $+istă o serie de modalităţi prin care informaţia provenită din cercetare poate fi comunicată. cestea pot fi împărţite în ! mari categorii: pu'licaţii academice lucrări studenţeşti şi pu'licaţii cu caracter tenic. Pu'licaţiile academice cuprind: articole de cercetare articole teoretice articole de prezentare prezentări la conferinţe cărţi monografii capitole din cărţi. Lucrările studenţeşti cuprind: eseul sau referatul lucrarea de cercetare lucrarea de licenţă teza de master teza de doctorat şi prezentările la conferinţele studenţeşti. Pu'licaţiile tenice cuprind: rapoarte de cercetare rapoarte tenice ale unor instituţii sau M%#&uri lucrarea de politici pu'lice raportul de evaluare
dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST # de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1.
Formulai o definiie a conceptului de ordine socială"
Mrdinea socială pe de o parte evocă succesiunea mai mult sau mai puţin regulată a unor evenimente, fenomene şi relaţii sociale, pe de altă parte vizează esenţa sistemului social şi politic al unei anumite societăţi, într&un anumit moment al istoriei sale.
2.
Efectuai o comparaie dintre anali!a %tiinei %i anali!a %tiinifică"
ț știin ică are mai multe o'iective: demonstrarea ș ș naliza unor 'une cunoa teri i stăpîniri a temei respective, precum și identificarea și verificarea între'ărilor din cercetare. Pe cînd, anali!a științei presupune cercetarea unui întreg, un fenomen e+amin7nd fiecare element în parte. stfel, analiza științică are o interpretare mai generală.
#.
C9nd devine necesară recurgerea la metodă"
/evine necesară recurgerea la metodă atunci c7nd se doreşte atingerea unuia sau mai multor o'iective privind cunoaşterea adevărului despre un fenomen prin folosirea unui ansam'lu de operaţii intelectuale (const7nd din principii, norme).
$.
Care este structura unei p ro-leme %tiinifice"
Pro'lema ț știin ifică areșo anumită structură ițca elemente structurale eviden iem: /ezideratul, ce constă în situa ția epistemică, pe care o urmăre ște a se realiza în viito r cel care formulează pro'lema - între'are Eaza va fi acea a pro'leme i care e+pune o'iectivul urmărit și afectat, în prezent, de interogație 0ăspunsul se constituie din acele enunțuri care dacă ar fi adevărate ar satisface cererea de informație prezentă în pro'lemă.
&. Cursul un iversitar %i Cur sul de lec ii. Ca racteri!ai păr ile co mune %i pr in ce se deose-esc. Fn curs universitar este o e+punere clară, sistematică de idei şi fapte concrete, organizate în sistem de conţinut, cu o tematică precisă. Fn curs universitar este un fenomen intelectual, care se remarcă prin corectitudinea e+punerii, prin noutate, prin 'ogăţia de informaţii. Jursul universitar se a+ează pe două aspecte principale: descoperirea şi însuşirea de cunoştinţe ştiinţifice şi de valori culturale, iar la 'aza formării stă conştiinţa intelectuală, av7nd ca reper respectul valorilor ştiinţifice şi culturale ale celor care învaţă. Jursul de lecţii este o lucrare ştiinţifico&metodică în care sunt e+puse fundamentele unei discipline conturate în direcţiile şi desciderile de cercetare. Jursul de lecţii se scrie într&un lim'a ştiinţific, accesi'il, corect, conţine un succint compartiment teoretic şi unul aplicativ, srcinal, proiectat asupra su'iectelor a'ordate, propun7ndu&se o nouă interpretare a lor.
'. Ce înelegei pri n afirmaia că ; prestaia acională a d reptului în cadrul si stemului social este mereu imperfectă dar perfecta-ilă %i cu efect po!itiv"”
/reptul urmăreşte o'iectivul de reglementare a sistemului social, însă în acest sens mereu e+istă lacune care tre'uie înlăturate, de aceea acest proces are un caracter imperfect, totuşi prin e+ercitarea funcţiilor sale dreptul are capacitatea de a promova efecte pozitive asupra vieţii sociale şi depăşirea lacunelor înt7mpinate.
(.
Care sunt etapele convenionale în de!voltarea %tiinei" 6n dezvoltarea ştiinţei pot fi evidenţiate c7teva etape convenţionale: 1. sec. < î.e.n.&; e.n., etapă ce este un răspuns la necesităţile practice ale societăţii 2. sec. ;&;<;, ce se caracterizează prin apariţia ramurii moderne e+perimentale a ştiinţelor naturii şi dezvoltarea ştiinţelor umaniste, perioadă ce coincide cu creşterea importanţei sociale a ştiinţei !. sec. ;;&p7nă în prezent, perioadă în care se scim'ă esenţial rolul social al ştiinţei, are loc accelerarea continuă a progresului ştiinţific, au loc modificări esenţiale la nivelul relaţiei ştiinţă-practică, ştiinţă-valori. Mr, încep7nd cu sec. ;;, ştiinţa se dezvoltă mai rapid dec7t tenica şi producţia.
). rgumentai ap ortul mar elui gî nditor < ugo =rotius în sis temati!area *er meneuticii juridice" Jonceptul lui Iugo #rotius despre interpretarea uridică reiese din lucrarea sa /espre dreptul la răz'oi şi pace?. I.#rotius introduce o reprezentare despre diferenţa sensurilor cuvintelor lato sensu şi stricto sensu, c7t şi necesitatea înţelegerii lor în dependenţă de conte+t. I.#rotius acordă o atenţie particulară pro'lemei delimitării sensului direct de cel indirect al cuvintelor şi, respectiv, sensului propriu de cel figurat. #raţie eforturilor lui I.#rotius, ermeneutica uridică do'7ndește calificativul de metodologie ştiinţifico&aplicativă şi devine, astfel, un domeniu o'ligatoriu al teoriei generale a dreptului, integr7ndu&se progresiv în sistemul de cunoaştere, predat studenţilor facultăţilor uridice.
+.
escriei formele documentării4învăării.
1) /ocumentarea 'i'liografică (livrescă), menită să asigure informarea şi cunoaşterea zestrei ştiinţifice, adică a cea ce au creat înaintaşii din toate timpurile, din ţară şi din afara ţării 2) /ocumentarea directă, menită să as igure informarea şi cu noaşterea fenomenului practic din zilele noastre calitatea acesteia asigură perspective de a contri'ui la corectarea, perfecţionarea şi creşterea zestrei teoretice a ştiinţei !) /ocumentarea realizată prin co nsultarea specialiştilor aceasta se po ate realiza în toa te etapele ela'orării temei, de la alegerea p7nă la înceierea ei.
1/. Caracteri!ai comunicările la conferine %tiinifice ca lucrări pre4 %i post consacrate a informaiei %tiinifice Jomunicarea la foruri ştiinţifice, inclusiv internaţionale (conferinţe, simpozioane, congrese consfătuiri, seminarii ştiinţifice, colocvii etc.), este o lucrare ştiinţifică, ce prezintă, într& un cerc de specialişti, contri'uţia personală într&o pro'lemă ştiinţifică o e+punere făcută în pu'lic asupra unei teme din domeniul ştiinţei, cu intenţia de a informa, care este pu'licată (ulterior sau anticipat) în formă scrisă. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST #.1 de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1.
efinii termenul d e m etodă.
"etoda este calea urmată spre a realiza ceva anume, miloc de a realiza anumite o'iective, activitatea ordonată a su'iectului su' orice formă. @uncţia de 'ază a metodei este organizarea interioară şi reglarea procesului de cunoaştere sau a modificărilor practice ale unui anumit o'iect.
2.
Ce pre!intă în sine cadrul pre!entării"
Jadrul prezentării presupune organizarea procesului de realizare a prezentării, prin selectarea ideilor şi a informaţiilor relevante înainte de a le aşterne pe 7rtie. $lementele importante pentru procesul organizării prezentării ţin de planul şi organizarea su'iectului, precum şi planul şi structura modului în care va fi organizat.
#.
Care sunt lu crările de p opulari!are a li teraturii %t iinifice"
Lucrările de popularizare a literaturii ştiinţifice sunt: eseurile ştiinţifice scrierile de popularizare notele de lectură, comentariile şi recenziile tezele de doctorat, de masterat şi lucrările de licenţă. $. Ce e ste % i cum s e redactea!ă i ntroducerea la te!ă"
&.
8n c e d omenii s e u tili!ea!ă me todele prospective"
'.
Ce teme de epistemologie particulară a-ordea!ă epistemologia juridică" Eepistemologia dreptului include un șir de pro'leme particulare, pe care <.Jraiovan le generalizează în următoarele: & 0elația socialitate&uridicitate
& & & & & &
0elațiaș cunoa tere ț ș comună&cunoa ș tere tiin ifică, ș cunoscut fiind faptul că cunoa terea uridică comună este prezumată ca fiind științifică tandardele pentru aprecierea gradului de știin țificitate în cadrul cunoa șterii uridice în care se operează cu opinii, puncte de vedere, teorii uridice, concepții doctrinare etc. ș cunoaț terii uridice, rela iileț dintre regim uridic, institu ie uridică, ordine Jonfigurațiile uridică, ramură de drept, su'ramură de drept pecificitatea cunoașterii uridice în cazul diferi ților agen ți sociali 0elațiile dintre șcunoa șțterea ș uridică tiin ifică ț i puterea socială în condi iile în care dreptul este și o e+presie normativă a puterii de stat tatutul epistemologic al unor entită ți, precum lacuna, prezum ția, fic țiunea etc.
(. >a -a!a ori cărei luc rări %t iinifice st au anumite pri ncipii p romovate în că de r etorica antică. Care sunt aceste principii" ristotel distinge ! tipuri de discurs: deli'erativ udiciar şi epidictic. ursele demersului persuasiv sunt: etos, logos şi patos. utorul "arcurs 3ullius Jicero menţiona despre B operaţiuni care tre'uie efectuate în ela'orarea unui te+t: invenţia, dispoziţia, elocuţia, memorai şi acţiunea.
).
escriei et apa do cumentării %t iinifice %i î nvăării în f a!a efe ctuării c ercetării.
/ocumentarea&învăţarea reprezintă o etapă în efectuarea cercetării. /ocumentarea&învăţarea poate conduce la săv7rşirea actului final de creaţie (iluminare). $a începe încă în prima fază prin consultarea resurselor, care oferă informaţii despre temă ciar înainte de alegerea acesteia în vederea formulării deciziei de alegere. /ocumentarea&ştiinţifică, desfăşurată pe întregul front al pro'lematicii menţionate, are loc însă după alegerea temei de cercetare.
+.
0rin ce se caracteri!ea!ă artele juridice %i care sunt categoriile"
rtele uridice sunt împărţite ! categorii: 1) rte generale, care nuînsunt specifice uriştilor, ci comune mai multor activităţi: arta de a făuri ipoteze, arta raţionamentului, arta de a vor'i, de a scrie, arta dialectică 2) rte uridice fundamentale (sau elementare): detectarea, formularea, interpretarea, ipoteza udiciară, dialectica, crearea normei !) rte uridice tipice şi comple+e: arta legiferării, arta administrării, arta de a udeca şi arta urisconsultului.
1/.
E5plicai utili!area %i înelesul următorilor termeni în cadrul referinelor din te5t:
pud - se foloseşte în cadrul unei citări indirecte
dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST $ de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1.
escriei din punct de vedere etimologic termenul de normă
/in punct de vedere etimologic, termenul de normă provine din cuvîntul grecesc nomos?, semnific7nd ordinea, iniţial, cuvîntul semnifica o anumită acţiune naturală sau supranaturală incluzînd sensul de autoritate, o'icei sau regulă (e+. La $scil a avea puterea de a face ceva*). %oţiunea de nomos* provine, şi de la zeiţa ;emesis, care in mitologia greacă avea rolul de a reglementa respectarea împărţirii lumii între zei. ceastă noţiune este opusă celei de pNsis*, de srcine indică, care ulterior, începind din secolul al &lea, va desemna ordinea naturii*, deose'ită de ordinea umanului desemnată de nomos*.
2.
Care sunt notele g enerale ale ma terialismului gnoseologic" ote generale
a. Jonsideră e+istenţa o'iectivă a lumii lumea e+istă în afară şi independent de conştiinţă '. dmite că lumea este cognosci'ilă şi cunoaşterea este posi'ilă c. Junoaşterea apare ca proces de reflectare perfecti'ilă a lumii în conştinţă.
#.
Care este esena *ermeneuticii juridice " Iermeneutica (din lim'a greaca OQ RSTU& a interpreta, a tălmăci) reprezintă în filozofie metodologia interpretării şi înţelegerii unor te+te. 6n prezent se vor'eşte şi despre o ermeneutică a urisprudenţei, fiind înţeleasă ca metodologie a interpretării normelor uridice.
$.
escriei etapele cercetării %tiinifice în fa!a efectuării cercetării. Cercetarea %tiinifică propriu4!isă. $ste cea mai comple+ă etapă a cercetării ştiinţifice. $a include mai multe su' etape, după cum urmează: & &
analiza critică a lucrărilor de specialitate ela'orarea şi formularea ipotezelor de lucru
&
o'servarea şi analiza atentă a realităţii (uridice, economice etc.)
&
e+perimentul şi verificarea ipotezelor
&
formularea şi fundamentarea concluziilor.
a) /escrierea&este nivelul superficial al cercetării şi urmează fazei documentării ') Jlasificarea datelor&se realizează prin categorisire sau clasificare şi utilizează conceptul de categorie (clasă de o'iecte sau fiinţe care reprezintă caracteristici comune şi permite compararea cu alte clase care au propriile caracteristici) c) $+plicarea&corespunde funcţiei e+plicative şi vizează clarificarea naturii şi cauzelor o'iectului de studiu.
&.
Care este %i ce conine structura unui referat de recen!ie" 0ecenzie (/efiniţie): Prezentare succintă a unei lucrări ştiinţifice cu comentarii şi aprecieri critice (/$;, 1VVC, ediţia a <<&a) Structura unei recen!ii 1. 1arte introducti#a: & prezentare succinta a cărţii - locul, data, conte+tul apariţiei lucrării si date tenice despre carte (autor, titlu, gen, editura, număr de pagini, structura lucrării, prefaţa) & importanta temei a'ordate, a domeniului sau ramurii ştiinţifice & locul pe care îl ocupa lucrarea respectiva in cadrul disciplinei din care fa ce parte, in care se încadrează sau la care face referire directa & actualitatea pro'lemelor prezentate in material & comparaţie cu alte lucrări pe aceeaşi tema (autotone si străine) si comparaţie cu alte lucrări scrise de acelaşi autor. 2. 2e(umat indicati# - descrierea materialului - prezentarea ideilor principale care reies din te+t - menţionarea c7torva citate reprezentative 3. 'nali(a 34O5 a cărţii -- evidenţierea punctelor forteşisiaaameninţărilor celor deficitare prezentarea oportunităţilor
4. 6udecăţi de #aloare 5. %aracteri(ări de orma si ond - oportunitate - actualitate - srcinalitate ( evidenţierea unicităţii conţinutului operei si motivarea titlului ) 7. %onclu(ii
- rezumarea ideilor emise si evaluări - propuneri personale cu privire la noi moduri de a'ordare
'. Cine încalcă ordinea de drept prin ce fa pte %i care s9 nt sanciunele" Caracteri!ai tipurile de sanciuni. Mrdinea de drept poate fi incalacata de catre su'iectii de drept, respectiv pesoanele fizice si persoanele uridice prin fapte preudicia'ile, care se e+prima prin actiuni sau omisiuni (inactiuni). stfel de fapte sunt penalizate. Sancțiunea (latină sanctio) este o pedeapsă finală, măsură represivă pentru încălcarea unei legi sau ordin. ancţiunea este partea normei uridice care sta'ileşte consecinţele ce decurg din nerespectarea dispoziţiei normei respective în împreurările sta'ilite de ipoteza ei, precum şi eventualele măsuri pe care autorităţile competente le pot lua împotriva su'iectului de drept care a încălcat norma. 6n funcţie de gradul lor de determinare, sancţiunile se clasifică în : & sancţiuni absolut determinate, formulate printr&o e+primare a unei întinderi fi+e şi deci care nu pot fi modificate de către autorităţile care le aplică
& sancţiuni relati# determinate , c7nd în norma de drept sunt prevăzute numai limitele de determinare ulterioară a sancţiunii, întinderea acesteia variind între un minim şi un ma+im & sancţiuni alternati#e, care conferă autorităţii ce le aplică posi'ilitatea de a alege, de a opta între două sancţiuni diferite. $ste vor'a în principal de cazurile în care legea penală prevede pedeapsă cu amendă sau pedeapsă privativă de li'ertate (încisoare) & sancţiuni cumulati#e, atunci c7nd în normă se prevede posi'ilitatea aplicării a două sau mai multe sancţiuni pentru aceeaşi faptă.
(. Care este rolul teoriei generale a dreptului in de!valuirea cunoasterii in drept"
cauză (J) este una necesară şi a'solută, astfel că, atunci cînd este dată condiţia J, efectul $ se produce în mod necesar şi invaria'il. "ialectica & doctrina cele mai Legile generale ale rela iilor ț iș sta'ilirea, țș cuno știn e, precum ț i 'azat pe învă ăturile acestei metode de dezvoltarea de viaș ță i de g7ndire și de ac țiune. /ialectica a termenului este utili zat în sensul de reflectare a legilor universale ale mișcării și dezvoltare realitatea o'iectivă. /ialectica conceptului folosit în trei valori: 1) 6n conformitate cu dialectica în țeles set de o'iective dialectice legi, procese, ac țiuni în mod independent de constiinta umana din lume. ceastă dialectică a naturii, dialecticii societate, g7ndire dialectică, luată ca latura o'iectivă a g7ndirii proces. ceasta este o realitate o'iectivă.
2) dialectica su'iective, g7ndire dialectică. $ste o reflectare a o'iectiv dialectică a conștiinței !) /octrina filosofică a sau teoria dialectică a dialecticii. cts ca o reflectare a unei reflecție. $ste numit doctrina dialecticii, teoria dialectică.
+. E5plicarea fenomenului juridic ca etap a a metodologiei de ce rcetare stiintifica $+plicarea fenomenului uridic (etapa a <<<&a) este cea mai comple+a etapa a metodologiei de cercetare stiintifica. $a este alcatuita din doua momente importante: • •
formularea ipotezei sau momentul constructiv creativ verificarea ipotezei sau momentul critic&valorizator.
m'ele momente ale oe+plicarii fenomenului graviteaza urul ipotezei. @ormularea ipotezei este operatiune comple+a,uridic alcatuita din maiînmulte operatiuni importante.
testarea trainiciei relatiilor dintre si P. Ce repre!inta articolul stiintific si care sunt partile lui caracteristice " 10. rticolul stiintific este o forma conventionala de prezentare a rezultatelor unei cercetari stiintifice in scopul comunicarii acestora catre comunitatea stiintifica interesata.
Titlul lucrarii stiintifice este, precis, clar si scurt definit, menit sa&i atraga atentia cititorului asupra celei mai importante si noi ideidupa aceleasi criterii se formuleaza si su'titlurile, dar si titlurile de parti, capitole, sectiuni, paragrafe. ?ntroducerea consta in enuntarea o'iectivelor urmarite, definirea cadrului general de studiu sau a pro'lemei, relevarea rezultatelor o'tinute de autor fata de alti cercetatori, mentionarea limitelor studiului intreprins. Structura articolului stiintific se tine seama de urmatoarele criterii: & dimensiunea lucrarii stiintifice & comple+itatea cercetarii stiintifice
este pro'lema de 'aza a ela'orarii articolului , de regula
& natura pro'lemelor cercetate & o'iectivele urmarite de cercetator & cerintele 'eneficiarilor,daca e+ista & fiecare su'diviziune a lucrarii sa a'ordeze o pro'lema sau un grup de pro'leme distincte, care se delimiteaza prin continut de celelalte succesiunea su'diviziunilor sa corespunda cone+iunilor logice ale pro'lematicii cercetate & su'diviziunile lucrarilor de proportii mai reduse sunt: capitole, paragrafe si su'paragrafe. 8etodologia si instrumentele de in#estigatie utili(ate sunt descrise cu precizie, argumentandu&se gradul de adecvare la fenomenul utilizat. %ontributiile proprii ale autorului cercetarii . /e regula acestea sunt prezentate pe larg si cu claritate pentru ca cititorul sa le inteleaga si sa le confrunte cu cele ale altor autori, putand astfel discerne gradul de srcinalitate si importanta ale lucrarii . /deile de ba(a ale lucrarii se reliefeaza prin proportiile unor a'ordari, prin cercetarea sistematica, pas cu pas, a unor idei si teze, prin intermediul titlurilor portilor, capitolelor, sectiunilor, paragrafelor si su'paragrafelor. /lustrarile graice se utilizeaza frecvent, pentru a reda mai sintetic si pregnant o corelatie, o teza, o idee. 5abelele sunt un instrument frecvent utilizat pentru a reda date 'rute sau prelucrate, calcule care ilustreaza fenomenul supus analizei. %itatele sunt e+trase *mot a mot* ale unor ideii importante, din lucrarile studiate, folosite in vederea sustinerii sau com'aterii unui punct de vederedescoperit in literatura studiata . 'nexele apar numai in anumite cazuri si sunt destinate includerii in lucrare a unor date si informatii mai largi decat cele care au fost utilizate in te+t. 5rimiterile bibliograice se utilizeaza atat cand s&au e+tras idei su' forma de citate, cat si atunci cand nu s&au mai facut astfel de citari ci pur si simplu su' forma unei referinte.ceste referinte 'i'liografice se fac: in su'solul paginii la sfarsitul partilor sau capitolelor la sfarsitul lucrarii. Prezentarea rezultatelor srcinale ale lucrarii si contri'utiile proprii ale autorului tre'uie sa fie dine definite si sa se distinga si in general este 'ine sa ai'a proportiile cele mai mari.Fnele contri'utii pot fi prezentate ciar intr&o ane+a cand sunt in volum mare. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST & de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. efiniti conceptul de epistemologie Epistemologia este teoria cunoașterii știin țifice. $ste o ramură a filozofiei care se ocupă cu ș ș ț șcunoa terii de tip tiin ific. $pistemologia srcinile, natura iș scopurile, metodele i miloacele are la 'ază două între'ări: Je este cunoa ț șșterea tiin ificăX Jum seșpoate realiza cunoa terea științificăX 2. upa redactarea unui articol stiintific se impun e o autoevaluare riguroasa din partea autorului. >a ce intre-ari tre-uie sa caute raspuns autorul " utorul îsi apreciaza propria munca stiintifica prin compararea rezultatului o'tinut cu o'iectivele propuse dar si prin compararea rezultatelor proprii cu rezultatele o'tinute de alti cercetatori care au a'ordat teme similare sau complementare. 6n cadrul grupei sau ecipei de lucru, fiecare mem'ru ar tre'ui sa poata sa&si determine contri'utia în ansam'lul rezultatelor generale o'tinute si sa&si fi+eze pozitia într&o eventuala ierarie. utoevaluarea rezultatului presupune si o identificare a punctelor sla'e (sau ciar necuprinse în tema de cercetare sau în proiectul practic realizat). 0ezultatele finale sunt evaluate si de profesori (în principal de profesorul îndrumator al proiectului), colegi, personal de specialitate din domeniul ales, comunitatea stiintifica.
#. Ce teme de epistemologie generala a-ordea!a pro-lematica epistemologiei juridice " $pistemologia uridica a'ordeaza pro'leme de natura gnoseologica in stiintele uridice. /reptul ca stiinta despre societate cerceteaza acea parte a realitatii sociale aflata su' semnul uridicitatii. nsam'lul teoriilor si ipotezelor despre intregul organic, dar si despre elementele componente ale dreptului, privit ca sistem, vizeaza lumea dreptului.formata din componente ideologice, relationale si institutionale, conditionate social&istoric. tatulul epistemic al stiintelor uridice este e+primat prin dimensiunea evaluativa si descriptiva a cunoasterii uridice sistematice.
$. 0e plan mondial cercetarile de i nformatica juridica au fost orientate in mai mu lte directii. Care sunt ele " Pe plan mondial cercetarile de informatica uridica au fost orientate in urmatoarele directii: Y $la'orarea si sistematizarea legislatiei Y $videnta legislativa Y $videnta deciziilor de practica udecatoreasca (a precedentelor udecatoresti)
Y tocarea si sistematizarea informatiei uridice Y $vidente criminologice etc.
&. Enumerati programele speciale care depistea!a plagiatul. cestea programe sunt în număr destul de mare, însă, maoritatea dintre ele pot fi aciziţionate contracost. oi enumera c7teva dintre acestea, cele mai importante, în opinia mea: • oftZare&uri considerate cele mai 'une (He'er&Hulff, 2DD5) •
istemul olandez $porus - este un sistem plătit, destul de scump dar folosit de maoritatea universităților din țările nordice. ($porus, 2D11) istemul antiplagiat $porus ( sursa: ttps:AAZZZ.eporus.comAenAome)
•
istemul suedez Fr[und, ttp:AAZZZ.ur[und.comAintAenA
•
JopNscape Premium, oferit de #oogle. Jostă uma i B cen ți pentru o verificare. ttp:AAZZZ.copNscape.comAsignup.ppXpro\1 〉 istemul german PlagZare, ttp:AAZZZ.plagaZare.comA
•
JopNscape free, versiune gratuită oferită de #oogle. ici e+istă o limitare privind verificarea a 1D documente pe lună. 0ezultatele sunt rapide și calitatea medie.
• •
ttp:AAZZZ.copNscape.comA iper iper este un softZare antiplagiat, gratuit care se descarcă de pe internet.
•
3e antiplagiarism scanner, ttp:AAZZZ.scanmNessaN.comA
'. ?n -a!a caror intre-ari s4au format cele dou a clase de ori entari metodologice: materialismul gnoseologic si idealismul gnoseologic. Fundamentul din care derivă teoriile filozofice ale cunoaşterii este răspunsul dat primei între'ări a pro'lemei fundamentale a filozofiei: care este raportul între materie şi spirit ( conştiinţă)X La acest factor la derivării concepţiiilor asupra cunoaşterii se mai adaugă şi răspunsul la cea de a doua între'are a pro'lemei fundamentale anume dacă lumea poate sau nu poate fi cunoscută. "aterialismul gnoseologic 1. Jonsideră e+istenţa o'iectivă a lumii lumea e+istă în afară şi independent de conştiinţă 2. dmite că lumea este cognosci'ilă şi cunoaşterea este posi'ilă !. Junoaşterea apare ca proces de reflectare perfecti'ilă a lumii în conştinţă.
(. Ce cunoasteti despre te*nica juridica" Prin tenica uridica se intelege ansam'lul normelor al procedeelor si si regulilor care im'inate cu o anumita maiestrie personala, sunt aplicate in vederea e+ecutari unei operatii, sau lucrari in practica unei profesii oarecare. 3enica uridica are srcina de a gasi miloacele optime, pentru a transpune in drept, norme uridice vointa de stat careia conducerea politica vrea sa&i dea
forta uridica si sa o ridice la rang de lege. M prima sarcina in determinarea conceptului este sa se sta'ileasca corelatia ei cu stiinta uridica.
). Ce intelegeti prin aparatul analitic al unei lucrari " ?n ce co nsta meniul lui si care sunt pricipalele reguli de citare " paratul critic al unei lucrari reprezintă totalitatea notelor lămuritoare introduse la editarea unui te+t, cu scopul de a permite controlul modului în care a fost alcătuită lucrarea respectivă. cestea se pot folosi în următoarele situații: • • • • • • • •
pentru indicarea surselor citatelor pentru alte indicații 'i'liografice de întărire, privind un anumit aspect din lucrare pentru a face trimiteri interne și e+terne pentru a introduce un citat de întărire în legătură cu o anumită idee relevată în lucrare pentru a da amploare afirmațiilor din te+t pentru a corecta unele afirmații pentru a traduce un citat din te+t, care era esențial să fie dat într&o lim'ă străină pentru a reda sursele din care s&au e+tras anumite idei
Jontinutul aparatului critic (tenic, stiintific) este comple+. $l face parte integrantadin lucrare. 6n mod normalcritic este atasat la sf7rsitul manuscrisului, pe pagini separate. $lementele aparatului paratul critic (tenic, stiintific) cuprinde mai multe parti: referinte, citate prescurtari 'i'liografice, tenice, personale 'i'liografie ilustratiindici. Jitarea în te+t se face indic7nd între paranteze, după caz, autorul (autorii), anul apariţiei lucrării citate şi, c7nd este necesar, paginile unde se regăseşte te+tul la care se face referire în lucrarea citată. @ormatul general ale citării în te+t este: (%umele de familie pentru autor sau autori, anul pu'licării, pagina sau paginile citate) Jazuri particulare J7nd se face referire în te+t numai la o idee parafrazată sau se citează între gilimele un fragment de te+t al unui autor (unor autori), at7t autorul (autorii) c7t şi anul lucrării citate se trec între paranteze, separate prin virgulă. $+emplu: 3estele neparametrice sunt utilizate într&o mai mică măsură dec7t testele parametrice (Popescu, 2DDV). J7nd în te+t se face referire directă în te+t la autorulAautorii unei idei sau unei citări între gilimele, se va trece în paranteză doar anul de apariţie a lucrării citate sau, dacă şi anul este trecut în te+t, atunci nu se va mai face nicio menţiune despre lucrarea citată între paranteze. J7nd unul dintre autorii citaţi are acelaşi nume de familie cu un alt autor citat, atunci între paranteze se va trece nu doar numele de familie al acelor autori, ci şi prenumele lor în faţa numelui lor de familie sau iniţiala sa, urm7nd ca în lista de referinţe acest prenume să fie trecut între paranteze drepte după iniţiala sa, dacă s&a specificat în te+t prenumele întreg. 6n cazul mai multor autori ai aceleiaşi lucrări, numele lor va fi separat prin virgulă şi de semnul ]? pentru a separa ultimii doi autori. J7nd lucrarea citată are mai mult de doi autori, dar nu mai mult de cinci, la prima citare vor fi menţionaţi toţi autorii, dar la următoarele citări se va indica doar primul dintre ei şi se va adăuga menţiunea et al.?. /acă două sau mai multe lucrări citate au apărut în acelaşi an şi au mai mulţi autori şi cel puţin primul autor în comun sau şi o parte din cei care urmează, la a doua citare a acestora se vor trece
autorii în ordinea în care apar p7nă la primul care nu este comun şi apoi se va adăuga menţiunea et al.? pentru restul autorilor. J7nd o lucrare citată este considerată a avea o importanţă particulară pentru o idee citată comparativ cu alte lucrări citate în care se regăseşte aceeaşi idee , se poate evidenţia acest lucru prin citarea sa pe primul loc, indiferent de locul său în lista 'i'liografică în raport cu restul lucrărilor citate, iar restul lucrărilor vor fi trecute apoi în ordinea din lista 'i'liografică după adăugarea menţiunii: a se vedea şi?.
+. Care este str uctura cu prinsului un ei lucr ari" JFP0<%FL lucrării tre'uie să parcurgă diferitele aspecte ale tematicii alese. Lucrarea tre'uie să se raporteze la o tematică 'ine precizată, ea av7nd un o'iect de studiu 'ine delimitat. Prin urmare, este de aşteptat ca lucrarea să nu propună o e+punere cu multe capitole şi su'capitole. tructura de secţiuni pe care o propunem pentru Japitolele din Juprins pot urma un parcurs concentric, încep7nd de la cestiunile generale, apoi intr7nd într&o pro'lematică din ce în ce mai specifică. lteori, capitolele se succed linear, fiecare trat7nd un aspect diferit al pro'lematicii în acest caz, e nevoie de un capitol de sinteză, care să e+plice sau să comenteze legăturile dintre diferitele aspecte prezentate pe r7nd. "ateria e+pusă în cuprinsul lucrării provine at7t din documentarea asupra temei, c7t şi din analiza sau comentariile independente ale studentului. Lucrarea va avea cel puţin un capitol de analiză, de interpretare sau de comentariu srcinal, rod al reflecţiei personale a studentului, mo'ilizată su' îndrumarea coordonatorului ştiinţific. Lucrarea tre'uie să analizeze un anumit fapt de lim'ă, de cultură, de civilizaţie, de istorie literară sau de teorie a literaturii.
1/. Caracteri!ati ,otele de curs =*idul Enciclopediile si ictionarele ca lucrare stiintifica de consacrare ,otele de curs : %otele (suportul) de curs este o lucrare didactică de proiectare, în viziune proprie, a unor unităţi de învăţare şi a activităţii didactice (de formare), prezent7nd componentele principale ale procesului educaţional într&o succesiune logică de conţinut şi metodologie. $lementele componente ale demersului educaţional se constituie din: tema a'ordată preliminarii (se descrie domeniul, actualitatea şi raţionalitatea temei) scopul activităţii instructive Aformative o'iective şi finalităţi de referinţă ale activităţii metodologiaA strategii Atenologii aplicate unităţile de conţinut şi activităţile practice (sarcini, pro'e, e+erciţii, ce încuraează refle+iv, fle+i'il, imaginativ, creativ su'iectul care învaţă) modalităţi de evaluare. olumul unui suport de curs Ade lecţii este în limita de BD&CD pagini. =*idul : #idul (recomandările, indicaţiile) metodic Ametodologic conţine pro'leme de metodică sau de metodologie, indicaţii de orientare într&un proces, într&o activitate, într&o acţiune. Jonţinutul de 'ază al gidului este repartizat în părţi, capitole, paragrafe, su'paragrafe, înglo'7nd şi diverse note e+plicative, indicaţii, pro'e, imagini etc., fiind scris într&un lim'a accesi'il, corect ştiinţific. legerea su'iectului gidului metodologic se face în funcţie de necesităţile depistate printr&un sonda şi, de asemenea, în funcţie de interesele investigaţionale ale autorului (autorilor) icionarul: Mperă le+icografic ă cuprinz7nd cuvintele într&o unei lim'i, ale ăunui dialect, unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate anumit ordine (deale o'icei alfa'etică) e+plicate în aceea şi lim' ă sau traduse într&o lim' ă străină. Enciclopedia: 3ip de lucrare le+icografică de proporţii diferite care tratează sistematic termeni de 'ază (nume comune şi proprii), notiuni din toate domeniile sau dintr&un anumit domeniu de cunoştiţe, fie în ordine alfa'etică, fie pe pro'leme sau pe ramuri (/$;). dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST ' de evaluare la disciplîna ”Metodologia cercetării juridice” 1. Ce %tiină este Scientometria %i care este scopul ei" țș ț cientometria este studiul măsurării și analizei tiin ei, aștenologiei i înova iei . Pro'lemele maore de cercetare înclud măsurarea impactului, seturi de articole de referînță pentru a învestiga impactul urnalelor, a în țelege citările țș tiîn ifice, maparea ț ș domeniilor tiîn ifice i producerea îndicatorilor pentru a fi utiliza ți în conte+te de politici și management. 6n practică, e+istă o diferență semnificativă între scientometrie ș ț ș i alte dom enii tiîn ifice precum 'i'liometria, ș sistemele înforma ționale,șț tiîn a ț înforma iei .a. copul scientometriei este evaluarea performanţelor ştiînţifice prîn factorul de impact în demonstrarea frecvenţei cu care sunt reproduse articolele ştiînţifice.
2. escrieți fiecare țdin păr ile succesițve șale articolului tiin ific. 3e!umat sunt prezentate pe scurt formatul cu referiri asupra conţînutului secţiunilor unui& articol, sfaturi pentru pregătirea unor ştiînţific, ta'ele şi figuri eficiente şi c7teva elemente de stil. 0lanificarea studiului %i documentarea & crierea unui articol de calitate începe odată cu planificarea studiului. ceastă a'ordare îl forţează pe autor să îşi organizeze ideile şi să descopere elementele pe care nu le înţelege încă. legerea urnalului în care să fie pu'licată lucrarea Titlul & Jel mai 'un moment pentru formularea unui titlu este atunci c7nd articolul este termînat. stfel, titlul va reflecta cu acurateţe conţînutul şi ideea prîncipală a articolului. Structura unui articol & @ormatul ştiînţific are o structură rigidă, rezultată dîn nevoia de a comunica eficient şi unitar descoperiri ştiînţifice către un număr. utorii & 6n lista autorilor tre'uie încluşi toţi cei care au contri'uit su'stanţial la realizarea studiului, ciar dacă articolul a fost scris de o sîngură persoană. Mrdînea autorilor tre'uie decisă de comun acord de către toţi coautorii. 3e!umatul & rezumatul este o condensare a conţînutului întregului articol în 1BD&2BD cuvînte care îndică natura şi scopul studiului şi poate fi folosit de către serviciile de înde+are. @ormularea acestuia tre'uie să îl facă o unitate de sîne stătătoare care poate fi înţeleasă fără autorul restului articolului, întruc7t rezumat ele pot fi pu'licate în colecţii sau pot fi încluse în 'aze de date centralizatoare de rezumate. ?ntroducerea & @uncţia întroducerii este de a prezenta pro'lema de rezolvat şi contri'uţia autorului. Seciunea de materiale %i metode & 6n secţiunea materiale şi metode descrieţi modul în care aţi efectuat studiul. Mrganizaţi prezentarea în aşa fel înc7t cititorul să poată înţelege cursul logic al e+perimentelor. /e multe ori, ordînea cronologică este cea mai simplă şi clară. 3e!ultatele & Prezentaţi numai rezultatele relevante, o'iectiv, fără înterpretare, într&o ordîne logică: fie pe cele mai importante la început, fie pornînd de la simplu la comple+, fie în ordîne cronologică.
iscuiile & copul /iscuţiilor este de a înterpreta şi compara rezultatele. 3re'uie su'lîniată importanţa 'iologică a rezultatelor şi relaţia lor cu ipoteza îniţială, fie că o susţîn, fie că o contrazic. dresarea mulumirilor & 6n această secţiune se pot adresa mulţumiri pentru persoane şi organizaţii şi pentru fînanţare. @i-liografia & 3re'uie să menţionaţi un alt autor de c7te ori faceţi referiri la metodele, rezultatele sau concluziile lui în articolul dumneavoastră. ne5e & ne+ele conţîn înformaţii care nu sunt esenţiale pentru înţelegerea articolului, dar care pot fi utile cititorilor specializaţi. #. Ce sugestii metodologice oferă nivelul normativităii sociale cercetătorului în materie juridică referitoare la proiectarea %i reali!area cercetării" ,umii sugestiile. /upă ce am încercat sa ilustram desigur partial și încomplet comple+itatea sîntagmei știința 9uridica să ne oprim, în continuare asupra unei relații fundamentale. cercetător = tema de cercetare, e+aminînd procesualitatea acesteia orientata spre ela'orarea unei lucrari știînțifice implicatiile metodologice ale acestui demers, aspectele sale specifice în domeniul uridic.
$. Care este esena metodei sistemice de cercetare juridică" Metoda sistematică const ă în lămurirea sensului unei nor me undice, a acestui te+t normativ, prîn coro'orarea acestei norme sau a acestu i te+t cu alte dispozi iiț normative, apartînînd aceleiași înstitu ții uridice sau ramuri de drept. Fneori înter pretarea sistematica reclama sta'ilirea ciar a unor legaturi dîntre te+te normative apartînînd unor ramuri de drept diferite. %ecesitatea aplicarii procedeelor sistematice de înterpretare decurge dîn legatura îndisolu'ila, sistemica dîntre elementele componente ale dreptului dîntr&un stat care, nu constituie ^ simpla însum are de no rme, ci ^ uni tate alcat uit a dî n par ti înterdependente. &. Caracteri!ați statutul epistemic al știîn țelor juridice. tatutul epistemic (ştiinţific) al ştiînţelor uridice este e+primat prîn dimensiunea evaluativă şi descriptivă a cunoaşterii uridice sistematice. M'iectul ştiînţelor uridice nu e+istă prîn el însuşi, ci reprezîntă activitatea ca atare a oamenilor care studiază societatea.
'. Formulai o-iectivele anali!ei studiilor %tiînifi ce ca etapă în fa! a pregătirii cerce tării %i care este importana acestei etape" Pregatirea cercetarii, care înclude trei etape: 1. legerea temei de cercetare (pro'lematizarea sau perceperea pro'lemei) 2. naliza studiilor știîn țifice prîncipale !. /esignul studiului. ț știîn ifice este ^ etapa e+trem de importanta ș ț în orice lucrare tiîn ifica i la orice naliza studiilor nivel. Pentru a înțelege ce se întimpla cu adevarat în domeniul propus de noi este 'ine sa vedem care este relevanta pro'lemei (este ^ pro'lema cu idevarat importantaX), cum a mai fost a'ordata pro'lema, ce e+plicatii au fost avansate, ce concepte si varia'ile au fost folosite în alte studii, ce metode și ce înstrumente e+ista, ce rezultate au fost o'tînute. ceasta cercetare a studiilor 'i'liografice poate fi orientată spre anumite rezultate o'tînute pîna la efectuarea studiului spre metodele de cercetare, spre noi teorii sau spre aplicatii practice.
(. utorii france!i 3. 0into %i M. =raAi t! ident ifică iposta !e speci fice e5pr imate prîn termeni ca: legalitate legitimitate efectivitate validitate. $+plicaţi fiecare din aceşti termeni. Pro'lematica validita ții uridice este semnificativa, ț ș specifice ș ț credem, în privînța acestor rela ii, a aspectelor dar i întegratoare i care poate con ine
numeroase sugestii metodologice pentru orientarea cercetarii în drept. 6n acest sens, încercam sa prezentam succint citeva semnificații conceptual a'ordate pe larg în literatura de specialitate. ?. cceptiunile primare ale termenului de validitate desemneaza: a. 0ecunoașterea îndeplînirii unor condiții de fond și formă -. e+istenta unui act uridic și conformitatea sa cu ^ norma legala c. apt pentru ^ anumita activitate, ș.a. ??. Legalitatea consta în con form itatea normei sau actului uridic cu normele superioare care sta'ilesc conditiile de procedura pentru emiterea norme&lor ???. Legitimitatea desemneaza conformarea normelor uridice la e+igente valorice ?B. $fectivitatea desemneaza producerea efectelor prescriptiilor normelor uridice, în& fluentarea comportamentelor destînatarilor normelor uridice, conformitatea (parti&ala și relativa) între norme si comportamente.
). ,umii pri ncipiile log icii. 6n logica generală au fost formulate patru legi fundamentale ale raţionării, numite principii, a căror respectare determînă corectitudînea şi certitudînea g7ndirii: 1. 2. !. 4.
principiul identităţii principiul noncontradicţiei principiul terţului e+clus principiul raţiunii suficiente.
+. Care sînt caracteristicile unui tratat și manual și care sînt deose-irile dîntre aceste două lucrări știînțifice de consacrare" 3ratatul a'ordeaza unitar și coerent cele mai importante concluzii, prîncipii, teorii formulate în limitele unei știîn_e, precum și metodele de învestigate. Mglîndește starea de dezvoltare a unei teorii știîn_ificeș sau a unei tiînte. ș$ste destînatșpu'licarii i confîne citeva volume i mai multe mii de pagîni. "anualul (se înrud e ște cu tratatul) prezînta cuno ștîntele, tezele, concluziile, prîncipiile, teoriile unei știîn`e în mod sistematic și în conformitate cu prîncipiile didactice destînate formarii profesionale a specialiștilor. "anualul este ^ lucrare cu caracter didactic, cuprînzînd notiunile fundamenta&le dîntr&un anumit domeniu teoretic sau practic, este ^ carte ce contîne: a) $lementele fundamentale ale unei știîn`e (disciplîne), utilizata, de o'icei în sistemul de învatamînt ')
1/. Care sunt trăsăturile de -a!ă ale epistemologiei" Epistemologia este teoria cunoașterii științifice. $ste o ramură a filozofiei care se ocupă cu srcinile, natura iș scopurile, metodele ș i miloacele ș ț șcunoa terii de tip tiin ific. $pistemologia are la 'ază două între'ări: bJe este cunoa șterea știin țificăX bJum se poate realiza cunoa șterea știin țificăX Epistemologia are urmatoarele trasaturi:
be îndepărtează de cunoașterea comună și de 'unul sim ț. b/escompune automatismele mentale generate de e+perienta cotidiană. b"atematizare. bFtilizarea metodelor speciale: modelarea, a+iomatizarea, formalizarea etc. ș ț tin e cel pu in verifica'ile dacă nu verificate. bM'ține ca produse,ț cuno
dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST ( de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. Ce defini ții alșe țtiin ei cșțunoa te i" tiinţa este un sistem de cunoştinţe despre natură, societate şi g7ndire, cunoştinţe o'ţinute prin metode corespunzătoare şi e+perimentate în concepte, categorii, principii şi noţiuni. Jonform /icționarului e+plicativ al lim'ii rom7 ne , știin ța este un ansam'lu sistematic de ț știn e despre natură, ș ț ș ansam'lu de cuno tin e dintr&un anumit domeniu cuno societate i g7ndire al cunoașterii ?. Potrivit empirismului, teoriile ț știin ifice sunt o'iective, verifica'ile ș ț empiric, i sunt predic ii ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirmate prin falsifica'ilitate. 6n contrast cu aceasta, realismul științific define ște știin ța în termeni ontologici: ști in ța încearcă să identifice fenomene și entită ți, for țele care le cauzează, mecanismele prin care ele ș țț ș e+ercită entități aceste for e, i sursele acelor for e în sensul structurilor interne ale acestor fenomene i ț tre'uie să fimț aten i asupra faptului că predic ia se referă la Jiarț și în tradi ia empirică, rezultatul unui e+periment sau studiu, mai degra'ă dec7t a prezice viitorul. /e e+emplu, afirmația *un paleontolog poate face predic ții în legătură cu descoperirea unui anume tip de dinozaur* corespunde folosirii empirice a predic ției. Pe de altăț paș rte, știin e ca geologia i meteorologia nu tre'uie neapărat să fie capa'ile să facă predic ții e+acte despre cutremure sau vreme pentru ca să poată fi considerate drept științe. @ilozoful empiric Garl Popper a afirmat că unele confirmări ale ipotezelor sunt imposi'ile și prin urmare ipotezele științifice pot fi doar falsificate. Pozitivismul, o formă a empirismului, vede știin ța, a șa cum aceasta este de finită de empirism, ca miloc de a regla afacerile umane. /atorită afilierii lor str7nse, termenii *pozitivism* și *empirism* sunt deseori folosi ți ca sinonime.
2. Caracteri!ai sensul noiunii de ordine socială. Mrdinea sociala ca ansam'lu de norme, reguli, o'ligatii, interdictii si practici sociale care reglementeaza raporturile sociale dintre indivizii grupului social si organizatii. re doua semnificatii: a) prima semnificatie se refera la succesiunea regulata a unor evenimente, fapte dintr&o societate ') a doua semnificatie se refera la natura organizarii politice a regimului politic dintr&o societate si are o canotatie 'iologica deoarece presupune conformarea neconditionata a indivizilor la
cerintele sistemului. vand in vedere cele 2 semnificatii, diferitele teorii si conceptii sociologice au evidentiat o serie de acceptiuni ale notiunii de ordine sociala si anume: & ordinea sociala presupune e+istenta unei reciprocitati intre diversi actori sociali, solicitati pe considerente ca in societate conduita lor este corespunzatoare si reciproca sau complementara & Mrdinea sociala implica elemente de credi'ilitate intrucat indivizii nu pot actiona in mod rational decat atunci cand sunt siguri de reactiile celorlalti & ordinea sociala se refera la e+istenta unor restrangeri si constrangeri a drepturilor si indatoririlor indivizilor dintr&o societate in ideea prevenirii actelor de dezordine si ciar violenta ce apar la un moment dat & ordinea sociala insista pe compati'ilitate care presupune indeplinirea corelativa a drepturilor si o'ligatiilor asumate de indivizi atunci cand se angaeaza in diverse actiuni si situatii sociale & ordinea sociala include e+istenta spatiala si temporala a anumitor valori sociale fundamentale care tree'uiesc sa ramana nescim'ate. "aoritatea autorilor considera ca fiecare sens a notiunii de ordine sociala include si contrariul sau, aceea de dezordine sociala care poate aparea datorita e+istentei unor zone de innompati'ilitate a indivizilor. Joncluzie: %u e+ista ordine sociala interna permanenta si insensi'ila, ci o oedine sociala relativa sau o succesiune de ordini sociale. 2.3eorii si puncte de vedere privind fundamentele ordinii sociale. /iverse curente si orientari teoretice din domeniul sociologiei au incercat sa e+plice atat fundamentele sociale si normative care conduc la aparitia, continuitatea si disparitia succesiva a ordinii sociale, cat si pe cele care conduc la transgresarea si inlocuirea ei cu o alta ordine care con'troleaza de cele mai multe ori cu cea vece. & Prima teorie a accentuat importanta factorului coercitiv considerand ca ordinea sociala nu e+ista decat ca rezultat al impunerii constrangerii fizice sau utilizarii constrangerii som'olice si morale de catre indivizii ce detin puterea in societate & a doua teorie considera ca ordinea sociala se intemeiaza si este sustinuta de interesele diversilor indivizi care participa la viata sociala. re 2 variante: Prima varianta e+plica ordinea sociala ca fiind rezultatul unui contract sta'ilit intre indivizii care considera ca este insustine interesul sa o accepte sa respecte anumite reglementari sociale doua varianta calor ordinea socialasi este rezultatul consecintelor neintentionate ale actiunilor indivizilor care urmaresc fiecare interesele proprii. & treia teorie afirma ca ordinea sociala se intemeiaza pe un consens asupra anumitor valori si norme la care indivizii adera in mod constient reecunoscandu&si astfel a identitate comuna, acceptand teluri comune si consimtand asupra unor permise si interdictii privind miloacele prin care pot fi realizate aceste scopuri & patra teorie considera ordinea sociala o inertie fundamentala, daca e+ista ordine sociala, ea asigura implicit si conditiile pentru sta'ilitatea si perpetuarea ei, e+plicatie ce contravine insasi principiului ordinei sociale fundamentat pe succesiune, continuitate, desfasurare si dezvoltare.
#. Care este raportul dintre metodă %i metodologie. "etodologia este un cuvant comple+, format din metodos si logos, care inseamna *metoda* si *stiinta*, in lim'a greaca, iar in traducere li'era & stiinta metodei. $. E5plicai principiul caracterului dialogal al în țelegerii principiul ;unei mai -une înțelegeri” procedeul c ercului *ermeneutic ca procedee metodologice în *ermeneutica juridică. /iscursul ermeneutic dezavuează aceste viziuni escatologice întruc7t ele eludează conştiinţa propriilor limite, înlocuind veci dogmatisme ale g7ndirii sau acţiunii umane cu un e+tremism periculos ce se pretinde de nedepăşit şi este efectiv astfel, c7t timp răm7ne captiv e+ceselor, violenţelor intrinseci oricărui parcurs unilateral sau glo'alizant. 6nţelegerea şi autoînţelegerea se do'7ndesc într&un proces comunicativ av7nd ca ţintă consensul, acordul realiza'il nu empatic ci prin travaliul anevoios al reflecţiei critice şi autocritice implicat deopotrivă în înţelegerea a altceva sau a altcuiva. sigurarea comunicării autentice e susţinută, la #adamer, de faptul comun al articulării lingvistice - raţiunea c7t şi de o realitate comună, împărtăşită de toţi, potrivit căreia *creştem învăţ7nd în lim'ă şi în lume*.
#7ndirea - în proiecţie ermeneutică - nu se mai limitează doar doar la coerenţa logică sau la e+presie monologală, întruc7t înseamnă a imagina, a&ţi ! spune ceva, înţeleg7nd e+perienţele concrete proprii prin dialogul cu alţii, printr&o interogare ce nu este instituire, ci o raportare pro'ativă, *o punere la încercare a unor posi'ilităţi*. Jaracterul dialogal al lim'ii şi e+perienţa lingvistică depăşesc su'iectivitatea vor'itorului în intenţia lui de sens, prin e+punerea propriilor preudecăţi îndoielii c7t şi ripostei celuilalt, de aceea vor'irea nu e simplă fi+are de sens, *ci o încercareAersuc, ce se transformă permanent sau, mai 'ine zis, o ispitireAersucung ce se repetă permanent de a ne lăsa antrenaţi în ceva şi în relaţie cu cineva* . Jomunitatea de sens, prin e+perienţa dialogală, păstrează potenţialitatea alterităţii dincolo de înţelegerea reciprocă a ceea ce este comun, în limitele a ceea ce #adamer numeşte ocazionalitatea vor'irii - ca dependenţă de ocazia în care este utilizată o e+presie sau este motivată o afirmaţie. 0elaţia g7ndire&lim'a se conte+tualizează, se temporalizează şi tot astfel lingvisticitatea, întruc7t ea poate fi *punte sau otar. 0eflecţia ermeneutică asupra comportamentului nostru lingvistic se confruntă permanent cu faptul spus c7t şi cu cel nespus sau ascuns prin vor'ire (minciuna, eroarea, preudecăţile consolidate în diverse dogmatici, cu cazul special al ideologiilor). Jum remarca şi #. teiner: *$vident, vor'im pentru a comunica. /ar şi pentru a ascunde, a lăsa unele lucruri nerostite. /e aici şi multiplele virtualităţi ale lim'ii: de a vor'i în continuare, de a vor'i unul cu altul, de a vor'i cu tine însuţi şi de a lăsa să ţi se vor'ească. Jercul ermeneutic constituie nu doar o posi'ilitate de a discuta şi a interpreta în comun, el tre'uie să devină o necesitate de apropiere intelectuală şi spirituală între elevi. "enirea cercului ermeneutic rezidă în puterea lui de a&i influenţa pe elevi pentru o înţelegere reciprocă şi apoi pentru o înţelegere a valorilor te+tului. Jercul tre'uie să se transforme într&un atelier de modelare a atitudinilor. Plăcerea de a fi împreună în discuţie şi respectul necondiţionat între elevi vor deveni o forţă care va scim'a pasivitatea în activism, generator de conştiinţă nouă şi comportament degaat. stfel cercul ermeneutic va crea o atmosferă de li'ertate în care elevul să se descătuşeze de sinele său şi să se integreze în relaţii de adevărată prietenie. cesta nu constituie doar o formă, ci o esenţă prin care se cizelează caracterul viitorului cetăţean. $levul tre'uie să simtă că e apreciat, că e o valoare irepeta'ilă şi afirmaţiile lui din cadrul conversaţiei sînt importante atît pentru colegi cît şi pentru profesor. &. Care sînt păr țile succesive ale unui articol știin țific"
3e!umat & sunt prezentate pe scurt formatul ştiînţific, cu referiri asupra conţînutului secţiunilor unui articol, sfaturi pentru pregătirea unor ta'ele şi figuri eficiente şi c7teva elemente de stil. 0lanificarea studiului %i documentarea & crierea unui articol de calitate începe odată cu planificarea studiului. ceastă a'ordare îl forţează pe autor să îşi organizeze ideile şi să descopere elementele pe care nu le înţelege încă. legerea urnalului în care să fie pu'licată lucrarea Titlul & Jel mai 'un moment pentru formularea unui titlu este atunci c7nd articolul este termînat. stfel, titlul va reflecta cu acurateţe conţînutul şi ideea prîncipală a articolului. Structura unui articol & @ormatul ştiînţific are o structură rigidă, rezultată dîn nevoia de a comunica eficient şi unitar descoperiri ştiînţifice către un număr. utorii & 6n lista autorilor tre'uie încluşi toţi cei care au contri'uit su'stanţial la realizarea studiului, ciar dacă articolul a fost scris de o sîngură persoană. Mrdînea autorilor tre'uie decisă de comun acord de către toţi coautorii. 3e!umatul & rezumatul este o condensare a conţînutului întregului articol în 1BD&2BD cuvînte care îndică natura şi scopul studiului şi poate fi folosit de către serviciile de înde+are. @ormularea acestuia tre'uie să îl facă o unitate de sîne stătătoare care poate fi înţeleasă fără autorul restului articolului, întruc7t rezumat ele pot fi pu'licate în colecţii sau pot fi încluse în 'aze de date centralizatoare de rezumate. ?ntroducerea & @uncţia întroducerii este de a prezenta pro'lema de rezolvat şi contri'uţia autorului. Seciunea de materiale %i metode & 6n secţiunea materiale şi metode descrieţi modul în care aţi efectuat studiul. Mrganizaţi prezentarea în aşa fel înc7t cititorul să poată înţelege cursul logic al e+perimentelor. /e multe ori, ordînea cronologică este cea mai simplă şi clară.
3e!ultatele & Prezentaţi numai rezultatele relevante, o'iectiv, fără înterpretare, într&o ordîne logică: fie pe cele mai importante la început, fie pornînd de la simplu la comple+, fie în ordîne cronologică. iscuiile & copul /iscuţiilor este de a înterpreta şi compara rezultatele. 3re'uie su'lîniată importanţa 'iologică a rezultatelor şi relaţia lor cu ipoteza îniţială, fie că o susţîn, fie că o contrazic. dresarea mulumirilor & 6n această secţiune se pot adresa mulţumiri pentru persoane şi organizaţii şi pentru fînanţare. @i-liografia & 3re'uie să menţionaţi un alt autor de c7te ori faceţi referiri la metodele, rezultatele sau concluziile lui în articolul dumneavoastră. ne5e & ne+ele conţîn înformaţii care nu sunt esenţiale pentru înţelegerea articolului, dar care pot fi utile cititorilor specializaţi. '. Care sînt etapele în fa!a finali!ării cercetării" & informarea asupra surselor & culegerea surselor & studierea surselor & utilizarea surselor (.Caracteri!ați ung*iurile din care poate fi cercetată știin ța. 1. 2. !.
B. C.
tiinţa poate fi investigată din ungiuri diferite: Jercetarea activităţii ştiinţifice în evoluţia ei temporală = perspectiva diacronică = istoria ştiinţei tudierea dependenţei muncii ştiinţifice, a randamentului ei de însuşirile individuale ale cercetătorilor ştiinţifici = psiologia ştiinţei /escrierea căilor urmate în cercetarea ştiinţifică, a strategiilor, a metodelor, tenicilor şi procedeelor, inovaţii intelectuale = euristica sau metodologia creaţiei ştiinţifice 4. Jercetarea corelaţiei dintre situaţia ştiinţei şi realităţile sociale, cercetarea de pendenţei ştiinţei de structura societăţii, a rolului cunoaşterii ştiinţifice şi al reprezentanţilor săi în viaţa socială = sociologia cunoaşterii sociale tudiul modalităţilor de e+presie, de comunicare, de răspîndire şi aplicare a cunoaştem ştiinţifice, cercetarea tendinţelor diferitelor capitole şi ramuri ale ştiinţei = scientica tudierea ştiinţei ca un sistem de cunoaştere do'îndită, în acest caz, produsele sau rezultatele ştiinţei sînt analizate fără a se considera cine le&a o'ţinut, în ce condiţii sociale, psiologice, în ce scop. ceastă analiză se face şi ea din două puncte de vedere diferite: a) inta+a logică = ştiinţa este considerată e+clusiv su' forma e+presiilor în care constă ea, pentru a se releva, modul de construcţie, de formare şi transformare a acestor e+presii, astfel, se realizează un studiu încis asupra formei ') emantica logică = enunţurile din care este alcătuită ştiinţa sînt analizate, ignorîndu&se în continuare laturile psiologice şi sociale ale lim'aului, dar cu considerarea nu numai a formei e+presiilor lingvistice, ci şi a conţinutului lor, a semnificaţiei elementelor lim'aului, urmărindu&se cunoaşterea relaţiilor de desemnare.
). 8n ce constă dife rena dint re con ceptul lui <. else n %i <.4>. .
su'ordonate unei condiţii, dacă nu plăteşti datoria, confiscarea 'unurilor săvîrşirea unei infracţiuni - pedeapsa.&constrîngerea&validitatea, norma uridică provine dintr&o normă superioară&înlănţuirea - dreptul constituie un sistem ordonat, coerent.&eficacitatea - norma uridică este vala'ilă numai dacă este efectivă. Ier'ert Lionel dolpus Iart Legile sunt reguli care interzic indivizilor sa actioneze intr&un anume mod le&ar putea impune diverse o'ligatii. Legile impun pedepse asupra indivizilor care au facut vreun rau altor indivizi. /e asemenea specifica modul in care tre'uie facute contractele, dar si felul in care documentele oficilae tre'uie create. Pot specifica de asemenea modul de convocare al legislaturilor sau modul de functionare al curtilor de udecata. pecifica modul in care noile legi sunt activate,dar si modul in care legile veci pot si modificate. Pot e+ercita o putere coercitiva asupra indivizilor prin impunerea unor penalitati asupra acelora care nu isi indeplinesc datoriile si o'ligatiile. Ju toate acestea, nu toate legile pot fi considerate niste ordine constrangatoare deoarece unele legi pot sa confere unor indivizi puteri sau privilegii, fara sa le impuna acestora datorii sau o'ligatii. I.L..Iart(pozitivist) care spune ca daca e+ista un drept natural atunci acesta este dreptul oamenilor de a fi li'eri.
+. Ce presupune etapa documentării prin consultarea speciali%tilor %i care este specificul ei" /ocumentarea & invatarea constituie o latura importanta a creatiei stiintifice: a invaa inseamna a repeta aceleasi trasee, pe aceleasi cone+iuni a creainseamna a urma alte trasee (circuite) informationale, alteintercone+iuni. /ocumentarea & invatarea reprezinta, asadar, o latura a creatiei stiintifice 'ine realizata, documentarea & invatarea poate conduce la savarsirea actului final de creatie (iluminare). 1/. 3edați țesen a lucr țș ărilor tiișn ifico4metodice i lucrărilor metodice care tratea!ă pro-lema de metodică didactică. Lucrarea ştiinţifico&metodică tratează pro'leme de metodică, ca o ramură a didacticii generale, care se ocupă de studiul principiilor şi metodelor de predare Aînvăţare Aevaluare şi de pro'leme o ştiinţă generală despre metode, ca o didactică totalitate este de metode sau o cale după de caremetodologie, se călăuzeştecacineva în realizarea unui scop. "etoda accesi'ilă cognitiv, fiind o'serva'ilă, vizi'ilă şi conceptualiza'ilă, cu o pronunţată tentă aplicativă, av7nd următoarele caracteristici: (a) este alcătuită dintr&o succesiune de operaţii (mintale şi practice) (') reprezintă o practică raţionalizată (c) este un anumit mod de a proceda (d) este un instrumentar de acţiune (proiectare, desfăşurare, realizare) a activităţii de predare Aînvăţare A evaluare în cadrul procesului de învăţăm7nt şi are următoarele funcţii: cognitivă (cunoaşterea ştiinţei, culturii umane) formativă (instructivă) instrumentală, de acţiune (operaţională) normativă (indică procedura). Lucrarea ştiinţifico&metodică indică cum pot fi transferate în acte de învăţare şi cunoaştere acţiunile proiectate prin aplicarea unor procedee didactice ordonate logic. /acă o lucrare a'ordează noţional sau conceptual un fenomen, fără a face referiri la instrumentele de acţiune şi modalităţile de aplicare a lor, aceasta nu poate fi considerată lucrare metodică. 1B.2. Lucrarea ştiinţifico&metodică prezintă, descrie: metode, procedee, strategii, tenologii, tenici, proceduri, metodologii etc. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST ) de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. Cum definii metodologia cercetării %tiinifice juridice. "etodologia cercetarii stiintifice uridice este acel sistem al unor factori de relativa invarianta intr&un numar suficient de mare de metode, factori ce au ca o'iect raporturile, legaturile, relatii ce se sta'ilesc intre diferite metode in procesul cunoasterii fenomenului uridic.
2. escrieți caracteristicile unei lucrări știin țifice. $ste srcinală. /ouă aspecte tre'uie discutate aici: & Mriginalitatea nu presupune neapărat tratarea unui su'iect a unei teme care nu au mai fost a'ordate de nimeni pînă acum. r fi, de fapt, irealiza'ila o astfel de intenţie. & M lucrare este originală dacă: e+pune în manieră personală şi nuanţează informaţii ştiinţifice e+istente & interpretează concepte sau teo rii consacrate în dom eniul dat, cor ectează sau com'ate una sau mai multe perspective teoretice e+puse anterior de alţi autori & promovează şi susţine o perspectivă proprie asupra unei cestiuni teoretice din domeniul dat srcinalitatea presupune, de asemenea, şi onestitatea intelectuali Plagiatul, su' orice s&ar manifesta, esteşiinadmisi'il reformă un o'iect recognosci'il suscepti'ilîntr&o de a lucrare fi tratatştiinţifici in manieră rezona'ilă (după cum avertizează Fm'erto $co). om alege aşadar spre dez'atere su'iecte care pot fi susţinute cel puţin satisfăcător din punct de vedere ştiinţific. $ste, de pildă, prea puţin recomanda'il să ne propunem să discutăm su'iecte cum ar fi utilizarea parapsiologici în comunicarea politică sau aşa&numita pu'licitate su'liminală. vansează ipoteze relevante (interesante), pro'a'ile şi limpede formulate. şa cum am arătat dea, formularea ipotezei este o operaţiune de e+tremă importanţă în procesul de ela'orare a unei lucrări. "otivul este evident: ipoteza tundă mentală se constituie în factorul principal de coeziune a te+tului, cită vreme aceste i ipoteze urmează să i se su'ordoneze toate secvenţele te+tului. &
#. Caracteri!ai regulile de -a!ă ale susinerii pu-lice. 1. 0eguli de 'ază ale susţinerii pu'lice: a)$la'orarea planului prezentării: - . Pregătirea personală a vor'itorului: - & să&şi controleze atitudinea, mimica, gesturile - & să evite întreruperi prelungite - & să evite e+ces de sentimentalisme. - . Pregătirea materialului şi tenicilor au+iliare: - & pentru încadrarea în timp - & titlul ştiinţific al vor'itorului - & lucrări ştiinţifice ale vor'itorului.
-
'. $+punerea în pu'lic: & să austeze te+tul la timpul disponi'il. c. 0ecomandări practice: & să e+pună în ritm 'ine ales, cu pauze pentru a fi înţeles & scim'ări de ritm şi de ton & dialog cu persoane din auditoriu & să creeze situaţii de umor & să insiste asupra pro'lemelor necunoscute şi interesante & să evite improvizaţii & să se încadreze în timpul prevăzut
$. plicarea metodei e5perimentale constituie un pas în ainte pe lin ia sporirii eficien ei reglementării prin normele juridice. Confirmai această afirmaie. "etoda e+perimentală este o a'ordare ştiinţifică a realităţii cu scopul sta'ilirii unei relaţii detip cauză&efect între două fenomene o'serva'ile şi măsura'ile. Jercetătorul îşi propune să sta'ileascăaceastă relaţie păstr7nd unele condiţii nemodificate, controlate şi variind altele, in funcţie de ipotezeleformulate.
&. Care este esena fenomenologiei ca metodă a filosofiei contemporane"
ț
@enomenologia este un curent în filozofie care î și propune să studieze fenomenele con știin ței prin prisma orientării și a conținutului lor, făc7nd a'stracție de omul real, de activitatea lui psiică concretă și de mediul social. (La Iegel) 3eorie filozofică în care se afirmă primatul ț știin ei asupra ș ț con e+isten ei i țse încearcă în mod ra ional descrierea procesului dezvoltării ș ansam'lu de fenomene, ș conștiin ei. tudiu descriptiv al unui a a cum se manifestă ele în timp i spațiu.
'. Caracteri!ai pri ncipiile ord inii de dre pt. Principiul egalitatii, li'ertatii si ustitiei, $galitatea, asemeni li'ertăţii şi ustiţiei, poate fi e+aminată din du'lă perspectivă. $galitatea perfectă (ideală) care este cea adevărată şi egalitatea imperfectă (pămîntească?) care în fapt nu e+istă, însă aspiră spre ideal. /e fapt, omenirea e+istă datorită marilor idei de li'ertate, egalitate şi fraternitate, afirma $. 0oeric. /acă aceste idei vor fi considerate utopice şi pe acest motiv omenirea se va distanţa de la ele, atunci aceasta ar ecivala cu trecerea în nefiinţă a omenirii. @ără asimilarea acestor idei maore în inimi, omenirea va fi invadată de crime nemaivăzute şi desfrîu, consecinţa cărora va fi descompunerea şi pierirea umanităţii. $galitatea este principiul ce se degaă iniţial din Principiul (Legea) Fniversal al a ce între-ări tre-uie să caute răspuns autorul" utorul îsi apreciaza propria munca stiintifica prin compararea rezultatului o'tinut cu o'iectivele propuse dar si prin compararea rezultatelor proprii cu rezultatele o'tinute de alti cercetatori care au a'ordat teme similare sau complementare. 6n cadrul grupei sau ecipei de lucru, fiecare mem'ru ar tre'ui sa poata sa&si determine contri'utia în ansam'lul rezultatelor generale o'tinute si sa&si fi+eze pozitia într&o eventuala ierarie. utoevaluarea rezultatului presupune si o identificare a punctelor sla'e (sau ciar necuprinse în tema de cercetare sau în proiectul practic realizat). 0ezultatele finale sunt evaluate si de profesori (în principal de
profesorul îndrumator al proiectului), colegi, personal de specialitate din domeniul ales, comunitatea stiintifica.
). atele -i-liografice se completea!ă în conformitate cu standardele naionale referitoare la -i-lioteconomie informare documentare. /atele 'i'liografice se utilizeaza atat cand s&au e+tras idei su' forma de citate, cat si atunci cand nu s&au mai facut astfel de citari ci pur si simplu su' forma unei referinte.ceste referinte 'i'liografice se fac: in su'solul paginii la sfarsitul partilor sau capitolelor la sfarsitul lucrarii. /atele 'i'liografice se completează în conformitate cu standardele naţionale referitoare la 'i'lioteconomie, informare, documentare. Jărţi: Palii comunicării. $pigraf, 1VVV. 15C@M, p. 1VVV. 122 p. 3ave . /.Jultura
+. Care este diferena dintre te*nica juridică %i te*nica legislativă" 3enica uridica reprezinta ansam'lul miloacelor, procedeelor prin care sunt e+primate, în continutul normei uridice, necesitatile sociale (tenica legislativa), iar mai apoi sunt puse în practica (tenica realizarii si a interpretarii dreptului). 3enica legislativa asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma uridica adecvate pentru fiecare act normativ. %ormele de tenica legislativa definesc partile constitutive ale actului normativ, structura, forma si modul de sistematizare a continutului acestuia, modificarea, completarea, a'rogarea, pu'licarea si repu'licarea actelorprocedeele normative,tenice precumprivind si lim'aul si stilul actului normativ. 1D. Comparai diferite definiii date dreptului în identificarea sa ca dimensiune socială a fenomenului juridic. /reptul, ca întreaga componenţă uridică a vieţii sociale, este un fenomen deose'it de comple+, a cărui cunoaştere presupune o cercetare aprofundată a legităţilor o'iective a e+istenţei sale, a dinamicii sale, a factorilor care&1 configurează şi valorilor pe care le promovează . /reptul este un produs comple+ al societăţii normele sale intervin în procesul productiv, sta'ilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii, repartiţiei şi scim'ului de produse şi activităţi. 'ordarea dimensiunilor sociale ale dreptului implică analiza locului
dreptului şi a realităţii uridice în societate, sistemul legăturilor sale cu celelalte elemente (realităţi) ale societăţii, în general, ştiinţele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic, evolutiv (capa'il să parcurgă stări directe) şi înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite şi optimizate. ceste ştiinţe (sociologia, politologica, economia politică) cercetează diversele componente ale societăţii, pun în lumină structura şi legalitatea structurală a vieţii sociale, rolul elementelor societăţii şi influenţele comple+e între aceste părţi (economice, politice, uridice, culturale etc.). dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST + de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. Ce este a-stracia %tiinifica" -strac iileț tiinș ificțe reprezintă o denumire generică pentru no țiunile și categoriile care alcătuiesc sistemele diverselor științe. Fna dintre primele a'strac ții știin țifice din istorie a fost făcută de grecii antici care au definit punctul ca ceva ce nu are părți?. 'stracțșiile ț tiin ifice con in oț doză de imagina ie: linii perfect drepte sau circulare, corpuri perfect li'ere, mecanisme fără frecare, gazul ideal etc. $le operează prin concentrarea aten ției asupra unui aspect, pentru a&l analiza, făc7nd a'stracție de celelalte aspecte. 6ntr&o mare măsură, a'strac ș ț ș țiile tiin ifice i&au dovedit adevărul ș particip7nd la cucerirea i transformarea reală a naturii, în timp ce a'stracțiile filozofice nu au făcut&o și nici nu puteau s&o ț facă.ț 6n știin a lim'ii s&a con venitș ca țtermenii propozi ie? i sintagmă? să fie fo losi i la denumirea ț a'strac ș țiilor tiin ifice, iar pentru denumirea ț faptelor empirice să fie utiliza i termenii enunț? și îm'inare de cuvinte?. țș ții tiin ifice, eleț d7nd relevan ș Principiile sau teoriile economice sunt a'strac ă, concizie i, mai ales, valoare cognitivă și practică economieica știin ț ă. 'strac ț ș țiile tiin ifice care e+primă aspectele esen țiale ale vie ții economice se numesc categorii economice? (e+: salariu, profit, marfă, capital "etoda a'strac ției știin țifice, ca componentă a metodologiei științei economice, reflectă cercetarea unei laturi esen țiale a procesului sau fenomenului economic, făc7nd a'strac ție de celelalte laturi relativ neesen țiale ale acestora. "etoda de a'stracțieș urmăre te să se el imine ceea ț ceșest e șneesen ial, irelevant i înt7mplător i să se desprindă ceea ce este esen țial, general și relevant pentru caracteristica fenomenului sau procesului economic respectiv, su' formă de concepte, principii, ipoteze, teorii și legi economice. "icroeconomia și macroeconomia suntța'strac ș ții tiin ifice, rezultate din șprocesul de integrare i agregare a flu+urilor economice reale și monetare, la niveluri diferite ale verticalei economice, încep7nd cu nivelul de 'ază al vie ții economice - unită țile - continu7nd cu mezoeconomia ramurile - și, în final, macroeconomia.
2. ,umii caracteristicile definitorii ale normei sociale reflectate în definiii. ,orma sociala este, in terminologie sociologica, o regula sau standard de comportament impartasita de doua sau mai multe persoane cu privire la conduita ce tre'uie considerata ca social accepta'ila. %ormele sociale privesc deci raporturile dintre oameni si sunt o creatie a acestora, o e+presie de vointa a oamenilor. %ormele sociale sunt create de oameni si sta'ilesc conduita oamenilor in cele mai diferite domenii ale vietii sociale, varietatea lor fiind conditionata pe de o parte, de varietatea relatiilor sociale pe care le reglementeaza & economice, politice, de familie, etc. - iar pe de alta parte, de modul prin care vointa si interesele e+primate in ele sunt aduse la indeplinire, cu alte cuvinte, consecintele nerespectarii lor (e+istenta unor sanctiuni).
$+istenta normelor sociale este o'iectiv necesara, nicio societate neputandu&se lipsi de ele, fiind o societate anomica, adica fara norme de comportare. Pe masura evolutiei si dezvoltarii societatii creste si se diversifica sistemul normelor sociale. 0olul acestora si in mod special a celor uridice creste deose'it de mult in societatea contemporana in care interventia tot mai ampla in orientarea si conducerea proceselor sociale necesita reglementari corespunzatoare.
#. Caracteri!ați conceptul de teorie ca o-iect al metodei știin țifice" Teoria este o formă a cunoașterii raționale, ansam'lu de cuno știn țe conceptuale ordonate sistematic, decurg7nd din unu l sau mai multe principii generale și oferind o descriere și o e+plicație a unui domeniu al realită ții (e+. teoria cuantică , teoria relativită ții , teoria evolu ției speciilor, etc). 3eoria științifică, fiind str7ns legată de e+periment, dezvoltă și verifică ipoteza pe 'aza dovezilor empirice. $. Care sînt tipurile de reviste ca re!ultat al evaluării %i ce reviste %tii nifice juridice cunoa%tei" Categoria 627 urface $ngineering and pplied $lectrocemistrN (hjk^ ^^kj qkh^)
Categoria @ 6217 rta Euletinul cademiei de tiinţe a "oldovei. "atematica Euletinul cademiei de tiinţe a "oldovei. tiinţele vieţii Euletinul
Categoria C 6&17 dministrarea Pu'lică gricultura "oldovei nalele cademiei de tudii $conomice din "oldova nalele ştiinţifice ale cademiei tefan cel "are? a "inisterului facerilor
>0evista moldoveneasca de drept international si relatii international? Meniune de responsa-ilitate: cademia de Dtiine a Moldovei ?nstitutul de ?storie Stat %i rept sociaia rept ?nternaional din 3epu-lica Moldova r*iva din 2//'. 3evista ,aională de rept” Meniune de responsa-ilitate: Gniversitatea de Stat din Moldova Gniversitatea de Studii Europene din Moldova Gniversitatea >i-eră ?nternaională din Moldova Gniunea Huri%tilor din Moldova r*iva din 2//+. &. e ce factori depinde ordinea legală sta-ilită de autor %i ordinea legală reală din societate" E5plicai răspunsul. ordinii drept, ordinea legalăasta'ilită de(scopul legiuitor, este o noţiune ideală, spreJonceptul care se tinde la odeetapă sauadică alta de dezvoltare societăţii reglementării uridice determinat de legiuitor), pe cînd realitatea, adică ordinea legală reală din societate, este de altă natură, deoarece diferiţi su'iecţi de drept în activitatea lor de toate zilele fac a'ateri de la prevederile legale (adică, rezultatul reglementării uridice). Prima depinde de nivelul de dezvoltare a relaţiilor sociale în condiţii concrete, de nivelul culturii politice şi uridice din societate, de starea reală a legislaţiei, de caracterul legalităţii etc. Jea de&a doua, reflectă situaţia reală din societate, aceasta, avind caracteristici atît calitative, cît şi cantitative. %u în zădar, în activitatea diferitelor organe de stat, de rînd cu alte activităţi, se evidenţiază şi ridicarea nivelului ordinii de drept, adică se manifestă o tendinţă ca ordinea legală sta'ilită de legiuitor să coincidă cu ordinea legală reală din societate.
'. Ce este compilaia ca lu crare %tiinifică" Jompilatia ca o lucrare stiintifica este este o operă care cuprinde idei și fragmente din diverși autori, neprelucrate în mod personal.
(. 8n -a!a căror între-ări sau format cele două clase de orientări metodologice: materialismul gnoseologic și idealismul gnoseologic" @undamentul din care derivă teoriile filozofice ale cunoaşterii este răspunsul dat primei între'ări a pro'lemei fundamentale a filozofiei: care este raportul între materie şi spirit (conştiinţă)X La acest factor la derivării concepţiiilor asupra cunoaşterii se mai adaugă şi răspunsul la cea de a doua între'are a pro'lemei fundamentale anume dacă lumea poate sau nu poate fi cunoscută.
Clase de orientări gnoseologice Materialismul gnoseologic 1. Jonsideră e+istenţa o'iectivă a lumii lumea e+istă în afară şi independent de conştiinţă 2. dmite că lumea este cognosci'ilă şi cunoaşterea este posi'ilă !. Junoaşterea apare ca proces de reflectare perfecti'ilă a lumii în conştinţă. "aterialismul metafizic ( /emocrit, $picur, Eacon, pinoza, /iderot şi alţii) g7ndea cunoaşterea static, ca o reflectare pasivă a lumii şi în general fără cone+iunea su'iect&o'iect. "aterialimul dialectic a conceput cunoaşterea ca proces constructiv, continuu şi contradictoriu. admis că e+istă corelaţie între activitatea teoretică şi empirică în cunoaştere. "aterialismul dialectic a considerat că se produce un salt între procesul senzorial şi procesul raţional al cunoaşterii. "aterialismul a scos în evidenţă rolul acţiunii în cunoaştere. /e asemenea ia în calcul dimensiunea individuală şi socială a cunoaşterii. 6n cursul secolului ;; gnoseologia materialist&dialectică a stagnat neintegr7nd noile descoperiri ştiiinţifice în teoria cunoaşterii. ?dealismul gnoseologic 1. /enaturarea raporturilor reale dintre cunoscător şi cunoscut 2. %eagă în unele cazuri însăşi e+istenţa o'iectului !. Fneori idealismul gnoseologic afirmă că nu este posi'ilă cunoaşterea lucrurilor.
ariante
). Cunoa%tem că me todologia este %ti ina căilor prin ca re se ajung e la aflarea adevărului despre realitatea juridică deci %tiina juridică urmăre%te să descopere acest adevăr. Cum procedea!ă omul de %tiină în acest scop" "etodologia este un cuvant comple+, format din metodos si logos care inseamna *metoda* si *stiinta*, in lim'a greaca, iar in traducere li'era *stiinta metod ei*, adica stiinta concep erii, a alegerii si utilizarii metodei in procesul de investigare a fenomenului uridic. in mod similar, si cuvantul metodos este format din doua cuvinte: meta si odos, adica *dupa cale*, dupa calea sau indrumarul care&ti asigura succesul oricarei investigatii stiintifice. sadar, metoda si metodologia sunt in fapt *un fir al riadnei*, care, insusite si 'ine stapanite, nu te lasa sa te ratacesti in ungla informatiilor si faptelor stiintifice."etodologia cercetarii stiintifice (ca de altfel, si a altor stiinte) este alcatuita din trei niveluri de metode: & metode de ma+ima generalitate, specifice tuturor stiintelor & metode proprii unui grup de stiinte & metode specifice fiecarei stiinte. "etodologia cercetarii stiintifice economice este o parte a stiintei economice. $a poate fi definita ca un ansam'lude principii, de etape si faze, de metode, tenici si instrumente de investigare si cunoastere stiintifica afenomenelor economice. "etodologia este un cuv7nt comple+, format din metodos? si logos? care înseamnametoda? si stiinta, în lim'a greaca, iar în traducere li'era stiinta metodei?, adica stiinta conceperii, a alegeriisi utilizarii metodei în procesul de investigare a fenomenului economic.
+. Efectuai anali!a metodelor specifice dreptului diferii autori menionea!ă diferite criterii. ,umii care sînt aceste criterii. "etodologia uridica este acel sistem al unor factori de relativa invarianta intr&un numar suficient de mare de metode, factori ce au ca o'iect raporturile, legaturile, relatii ce se sta'ilesc intre diferite metode in procesul cunoasterii fenomenului uridic. "$3M/$L$ J$0J$30<< 3<<%3<@
1/. Care sînt caracteristicile unui tratat și manual și care sînt deose-irile dintre aceste două lucrări științifice de consacrare" 3ratatul a'ordează unitar şi coerent cele mai importante concluzii, principii, teorii formulate în limitele unei ştiinţe, precum şi metodele de investigaţie. Mglindeşte starea de dezvoltare a unei teorii ştiinţifice sau a unei ştiinţe. $ste destinat pu'licării şi conţine cîteva volume şi mai multe mii de pagini. "anualul (se înrudeşte cu tratatul) prezintă cunoştinţele, tezele, concluziile, principiile, teoriile unei ştiinţe în mod sistematic şi în conformitate cu principiile didactice destinate formării profesionale a specialiştilor. "anualul este o lucrare cu caracter didactic, cuprinzînd noţiunile fundamentale dintr&un anumit domeniu teoretic sau practic, este o carte ce conţine:
& & & &
$lementele fundamentale ale une i ştiinţe (discipline), utilizată, de o'ic ei în sistemul de învăţămînt
/. Ealtag
TEST 1/ de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. efinii meto da sist emică de cerc etare juri dică. ceasta poate fi definita ca un ansam'lu de principii, de etape si faze, tenici si instrumente de investigare si cunoastere stiintifica a fenomenelor uridice. $ste o parte a stiintei uridice, c are poate să apară ca o știin ț ă despre ș ț tiin a dreptului
2. 0rin ce se deose-e ște ar ticolul de sinte!ă de ar ticolul de fo nd iș care sînt componentele structurale ale unui articol știin țific" ezi raspuns 3est 1, între'area 1D
#.E5plicai organi!area %i structura pre!entării. M prezentare de succes este aceea care are o organizare logica a cadrului de prezentare.
suficient de consistent si lasa de dorit, tenica folosita esueaza. Prezentarile reusite nu se 'azeaza niciodata numai pe tenica. Pe tot parcursul prezentarii cuprinsului este necesar un contact vizual permanent cu auditoriul. e spune ca ,, daca nu #ei olosi contactul #i(ual in timpul pre(entarii, atunci mesa9ul tau pentru public poate i transmis si prin posta . @olosit eficient, contactul vizual te poate auta mai mult decat orice altceva pentru a&ti im'unatatii calitatile de prezentator. Jorzile vocale nu fac decat sa transmita mesaul, ocii sunt cei care capteaza atentia pu'licului. /e asemenea, pe tot parcursul prezentarii este nevoie de o claritate a mesaului transmis. 3otdeauna, este 'ine sa transmitem doar lucrurile care sunt clare in mintea noastra. ltfel, nu vom reusi decat sa 'ulversam auditoriul. 9 inceierea(sfarsitul) - in care prezentati principala tema in rezumat si faceti recomandari (daca este necesar).
$.Ce înelegei prin noiunea de pro-lemă %tiinifică" 0ro-lemă %tiinifică prezintă o constatare a insuficien ței cuno șț tin țelor o' inute pînă la un ț esită ș ii de a dep ță i limitele ș anumit model și o e+presie a nec acestor cuno tin e, de a do' îndi altele noi. ceasta rezultă în urma confruntării teoriei, ipotezei, curentelor cu fapte practice, empirice dacă acestea se află în dezacord (contradicţie) înseamnă că avem de&a face cu o pro'lemă uridică această pro'lemă uridică poate deveni o temă de cercetare ştiinţifică &. E5plicai metoda cantitativă de cercetare juridică" %ecesitatea introducerii unor metode cantitative in cercetarea stiintifica uridica si in practica dreptului a izvorat din nevoia de a conferi noi valente acestei cercetari, in stransa legatura cu unitatile practice. @olosirea calculatoarelor auta deciziei aceasta folosire nu ingusteaza posi'ilitatile de decizie, ci dimpotriva, le optimizeaza. 3impul economisit este folosit la fundametarea temeinica a deciziei.
(. >a -a!a oricărei lucrări știin țifice stau anumite principii promovate încă de retorica antică. Care sînt aceste principii" unt trei principii: 1. Punerea la punct a unui plan al discursului 2. Mriginea uridico&politica a artei !. Mrientarea sa generica si pragmatica
). paratul %tiin ific al lucră rii poat e fi pre!e ntat su- dife rite form e. E5pl icai care sînt aceste forme. paratul stiintific al lucrarii poate fi prezentat su' diverse forme: & se pot utiliza note de su'sol. 3rimiterea la nota de su'sol se face în te+t. & în te+t pot fi inserate numarul de ordine al sursei 'i'liografice (numar care corespunde documentului din 'i'liografia de la sf7rsitul lucrarii) si pagina la care se afla referinta respectiva în sursa 'i'liografica mentionata. +. Caracteri!ai cerinele o-l igatorii ale CSD faă de evalu area revistelor %tiinifice în 3epu-lica Moldova. 6n 'aza 0egulamentului cu privire la evaluarea şi clasificarea revistelor ştiinţifice, apro'at prin Iotărîrea J/3 al " nr. 1VC din 18.1D.2D12 s&a sta'ilit procedura de evaluare şi clasificare a revistelor ştiinţifice din 0epu'lica "oldova, în urma căreia revistele o'ţin statut de pu'licaţie ştiinţifică de profil în domeniul dreptului. $valuarea revistelor este periodică, statutul de pu'licaţie ştiinţifică, fiind vala'ilă timp de 4 ani din momentul o'ţinerii acestuia. 0evistele ştiinţifice tre'uie să respecte următoarele cerinţe o'ligatorii: & minimum !A4 din articolele pu'licate să poarte caracter ştiinţific & elementele principale ale articolului ştiinţific includ: rezumatul, cuvinte&ce&ie, rezultate o'ţinute şi concluzii, referinţe 'i'liografice & recenzarea anonimă a articolelor ştiinţifice & selectarea recenzenţilor de către colegiul de redacţie & respectarea convenţiilor editoriale: titlur ile articolelor, rezumatele şi rererin&ţele să fie clare, informative, corecte, complete, autorii să poată fi identificaţi prin a'olirea instituţională şi adresă & respectarea structurii referinţei 'i'liografice (conform Iotărîrii J% nr. 3D! din 2! aprilie 2DDV). & respectarea cerinţelor tenice pentru pu'licarea articolelor în revistă cel şi puţin, şi cuvintele&ceie ale articolelor, tre'uie să fie în lim'a&rom7nă într&otitlurile, lim'ă derezumatele circulaţie europeană & indice <%% & apariţia regulată a revistei şi editarea cel puţin a 2 numere pe an & instituirea şi administrarea paginii He' a revistei. 6n conformitate cu rezultatele evaluării revistele se clasifică după cum urmează: 3ipul . 0eviste cotate în 'aza de date 3IM"M%&<< 3ipul E. 0eviste, care deţin potenţial de a fi recunoscute pe plan internaţional, inclusiv de către << 3ipul J. 0eviste cu puncta de recunoaştere ca pu'licaţie ştiinţifică de importanţă internaţională.
1/. Efectuați o compar ț a ie dintre ana șț li!așț tiin ei i anali!a tiin ifică. ezi raspuns 3est !, între'area 2. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 11 de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. Formulai o definiie a o rdinii de drept. ezi răspuns 3est 2, între'area 1
2. Caracteri!ați statutul epistemic al știin țelor juridice . tatutul epistemic al ştiinţelor uridice este e+primat prin dimensiunea evaluativă şi descriptivă a cunoaşterii uridice sistematice. M'iectul ştiinţelor uridice nu e+istă prin el însuşi, ci reprezintă activitatea ca atare a oamenilor care studiază societatea. tatutul epistemic al științelor uridice contri'uie la diferenerea părerilor referitoare la o evoluţie a acesteia. Printre diversitatea de opinii, sunt a'ordate cel mai des întîlnit, conform cărora ştiinţa este:formă a cunoştinţei sociale, forma culturii, sistem de cunoştinţe, formă specifică de activitate spirituală, forţa de producţie
#. escriei gene!a metodologiei juridice ca %tiină . Preocupări pentru o disciplină privind metodologia uridică au început să apară pe la milocul secolului al ;;&lea, c7nd reputaţi urişti precum <ering, tammler, cZinge, auer sau "anolescu ausemnalat necesitatea şi importanţa unei asemenea discipline d estudiu.@iind de acord cu demersul întemeierii unei noi discipline, aceşti autori au susţinut că metodologia uridică tre'uie să preocupe de definiţia dreptului.secolului 6ntemeierea unei metodologii ca disciplină autonomă era o pro'lemă nouă la milocul al ;;&lea, în condiţiileuridice în careautorii menţionaţi o semnalau doar ca necesitate şi importanţă.Ponderea a'ordărilor metodologice a ştiinţelor sociale este dince în ce mai accentuată, o'iectivul principal al acestor a'ordări fiindformarea tinerilor întrun cadru metodologic care să le permităorientarea în cadrul pluralităţii ordinilor uridice manifestate la nivel glo'al.
$. escriei etapele cercetării %tiinifice în fa!a pregătirii cercetării. 6n faza pregătirii cercetării se include ! etape: legerea temei de cercetare (pro'lematizarea sau perceperea pro'lemei) naliza studiilor științifice principale /esignul studiului • • •
&. Care sînt deose-irile faă de citarea legislaiei %i citarea doctrinei" Citarea legislaiei&actele normative se citează prescurtat, de asemenea citarea va include și titlul complet al actului nomativ. 6ntodeauna cînd se citează un act normativ se va menționa și
ț referin tunci cînd actul normati v este citat în te+t, în nota su'sol se avapentru indicaidentificarea direct susra lui. în care poate fi găsit. /e asemenea, în cazul în care actulde normativ este citat direct în nota de su'sol, referin ța pentru identificarea lui se va trece imediat după titlul acestuia, între paranteze. Citarea doctrinei4 în cazul dat autorii se citează numai cu ini țiala prenumelui și numele complet, cînd un autor are două prenume, se trec am'ele ini țiale, urmate de punct și fără spațiu între ele. Jîndșțsunt mai mul i autori, ace țtea se separă prin virgulă. 3otodată , căr ile se citează cu indicații complete, dacă o carte se citează de mai multe ori , dra nu atît de des încît să ustifice a'revierea și includerea ei în lista de a'revieri, aceasta va fi citată numai prima dată cu indicații complete, iar ulterior se va cita doar numele autorului și numărul paginii la care se face trimitere.
'. acă sunteți de acord că ordinea prin norme poate fi îneleasă doar în raport cu înelesul glo-al de cultură a unei societăi care sînt componentele majore ale culturii" Jultura organizationala este un concept dificil de definit in literatura de specialitate nu are o definiti unanim acceptata. 6n opinia mea, cultura organizationala rezida din ansam'lul valorilor, credintelor, aspiratiilor, asteptarilor si comportamentelor conturate in decursul timpului in fiecare organizatie, care predomina in cadrul sau si ii conditioneaza direct si indirect functionalitatea si performantele w. Jultura unei organizatii determina personalitatea w acesteia, adica felul in care functioneaza companiile au culturi, asa cum oamenii au personalitati. @iecare grup are propria cultura, care este unica si ii confera o personalitate distincta. Jultura organizatiei se sedimenteaza si consolideaza progresiv in functie de istoria acesteia, modul in care a fost condusa de&a lungul anilor, modelele ei specifice de realizare a lucrurilor?, com'inatie unica de personalitati manageriale care s&au aflat in fruntea organizatiei si de stiluri ale acestora . (.ș Ce în ț țelege i i cum poate fi re!olv ț ată pro-lema li-ertă ii su-iectului cunoscător" ezi raspuns test 2, între'area V. ). 8n lucra rea sa ;Siste mul dre ptului roma n” F. C. SavignI def ine%te $ tipuri de interpretare juridică. E5plicai care sînt ele. 3eoria uridică este de multă vreme preocupată de sta'ilirea şi clasificarea metodelor de interpretare. 6n general, se admite e+istenţa următoarelor metode: gramaticală istorică sistematică logică. avignN consideră că, de fapt, nu e+istă metode diferite de interpretare, ci diferite activităţi, elemente ale interpretării, care tre'uie aplicate împreună în procesul de interpretare. M asemenea precizare este necesară întruc7t, e+istenţa unei varietăţi de metode nu tre'uie să conducă la fragmentarea aplicării. Mrganul de aplicare se va folosi de o metodă sau alta, în raport de aspectele pe care le prezintă cazul. /e aceea, unii autori grupează aceste metode în: analitice (metoda gramaticală şi cea logică)teleologică şi sintetice (care (metoda istoricăsăşipună cea sistematică). lteori, acestor metode li se adaugă şi metoda urmăreşte în lumină scopul legii).
+. Care este locul des ignului studiului în eta pa pregătirii cercetării %i care este es ena lui" /esignului studiului cuprinde metodoligia, care va fi folosită, etapele metodologice și alegerea temei de cercetare, construirea instrumentelor și selectarea cazurilor. ceasta este ultima etapă din faza pregătirii cercetării.
1/. Care sînt funciile susinerii pu-lice a unei lucrări" &"ai 'ună cunoa ștere a unor idei , teze, direc ții, solu ții &firmarea tinerilor &
/. Ealtag
TEST 12 de evaluare la disciplîna ”Metodologia cercetării juridice” 1. Ce %tiină este Sc ientometria %i ca re este scopul ei" ezi raspuns 3estul C, între'area 1.
2. Cursul universitar și Cursul de ț lec ii. Ca ț racteri ș !a i păr ile comune i prîn ce se deose-esc. Fn curs universitar&este ^ e+punere clară, sistematica de idei ș i fapte concrete, organizate în sistem de contînut, cu ^ tematică precisă. Fn curs universitar este un enomen întelectual, care se remarcă prîn corectitudînea e+punerii, prîn noutate, prîn 'ogația de înformatii. Jursul universitar se a+eaza pe doua aspecte prîncipale: iesco perir ea și însu ș irea deșțcuno tîn e știînțifice și de valori culturale, iar la 'aza formarii stă conștiînța întelectuală, avînd ca reper respectul valorilor știînțifice și culturale ale celor care înva ță. Jursul de lecții este ^ lucrare știîn țifico&metodică în care sînt e+puse fundamentele unei disciplîne conturate în direc țiile și desciderile de cerc etare. Jursul de lec ții se scrie într&un lim'a știîntific, accesi'il, corect, con țîne un succînt compartiment teoretic și unul aplicativ, srcînal, proiectat asupra su'iectelor a'ordate, propunînduse ^ noua înterpretare a lor. olumul unui curs de lectii este în limita de BD&1BD pagîni și mai mult. @iecare componentă a cursului de lecții înglo'eaza e+erci ții, pro'e, teste ce aut ă la întelegerea și asimilarea mai facilă a materialului e+pus.
#. Care este deose-irea dîntre compilaie %i plagiat" /eose'irea dîntre compilaţie şi plagiat e faptul că în plagiat se copiază doar ideea unui sîngur autor iar în compilaţie se adună mai multe surse apar țîn7nd altor autori atri'uîndu&le cercetării proprii.
$. escriei pa%ii ce se recomandă în alegerea unei teme" "otivația alegerii temei si importanta acesteia tre'uie sa cuprîndă elemente precum: o'iectivele cercetării desfă șurate, descrierea detaliata si clara a procesului de cercetare, importanta cercetării pentru sfera cunoa șterii, precum si modalită ile ț de identificare (cuantificare) a rezultatelor cercetării. /acă demersul știînțific este unul cu caracter preponderent practic, atunci se impune precizarea distîncta si clara a etapelor parcurse pentru realizarea efectiva a lucrării. &. Care sînt categoriile logicii juridice studiate de metoda logică prîn anali!ă %i sînte!ă" Comentai4le. Logic a ur idi că pri n anali(a ș i sînte(a stud iază următo arele categ orii: sîngularul si generalul, cau(a si eectul, conșțînutulț i orma, esen a si enomenul, ș necesitatea i întimplarea, posibilitatea și realitatea.
a) îngularul și generalul. @enomenele uridice sînt specifice. #eneralul întotdeauna în unele trăsături și particularită ți sîngulare ale fenomenelor uridice, iar sîngu larul este întotdeauna manifestarea, forma de e+istență a generalului. ') Jauza si efectul& Jeea ce trezește la viața sau modifică un oarecare fenomen numim cauză iar ceea ce apare su' acțiunea unei cauze anumite, numim efect. c)țș Jonțînutul i forma&Jon înutul si forma oricarui șfenomen sînt îndisolu'il legate între ele i constituie ^ unitate dialectică. d) ș $sența ț i fenomenul&$se a e+primă țtotalitateaș legaturilor, rela iilor de adîncime i a legilor înterne, care determîna prîncipalele trăsaturi și tendînțe ale dezvoltarii o'iectului uridic. e) %ecesitatea și întimplarea&%ecesitatea este ceea ce tre'uie sa se întimple în mod, neaparat în condițiile date, în timp ce înș timplarea ț î i are 'aza ț nu în esen a fenomenului, ci în ac iunea asupra lui a altor fenomene.
f) Posi'ilitatea și realitatea&fi+eaza tendinta o'iectivă de dezvoltare a fenomenelor. 0ealitatea reprezinta orice fenomen dea e+istent.
'. Ce tipuri de lucrări știîn țifice e5istă" 3ipuri de lucrari stiinţifice Lucrari de cercetare si înterpretare Lucrari în periodice stiîntifice: a) %ota ') rticolul c) tudiul d) $seul e) Lucrari su' forma de carte: f) e. "onografia g) Eiografia. Lucrari de compilatie: ) compilatia propriu&zisa i) compilatia neetica. Lucrari de critica (istorica, literara, stiîntifica): a. recenzia descriptiva '. recenzia evaluativa. Lucrari de prezentare: a. prezentarea simpla '. prezentarea comparativa. Lucrarea studenteasca de seminar: a) lucrarea evaluativa ') lucrarea de sînteza despre un persona, un eveniment, o înstitutie c) lucrarea de cercetare propriu&zisa. Lucrari de cercetare și sinteze: Lucrari su' formă de carte: a) ') manualul tratatul c) sinteza (locala, regionala, generala).
ț ț
(. Ce reguli cunoa%tei în redactarea de stil a unei lucrări %tiinifice" ț M lucrare de cercetare tre'uie sa tîna cont de anumite e+igente ale stilului știîn ific. Lucrarea tre'uie redactata într&un lim'a academic impersonal, caracteristic lucrărilor de cercetare. $+ista c7teva condi ții si principii impus e te+telor redactate în acest registru stilisti c. Lucrările știînțifice se prezîntă în lînii mari ca o serie de considera ții si demonstra ții. $+actitatea acestora depînde de multilateralitatea cercetării o'iectului sau fenomenului dat. Jriteriile care tre'uie respectate sunt: rigurozitatea argumentării logice, e+actitatea faptelor studiate, multilateralitatea cercetării si o'iectivitatea e+punerii ce se caracterizează prîn tendîn ța de standardizare a miloacelor de e+primare. $+punerea știîn țifica se remarca si prîn le+icul termînologic, special, livresc, neutru dîn punct de vedere stilistic, utilizat pentru redarea general& a'stracta a materialului, pentru defînirea e+acta a noțiunilor, a fenomenelor si a proceselor, fără ț de care ar fi cu neputîn ța reproducerea e+acta si o'iectiva a ra ționamentelor si defîni iilor. Ftilizarea termînologiei de specialitate este un îndiciu al competentei profesionale. Eaza oricărei e+puneri știînțifice o constituie elementele le+icale de uz general, comune si altor stiluri funcționale ale lim'ii literare. &a constatat ca elementele le+icale de uz general alcătuiesc o umătate dîn componenta le+icala a unei opere științifice, form7nd sceletul ei. $le reprezintă țesutul neutru al te+tului știînțific sau al vor'irii profesionale. M circulație larga au , mai ales, unită țile le+icale ce e+prima opera țiile g7ndirii logice. ț 3erminologia de specialitate serve ște pentru redarea c7t mai e+acta a diverselor no iuni știîn ifice, pentru argumentarea si e+punereaț o'iectiva ș într&un anumit domeniu tiîn ific. 6n stilul știîn ific propriu&zis se face, ț de o'icei, a'strac ț ie de ș persoana autorului, te+tele tiîn ifice caracteriz7ndu&se prîntr&o frecve nta mai mare a pronumelor nepersonale, situa ție impusa de caracterul impersonal al comunicării. /eoarece în stilul știîn țific toata aten ția este concentrata
asupra conțînutului si a caracterului logic al comunicării, iar nu asupra su'iectului, modul prîncipal de e+primare este impersonal.
). escriei structura înstituională a cercetării juridice în 3epu-lica Moldova. Pe parcursul anilor, evolu ția înstitu ției a cunoscut mai multe reorganizări,
1/. Comentai afirmaia: Metodologia juridică cuprînde $ mari componente: (logica uridică, logica udiciară, tenica uridică şi artele uridice.) Logica uridică este o logică aplicată care are drept scop analiza raţionamentelor uridice şi ela'orarea unor reguli ale argumentării eficiente. Logica uridică este ştiînţa care studiază regulile specifice g7ndirii uridice corecte, care guvernează procesul edictării, respectării, înterpretării şi aplicării normelor de drept. 3enica uridica reprezintă ansam'lul miloacelor, procedeelor prîn care sunt e+primate, în conțînutul normei uridice, necesită țile sociale (tenica legislativa), iar mai apoi sunt puse în practica (tenica realizării si a înterpretării dreptului). "etodologia cuprinde patru mari componente: a) logica uridică, logica udiciară, artele uridice, tenica uridică ') fenomene uridice, logica uridică, fenomene politice, logica udiciară c) logica uridică, artele uridice, tenica uridică, fenomene uridico&politice Logica udiciară: a) are în vedere sursele dreptului ') are în vedere modul de înterpretare şi de punere în aplicare a normei uridice c) are în vedere modul de redactare al normei de drept. "etodologia uridică reprezintă: a) sistemul celor mai generale legi de învestigare deduse dîn prîncipii o'iective ') acea disciplînă care se preocup ă de pro'lemele aflării adevărului în ştiînţa dreptului
c) totalitatea prîncipiilor dreptului dr. a'., prof univ.
1.
/. Ealtag TEST 1# de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice”
efinii metoda comparativă de cercetare a fenomenului juridic.
ț Logica definește compara ia caț pe o șopera ie ce urmăre te constatarea unor elemente sa divergente la două fenomene.Jompararea sistemelor de drept ale diverselor dtate, a trăsăturilor ramurilor, instituțiilor și normelor acestora s&a dovedit e+trem de fructuoasă în procesul metodologic de studiere a fenomenului uridic.
2.
Ce teme de epistemologie particulară a-ordea!ă epistemologia juridică" ezi răspuns 3est !.1., între'area C.
#. Care sî nt fo rmele de ma nifestare al e ;n ondreptului”" rgumentai si tuaia a -senei dreptului în relaiile sociale formulate de autorul ?. Craiovan. %ondreptul este un fenomen marcat de ine+istenta dreptului in domenii in care s&ar fi impus prezenta sa. /eci, nondreptul nu se confrunta cu dreptul inust sau cu su'dreptul, acesta din urma inteles ca produs al unor categorii sociale, sau al unor su'culturi.
$. 0rincipiile al egerii te mei de cercetare se ap lică pr in ut ili!area %i a unui se t de criterii. Care sînt aceste criterii" ț ș știin ifică se declan ează cu punerea de țpro'leme pentru care se caută solu ii, ctivitatea ț %ivelul ș atins de tiin ă este esen ial respectivele soluții generînd, rînd ul lor, noi pro'leme. corelat cu numărul și valoareala pro'lemelor formulate și solu ționate, cu desciderile oferite de soluții către noi pro'leme, de profunzime, ale cercetării din viitor.
&.
Care sînt păr țile succesive ale unui articol tșiin ițfic" ezi raspuns 3est 5, între'area B.
(.Care sunt notele generale ale materialismului gnoseologic" ezi raspuns 3est 4, între'area 2.
).acă normele sociale repre!intă principalul fundament al vieii sociale pentru ce ele sînt încălcate atît de frecvent de către cetăeni" /evianța e+istă în orice societate, fiind prezentă în toate ac țiunile cu caracter social. $valuarea ordinii sociale do'îndește anumite caracteristici ideologice generate de necesită țile imperioase de conservare a sistemului în cadrul căreia orice încă lcare a normelor care&l sus țin este calificată drept deviantă și este sancționată ca atare.
+.Care sînt formele documentării -i-liografice" escriei aceste forme. a) /ocumentarea în formele clasice (în 'i'liotecă) ') documentarea în formele moderne ('aze de date informatice, internet).
1/.3edați țesen a luțcr ș ărilor tișin ifico4metodice i lucrărilor metodice care tratea!ă pro-lema de metodică didactică.
ezi raspuns 3est 5, între'area 1D. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 1$ de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. efiniți metoda logică de ce rcetare a fen omenului juridic. "etoda logică de cercetare a fenomenului uridic & este o totalitate de procedee și operaţiuni metodologice şi gnoseologice specifice, prin care se creează posi'ilitatea surprinderii structurii şi dinamicii raporturilor necesare între diferite componente ale sistemului uridic al unei societăţi.
2. ai caracteristica ipote!ei %tiinifice %i care s9n t cerinele faă de formu larea ipote!ei"
$. Care s9nt cerinele faă de re ferine în că ri reviste documente electronice %i alte i!v oare" rticolul se înceie cu referinţele 'i'liografice utilizate. cestea tre'uie să fie relevante, recente şi, de recomandat, aparţin7nd flu+ului principal de pu'licaţii, pentru a fi consulta'ile de către orice alt cercetător (e+istă cazuri c7nd rezultate ştiinţifice valoroase pu'licate în reviste sau conferinţe o'scure nu s7nt citate de alţi cercetători, deşi aceştia au cunoştinţă de ele, întruc7t pu& 'licaţia respectivă nu e+istă în marile 'i'lioteci). @iecare referinţă 'i'liografică tre'uie citată în te+tul lucrării, cu motivarea clară a contri'uţiei ştiinţifice la care se face referire (în caz contrar, citarea este neustificată, put7nd su& gera multiple conotaţii negative precum o'edienta, dorinţă de epatare etc.). %u este recomandat să se facă referinţe la lucrări ne&pu'licate. "odul formal de a insera o citare în te+t diferă de la o pu'licaţie la alta. Ju toate că e+istă diferite stiluri de redactare a referinţelor 'i'liografice, at7t în te+t, c7t şi în secţiunea specifică, ar fi 'ine să ne conformăm, din start, stilului cerut de revistă, în instrucţiunile pentru autori. 6n redactarea acestei secţiuni v&a tre'ui să ţinem cont şi de nişte reguli generale: & toate citările tre'uie făcute cu acurateţe & includeţi în trimiteri cele mai noi, mai importante lucrări din literatura de specialitate & nu faceţi e+ces de citări.
&. Ce opinii cunoa%tei din doctrină referitor la funciile normativităii juridice. ai caracteristica acestor opinii. 6n opinia autorului /.%raio#an , pentru orientarea metodologică a cercetătorului în
domeniul fenomenului uridic, sciţa unui ta'lou sintetic, care încearcă să surprindă postura dreptului ca element al controlului social, uncţiile dreptu lui aşa cum acestea au fost a'ordate în doctrina uridică, ar putea fi instructivă în investigarea unei pro'leme care, într&un fel sau altul, este în relaţie cu rolul normativităţii uridice în viaţa socială. 6n opinia profesorului italian . errari, dreptul realizează: &funcţia de reglementare socială &funcţia de tratare a conflictelor declarate &funcţia de legitimare a puterii. Jercetătoarea 3. 1opescu, autorul citat, plasează analiza funcţiilor dreptului la nivelul cel mai general şi cel mai inteligi'il din punct de vedere logic. 5. 1arsons consideră, că funcţia primară a sistemului uridic este funcţia integrativă, dreptul av7nd rolul de a calma* elementele potenţiale de conflict şi de a unge> mecanismul social în condiţiile în care sistemul de norme pentru care e+istă adeziune este unitar şi coerent, pun7ndu&se pro'lema legitimării sistemului de norme, interpretării normelor dreptului, sancţiunilor şi urisdicţiei. 6n viziunea lut H. !redemeier, sistemul uridic poate fi considerat ca un mecanism integrativ care contri'uie la coordonarea societăţii, fapt ce se realizează prin intrări, provenind din alte sisteme ale societăţii şi care s7nt recepţionate de sistemul uridic, şi prin ieşirile* sistemului uridic către alte su'sisteme ale societăţii. @uncţiile sistemului uridic după 0. riedman s7nt: & atenuarea conflictelor & soluţionarea controverselor & controlul social & ingineria socială & scim'area com portamentelor. e re ține și distincţia lui . !obbio între un cţia represi#ă a dreptului prin care se consacră li'ertatea şi ordinea prin intermediul sancţiunii uridice ș i uncţia stimulati#ă prin care se condiţionează comportamentul uman, av7nd în vedere nivelul comple+ al sancţiunii uridice, nu numai punitiv ci şi pozitiv, stimulativ. & & & &
. 1opa, dreptul îndeplineşte: 6n concepţia profesoruluisau funcţia de instituţionalizare formalizare uridică a organizării social & politice funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii funcţia de conducere a societăţii funcţia normativă. ceste funcţii înfăţişează dreptul în toată comple+itatea sa, ca sistem uridic.
'. Ce grade de titlu cunoa%tei în construcia unei lucrări %tiinifice" Pentru accesi'ilitate, su'iectele tratate tre'uie să fie coerent şi clar structurate, utiliz7ndu& se un sistem unitar de împărţire pe grade de titlu, sistem care va tre'ui respectat în tot conţinutul lucrării. 6n cazul lucrărilor care tratează în ansam'lu un cod sau o lege importantă, cu largă aplica'ilitate, plec7nd de la premisa că cititorii s7nt dea familiarizaţi cu structura acelui act normativ, este prefera'il ca sistematizarea lucrării să se facă folosind acelaşi sistem de grade de titlu. /rept e+emplu ar putea fi: 1artea<.; %artea<..; 5itlul<..; %apitolul<.; 3ecţiunea<..;
1aragraul<<; 3ubparagrae<.
$ste prefera'il, ca în sistematizarea unei lucrări, cu e+cepţia tratatelor şi a comentariilor simple, să nu se utilizeze ai mult de 4 grade de titlu, pentru a se evita divizarea e+agerată a materiei. 6n principiu, sistematizarea fiecărei lucrări tre'uie să cuprindă %apitole şi 1aragrae. 6n faza de redactare, toate gradele de titlu tre'uie scrise cu acelaşi font şi aceiaşi dimensiune de caracter ca şi te+tul de 'ază, iar evidenţierea lor tre'uie să se facă doar prin aliniere.
(. Caracteri!ați monografia ca lucrare cu autoritate știin țifică de consacrare.
"onografia este un caz particular de carte, în care un singur su'iect (localitate, areal geografic, eveniment) este tratat pe larg. "onografiile sunt o specie foarte populară în drept, sociologie, geografie, istorie ş.a. "onografia este o lucrare ştiinţifică, un studiu ştiinţific amplu asupra unui su'iect din domeniul ştiinţei, tenicii, artei, sportului, tratat amănunţit, complet şi multilateral, din toate punctele de vedere. /e regulă, aceasta este lucrarea ştiinţifică a unui singur autor, iar dacă este ela'orată de mai mulţi autori, se va denumi monografie colectivă, însă numărul acestora nu poate depăşi B persoane. "onografia are un caracter teoretic sau teoretico - aplicativ 'ine proiectat şi însumează nu mai puţin de 8D&1DD pagini. u'iectul tre'uie să fie unul puţin a'ordat, a'ordat unilateral de către cercetători sau ciar unul am'iguu. legerea su'iectului se face în 'aza unei documentări temeinice. Jonţinutul de 'ază al monografiei este structurat în părţi, capitole, paragrafe şi su'paragrafe şi înglo'ează două componente de 'ază: compartimentul analitic, retrospectiv sintetic care formează 1D&1Bx din conţinutul de 'ază al monografiei şi compartimentul interpretativ, creativ, srcinal în care este e+pusă viziunea autorului asupra su'iectului a'ordat. 6n procesul de atestare ştiinţifică, monografia tre'uie să ai'ă apro'area unei structuri de cercetare ştiinţifică, să fie recenzată de 2&! specialişti de înaltă calificare în domeniu.
). 3edactarea unei lucrări %tiinifice se rea li!ea!ă la r9ndul său în trei etape E5plicai aceste etape. Prima fază - pregătirea cercetării, care include trei etape: & legerea temei de cercetare (pro'lematizarea sau perceperea pro'lemei) & naliza studiilor ştiinţifice principale & /esignul studiului doua fază - efectuarea cercetării, include etapele: & /ocumentarea şi învăţarea $+plicarea ştiinţificăcercetării a fenomenului &treia fază - finalizarea - care studiat. cuprinde: & 0edactarea lucrării ştiinţifice & usţinerea pu'lică a lucrării.
+. ,umii formele %i metodele de interpretare a normelor juridice.
Formele de interpretare a normelor juridice. 6n teoria dreptului, interpretarea normelor uridice se clasifica în: interpretare oiciala şi interpretare neoiciala. ?nterpretarea oficială este o'ligatorie şi ea mai poartă denumirea de interpretare cu forţă uridică. $ste realizata de catre organe de stat care au atri'utii fie in procesul ela'orarii normelor uridice, fie in procesul aplicarii normelor uridice. ?nterpretarea neoficială mai poartă denumirea de interpretare doctrinara, fiind facultativă, fără forţă uridică.
Metodele de interpretare a normelor juridice A. Metoda gramaticala & are ca o'iect sta'ilirea sensului comandamentului cuprins în norma uridică prin analiza gramaticală (sintactica si morfologica) a te+tului normei uridice. 6n interpretarea gramaticala, organul de aplicare urmareste si modul de îm'inare a cuvintelor în propozitii şi fraze, precum şi sensul unor conuncţii. pre e+emplu, o anumita concluzie trage interpretul din faptul ca în te+tul normei uridice legiuitorul utilizeaza conunctia si, o alta concluzie daca legea foloseste conunctia sau. /aca te+tul spune ca o fapta se pedepseste cu incisoare de la.....la si confiscarea averii, ori ca o fapta se pedepseste cu incisoare sau amenda penala. om fi, intr&un asemenea caz, in fata unei pedepse cumulative sau a unei pedepse alternative. B. Meto da sistematica & priveste modalitatea de sta'ilire a sensului normei uridice prin incadrarea sa in economia actului normativ din care face parte sau prin raportarea sa la economia altor acte normative. %orma uridică nu e+ista izolată, ruptă de alte norme uridice. $a este parte componentă a unui sistem - a unei institutii, a unei ramuri si, deci, a sistemului de drept.
Jaracteristica fundamentala a sistemului de drept constă în faptul că el e+istă prin fidelitate faţă de propriile sale norme. 6n teoria dreptului orice interpretare tre'uie sa se faca subiectam mate riam, adică în conformitate cu cadrul (sistemul) din care face parte norma interpretată. C. Metoda istorica & urmareste sa e+pl ice intelesul normei uridice prin luarea in consideratie a ceea ce se ceama occasio legis impreurarile social&uridice care au stat la 'aza ela'orarii si adoptării legii. 6n cazul interpretării istorice se poate recurge, de asemenea, la compararea reglementarii actuale cu reglementarile anterioare in materie, la evocarea principiilor de drept si ciar la sentimentul de ecitate prezumat in fiecare norma de drept. D. Metoda logica & implică aprecieri raţionale, realizate prin operatiuni de generalizare, de analiza logică a te+tului normei uridice, de analogie etc., prin aplicarea legilor logicii formale. 6n realizarea metodei logice de interpretare organul de aplicare se foloseste de o serie de argumente ale logicii formale, cum ar fi: ad absurdum, per a contrario , a ma9ori ad minus , a ortiori etc. E. Analogia - rezolvarea unei cauze pe 'aza de analogie. tunci cand organul de aplicare, fiind sesizat cu solutionarea unei cauze, nu găseste o normă corespunzatoare, el face apel fie la o normă asemănătoare =analogia legis), fie la principiile de drept =analogia 9uris). plicarea dreptului prin analogie are la 'ază constatarea unei lacune a legii, fapt ce o'ligă pe udecator, în dreptul privat, să solutioneze cauza prin aplicarea fie a unei dispozitii asemanatoare, fie prin apelul la principiile dreptului. 6n dreptul penal o asemenea posi'ilitate nu este recunoscută. ici functioneaza principiul legalitatii incriminarii =nullum crim en sine lege) si principiul legalităţii pedepsei =nulla poena sine lege). ceste principii nu&i permit udecatorului sa declare noi fapte ca infracţiuni si nici să sta'ilească alte pedepse, dec7t cele prevazute e+pres de legea penală.
1/. Efectuai o comparaie între ordinea socială %i ordinea normativă %onceptul de ordine socială , evidenţiază, ideea că viaţa socială nu este alcătuită, în întregime, din evenimente desfăşurate la voia înt7mplării, ci implică modele de interacţiune şi relaţii sistematice dintre indivizi, ceea ce facilitează identificarea regularităţilor necesare oricărei
interpretări ştiinţificeacţiunilor a societăţii. /iversitatea umane şi a relaţiilor sociale implică o mare varietate de norme care interacţionează, interferează, se completează, se determină sau se contrazic, form7nd totuşi la nivelul societăţii un sis te m no rma ti # care permite funcţionarea şi sta'ilitatea relativă a vieţii sociale prin instituirea ordinii normative & ordinea prin norme & componentă decisivă a ordinii sociale. Ordinea normati#ă poate fi înţeleasă doar în raport cu înţelesul glo'al de cultură a unei societăţi. J7t priveşte ordinea normati#ă, putem distinge: & un nivel prescriptiv privind orientarea comportamentelor umane şi funcţionalitatea relaţiilor sociale conform totalităţii prescripţiilor normelor sociale, menit să asigure forme comportamentale intercone+ate, uniformitate şi regularitate necesare = ordinea care tre'uie să fie dezira'ilă dar niciodată realizată în totalitate & un nivel real, care desemnează ordinea normativă efectivă realizată cu autorul prescripţiilor normelor sociale. 6n acelaşi timp, tensiunea, conflictul şi insta'ilitatea socială nu s7nt numai stări anormale, dar adeseori, ciar aspecte dorite ale sistemelor sociale via'ile. %atura specifică a vieţii sociale solicită imperios scim'area, implică at7t sta'ilitatea, c7t şi insta'ilitatea, at7t consensul, c7t şi disensul. Mdinea socială semnifică o anumită capacitate a societăţii de a: & ţine su' control agresivitatea indivizilor & asigura coordonarea activităţii sociale & facilita continuitatea vieţii sociale & permite predicti'ilitatea conduitelor şi acţiunilor umane. $a nu înseamnă, însă, e+cluderea creativităţii individuale, a impulsurilor iraţionale, a a'aterilor, a devianţei, în sensul său glo'al.
dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 1& de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. Ce defini ții alșe țtiin ei cșțunoa te i" ezi raspuns 3est 5, între'area 1.
2. Ce înelegei prin c onceptele ordine socială ordine de stat o rdine pu-lică %i de ce el e nu pot fi identificate cu ordinea de drept" Ordinea socială, & este un concept care are un caracter istoric. $l arată dezvoltarea statului şi dreptului în diferitele epoci istorice. $+istă şi autori care au văzut în ordinea socială, organizarea societăţii conform cu anumite norme de comportare. ceste norme se referă la autorităţile pu'lice şi la relaţiile dintre ele, precum şi la relaţiile acestora cu cetăţenii. Mrdinea socială era concepută în ultimele decenii a sec. ;;, în unele state, ca e+presie a voinţei de stat, care cuprindea toate compartimentele vieţii economico&sociale, pu'lice şi private şi de la care nu se putea a'ate nimeni. J7nd se făcea o comparaţie a ordinii sociale cu ordinea de drept se mergea pe raţionamentul sociologic al raportului dintre morală şi drept, susțin7ndu&se că ordinea socială ar fi genul>, iar ordinea de drept specia>. Ordinea de stat se referă la caracterul de stat naţional, suveran şi independent prevăzut de Jonstituţie, la modul de organizare a puterii pu'lice şi forma de guvernăm7nt. Mrdinea de stat e specifică statului, ceea ce face ca ea să nu se confunde cu ordinea de drept. nalogic, dacă nu confuzie, înt7lnim adesea şi între ordinea de drept şi ordinea pu'lică. Jum ordinea pu'lică se referă la respectarea normelor generale de comportare a cetăţenilor,
inviola'ilitatea domiciliului, de circulaţie, a întrunirilor, fi vor'a de o similitudine întreli'ertatea ordinea pu'lică şi ordinea de drept. liniştea pu'lică etc., nu poate Ordinea publică reprezintă o parte din sfera relaţiilor sociale ce cad su' incidenţa ordinii de drept. pre deose'ire de conceptele uridice menţionate, care se referă tot la o ordine, ordinea de drept, după cum am văzut, are o arie de aplica'ilitate mult mai largă. Ordinea de drept este prezentă în toate domeniile vieţii social&economice şi ţine de forma statului, de organizarea şi conducerea lui. tatul de drept, pluralismul democratic, drepturile şi li'ertăţile fundamentale ale cetăţenilor s7nt reflectate în ordinea de drept. ceasta înseamnă că ordinea de drept corespunde etapele de dezvoltare a fiecărui stat şi se instituie în fiecare stat potrivit r7nduielilor statornicite. Jonceptele de ordine socială, de ordine de stat, ordine pu'lică nu pot fi, aşa cum am precizat, identificate cu ordinea de drept.
#. Care s9nt cele trei niveluri de metode ale metodologiei cercetării %tiinifice" "etodologia cercetarii stiintifice (ca de altfel, si a altor stiinte) este alcatuita din trei niveluri de metode: & metode de ma+ima generalitate, specifice tuturor stiintelor & metode proprii unui grup de stiinte & metode specifice fiecarei stiinte
$. Caracteri!ai tipurile %i criter iile de cla sificare a pro-lemelor %tiinifice. 3ipurile şi criteriile de clasificare a pro'lemei s7nt diverse şi s7nt determinate de situaţia cognitivă în care apar şi se soluţionează: proleme !tiin"i#ice$practice & vizează găsirea unor acţiuni prin intermediul cărora & să se poată transforma şi controla o parte a realităţii sociale şi naturale pentru
&
&
producerea de valori materiale capa'ilă să satisfacă tre'uinţele oamenilor. Pro'lemele ştiinţifice vizează depăşirea unor dificultăţi de cunoaştere, o'ţinerea unor cunoştinţe ştiinţifice noi sau ameliorarea celor veci. 6ntre cele două categorii de pro'leme graniţa este tot mai greu de trasat datorită întrepătrunderii puternice a teoriei cu practica şi creşterea rolului ştiinţei în rezolvarea pro'lemelor practice. proleme !tiin"i#ice$didactice & apar în situaţia de educare a unei generaţii în procesul însuşirii de către noile generaţii a unora dintre principalele rezultate ale cunoaşterii e+istente p7nă atunci. Pro'lemele ştiinţifice au ca specific faptul că cel ce instruieşte, cunoaşte soluţia sau paşii efectivi şi succesiunea lor normală, care&i conduc la o'ţinerea soluţiei. Jei ce se instruiesc nu cunosc aceste soluţii. oluţionarea pro'lemelor didactice nu sporeşte informaţia cognitivă a celui ce instruieşte, ci doar pe a aceluia ce e instruit. Pentru pro'lema ştiinţifică soluţiile nu s7nt cunoscute de nimeni, sau nu s7nt cunoscute pentru cel ce rezolvă pro'lema. $le tre'uie căutate iar găsirea lor sporeşte informaţia cognitivă. %roleme ce se clasi#ic& 'n cadrul prolemei !tiin"i#ice : a) Pro'leme ce ţin de descoperirea unor fenomene, evenimente, proprietăţi, relaţii, dintre domeniul ce formează o'iectul de cercetare al unei ştiinţe date: problema obiect , ') Pro'leme ce privesc analiza căilor, miloacelor de cunoaştere: metaproblema. cestea apar de regulă în momentul de revizuire a ştiinţelor şi s7nt determinate îndeose'i de neconcordanţa dintre noile descoperiri şi vecile metode de cercetare şi modalităţi de interpretare.
&. ocumentarea %tiinifică î%i de! văluie %i mai mult comp lenitatea %i impor tana prin cele patru etape pe care le cuprinde. E5plicai aceste etape. $tapele documentării ştiinţifice sunt: &
fi+area surselor, surselor tudierea surselore+aminarea su' formesumară precum:a conţinutului gruparea surselor, evaluarea utilităţii ideilor şi fişarea acestor idei, analiza ideilor din toate sursele consultate şi sta'ilirea limitelor şi valorilor în general şi în raport cu tema cercetată în special Ftilizarea surselor, ideilor în construcţia?, în ela'orarea lucrării su' forma confruntării şi comparaţiilor, a interpretării informaţiilor (idei, ipoteze, metode), a criticii o'iective, de acceptare sau de respingere argumentată.
'. 8n ce constă dife rena dintre con ceptul lui <. el sen %i <. >. . a nt , fără de ce, fără pentru că (e+. să nu minţi>), norma uridică este un imperativ su'ordonat unei condiţii (e+. /acă nu&ţi plăteşti datoriile, îţi vor fi confiscate 'unurile). 2. Constr*ngerea . %orma uridică este concepută su' regimul constr7ngerii, o constr7ngere organizată, specifică în raport cu norma morală. !. +aliditatea . treia condiţie de îndeplinit pentru ca o normă să fie uridică este validitatea. $a provine dintr&o normă superioară, pree+istentă, deoarece norma uridică este concepută ca o componentă de sistem> dreptul nerezult7nd, niciodată dintr&o singură normă uridică. 4. ,n l& n" ui r ea . patra condiţie, su'liniază tocmai că dreptul constituie un sistem ordonat, coerent. ceastă ordonare se realizează pe niveluri, care constituie piramida nivelurilor uridice: ordinea uridică nu este un edificiu de norme uridice situate toate la acelaşi nivel, ci un sistem cu mai multe etae suprapuse, o piramidă sau altfel spus, o ierarie formată dintr&un anumit număr de niveluri sau straturi de norme uridice. Joeziunea sa rezultă din relaţia dintre elemente, care decurg din faptul că validitatea unei norme legate
corespunzător de o alta se fondează pe aceasta din urmă, că, la r7ndul ei, crearea acesteia din urmă a fost condiţionată de altele, care la r7ndul lor, constituie fundamentul validităţii sale. B. E# ic ac it at ea . în al cincilea r7nd, o normă uridică nu este vala'ilă dec7t dacă ea este efectivă, se 'ucură de o anumită eficacitate. /e aceea /reptul nu poate e+ista în a'senţa forţei, dar el nu este identic cu forţa. /reptul este o anumită dispunere, o anumită organizare a forţei>1. . . a rt concepe dreptul ca unitate a normelor primare !i a normelor secundare . Prin norme primare autorul înţelege acele norme #undamentale care impun o'ligaţii, prescriu pentru fiinţele umane a'ţine rea de la o anumită conduită. Prin norme secundare , înţelege acele norme care conferă împuterniciri publice, parazitare în raport cu primele şi care oferă posi'ilitatea ca, îndeplinindu&se anumite acte sau pronun ț7ndu&se anumite cuvinte, fie să se introducă noi norme de tip primar, fie să se a'roge sau să se modifice cele veci. "enirea normelor secundare este aceea de a remedia dezavantaele normelor primare, respectiv caracterul lor static, incertitudinea asupra lor şi ineficacitatea presiunii sociale care asigură menţinerea acestor norme.
(. Caracteri!ai etapele fa!ei finali!ării cercetării. @inalizarea cercetării conţine 2 mari etape, şi anume: (. /edactarea lucr&rii !tiin"i#ice care se realizează în trei eta pe: Elaborarea şi deiniti#area planului de redactare. $ste o continuare a proiectului şi planului preliminar de structură a lucrării. cestea includ şi intenţii, care p7nă la sf7rşit nu se realizează integral. Planul final cuprinde şi rezultatele cercetării el verifică gradul de includere a tuturor rezultatelor 'ună succesiune şi coerenţă. &2edactarea propriu (isă, este procesul de scriere: fie o redactare iniţială rapidă, fie mai multe variante, p7nă se aunge la una convena'ilă. & %onstrucţia lucrării în general . @iecare lucrare urmează să fie prevăzută cu un Juprins şi o listă a principalelor a'revieri utilizate în lucrare. 6n cazul c7nd se fac des trimiteri 'i'liografice la anumite specialitate, aceste lucrări,autorilor. cu indicaţii complete, vor fi redate lucrări în lista de de referinţă a'revieri,din iarliteratura în lucraredevor fi citate numai numele ((. %re0entarea pulic& a unei lucr&ri !tiin"i#ice - 0ealizarea lucrării în forma de prezentare presupune competenţe de analiză şi sinteză, de integrare a elementelor informaţionale colectate într&o formă coerentă şi unitară care să e+pună şi să argumenteze un punct de vedere, un aspect al unui su'iect etc., evit7ndu&se plagiatul şi parafrazarea. Lucrarea sau proiectul tre'uie realizate în concordanţă cu forma de comunicare aleasă: comunica re # erbal ă, scris ă, multime dia sau sub orma de pagin a 4eb. ?tili(area 444 ca mediu de comunicare necesita transpunerea textului în limba9 H508. 1ărţile principale ale susţinerii publice =discursului) sînt: introducerea =exordiul) @ ce temă, ce o'iectiv tre'uie să trezească interesul conţinutul =tratarea) = e+punerea ideilor conclu(ia =peroraţia) = recapitularea principalelor idei, convingerea auditorului asupra usteţei
ideilor.
). Caracteri!ați ung*iurile din care poate fi cercetată știin ța. ezi raspuns 3est 5, între'area 5.
+. 8n ce co nstă metoda analitică a lui Ho *n >ocJ" ț 6nț con știin a omuluiș ar e+ista de la na tere, independent de e+perien ă, anumite idei (e+. ideea de număr, de mi șcare, de întindere).
Loc[e spune că nu e+istă idei și principii înnăscute.
1/. escrieți caracteristicile unei lucrări știin țifice. ezi răspuns 3est 8, între'area 2. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 1' de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. efiniți metoda comparativă a ce rcetării fen omenului juridic. ț Logica definește compara ia caț pe o șopera ie ce urmăre te constatarea unor elemente sa divergente la două fenomene.Jompararea sistemelor de drept ale diverselor dtate, a trăsăturilor ramurilor, instituțiilor și normelor acestora s&a dovedit e+trem de fructuoasă în procesul metodologic de studiere a fenomenului uridic.
2. Ce cunoa %tei despre prin cipiile care fac refe rină la structura diale ctică genera lă a e5istenei %i cunoa%terii" &
principiul trecerii de la diversitate (multiplicitate) la unitate (sinteza) şi de la unitate la diversitate (analiză) & principiul trecerii de la individual la general (inducţia) şi de la general la individual (deducţia) & principiul trecerii de la particular şi individual la general şi de la general (a'stractizarea) la particular şi individual (concretizarea) & principiul trecerii de la real la posi'il (predicţia) şi de la real actual (posi'il anterior) la real posterior (postdicţia) & principiul trecerii intelectului, prin compreensiune şi înţelegere, de la fenomen la esenţă sau de la o esenţă de gradul întîi la o esenţă de gradul al doilea ş.a.m.d. şi de la esenţă la fenomen & principiul unităţii dintre logic şi istoric în procesul cunoaşterii: /in aceeaşi categorie de principii fac parte şi cele care decurg din su'stanţa teoriei generale a cone+iunilor. & principiile analizei structurale şi analizei funcţionale & principiile integrării şi a'ordării sistemice. <<. Jele din teoria determinismului: & principiul cauzalităţii & principiul inducţiei (selecţiei) pro'a'iliste & principiul deducţiei nomologice. <<<. Jele din teoria dialectică a dezvoltării: & principiul contradicţiei. cest principiu nu tre'uie opus principiului noncon&tradicţiei din logica formală, ci considerat ca situare a logicii gîndirii la un nivel mai profund, al analizei fenomenelor din perspectiva unităţii şi opoziţiei contrariilor & principiul negării dialectice. i în acest caz, tre'uie avută în vedere nu negarea vala'ilităţii legii noncontradicţiei şi a legii terţului e+clus din logica formală, ci situarea lor la un alt nivel al gîndirii, nivel la care are acces o logică a scim'ării, propusă tot mai insistent în cercetările logice din ultimii ani.
#. Cu alegerea temei de cercetare este leg ată %i administrarea programului de cercetare %tiinifică a temei. Care sînt componentele acestui program" dministrarea programului de cercetare a temei, care este o operaţiune comple+a de definire şi de corelare, se realizează în mare măsură pe 'aza a patru componente: a) ciţa proiectului de cercetare. $la'orarea acesteia începe după alegerea temei de cercetare.
') Proiectul temei. $la'orarea proiectului temei se face după terminarea documentării 'i'liografice, cînd cercetătorul aunge să realizeze şi o primă formulare a ipotezei. Proiectul temei include: & etapele ulterioare de cercetare ştiinţifică & documentarea directă (practică): date, fapte, informaţii, factorii = cauze care determină fenomenul uridic şi formularea de ipoteze operaţionale & modul de prelucrare a informaţiilor şi termenele de prelucrare & termenul de verificare a ipotezelor şi de fundamentare a concluziilor ştiinţifice & termenul de redactare a lucrării şi termenul de susţinere pu'lică & operaţiunile de asistenţă, implementare şi termenele necesare & celtuielile necesare fiecărei etape & consumul de timp necesar consultării specialiştilor în diferite etape de realizare a lucrării c) Planul preliminar de structurare a lucrării. $la'orarea acestui plan preliminar capătă contur pe măsura parcurgerii etapelor de documentare şi de e+plicare a fenomenului uridic. Planul preliminar de structură a lucrării cuprinde: principalele teze, idei şi concluzii principalele ipoteze confirmate şi neconfirmate modele de analiză argumentaţia teoretică şi practică argumentaţia uridică şi social&politică necesară fundamentării concluziilor ştiinţifice sursele de informare şi modul de prelucrare: pro'leme speciale neclarificate conturarea structurii lucrării: părţi, secţiuni, capitole, paragrafe. d) Planul definitiv al lucrării se realizează după modificările care se aduc planului preliminar. însă pianul definitiv al lucrării va fi realizat în ultima etapă = redactarea şi susţinerea pu'lică a lucrării ştiinţifice.
$. Ce teme de epi stemologie generală a-ordea!ă pro-lematica epistemologiei juridice" & @ormele și metodele cunoa ș șț terii tiin ifice & Pro'lema știin țifică, adevărul & Jonvergența metodelor ș i a perspectivelorț disciplinare ș în meta tiin a actuală ț ș ș ț ț școrela ii epistemologice dintre tiin a & 0aționalitatea tiin ei, logica i metoda descoperirii & țfundamentală știin a aplicată, istoricitatea țș tiin ei & conte+tul social și stiin ța & valorile sociale în rela țiile cu criteriile interne de evaluare ș înț dezvoltarea ș tiin ei .a. &. ,umii cau!ele încălcării ordinii de drept din societate. Mrdinea de drept este astăzi încălcată din mai multe cauze. Printre acestea enumerăm, în primul rînd, atitudinea negativă acumulată de&a lungul a zeci de ani față de actele normative (legi, otăr7ri, instruc țiuni etc), fa ță de drept, de lege în general, care love au în demnitatea umană, reduceau la zero drepturile și li'ertățile omului, încălcau cele mai elementare principii de ș ș ț a'uzul ț ț i dispre ul fa ă de cetă ean, fa ă de valorile ustiție, întronau, cultivau i perpetuau umane. '. Care este coraportul dintre neopo!itivism %i neopo!itivismul juridic" %eopozitivismul, ca o etapă de aprofundare a ideilor pozitivismului sta la 'aza neopozitivismului uridic - ca metodologie de cunoa ștere a legisla ției, care a apărut în sec. ;;& lea, ca urmare a percep ției ideilor neopozitivismului filosofic și dezvoltării principiilor pozitivismului uridic. ț ș ției tiin elor uridice ț ca urispruden ă %eopozitivismul uridic se dezvoltă în cadrul direc analitică,reprezentanții căreia sînt #.Iart, . Hien'erger, P. Goler. %eopozitivismul uridic apare în rezultatul transformării pozitivismului uridic, fundamentele sale teoretico&metodologice sînt formate în mare măsură su' influen ța învă țăturilor lui on ustin. (. escriei co ninutul logicii juridice. Prin conținutul logicii uridice se în țelege totalitatea elementelor (laturilor, trăsăturilor, particularităților, proceselor), ce constituie o'iectul dat, forma sînt legăturile ce e+istă între elementele conținutului, acea organizare a fenomenului, datorită căreia el apare ca un tot unitar și poate să&și e+ercite țfuncț iile. ș Jon inutul i forma oricărui fenomen sînt indisolu'il legate între ele și constituie o unitate dialectică. ). E5plicai căile %i modalităile de testa re %i verificare a ipote!elor %tiinifice.
$+istă următoarele metode de verificare a ipotezei şi de fundamentare a concluziilor ştiinţifice: & "etoda e+perimentală (e+perimentul, simularea, scenariul) & "etoda istorică & "etoda logică. & "etodele cantitative & "etodele prospective & tudiul de caz & "etoda tipologică & "etoda statistică & "etoda sociologică & "etoda comparativă. erificarea ipotezelor generează trei paşi importanţi pentru fundamentarea concluziilor ştiinţifice: & evidenţierea consecinţelor şi implicaţiilor ipotezelor care urmează să devină principii, legi, teorii şi soluţii practice & confruntarea consecinţelor ipotezelor cu faptele empirice & sta'ilirea măsurii în care relaţiile ipotezelor cu faptele empirice (trăinicia lor) este o e+presie a realităţii practice +. Care est e rolul teoriei g enerale ale dr eptului în de! văluirea ese n ței cun oa șterii în dre pt" 3eoria generală a dreptului formulează cele mai generale categorii vala'ile pentru ramurile științei uridice. semenea categorii sînt: normă uridică, izvor de drept, sistem de drept, instituția uridică, raport uridic, răspundere uridică ș.a. @ără cunoa șterea acestora nu este posi'ilă cercetarea, mai mult sau mai pu țin, aprofundată a celorlalte discipline uridice, istorico& uridice sau de ramură. 1/. Care sînt efectele normei sociale din punct de vedere al raionali!ării vieii sociale" ezi răspuns test 1, între'area 2 dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 1) de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. Formulați o de fini ție a c onceptului de epistemologie. Jonceptului de epistemologie reprezintă teoria cunoa șterii știin țifice. $ste o ramură a filozofiei care se ocupă cu originile, natura și scopurile, metodele și miloacele cunoa șterii de tip știin țific. 2. Caracteri!ai particularităile ordinii de drept. Ordinea de drept este prezentă în toate domeniile vieţii social&economice şi ţine de forma statului, de organizarea şi conducerea lui. tatul de drept, pluralismul democratic, drepturile şi li'ertăţile fundamentale ale cetăţenilor sînt reflectate în ordinea de drept. ceasta înseamnă că ordinea de drept corespunde etapei de dezvoltare a fiecărui stat şi se instituie în fiecare stat potrivit rînduielilor statornicite. Ordinea de drept sau legală, este definită ca organizare a vieţii sociale 'azată pe drept şi legalitate, care reflectă situaţia calitativă reală a relaţiilor sociale la anumită etapă de dezvoltare a societăţii. Particularităţile ordinii de drept, sunt: = ordinea de drept este o stare a organiză rii şi aranării efective a vieţii sociale = această ordine este sta'ilită şi reglementată de către normele uridice = ordinea de drept apare în rezultatul transpunerii reale în viaţă a prevederilor normelor uridice, reprezintă finalitatea reglementării uridice = ea este asigurată de către stat. #. Gna dinaceastă metodel e de mare re!onană filosofică este %i met oda dialectică. E5plicai în ce constă metodă. Me to da di al ec ti că 4 fiind teorie a cone+iunilor structurale şi sistemice, a determinismului, devenirii şi dezvoltării, dialectica este totodată metodă generală de cunoaştere şi gîndire. Ja metodă, dialectica operează cu un evantai larg de reguli şi principii de cunoaştere şi gîndire, fundamentale pentru activitatea de cercetare ştiinţifică, între care: Jele care au ca referinţă structura dialectică generală a e+istenţei şi cunoaşterii: & principiul trecerii de la diversitate (multiplicitate) la unitate (sinteza) şi de la unitate la diversitate (analiză) & principiul trecerii de la individual la general (inducţia) şi de la general la individual (deducţia) & principiul trecerii de la parti cular şi individual la general şi de la gene ral (a'stractizarea) la particular şi individual (concretizarea) & principiul trecerii de la real la posi'il (predicţia) şi de la real actual (posi'il anterior) la real posterior (postdicţia) & principiul trecerii intelectului, prin compreensiune şi înţelegere, de la fenomen la esenţă sau de la o esenţă de gradul întîi la o esenţă de gradul al d oilea ş.a.m.d. şi de la esenţă la fenomen & principiul unităţii dintre logic şi istoric în procesul cunoaşterii: /in aceeaşi categorie de principii fac parte şi cele care decurg din su'stanţa teoriei generale a cone+iunilor. & principiile analizei structurale şi analizei funcţionale & principiile integrării şi a'ordării sistemice. Jele din teoria determinismului: & principiul cauzalităţii & principiul inducţiei (selecţiei) pro'a'iliste & principiul deducţiei nomologice.
& &
Jele din teoria dialectică a dezvoltării: principiul contradicţiei. cest principiu nu tre'uie opus principiului noncon& tradicţiei din logica formală, ci considerat ca situare a logicii gîndirii la un nivel mai profund, al analizei fenomenelor din perspectiva unităţii şi opoziţiei contrariilor principiul negării dialectice. i în acest caz, tre'uie avută în vedere nu negarea vala'ilităţii legii noncontradicţiei şi a legii terţului e+clus din logica formală, ci situarea lor la un alt nivel al gîndirii, nivel la care are acces o logică a scim'ării, propusă tot mai insistent în cercetările logice din ultimii ani.
$. ,umii principiile generale de alegere a temei de cercetare. Principii generale de alegere a teniei de cercetare sunt: = temele mai complexe se încredinţea(ă, pentru elaborare, unor ecipe mai mari; temele
= = = =
complexe se pot di#i(a în părţi distincte şi pot i încredinţate unor ecipe mai mici sau unor persoane indi#iduale; cercetătorul poate şi trebuie săşi aleagă tema care i se potri#eşte ca aspiraţie, pregătire, ca şi în raport cu resursele disponibile; cercetătorul poate propune tema de cercetare pe care doreşte să o reali(e(e; riscul în cercetarea ştiinţiică este mai mare decît în alte acti#ităţi; alegerea temei poate ma9ora sau micşora acest risc.
&. escrieți fiecare țdin păr ile succesițve șale articolului tiin ific. ezi raspuns 3est C, între'area 2.
(.Care sunt etapele prin care trece cunoa șterea știin țifică" Junoașterea științifică trece pri n mai multe etape, cărora le corespund anumite forme ale cunoaşterii, cum ar fi: pro'lematizarea, ipoteza, practica (realitatea), teoria.
).F acei dis tincie aînt re metodele %tiinifice juridice metodologia %tiinelor juridice %i aplicarea practică metodelor. "etodologia reprezintă sistemul principiilor generate de investigatie, deduse din sistemul celor mai generale legi o'iective. "etoda priveste fie un anumit principiu metodologic (metoda particulara) fie un procedeu tenic oarecare (metoda individuala). "etodologia uridica & ansam'lu de factori (notiuni, principii, criterii metodologice) care e+plica raporturile si legaturile dintre diversele metode de cercetare a fenomenului uridic.M'iectul metodotelor uridice este insasi stiinta dr eptului prin prisma modalitatilor de cercetare. Jontinutul metodelor rezulta din sistemul factorilor metodologici, respectiv notiunile, principiile si criteriile metodologice. 0olul metodologiei este de a analiza metodele de cercetare stiintifica a dreptului. "etoda ştiinţifică sau procesul ştiinţific este fundamental pentru investigarea înţifică şi pentru do'indirea de către comunitatea ştiinţifică de noi cunoştinţe. #. $. Lessing afirmă, că drumul către adevăr i se pare mai preţios decît însuşi
unelte au+iliare ale metodelor şi nu tre'uie confundate cu acestea. stfel, activitatea individului, atît cea teoretică, cît şi cea practică, este şi tre'uie să fie gidată de anumite principii şi norme. nume metodele cunoaşterii ştiinţifice includ în sine sistemul unor astfel de principii ale acţiunii cognitive, implicate atît în activitatea de cercetare şi descoperire, cît şi în e+punerea noilor date. în general, cunoaşterea ştiinţifică nu poate pretinde la un anumit grad de o'iectivitate, fără a fi fundamentată pe o anume metodologie1. "etoda este calea urmată spre a realiza ceva anume, miloc de a realiza anumite 'iective, activitatea ordonată a su'iectului su' orice formă. @uncţia de 'ază a meto& lei este organizarea interioară şi reglarea procesului de cunoaştere sau a modificărilor practice ale unui anumit o'iect. stfel, metoda este totalitatea anumitelor norme, reguli, operaţii, miloace ale cunoaşterii şi acţiunii. "etodă înseamnă un sistem de prescripţii, principii, cerinţe, care tre'uie să ne gideze în soluţionarea unei pro'leme concrete, în o'ţinerea unui rezultat scontat intr&un anumit domeniu de activitate. "etoda disciplinează procesul de căutare a adevărului, permite (dacă corect este aleasă) economisirea puterilor, timpului, şi de a aunge la rezultatul final pe calea cea mai scurtă. plicarea practică a metodelor prezintă însă și crearea de lucrări știin țifice, studii de caz, acte normative ș.a. . 3otodată, de men ționat că metodologia dreptului devine indispensa'ilă în determinarea şi formularea regulilor de drept de către legislator, în interpretarea lor, în redactarea otăr7rilor de către udecător, în formarea eficientă a specialistului în drept, formarea a'ilităţilor de analiză a diverselor pro'leme (teorii, tipuri de a'ordări etc.) de natură uridică, totodată, aplicarea practică a cunoştinţelor însuşite.
+.Care sînt cerinele faă de ela-orarea %i definitivarea planului de redactare %i pe ce etape se -a!ea!ă" $la'orarea şi definitivarea planului de cercetare în redactarea unei teze se 'azează pe următoarele etape: 1) /elimitarea materialului. încadrarea lucrării într&un anumit domeniu în ac ord cu planul provizoriu sta'ilit în prima etapă. M lucrare practică va avea un material documentar net inferior unei de ştiinţă 2) lucrări ta'ilirea planului final de redactare al lucrării şi structurarea lucrării în acord cu acesta. Planul este proiectul după care se e+ecută o lucrare destinată pu'liycării. Pentru a&şi îndeplini rolul unui plan tre'uie să fie adaptat conţinutului şi scopului lucrării. stfel, un plan tre'uie sa includă: a)
= Juprinsul poate fi structurat în mai multe părţi, fiecare parte fiind împăryţită în capitole, su'capitole, secţiuni şi su'secţiuni. @iecare capitol tratează o pro'lemă sau un aspect mai important al lucrării. $ste recomanda'il ca titlurile capitolelor să descrie e+act conţinutul acestora de asemenea, este re&comanda'il ca fiecare capitol să fie împărţit în paragrafe, ale căror titluri să e+prime clar principalele argumente, idei prezentate. Prin parcurgerea titluyrilor capitolelor, ale su'capitolelor şi ale paragrafelor cititorul familiarizat cu domeniul ştiinţific a'ordat, tre'uie să poată reconstitui demersul propus de autorul lucrării. = Jadrul teoretic al pro'lemei studiate va fi redactat intr&un singur capitol (Jaypitolul 1). ceastă parte a lucrări realizează o evaluare critică a literaturii de specialitate relevantă pentru tema cercetată. e vor prezenta principalele teyoriiAmodele e+plicative, indicind dezvoltarea şi progresul adus de cercetările recente, precum şi posi'ilele lacune sau limite. 3recerea în revistă a literaturii va fi realizată după un criteriu e+plicit menţionat, care poate fi cronologic, tematic, sau de altă natură. Prin conţinutul ei, 'aza teoretica tre'uie sa se orienteze spre fundamentarea ipotezelor avansate. ceasta parte a lucrării tre'uie sa demonstreze capacitatea autoyrului de a selecta sursele 'i'liografice relevante, de a le analiza critic, de a&si formula propriul punct de vedere asupra su'iectului studiat. = Japitolul < prezintă, de asemenea, o'iectivele şi metodologia cercetării proyprii şi va conţine următoarele aspecte: @ormularea e+plicită a ipotezelor cerycetării prezentarea varia'ilelor descrierea procedurii de investigare descrieyrea metodelor de analiză a datelor etc. = Japitolele următoare prezintă analiza datelor şi rezultatele cercetării, interypretarea acestora. 3a'elele şi figurile care redau rezultatele cercetării vor fi incluse în această parte a lucrării. înt recomanda'ile e+plicaţii alternative şi conte+tuale, precum şi descrierea implicaţiilor rezultatului discutat.
1/.Caracteri!ați comunicărileț laș con ț ferin e știin ifice ca lucrări pre4 i postconsacrate a informației știin țifice. Jomunicarea la foruri ştiinţifice, inclusiv internaţionale (conferinţe, simpozioane, congrese consfătuiri, seminarii ştiinţifice, colocvii etc), este o lucrare ştiinţifică, ce prezintă, într& un cerc de specialişti, contri'uţia personală într&o pro'lemă ştiinţifică o e+punere făcută în pu'lic asupra unei teme din domeniul ştiinţei, cu intenţia de a informa, care este pu'licată (ulterior sau anticipat) în formă scrisă. similarea și incorporarea cuno țș șț tin elor tiin ifice în formarea uri știlor se realizează prin comunicarea ț ș ț ș cuno tin ilor tiin ifice prin intermediul lucrărilor științifice , ale literaturii de specialiate. Prin urmare modalitatea comunicării la conferin ț ș țe tiin ifice presupune prezentarea ț ș unei lucrări tiin ifice care urmează a fi pu'licată sau ț este d{ este pu'licată, acestea reprezintă o lucrare pre& și postconsacrate a informa iei științifice. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 1+ de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. Ce este metoda anali!ei" "etodele raționamentului uridic sunt inductie, deductie, anali!a sinteza, utilizarea procedeelor logicii formale si a silogismului in cadrul gindirii uridice. "etoda analizei este operatia logica prin care se construieste din termenul care se refera la un intreg mul țimea termenilor care se refera la partile sale, spre e+em plu, proprietatea se descompune in trei termeni: dreptul de a folosi (usus), dreptul de a avea (fructus) si dreptul de a dispune (a'usus).
2. Care sînt lucrările de populari!are a literaturii știin țifice" Lucrările de popularizare a literaturii științifice sunt: Es eu ril e şt ii nţ i ic e prezintă concluziile şi reflecţiile ştiinţifice ale autorului într&o pro'lemă de interes maor, ca şi opiniile de ştiinţă, într&o formă cît mai accesi'ilă şi pe cît posi'il literară. Prin aceasta se urmăresc formarea şi cucerirea opiniei pu'lice pentru o pro'lemă de atitudine economică, socială, culturală. $seul ştiinţific se adre sează în mod firesc unui pu'lic cititor cît mai larg posi'il. $seul ştiinţific poate avea dimensiuni restrînse, ale unui paragraf, capitol, ale unei 'roşuri sau ale unei cărţi. 3cri eri le de popu lari (ar e se adresează celui mai larg pu'lic, constituindu&se ca instrument de cultură ştiinţifică, care prezintă o teorie ştiinţifică sau o tendinţă în viaţa socială, în plan naţional sau glo'al. o te le de le ct ur ă, co me nt ar ii le şi recen(iile sînt forme relativ distincte de semnal are a apariţiei unor lucrări ştiinţifice, de evaluare cît mai e+actă a mesaului ştiinţific şi de plasare a unei lucrări ştiinţifice în rîndul celorlalte din literatura domeniului, e+istente în ţară sau în străinătate. Mricine poate şi tre'uie să realizeze astfel de lucrări, însă cele mai iz'utite sînt, de regulă, ale acelora care stăpinesc domeniul căruia îi aparţine lucrarea ştiinţifică. 5e(a de doctorat, de masterat şi lucrarea de licenţă sînt lucrări ştiinţifice asimi& la'ile unora din cele prezentate mai înainte. $le reprezintă faza de început a unei cariere ştiinţifice şi didactice, şi respectiv, de terminare a studiilor universitare de licenţă şi postuniversitare. 3oate formele de comunicare reprezintă la un loc literatura uridică de specialitate, suportul principal al informaţiei ştiinţifice, documentele primare indispensa'ile asimilării, învăţării ştiinţifice, formării specialiştilor şi inovării ştiinţelor uridice.
#. Care sînt instrumentele 6metodele7 de verificare a ipote!ei %i de fundamentare a conclu!iilor %tiinifice" erificarea ipotezelor şi fundamentarea concluziilor ştiinţifice constituie al doilea moment al e+plicării fenomenului uridic (momentul critic, valorizator). 0ezultatele teoretice (implicaţiile şi consecinţele ipotezei) în confruntare cu faptele empirice constituie punctul de pornire şi esenţa procesului de verificare a ipotezei şi concluziei ştiinţifice. /acă faptele empirice arată compati'ilitatea cu teoria rezultată din ipoteze, concidem că ipoteza nu este infirmată că ea este acceptată provizoriu. /acă apar dezacorduri intre fapte şi teorie, ipoteza fie se respinge, fie se modifică pină cînd teoria concordă cu faptele. $. Caracteri!ați conceptul de teorie ca o-iect al metodei știin țifice. ezi răspuns 3est V, între'area !.
&. utorii france!i 3. 0into %i M. =raAi t! ident ifică iposta!e specif ice e5pr imate prin termeni ca: legalitate legiti mitate efectiv itate validitate. E5pl icai fiecare din ace%ti termeni. ltfel spus, norma uridică tre'uie analizată în diverse ipostaze specifice e+primate prin termeni ca: legalitate, legitimitate, efectivitate, validitate, care evocă totodată e+igenţe ale normei uridice în raport cu menirea sa. Pro'lematica validităţii uridice este semnificativă, credem, în privinţa acestor relaţii, a aspectelor specifice dar şi integratoare şi care poate conţine numeroase sugestii metodologice pentru orientarea cercetării în drept. în acest sens, încercăm să prezentăm succint cîteva semnificaţii conceptuale a'ordate pe larg în literatura de specialitate. ccepţiunile primare ale termenului de validitate desemnează: = recunoaşterea îndeplinirii unor condiţii de fond şi formă = e+istenţa unui act uridic şi conformitatea sa cu o normă legală = apt pentru o anumită activitate, ş.a. nalizele doctrinare relevă din ce în ce mai pregnant distincţiile necesare dar şi inter& dependenţele dintre legalitate, legitimitate şi efectivitate mai ales în conte+tul statului de drept: 1) legalitatea constă în conformitatea normei sau actului uridic cu normele superioare care sta'ilesc condiţiile de procedură pentru emiterea normelor 2) legitimitatea desemnează conformarea normelor uridice la e+igenţe valorice !) efectivitatea desemnează producerea efectelor prescripţiilor normelor uridice, influenţarea comportamentelor destinatarilor normelor uridice, conformitatea (parţială şi relativă) între norme şi comportamente. şadar legitimitatea nu poate fi redusă la legalitate, aceasta, nu tre'uie confundată cu legalismul = care ignoră valorile, moralitatea dreptului, iar efectivitatea ar putea fi măsura socială a consu'stanţialităţii dintre legalitate şi legitimitate. '. Ce pre!intă în sine articolul știi ț șn ific i carțe sînt păr ile lui caracteristice" 'rticolul ştiinţiic este o lucrare ştiinţifică pu'licată într&o revistă ştiinţifică, care prezintă reflecţii personale asupra unui su'iect, promovînd atît idei ale cercetătorilor în domeniu, cît şi
e+perienţa proprie.în articolul ştiinţific tre'uie să ai'ă un înalt nivel de generalizare, să conţină
(. Ce este documentarea în formele moderne %i care sînt ele" /ocumentarea 'i'liografică în forme moderne (programe de 'i'lioteci, internet) presupune stoocarea informației din 'aze de date electronice pe diverse teme, în care sînt stocate nu doar informaţiile minimale despre o lucrare, ci şi te+tul în întregime al acesteia. /e asemenea, în materie de urisprudenţă, putem găsi cu autorul unor programe informatice o multitudine de informaţii, prin introducerea unor cuvin& te&ceie> pe care dorim să le identificăm în te+tu&1 unei anumite speţe practice. Jiar la nivel european, în materie legislativă, 0ecomandarea nr. 0 (VB) a Jonsiliul $uropei, adoptată la 11 septem'rie 1VVB, prevede cîteva principii referitoare la sistemul autoymatizat ce tre'uie utilizat în aducerea la cunoştinţă pu'lică a otărîrilor udecătoreşti pronunţate de diferite instanţe. ceste principii presupun ca sistemul automatizat să fie alimentat cu regularitate cu otărîri recente ale urisdicţiilor, în timp rezona'il. $ste de dorit
ca sistemul automatizat să permită utilizatorilor o informare rapidă cu cele mai recente otărîri introdu&se în sistem. 6n măsura posi'ilităţii, termenul de reînnoire nu ar tre'ui să depăşească o lună pentru otărîrile curţilor supreme şi trei luni pentru otărîrile altor urisdicţii, terymenul fiind socotit de la pu'licarea sau eli'erarea pentru părţi a copiei otărîrii. "etodele de actualizare ar tre'ui să profite de tenicile cele mai eficiente, în special de reutilizare a te+telor dea disponi'ile în forma lizi'ilă la computer. "ai mult decît atît, serviciile de informare uridică ar tre'ui să insiste pentru ca faza de redactare să fie cît se poate de scurtă. tunci cînd o otărîre selectată constituie o'iectul unui recurs în faţa urisdicţiei superioare, e+istenţa acestui recurs tre'uie să fie semnalată utilizatorului din momentul prezentării acestei otărîri. în măsura posi'ilităţii, decizia curţii superioare tre'uie să fie menţionată (conyfirmare sau infirmare). Jriteriile de arivare în sistemul automatizat de difuzare a urisprudenţei ar tre'ui să fie cît mai clare şi mai simple, iar otărîrile arivate ar tre'ui să fie memoriyzate pe unul sau mai multe suporturi care vor fi accesi'ile utilizatorului. $ste necesar să fie e+aminat modul în care va fi evitată complicarea utilizării sistemului în cazul acumulării unei mase crescînde de informaţii învecite. erviciile de informatică uridică ar tre'ui să faciliteze investigaţiile documentare limitate ale otărîrilor luate după o anumită dată. Printr&o propunere de 0ezoluţie a Jomisiei de afaceri uridice a Parlamentului $uropean sînt invitate toate statele să facă tot posi'ilul ca procesul de simplificare a legislaţiei şi de ameliorare a reglementărilor normative să nu fie compromis la nivel naţional prin norme interne sau prin o'stacole de natură tenică*. %oţiunea de informare uridică a devenit atît de comple+ă, încît, dincolo de necesitatea evidentă a unei interfeţe softZare performante, s&a născut şi stringenta neyvoie de a putea parcurge transversal, foarte rapid, volumul uriaş de documente. 6n momentul de faţă, atît la nivel naţional, cit şi la nivel european, e+istă o serie de programe legislative on&line care permit utilizatorilor ca, într&un timp foarte scurt, să o'ţină informaţia uridică de care au nevoie. stfel, la nivel naţional, avem o serie de programe, printre care: L$;"/ ((ZZZ. ZZZ.le+.md), JM%3JMF03 (ZZZ. constcourt.md), J"/ (ZZZ. cs.md), L$;F3
). Gtili!area metodei comparative în drept a fi5at an umite reguli. E5plicai acest e reguli. tiinţa dreptului comparat a fi+at anumite reguli, care prezintă utilizarea metodei comparative în drept. 1. Prima regulă a metodei impune a compara numai ceea ce este compara'il.
proces, şi mai ales cînd te+tul supravieţuieşte unor perioade social istorice diferite, forma iniţială a regulii de conduită poate evolua într&atit, incit sensul normei apare complet diferit. Jomparatistul va tre'ui în acest caz să apeleze la literatura de specialitate, sa cerceteze starea moravurilor şi influenţa tradiţiilor.
+. Care sunt notele generale ale idealismului gnoseologic" ezi raspuns 3est 2, între'area 2.
1/. Efectuai o comparaie între ordinea socială %i ordinea normativă. 0eferitor la ordinea normativă, putem distinge: 1) un nivel prescriptiv privind orientarea comportamentelor umane şi funcţiyonalitatea relaţiilor sociale conform totalităţii prescripţiilor normelor sociyale, menit să asigure forme comportamentale intercone+ate, uniformitate şi regularitate necesare = ordinea care tre'uie să fie dezira'ilă dar niciodată realizată în totalitate 2) un nivel real, care desemnează ordinea normativă efectivă realizată cu autoyrul prescripţiilor normelor sociale. în acelaşi timp, tre'uie avut în vedere că tensiunea, conflictul şi insta'ilitatea socială nu sînt numai stări anormale, dar adeseori, ciar aspecte dorite ale sistemelor sociale via'ile. %atura specifică a vieţii sociale solicită imperios scim'area, implică atît sta'ilitatea, cît şi insta'ilitatea, atît consensul, cît şi disensul1. Mrdinea socială semnifică o anumită capacitate a societăţii de a: a) ţine su' control agresivitatea indivizilor ') asigura coordonarea activităţii sociale c) facilita continuitatea vieţii sociale d) permite predicti'ilitatea conduitelor şi acţiunilor umane. $a nu înseamnă, însă, e+cluderea creativităţii individuale, a impulsurilor iraţioynale, a a'aterilor, a devianţei, în sensul său glo'al. /evianţa e+istă în orice societate, fiind prezentă în toate acţiunile caracter social. 0eferindu&se la acest nu aspect punîndu&1 cu ordinea socială, P.cu0oc[ o'serva următoarele: /evianţa este şipur şi simpluînuncorelaţie set de evenimente patologice care irup spre marginile societăţii ea este tocmai esenţa ordinii sociale. %umai atunci, cînd structura unei lumi sociale este delimitată în termeni de contraste, viaţa socială poate fi organizată şi coordonaytă. /evianţa susţine şi produce ordine prin naşterea o'ligaţiilor şi tensiunilor, prin dispersarea am'iguităţilor şi prin impunerea unor limite distincte acţiunii potenţiayle (...) /evianţa animă, astfel, aproape toate procesele sociale fundamentale>2. /e aceea cercetarea socială a rolului normelor în realizarea ordinii sociale nu poate ocoli pro'lematica sociologiei devianţei născută din între'ări ca: /acă norymele sociale reprezintă principalul fundament al vieţii sociale, pentru ce ele sînt încălcate atît de frecvent de către indiviziX> $+istă oare norme sociale ilegitime, care ustifică a'uzul împotriva celor lipsiţi de resursele puteriiX> /acă e+istă norme sociale ilegitime şi ordinea socială e+istentă nu mai apare ca ustificată, care sînt criyteriile scim'ării şi redo'îndirii statutului legitim al normelor socialeX> ş.a. ceastă a'ordare relevă şi, cel de al doilea sens, al noţiunii de ordine socială care se referă la natura organizării social&politice dintr&o anumită societate, într&un moment determinat al dezvoltării ei. /in acest punct de vedere, evaluarea ordinii sociale do'îndeşte anumite caracteristici ideologice generate de necesităţile imperioase de conservare a sistemului în cadrul căruia orice încălcare a normelor care&1 susţin este calificată drept deviantă şi este sancţionată ca atare. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 2/ de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1.
Formulai o definiie a conceptului de ordine socială" ezi raspuns 3est !, între'area 1.
2.
Care sunt trăsăturile de -a!ă ale epistemologiei" ezi răspuns 3est C, între'area 1D.
#. Ce o pinii cun oa%tei di n do ctrină referitor la fu nciile nor mativităii jur idice. a i caracteristica acestor opinii. ezi răspuns 3est 14, între'area B)
$.
Caracteri!ai etapele efectuării cercetării %tiinifice juridice.
@aze şi etape în cercetarea ştiinţifică uridică: Prima fază - pregătirea cercetării, care include ! etape: alegerea temei de cercetare (pro'lematizarea sau perceperea pro'lemei) analiza studiilor ştiinţifice principale designul studiului. doua fază - efectuarea cercetării, include etapele: documentarea, învăţarea e+plicarea ştiinţifică, fenomenului studiat. treia fază - finalizarea cercetării cuprinde: redactarea lucrării ştiinţifice şi susţinerea pu'lică a lucrării.
&. racteri!a ,otele 6su portul7 de cur s =*i dul En ciclopediile %i icionarele ca lucrareCa %tiinifică dei consacrare. %otele (suportul) de curs sunt o lucrare metodică de proiectare a unor unităţi de învăţare şi a activităţii didactice (de formare), prezent7nd componentele principale ale procesului educaţional într&o succesiune logică de conţinut şi metodologie. #idul este o carte sau o 'roşură ce conţine informaţii, indicaţii de orientare într&un proces, într&o activitate, într&o acţiune. #idul metodicAmetodologic tratează pro'leme de metodică sau de metodologie. $nciclopediile de specialitate sunt lucrări de referinţă indispensa'ile în planul informaţiei generale de specialitate. /icţionarele (glosarele) metodiceAmetodologice sunt lucrări de referinţă cu caracter le+icografic, care codifică le+icul metodicAmetodologic al unei discipline, aşezate, de o'icei, în ordine alfa'etică, definite succint sau e+plicate pe scurt în aceeaşi lim'ă sau traduse în una sau mai multe lim'i străine.
'. K-servăm c9teva metode generale pe care %tiinele le folosesc în cercetarea domeniului lor. E5plicai care sunt aceste metode. utorul <.Eiriş indică următoarele metode generale, tradiţionale în filosofia dreptului: metoda deductivă metoda inductivă metoda com'inată metoda comparativă metoda ermeneutică metoda compreensivă.
(.
Ce înelegei %i c um poate fi r e!olvată p ro-lema li-ertăii su -iectului cu noscător" ezi raspuns 3est 2, între'area V.
). Cercetarea so ciologică jur idică cup rinde mai mul te do menii. Fa cei o descriere a acestor domenii. Jercetările sociologice uridice dau o perspectivă nouă studiului realităţii uridice, ca realitate socială, verific7nd modul în care societatea influenţează dreptul şi suportă, la r7ndu&i influenţa din partea acestuia. celaşi o'iect (dreptul) pe care ştiinţele uridice îl studiază din interior, sociologia uridică îl studiază din e+terior. Jercetarea sociologică uridică îm'răţişează fără discriminări am'ele forme de cuprindere a elementelor de uridicitate în fenomenele vieţii sociale. Prin metode care&i răm7n specifice (o'servaţia, sondaul de opinie, anceta sociologică, cestionarul, interviul), sociologia uridică îm'răţişează următoarele domenii: domeniul creării dreptului domeniul cunoaşterii legilor de către cetăţeni şi organele de stat domeniul poziţiei su'iecţilor raporturilor sociale faţă de reglementările uridice în vigoare domeniul cercetării cauzelor concrete ale încălcării dreptului domeniul limitelor reglementării uridice, al raportului dintre sfera reglementărilor uridice şi e+trauridice, a formelor uridice şi meta&uridice de influenţare a conduite cetăţeneşti.
+.
Cum se citea!ă articolele %tiinifice ce se conin în pu-licaiile periodice"
rticolele şi studiile din pu'licaţiile periodice se citează similar cărţilor, cu indicarea tuturor elementelor de identificare:
1/.
Ce tipuri de lucrări %tiinifice e5istă"
ezi raspuns test 2, între'area 1D. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 21 de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. efinii meto da isto rică de cerce tare jurid ică. "etoda istorică de cercetare ştiinţifică a dreptului constăn analiza condiţiilor economice, sociale, politice şi de altă natură, fiind completată cu cercetarea diferitelor categorii, tipuri de stat şi drept, a structurii şi funcţiilor acestora în evoluţia lor de la o orînduire la alta şi în cadrul aceleiaşi orînduiri în diferite etape.
2. Caracteri!ați monografia ca lucrare cu autoritate știin țifică de consacrare. ezi răspuns test, 14, între'area 5.
#. Care este deose-irea dintre compilaie %i plagiat" Plagiatul este un furt intelectual şi pentru a&1 evita tre'uie precizată: sursa, autorul şi lucrarea, în paranteză, imediat după te+tul preluat sau într&o notă de su'sol. Jompilaţia este o lucrare lipsită de srcinalitate, compusă din e+trase după diferiţi autori, dar, cînd materialul este prelucrat şi îm'ogăţit cu contri'uţiile celui ce o scrie, ea poate fi considerată lucrare srcinală. $. Efectuați o compțara ie dintre an șț ali!așț tiin ei i anali!a tiin ifică. ezi raspuns 3est !, între'area 2. &. Ce înel egei prin afirmaia ca ;prestaia acională a dreptului în cadrul siste mului social este mereu imperfectă dar perfecta-ilă %i cu efect po!itiv”" Prestaţia acţională a dreptului în cadrul sistemului social este mereu imp*erfectă, dar perfecti'ilă şi cu efecte pozitive asupra vieţii sociale în cazul realizării funcţiilor dreptului. înt însă şi situaţii în care relaţia drept&sistem social este supusă unor grave fenomene pertur'atoare, acţiunea 'enefică a dreptului nu se poate e+prima, este denaturată sau ineficace, încît putem vor'i despre adevărate disfuncţii ale dreptului.
'. >a -a!a oricărei lucrări știin țifice stau a numite principii promovate încă de retorica antică. Care sînt aceste principii" ezi răspuns 3est 1D, între'area 5.
(. escriei co ninutul logicii juridice. ezi raspuns 3est 1C, între'area 5.
). Caracteri!ai cerinele o-l igatorii ale CSD fa ă de evalu area revistelor %tiinifi ce în 3epu-lica Moldova. ezi răspuns 3est 1D, între'area V.
+. Caracteri!ați conceptul de teorie ca o-iect al metodei știin țifice. ezi răspuns 3est V, între'area !.
1/. Cine încalcă ordinea de drept prin ce fapte %i care sînt sanciunile" Carac teri!ai tipurile de sanciuni.
Mrdinea de drept este astăzi încălcată din mai multe cauze. Printre acestea enumerăm, în primul rînd, atitudinea negativă acumulată de&a lungul a zeci de ani faţă de actele normative (legi, otărîri, instrucţiuni etc), faţă de drept, de lege în general, care loveau în demnitatea umană, reduceau la zero drepturile şi li'ertăţile omului, incălcau cele mai elementare principii de ustiţie, întronau, cultivau şi perpetuau a'uzul şi dispreţul faţă de cetăţean, faţă de valorile umane. Ju toate acestea, mai e+istă o atitudine negativă din partea unor cetăţeni faţă de lege, faţă de ordinea de drept, care în esenţă, pare neustificată. epararea puterilor în stat, structurarea organelor statului, cîmpul larg descis şi garantat al opoziţiei şi al e+primării tuturor opiniilor, însoţit de iniţiativa privată în toate domeniile, ar putea e+clude orice gest de nerespectare a ordinii de drept, s&ar putea spune, o încălcare o'iectivă a ordinii de drept. Pornind de la caracterul reacţiei sociale, deşi în lim'aul cotidian prin sancţiuni se înţeleg doar măsuri constrîngătoare, în literatura sociologică sînt relevate două genuri de sancţiuni: 1) sancţiuni negative, care se referă la măsuri constringătoare şi 2) sancţiuni pozitive care vizează recompensa. în funcţie de emitentul reacţiei sancţionatoare, sancţiunile pot fi: 1) formale şi 2) informale. în prima categorie sînt incluse reacţiile instituţiilor formalizate, oficiale, cum ar fi instanţele de udecată, poliţia sau alte instituţii ale statului, iar în cea de a doua reacţiile instituţiilor informale, neoficiale, de genul cercului de prieteni, grupului de vecinătate, etc. ș acela i autor ț distinge: țsanc iuni ț uridice sanc iuni etice sanc iuni /upă natura sanc țiunii, satirice sanc țiuni religioase. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 22 de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. Formulai o definiie a conceptului de ordine socială. ezi raspuns 3est !, între'area 1.
2. Care sunt trăsăturile de -a!ă ale epistemologiei X ezi răspuns 3est C, între'area 1D.
#. Care sînt deose-irile faă de citarea legislaiei %i citarea doctrinei" ezi răspuns 3est 11, între'area B. $. Care este și ce con ține structura unui referat de recen!ie" (vezi răspuns 3est 4, între'area B)
&. ai caracteristica ipote !ei %tiinifice %i care sî nt cerinele faă de for mularea ipote!ei" (vezi răspuns: 3est 14, între'area 2)
'. Care sînt formele de manifestare ale ;nond reptului”" rgumentai situa ia a-senei dreptului în relaiile sociale formulate de autorul ?. Craiovan. ezi răspuns 3est 1!, între'area !. (. Care sunt etapele conven ționale în de!voltarea știin ței" ezi răspuns 3est !, între'area 5.
). Care este st ructura cuprinsului unei lu crări" Lucrarea stiintifică este o forma conventionala de prezentare a rezultatelor unei cercetari stiintifice in scopul comunicarii acestora catre comunitatea stiintifica interesata.
+. 0rin ce se d eose-e ște articolul de sinte!ă de articolul de fond și care sînt componentele structurale ale unui articol știin țific" ezi răspuns test 1, între'area 1D.
1/. Care este locul designului studiului în etapa pregătirii cercetării %i care este esena lui" ezi răspuns 3est 11, între'area V.
dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 2# de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. Formulai o d efiniie a ordinii de drept. ezi răspuns test 2, între'area 1.
2. Care sunt notele generale ale idealismului gnoseologic" ezi răspuns test 2, între'area 2.
#. E5plicai rolul %i modalităile prescurtărilor în construcia lucrării 60rescurtarea legislaiei pre!entarea jurisprudenei7. 0olul a'revierilor este de economisire a spaţiului tipografic şi de evitare a unor repetări inutile, de aceea se recomandă utilizarea lor astfel înc7t să nu devină dificilă citirea te+tului. 6n redactarea te+telor ştiinţifice se folosesc anumite a'revieri consacrate, fără a le utiliza în să în e+ces. 'revierile acceptate sunt cele ale sistemului metric şi cele provenite din lim'a latină.
$. Ce %tiină este S cientometria %i car e este sc opul ei" ezi raspuns 3est C, între'area 1.
&. Caracteri!ai criteriile de clasificare a sanciunilor %i care sînt cara cterele sanc iunii juridice" ezi raspuns 3est 1, între'area C
'. Cu alege rea temei de cercetare este legat ă %i admin istrarea programului de cerce tare %tiinifică a temei. Care sînt componentele acestui program" legerea temei si importanta acesteia tre'uie sa cuprindă un program cu urmatoarele componente : o'iectivele cercetării desfășurate, descrierea detaliata si clara a procesului de cercetare, importanta cercetării pentru sfera cunoașterii, precum si modalitățile de identificare (cuantificare) a rezultatelor cercetării. /acă demersul științific este unul cu caracter preponderent practic, atunci se impune precizarea distincta si clara a etapelor parcurse pentru realizarea efectiva a lucrării.
(. Caracteri!ați statutul epistemic al știin țelor juridice. ezi răspuns 3est 11, între'area 2.
). E5plicai căile %i modalităile de testa re %i verificare a ipote!elor %tiinifice. ezi răspuns 3est 1C, între'area 5.
+. escriei structura instituională a cercetării juridice în 3epu-lica Moldova. Pe parcursul anilor, evoluția înstituției a cunoscut mai multe reorganizări,
la democraţie, sistemul politic contemporan al 0epu'licii "oldova, dezvoltarea pluralismului politic şi a societăţii civile, a'ordate dîn perspectiva prîncipalelor teorii şi ideologii politice contemporane procesele de întegrare europeanăț și rela ț iile înterna ionale,ș dezvoltarea socială i pro'lematica din domeniul dreptului național și înternațional. 6n conformitate cu structura sa actuală cînci su'diviziuni de cercetare: ecția /rept %ațional cu ectorul Jercetări Jrimînologice, ecția /rept 6nterna ț ional, Șțț ec iaț tiîn ț e Politice, ț ec ia 0ela ii 6nterna ionale, ecția ociologie cu #rupul de cercetare Psiologie ocială
1/. Ce presupun e etapa docum entării prin consultarea speciali%til or %i care este specificul ei" ezi raspuns 3est 5, între'area V. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 2$ de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. efinii meto da sist emică de cerc etare jur idică. ezi răspuns 3est 1D, între'area 1.
2. 8n -a!a căror între-ări sau format cele două clase de orientări metodologice: materialismul gnoseologic și idealismul gnoseologic" ezi răspuns 3est V, între'area 5.
#. ocumentarea %tii nifică î%i de!văluie %i mai mult e complenitatea %i importana prin cele patru etape pe care le cuprinde. E5plicai aceste etape. ezi răspuns 3est 1B, între'area B.
$. Care sînt instrumentele 6metodele7 de verificare a ipote!ei %i de fundamentare a conclu!iilor %tiinifice" ezi răspuns 3est 1V, între'area !.
&. e ce factori depinde ordinea legală sta-ilită de autor %i ordinea legală reală din societate" E5plicai răspunsul. ezi răspuns 3est V, între'area B. '. Care sînt caracteristicile unui tratat și manual și care sînt deose-irile dintre aceste două lucrări științifice de consacrare" ezi răspuns 3est V, între'area 1D.
(. Ce teme de epistemologie particulară a-ordea!ă epistemologia juridică" ezi răspuns 3est !.1., între'area C.
). escriei din punct de vedere etimologic termenul de normă. ezi raspuns test 4, între'area 1.
+. escrieți caracteristicile unei lucrări știin țifice. ezi răspuns 3est 8, între'area 2.
1/. E5plicai utili!area %i înelesul următorilor termeni în cadrul referinelor din te5t: ezi răspuns 3est !.1. între'area 1D. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
TEST 2& de evaluare la disciplina ”Metodologia cercetării juridice” 1. Comparai diferite definiii date drep tului în identificarea sa ca dimensiune socială a fenomenului juridic. ezi raspuns 3est 8, între'area 1D
2. Facei distincie între anali!ă %i sint e!ă. naliza este activitate intelectuală care se desfășoară prin raționamente. u' aspectul conținutului, analiza poate fi calitativă sau cantitativă. inteza este metoda prin care sînt reunite mintal cuno ț știn ele realizate ș prin analiză i sta'ilirea ț ș a ceea ce este general i esen ial pentru entitățile studiate, cu scopul de a descoperi legi, principii, constante ale acestora.
#. Care sînt lucrările de populari!are a literaturii știin țifice" ezi raspuns test 1V, între'area 2.
$. Formulai o-iectivele anali!ei studiilo r %tiinifice ca etapă în fa! a pregătirii cercetării %i care este importana acestei etape" naliza studiilor ştiinţifice (monografii, anicoia, comunicări ştiinţifice la con ferinţe ştiinţifice), are mai multe o'iective: & & &
furnizarea cadrului teoretic şi al rezultatelor cercetărilor anterioare care vor fi folosite în e+plicarea rezultatelor cercetării mai 'una înţelegere a domeniului studiat prezentarea stadiului actual al cunoaşterii în domeniu (teorii avansate, rezultate o'ţinute, limite ale cercetărilor actuale) & demonstrarea unei 'une cunoaşteri şi stăpîniri a temei respective & identificarea principalelor teorii, metode, instrumente de cercetare din domeniu & identificarea şi verificarea între'ărilor de cercetare & construirea sau adoptarea unei e+plicaţii pentru fenomenul studiat (pe 'aza teoriilor e+istente în domeniu putem prelua una dintre ele sau putem construi una nouă = în cazul în care dorim să facem o cercetare e+plicativă). naliza studiilor ştiinţifice este o etapă e+trem de importantă în orice lucrare ştiinţifică şi la orice nivel. Pentru a înţelege ce se întîmplă cu adevărat în domeniul propus de noi este 'ine să vedem care este relevanţa pro'lemei (este o pro'lemă cu adevărat importantăX), cum a mai fost a'ordată pro'lema, ce e+plicaţii au tost avansate, ce concepte şi varia'ile au fost folosite în alte studii, ce metode şi ce instrumente e+istă, ce rezultate au fost o'ţinute.
&. Ce înelegei prin conceptele ordine socială ordine de stat ordine pu-lică %i de ce ele nu pot fi identificate cu ordinea de drept" ezi răspuns 3est 1B, intre'area 2.
'. 8n ce constă dife rena dintre con ceptul lui <. el sen %i <. >. .
(. Metodele generale sînt co nsiderate %i metod e filosofice. Ce meto de fac parte din această categorie" "etoda ştiinţifică sau procesul ştiinţific este fundamental pentru investigarea ştiinţifică şi pentru do'indirea de către comunitatea ştiinţifică de noi cunoştinţe. #. $. Lessuig afirmă, că drumul către adevăr i se pare mai preţios decît însuşi stăpinirea lui. Ju timpul, cercetarea a manifestat tendinţa de a părăsi preocupările in legătură cu metoda, in favoarea interesului pentru o'iect.
). Care este st ructura unei pro-leme %tii nifice" ezi raspuns 3est !, între'area 4
+. Care sînt păr țile succesive ale unui articol știin țific" ezi raspuns 3est 5, între'area B.
1/. atele -i-liografice se completea!ă în conformitate cu standardele naionale referitoare la -i-lioteconomie informare documentare. ezi raspuns 3est 8, între'area 8. dr. a'., prof univ.
/. Ealtag
