SUBIECTE ANATO II 1. Cerebelul – configuratie externa, asezare, raporturi Cerebelul este considerat centrul moderator al activitatii musculare. Asezare: cerebelul se gaseste in fosa posterioara a craniului, inferior de cortul cerebelului si posterior de bulb si punte, cu care delimiteaza cavitatea ventriculului 4. Cerebelul se sprijina postrior pe fosele cerebeloase ale occipitalului. Forma: cerebelul are forma de fluture; el este format din 2 emisfere si vermis. In ansamblu i se descriu 2 fete, una superioara si una inferioara. Fata inferioara prezinta median o adancitura in care se gaseste vermisul. La limita dintre cele 2 fete, posterior, se gaseste un sant care se numeste marele sant circumferential sau fisura orizontala. Pe suprafata cerebelului exista santuri mai mici care il impart in lame sau folii, si santuri mai largi care se numesc fisuri. Filogenetic este impartit in 3 parti: arhicerebel (aparut la pesti), paleocerebel (aparut la amfibieni), neocerebel (aparut la primate si la om). Aceste parti sunt considerate lobi: arhicerebelul este lobul floculonodular, paleocerebelul este lobul anterior, neocerebelul este lobul posterior. La limita dintre partile cerebelului exista fisuri: a) Fisura primara – este intre paleocerebel si neocerebel si se gaseste pe fata superioara a cerebelului b) Fisura postero-laterala – este intre arhicerebel si neocerebel si se gaseste pe fata inferioara a cerebelului.
2. Lobatia si lobulatia cerebelului Filogenetic este impartit in 3 parti: arhicerebel (aparut la pesti), paleocerebel (aparut la amfibieni), neocerebel (aparut la primate si la om). Aceste parti sunt considerate lobi: arhicerebelul este lobul floculonodular, paleocerebelul este lobul anterior, neocerebelul este lobul posterior. La limita dintre partile cerebelului exista fisuri: a) Fisura primara – este intre paleocerebel si neocerebel si se gaseste pe fata superioara a cerebelului b) Fisura postero-laterala – este intre arhicerebel si neocerebel si se gaseste pe fata inferioara a cerebelului. Fiecare lob este format din lobuli, atat pe vermis cat si pe emisferele cerebrale. Lobulii vermisului C – culmen; P – piranus L – lingula; U – uvula Lc – lobul central; N – nodulus D – declive F – folium
Lobulii emisferelor
T – tuber PC – paleocerebel NC – neocerebel AC – arhicerebel FS – fisura superioara FO – fisura orizontala FPL – fisura posterolaterala FL – fraul lingulei ALC – aripioara lobului central P – patrulater S – simplex SS – semilunar superior Si – semilunar inferior BV – biventer T – tonsila F – floculus
6. Scoarta cerebeloasa Scoarta cerebeloasa este dispusa la suprafata si este uniforma (aceeasi structura la orice nivel). Ea are 3 straturi de la suprafata in profunzime. 1) Stratul molecular – cu rol in asociatie, este format din celule nervoase stelate, celule nervoase cu cosulete, fibre si nevroglii. Dendritele celulelor fac sinapsa cu fibre paralele (care sunt axonii celulelor granulare din stratul granular) si cu fibre agatatoare (fibre reticulo-cerebeloase si putine fibre pontocerebeloase si oligo-cerebeloase). Axonii celulelor fac sinapsa cu dendritele celulelor Purkinje din stratul intermediar. Componenta fibrilara este reprezentata de fibre paralele si fibre agatatoare. Nevrogliile sunt reprezentate de microglii, celule gliale Bergman (care formeaza membrana limitanta externa), nevroglii multipenate Fananas. 2) Stratul intermediar – are rol efector si este format din celule Purkinje (aproximativ 15 milioane), asezate pe un singur rand. Aceste celule au forma de butelie si sunt asezate cu baza spre stratul granular. Dendritele celulelor ajung in stratul molecular, unde fac sinapsa cu fibre paralele, cu fibre agatatoare, cu axonii celulelor stelate si cu axonii celulelor cu cosulete. 3) Stratul granular – are rol receptor si este alcatuit din celule, fibre si nevroglii. Componenta celulara este alcatuita din: A. Celule Golgi – sunt cele mai mari din scoarta cerebeloasa, dendritele lor ajung in stratul molecular unde fac sinapsa cu fibrele paralele. Corpul celular face sinapsa cu fibrele agatatoare si muschioase. Axonul face sinapsa cu dendritele celulelor granulare. B. Celule granulare – sunt cele mai mici celule nervoase din nevrax (sunt aproximativ 100-150 de miliarde). Axonii lor merg spre stratul molecular unde se ramifica in "T", formand fibrele paralele care fac sinapsa cu celulele stelate, cele cu cosulete, celulele Purkinje si celulele Golgi. Dendritele lor fac sinapsa cu axonii celulelor Golgi, cu fibrele agatatoare si cu cele muschioase. Componenta fibrilara este alcatuita din :
A. Fibre agatatoare B. Fibre muschioase, care reprezinta restul aferentelor cerebelului. O fibra muschioasa prezinta pe traiectul ei pana la 40 de ingrosari unde fac sinapsa dendritele celulelor granulare (pana la 20 de celule pentru fiecare ingrosare). Aceasta ingrosare este lipsita de teaca de mielina si formeaza cu dendritele celulelor granulare un glomerul cerebelos. Nevrogliile sunt mai numeroase si sunt reprezentate in special de celule gliale Bergman si nevroglii multipenate Fananas. Centrul alb este constituit din fibre aferente si eferente, la care se adauga fibrele proprii de asociatie ce unesc foliile si lobii cerebelosi. Medial si ventral, in dreptul acoperisului ventriculului 4, centrul alb se despica in 2 lame: valul medular superior si cel inferior.
8. Nucleii cerebelosi Nucleii cerebelosi ocupa o pozitie centrala, fiind inconjurati de substanta alba, care intre nuclei si scoarta formeaza centrul alb. Acesti nuclei se impart in 3 grupe: 1) Nucleii fastigiali – se gasesc la nivelul vermisului sau tavanului ventriculului 4, si apartin arhicerebelului. 2) Nucleii globos si emboliform (nucleul interpozitus la pasari) – se gasesc la limita dintre vermis si emisfera cerebeloasa, si in hilul nucleului dintat. 3) Nucleul dintat – are forma olivei principale bulbare, cu hilul orientat posteromedial, si apartine neocerebelului. Nucleii cerebelosi primesc doar colaterale din aferentele cerebelului, si din ei pleaca toate eferentele.
9. Aferentele cerebelului Dupa ce dau colaterale nucleilor cerebelosi ajung in scoarta cerebeloasa ca fibre agatatoare si muschioase. In general aferentele sunt activatoare pe celulele scoartei. Stratul granular primeste majoritatea aferentelor, de aici informatiile merg spre stratul molecular asociativ, iar statia finala a impulsurilor aferente sunt celulele Purkinje. Axonii celulelor Purkinje parasesc scoarta si ajung la nucleii intracerebelosi, avand efect inhibitor pe ei. Deci singura legatura dintre scoarta si nuclei sunt axonii celulelor Purkinje. Aferentele sunt de 2 tipuri: 1) Aferente directe: -> fibre vestibulo-cerebeloase spre arhicerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi inferiori) -> fibre spino-cerebeloase anterioare si posterioare spre paleocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi inferiori si superiori)
-> fibre cuneo-cerebeloase spre paleocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi inferiori) -> fibre trigemino-cerebeloase de la nucleul tractului mezencefalic al nervului trigemen spre paleocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi superiori si valul medular superior) -> fibre tecto-cerebeloase cu informatii acustice si optice de la coliculii cvadrigemeni spre neocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi superiori si valul medular superior) 2) Aferente indirecte: -> fibre cortico-reticulo-cerebeloase spre paleocerebel -> fibre cortico-ponto-cerebeloase spre paleocerebel -> ibre cortico-arcuato-cerebeloase spre paleocerebel -> fibre cortico-olivo-cerebeloase spre neocerebel Aceste fibre reprezinta majoritatea fibrelor muschioase si o mica parte din fibrele agatatoare
10. Eferentele cerebelului Pornesc de la nucleii cerebelosi astfel: -> de la nucleul dintat la nucleii ventral antero-lateral si ventral intermedio-lateral din talamus, la nucleul rosu si complexul olivar. Toate aceste eferente sunt incrucisate si apartin neocerebelului. -> de la nucleii globos si emboliform care apartin paleocerebelului spre nucleul rosu, prin fibre incrucisate care in traiectul lor spre maduva (fibre rubrospinale) sunt in continuare incrucisate => dubla decusatie -> de la nucleii fastigiali care apartin arhicerebelului pleaca 2 tipuri de eferente: 1) Fibre cerebelo-vestibulare directe care ajung prin pedunculii cerebelosi inferiori la nucleii vestibulari 2) Fibre cerebelo-vestibulare indirecte incrucisate care merg prin fasciculul uncinat la nucleii vestibulari, trecand si prin pedunculii cerebelosi superiori. Acest fascicul mai contine si fibre aferente ale arhicerebelului spre nucleii reticulari median si paralateral.
14. Talamus – topografie, nuclei Talamusul este format din 2 mase nucleare (dreapta si stanga), situate de o parte si de alta a ventriculului 3. Sunt 2 mase de substanta cenusie despartite de lamele medulare ale talamusului (substanta alba): lama medulara interna si lama medulara externa care este mai mica si se gaseste la periferia talamusului. Nucleii talamici sunt impartiti in mai multe grupe: → nucleii anteriori → nucleii mediali → nucleii laterali → nucleii ventrali → nucleii intralaminari – se gasesc in grosimea lamei medulare interne
→ nucleii liniei mediane – se gasesc intre nucleii talamici si ependim → nucleul reticular talamic – se gaseste intre lama medulara externa si capsula interna Nucleii sunt clasificati in 3 categorii: a) Nuclei cu conexiuni specifice (R) – de releu → nucleii: anteriori, ventrali posteriori, corpii geniculati b) Nuclei de asociatie specifici (A) → nucleii: liniei mediane, reticular c) Nuclei cu conexiuni subcorticale (SC) sau nuclei cu proiectie corticala difuza (D) → nucleul ventral anterior, nucleul reticular si o parte din nucleii intralaminari.
15. Talamus – nucleii anteriori 1. Nucleii anteriori (R) → se gasesc in bifurcatia lamei medulare interne → exista 3 subgrupe: ventral medial si dorsal → primesc ca aferente principale fasciculul mamilo-talamic si fibre corticale → eferente: spre cortexul din girus cinguli, spre ariile 23,24,32, prin bratul anterior al capsulei albe interne; spre nucleii habenulari prin stria medularis → sunt centru de legatura intre hipocamp si sistemul limbic, si sunt inclusi in circuitul limbic descris de Papez → sindromul Korsakov se datoreaza lezarii tractului mamilo-talamic, care duce la pierderea memoriei recente
16. Talamus – nucleii mediali 2. Nucleii mediali Nucleul dorso-medial → are 2 parti: a) o parte magnocelulara (SC) b) o parte parvocelulara care se gaseste posterior (A) → eferente: in regiunea preoptica, spre cortexul orbitofrontal, ariile 10-40 → are conexiuni cu alti nuclei talamici (intralaminari laterali si ai liniei mediane) → este considerat releul dintre hipotalamus si cortex orbitofrontal → are rol in integrarea informatiilor somatice, viscerale, olfactive, in legatura cu tonusul afectiv → are roluri afective si in determinarea personalitatii → poate da tulburari comportamentale in tumori de lob frontal
17. Talamus – nucleii liniei mediane, nucleii intralaminari 3. Nucleii liniei mediane → sunt 4 grupe: paramedian, paraventricular, reuniens, romboid. Nucleul reuniens → la nivelul sau are loc adezio intertalamica, unde nu se schimba fibre intre nuclei → au in structura celule asemanatoare cu neuronii vegetativi → au conexiuni cu: nucleii intralaminari, nucleul dorsal-medial, hipotalamus, cortex prepiriform → au rol in coordonarea functiei vegetative 4. Nucleii intralaminari (SC) → cel mai important nucleu este nucleul centro-median sau Lewis → mai exista 4 grupe: nucleul central-lateral, central medial, paracentral si parafascicular → au rol in interconectarea nucleilor talamici, in reactia de trezire → aferente: de la formatia reticulata, de la nucleul emboliform si de la sistemul reticulat activator ascendent (SRAA) → eferente: prin corpul striat spre arii motorii din cortex
18. Talamus – nuclei laterali 5. Nucleii laterali (posterior si dorsal) → au conexiuni cu cortexul parietal si cu alte grupe talamice: nucleii ventrali si mediali. Nucleul pulvinar: → aferente: caile sensibilitatii generale si caile optice, si au proiectii in ariile occipitale si in cortexul parietal (ariile 5 si 7) → roluri: medierea unor informatii vizuale ce ocolesc corpii geniculati, controlul oculomotor, al vorbirii, perceptia durerii cronice
19. Talamus – nuclei ventrali 6. Nucleii ventrali a) Nucleul ventral anterior (SC/D) → aferente: de la nucleii bazali (corpii striati), nucleul centromedian, nucleul dintat, substanta neagra. → eferente: difuze, nespecifice, spre lobul insulei → roluri: stimularea acestor nuclei duce la modificarea activitatii corticale b) Nucleul ventral lateral → aferente: cerebeloase, de la nucleul dintat prin fasciculul dento-talamic, de la substanta neagra prin fasciculul nigrotalamic, de la nucleul rosu prin fasciculul rubrotalamic → eferente: spre ariile motorii 4 si 6
Acest nucleu apartine unor circuite de tip cortex-cerebel-nucleu ventrolateral-cortex, sau cortex-corpstriat (nuclei bazali)-nucleu ventrolateral-cortex → are rol in initierea si organizarea miscarilor c) Nucleul ventral posterior Acest nucleu reprezinta cea mai mare parte a nucleilor talamici si este divizat in alti 3 nuclei: i) Nucleul ventral postero-lateral → aferente: lemniscul medial, aferente spinotalamice, fibre in contracurent de la cortex (cortico-talamice) ii) Nucleul ventral postero-medial → aferente: lemniscul trigeminal, fibre gustative (de la nucleul tractului solitar), fibre descendente cortico-talamice Eferente ale ambilor nuclei se duc in girul postcentral (in ariile 3,1,2) iii) Nucleul ventral postero-intermediar → aferente: de la structuri vestibulare (neuronul 3 al caii vestibulare) → proiectie: postcentral de lobul parietal
20. Nucleii reticulari, pediculi talamici 7. Nucleul reticular (SC) → se gaseste intre lama medulara externa si capsula interna → se numeste reticular pentru ca are aspect de retea, deoarece prin el trec toate aferentele si eferentele talamusului → roluri: in integrarea activitatii talamice dintre nuclei → aferente: de la formatia reticulata, de la ceilalti nuclei talamici si de la hipotalamus → eferente: spre cortex si formatiuni subcorticale Talamusul este impartit in 3 parti: → Paleotalamusul, care este reprezentat de nucleii de releu → Neotalamusul, care este reprezentat de nucleii de asociatie → Arhitalamusul, care este reprezentat de nucleii cu conexiuni subcorticale si de cei cu proiectie corticala difuza. Talamusul este legat de alte structuri prin pediculii talamici: 1) Pediculul anterior → de la nucleii anteriori si mediali, trece prin bratul anterior al capsulai interne spre lobul frontal 2) Pediculul superior → de la nucleii laterali si ventrali, trece prin bratul posterior al capsulei interne spre lobii frontal si parietal 3) Pediculul posterior → de la pulvinar si corpul geniculat medial, merge prin segmentul retrolenticular al capsulei interne spre lobii parietal si occipital 4) Pediculul inferior → pleaca de la grupe posterioare talamice si corpi geniculati mediali, in segmentul sublenticular al capsulei interne si merge la lobul temporal
21. Functiile talamusului
Rolurile talamusului: 1) Integrarea informatiilor senzitivo-senzoriale 2) Integrarea in activitatea motorie 3) Roluri in activitatile psihice, in procesele de constienta si atentie si de raportare emotionala si afectiva la stimulii din mediul intern sau extern. Leziuni talamice Leziuni ale talamusului stang duc la tulburari in emisfera cerebrala stanga → afazie talamica daca suntem dreptaci (acolo avem centrul vorbirii => nu vorbim articulat si avem greutate in interpretarea si recunoasterea cuvintelor) Leziuni ale talamusului drept duc la tulburari in emisfera cerebrala dreapta => tulburari de tipul perceptiilor spatiale cu o dezorientare spatiala. Balbismul (balbaiala) este cea mai simpla afectiune ce intervine la tentativa de a schimba emisfera cerebrala dominanta. Leziuni talamice izolate: a) lezarea nucleului centromedial => tremur in repaus al extremitatilor si miscari coreoatetozice b) lezarea nucleilor liniei mediane => tulburari cardiovasculare, edeme, cianoza Sindromul talamic este suprareactia descrisa de Head: la un stimul foarte slab face o hiperalgie pe partea respectiva Sindromul Dejerine-Roussy La nivelul talamusului se considera ca el este substratul morfologic al unui tip primitiv de constienta: recunoasterea unor atingeri, temperaturi, tipuri de durere, si caracterul lor afectiv.
22. Hipotalamusul – configuratie externa Hipotalamusul este format din 3 straturi de celule vegetative, care dinspre cavitatea ventriculului 3 spre exterior sunt : stratul periventricular (mai bine dezvoltat anterior), stratul medial, stratul lateral (mai bine dezvoltat posterior). La limita dintre straturile medial si lateral se gasesc : columna fornixului, pediculul mamilar si fasciculul retroflex. Aceste elemente impart atat topografic dar si functional, hipotalamusul in 2 regiuni : una laterala si una mediala. Antero-superior de partile hipotalalmusului se gaseste o structura separata care are conexiuni cu hipotalamusul, respectiv aria preoptica
23. Aria hipotalamica mediala
Aria hipotalamica mediala : - este cea mai bine reprezentata, cu nucleii si functiile cele mai importante. Aceasta arie este impartita in 3 regiuni : supraoptica, infundibulara si mamilara. 1. Regiunea supraoptica este formata din 4 nuclei : → nucleu supraoptic – este asezat calare pe chiasma optica. Secreta vasopresina. → nucleu paraventricular – este asezat juxtafornical, sau la locul unde columna fornixului se infunda in peretele hipotalamic pentru a patrunde intre straturile medial si lateral. Secreta oxitocina. Primii 2 nuclei formeaza glanda diencefalica. → nucleu suprachiasmatic – situat dorsal de chiasma optica → nucleu anterior 2. Regiunea infundibulara este formata tot din 4 nuclei : → nucleu dorsomedial → nucleu ventromedial → nucleu arcuat (infundibular) → nucleu posterior 3. Regiunea mamilara corespunde cornului mamilar si are 2 nuclei : → nucleii mamilari medial si lateral
24. Aria hipotalamica laterala Aria hipotalamica laterala : - se continua supero-lateral cu capsula interna, si posterolateral cu regiunea subtalamica. Aceasta arie este situata lateral de columna fornixului si este formata din 3 nuclei : → nucleul lateral – este intins ca suprafata si reprezinta aproape in intregime stratul lateral hipotalamic → nucleul tuberal → nucleul tubero-mamilar Ultimii 2 nuclei sunt nuclei mici situati medial de nucleul lateral
25. Aferentele hipotalamusului 1) Corticale : – sunt de 2 tipuri, directe care sunt incerte, si indirecte care sunt la randul lor de 2 feluri : a) Aferente de la cortex orbito-frontal care sunt aduse de fasciculul medial al creierului anterior (FMCA). Acest fascicul contine fibre in dublu sens, intre cortex orbitofrontal, regiunea periamigdaliana si aria septala, trecand succesiv prin aria preoptica si hipotalamus iar unele fibre lungi ajung pana in mezencefal. b) Aferente de la hipocamp care sunt aduse pe calea fornixului. Prin aceste aferente, hipotalamusul in conexiune cu formatiunile olfactive intervine in coordonarea activitatii vegetative si in instinctele care stau la baza conservarii individului si a speciei. 2) Amigdalo – hipotalamice : - sunt pe 2 cai : a) amigdalo-fuga dorsala, prin stria terminala, avand originea in partea corticomediala a corpului sau nucleului amigdalian
b) amigdalo-fuga ventrala, care are originea in partea bazo-laterala a corpului sau nucleului amigdalian, prin fibre ce traverseaza spatiul perforat anterior sau bandeleta diagonala pentru a ajunge la nivelul girului paraterminal, de unde prin fasciculul medial al creierului anterior (FMCA) impulsurile ajung la hipotalamus. 3) Palido – hipotalamice 4) Talamo – hipotalamice : - de la nucleul liniei mediane si nucleul medial dorsal prin pediculul talamic inferior 5) Subtalamo – hipotalamice : - sunt directe si incrucisate 6) Cerebelo – hipotalamice : - sunt aferente mediate de formatia reticulara a trunchiului 7) Reticulo – hipotalamice : - vin de la formatia reticulara pe 2 cai : a) prin pediculul mamilo-tegmentar b) prin fasciculul longitudinal dorsal (FLD) sau al lui Schultz, care are originea in substanta cenusie periapeductala din mezencefal, dupa care se alatura fasciculului medial al creierului anterior (fibre mezencefalo-septale), spre arii septale, de unde prin fibre septohipotalamice impulsurile ajung la hipotalamus. 8) Retino – hipotalamice : - care sunt : a) directe : retina→nucleu suprachiasmatic b) indirecte - cu 3 circuite : - circuit hormonal : epifiza→hipofiza - circuit cortical : arie vizuala→arie entorinala (olfactiva)→hipocamp→hipotalamus - circuit polisinaptic : corp geniculat lateral→hipotalamus 9) Olfactive : - sunt pe 2 cai : a) de la gir piriform la hipocamp si apoi la hipotalamus b) de la corp amigdalian la hipotalamus
26. Tractul tubero infundibular si sistemul port-hipofizar Fasciculul tubero-infundibular are originea in nucleul arcuat. Acesta secreta factori activatori si inhibitori care sunt depozitati la nivelul eminentei mediane si infundibulului. De la acest nivel, prin vase lungi si scurte, capilarizate la nivelul adenohipofizei atat superior cat si inferior, sub forma de capilare sinusoide, factorii ajung la nivelul adenohipofizei.
27. Tractul supraoptico-hipofizar Fasciculul supraoptico-hipofizar este format de axonii neuronilor din nucleii supraoptic si paraventricular. De-alungul acestor axoni sunt secretati hormonii ce sunt depozitati in neurohipofiza. Din aceasta, printr-un dispozitiv neurovascular, hormonii sunt deversati in sistemul capilar venos din jurul hipofizei (sinusuri cavernoase si intracavernoase) 28. Functiile hipotalamusului 1. Neurosecretia
2. Controlul activitatii generale autonome a organismului (functia vegetativa). In acest sens, aria hipotalamica mediala a fost impartita in 2 parti : una anterioara (hipotropa) cu functie parasimpatico-mimetica, si una posterioara (ergotropa) cu functie simpaticomimetica. 3. Termoreglare 4. Coordonarea aportului alimentar si hidric prin existenta unui centru al foamei in hipotalamusul lateral, si a unui centru al setei in hipotalamusul medial. 5. Coordonarea activitatii sexuale si a reproducerii, prin secretia hormonilor sexuali 6. Coordonarea periodicitatii legat de ritmurile nictemerale, prin modificari ale functiilor glandelor endocrine. 7. Coordonarea emotiilor. Emotia este caracterizata prin 2 elemente : a) afectiv – are un substrat subiectiv b) expresia emotiei – se caracterizeaza prin manifestari somatice si endocrine.
32. Sistemul olfactiv Sistemul olfactiv : - are rol in perceperea mirosului si activator al unor sisteme neuronale care influenteaza comportamentul emotional Calea olfactiva Protoneuronul : - este reprezentat de celulele bipolare de la nivelul mucoasei olfactive de pe peretele superior al fosei nazale. Ele sunt in numar de 50 de milioane si sunt celule ciliate, cu numerosi cili (10000/mm²) care sunt cuprinsi intr-o lama de lichid cu rol activ, de pe suprafata mucoasei olfactive. Axonii acestor celule se unesc si formeaza nervii olfactivi (16-20) care traverseaza lama ciuruita. Deutoneuronul : - este celula mitrala din bulbul olfactiv. Axonii celulelor mitrale formeaza tractul olfactiv care este asezat impreuna cu bulbul olfactiv in santul olfactiv. Tractul in partea posterioara se lateste si formeaza trigonul olfactiv, care se imparte apoi in 3 strii olfactive : laterala, mediala si intermediara (inconstanta). Calea olfactiva se continua de-alungul striei olfactive laterale, care dupa ce da colaterale spatiilor perforate anterioare si corpului amigdalian ajunge la girul semilunar (proeminenta de pe marginea superioara a uncusului). Girul semilunar impreuna cu uncusul formeaza aria preamigdaliana, iar aceasta din urma impreuna cu spatiul perforat anterior formeaza cortexul olfactiv primar. Prelungirile neuronale ale neuronilor din aria primara ajung la aria entorinala (olfactiva – campul 28) ce apartine lobulului piriform. Aria enorinala reprezinta cortexul olfactiv secundar. Aceasta arie trimite eferente spre : hipocamp, lobul insulei si lob frontal. Prioectia corticala : - este reprezentata de ariile olfactive primara si secundara. Calea olfactiva este singura cale senzitiva fara releu talamic Stria olfactiva mediala : - da colaterale spatiului perforat anterior si se continua prin comisura alba anterioara spre emisfera opusa Stria olfactiva intermediara : - da colaterale spatiului perforat anterior si sfarseste prin tuberculul olfactiv Spatiul perforat anterior : - este o suprafata pentagonala, prevazuta cu orificii prin care patrund ramuri centrale ale arterelor cerebrale anterioara si medie. Acest spatiu este delimitat astfel : -> antero-lateral si antero-medial – striile olfactive
-> postero-medial – chiasma si tractul optic la care se adauga banda si bandeleta posterioara -> postero-lateral – uncusul Aferente : - de la bulb si tract olfactiv Eferente : - spre stria medulara si fasciculul medial al creierului anterior (FMCA)
33. Complexul amugdalian Corpul amigdalian : - este o masa nucleara sferoidala din grosimea polului asezat superior si medial de cornul temporal al ventriculului lateral. El corespunde la suprafata ariei periamigdaliene si se continua posterior, ca si substanta cenusie, cu coada nucleului caudat. Filogenetic el are 2 parti : una cortico-mediala (veche) si una bazo-laterala (noua) Aferente : -> de la calea olfactiva, prin stria olfactiva laterala, spre partea corticomediala -> de la aria entorinala spre partea bazo-laterala -> de la talamus, hipotalamus, arie septala, formatia reticulata mezencefalica, prin strie terminala Eferente : -> calea amigdalo-fuga ventrala, prin bandeleta diagonala, spre aria septala calea amigdalo-fuga dorsala, prin strie terminala, spre aria septala, iar prin colateralele ei, spre hipocamp, hipotalamus si epitalamus
34. Hipocampul descriere Hipocampul : - este o proeminenta in podeaua cornului temporal al ventriculului lateral. El este ovoidal, alungit si mai voluminos anterior unde se apropie de nucleul amigdalian. Pe fata lui superioara se gaseste santul hipocampic, lateral de care se gasesc formatiunile : fimbria, santul fimbrio-dintat, cornul lui Amon acoperit de alveus (strat de substanta alba). Girul dintat si hipocampul au structura de arhicortex trilaminar. Trecerea de la arhicortex la neocortexul girului parahipocampic se face prin 4 zone de tranzitie numite : prosubicul, subicul, presubicul, parasubicul. Hipocampul este format, dinspre cavitatea cornului temporal spre centru, din 7 straturi celulare : -> strat ependimar -> alveus – este o lama de substanta alba formata din fibrele ce constituie aferentele si eferentele hipocampului (aferentele vin de la toate structurile cortexului, iar eferentele se aduna si formeaza fimbria, care paraseste hipocampul si se continua cu stalpul fornixului) -> strat oriens -> strat piramidal -> strat radial -> strat molecular -> strat lacunar
35. Conexiunile hipocampului Aferente : a. de la gir cinguli prin cingulum b. de la indusium gliseum prin gir fasciolat si gir dintat c. de la arie septala prin fornix d. de la arie septala, hipotalamus, formatia reticulata mezencefalica prin strie terminala (via fasciculul medial al creierului anterior – FMCA) e. de la hipocampul opus prin comisura fornixului (care uneste stalpii) f. directe de la aria entorinala Eferente : a. spre hipotalamus prin fimbrie → stalp fornix → columna fornix → corp mamilar → restul hipotalamusului, talamusul anterior prin pedicul mamilo-talamic si spre formatia reticulata mezencefalica prin pedicul mamilo-tegmental. b. spre epitalamus prin fimbrie → fornix → colaterale spre strie medulara → trigon habenular c. spre arie septala prin fornix
