Conceptul de arta poetica defineste o opera literara în care autorul îsi prezinta în m od particularizat viziunea si atitudinea asupra menirii poetului si creatiei sal e. Arta poetica surprinde de asemenea sursele de inspiratie ale poetului, temele , modalitatile de creatie si de expresie, precum si rolul poetului si al creatie i. Tudor Arghezi este unul dintre poetii care abordeaza diferite teme în creatiile sa le literare, distingându-se astfel poezia filosofica, de dragoste, poezia boabei si a farâmei si arta poetica. Un exemplu de arta poetica este poezia Ex libris (inclusa în volumul Cuvinte potrivite) care reprezinta totodata si o definire metaforica a p oetului zamislitor. Eul liric reda atitudinea deosebita, sentimentul de admiratie fata de poet si creatia acestuia Carte frumoasa, cinste cui te-a scris. Poezia glo rifica actul creator si creatia, dovada a faptului ca este o arta poetica. Carte a, simbol al creatiei literare, este asemanata întâi cu o floare Esti ca o floare, an ume înflorita/ Mâinilor mele, care te-au deschis, apoi cu o vioara Esti ca o vioara, s ingura ce cânta. Aceste comparatii releva nobletea si frumusetea sentimentelor tran smise si demonstreaza adevarata valoare sfânta si eterna a cartii. Conditia creato rului este surprinsa Un om de sânge ia din pisc noroi/ Si zamisleste marea lui fant oma, iar creatia lui constituie o enigma pe care o pogoara vie printre noi. Poezia în cepe cu un ton optimist si se fializeaza cu unul trist deoarece misterele lumii nu pot fi descifrate, ci doar redate prin jertfa lui zadarnica se pare/ Pe cît e gh iersul cartii de frumos/Carte iubita, fara de folos,/ Tu nu raspunzi la nici o înt rebare. O alta poezie, Cuvinte stricate, facând parte din ciclul Martisoare, este o arta poeti ca pe tema esecului creatiei, dupa cum sugereaza chiar titlul. Poetul apare ca u n proprietar al cuvintelor care par sa nu-i dea ascultare si pe care el nu le ma i poate controla. Neputinta autorului de a crea pe baza cuvintelor este evidenti ata în versurile poeziei Toate/ Cuvintele mele sunt întortochiate/ Si s-au îmbatat [... ] Au vrut sa alerge si sa joace,/ Dar betia le-a pravalit încoace. Betia cuvintelor semnifica starea de haos, confuzie si nepotrivire între mesajul poetic si exprima re. Degradarea ideilor poetice este redata prin metafora mocirle cu stele, iar ide alul pe care poetul ar dori sa-l atinga este sugerat de martisor si roade. Nemultumi rea creatorului fata de propria neputinta se îmbina cu dorinta de a-si recapata pu terea creatoare. Solutia pe care poetul o gaseste în final o reprezinta igorarea c uvintelor sau ordonarea acestora printr-o atitudine indiferenta: Cuvintele sa nu mi le mai dezmierzi,/ Sa nu le mai spuie agale/ Buzele tale./ Sa nu le mai cânte c umva/ Vocea ta/ Si pe cobza destele./ Huleste-le!. Un alt poet care trateaza tema artei poetice este George Bacovia. Poezia Plumb car e deschide volumul cu acelasi nume se înscrie în universul liric specific bacovian, un univers redus la dimensiunea unui cavou, fiind totodata un model de arta poet ica simbolista. Tema pe care o pune în valoare poezia o constituie conditia de dam nat a poetului într-o societate josnica si egoista, care nu-l întelege, o societate superficiala, incapabila de a apreca valoarea poetului si a artei adevarate. Astfel, acesta se simte captiv într-o lume care-l apasa, în care se simte închis defin itiv, fara a avea vreo posibilitate de evadare. Strigatul profund al poetului su gereaza neregasirea interioara, angoasa unui spirit terorizat de moarte si de si nguratate sfâsietoare stari redate în poezie prin introducerea simbolului plumb, care accentueaza nelinistea si deznadejdea: Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb si-am început sa-l strig/ Stam singur lânga mort... si era frig.../ Si-i atâr nau aripile de plumb. Poezia Poema finala (volumul Cu voi) constituie la rândul sau o arta poetica deoarece surprinde etapa finala de creatie a poetului, care devine constient de o resping ere sau nerecunoastere a talentului sau de catre lume. În sufletul sau, poetul spe ra la un maret viitor: O, vino odata, maret viitor, dar totodata disperarea îsi ocupa locul în interiorul sau Pe strada urle viata, si moartea/ Si plânga poetii poema lor vana.... Astfel, poetul se resemneaza cu destinul sau tragic, evaporându-se parca d
in lumea care nu îl recunoaste si nu îl accepta. Arta poetica a lui Ion Barbu, ilustrata în poeziile: Din ceas, dedus... si Timbru, est e dezvaluita în marturisirea poetului: Versul caruia ne închinam se dovedeste a fi o dificila eliberare: lumea purificata pâna a nu mai oglindi decât figura spiritului n ostru. Poezia Din ceas, dedus... reda trei idealuri: lumea purificata în oglinda, autocunoa sterea si actul intelectual, fiind arta poetica în sensul unei conceptii exprimate într-un limbaj si o viziune aparte, specifice poetului de geniu: Poetul ridica însum area/ De harfe resfirate ce-n sbor invers le pierzi/ Si cântec istoveste: ascuns, cum numai marea,/ Meduzele când plimba sun clopotele verzi Caracterul de arta poeti ca al poeziei este definit chiar prin cele doua catrene, în care Barbu contureaza o lume unica a esentelor ideale prin detasarea totala de real. În poezia Timbru, privirea poetului e fixata pe suprafata lumii, nu dincolo de ea, f ascinat într-atât de lucruri precum piatra, huma, unda marii, carora le atribuie o v iata sufleteasca. Poezia nu mai e acum o concentrare de esente, ci un cântec încapato r, capabil sa cuprinda diversitatea infinita a lucrurilor, un imn de lauda a crea tiei cosmice asemanator aceluia pe care conform traditiei biblice, l-ar fi inton at în paradis îngerii, când Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam: Ar trebui un cântec încapator, precum/ Fosnirea matasoasa a marilor cu sare;/ Ori lauda gradinii de îngeri, când rasare/ Din coasta barbateasca al Evei trunchi de fum. La Lucian Blaga arta poetica se identifica în poezia Poezia, care face parte din vol umul Ce aude unicornul. Autorul îsi exprima crezul liric, propriile convingeri despr e arta literara, considerând ca esenta poeziei este asemenea unui fulger care se r isipeste imediat, dar care îsi îndeplineste rolul de a face legatura între mesajul poe tic si cititor: Un fulger nu traieste/ singur, în lumina sa,/ decât o clipa, cât îl tine/ drumul din nor pâna-n copacul/ dorit, cu care se uneste./ Si poezia este asa./ Si ngura-n lumina sa/ ea tine pe cât tine/ din nour pâna la copac,/ de la mine pân' la tine. Poemul Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este de asemenea o arta poetica în ca re se reliefeaza atitudinea poetica a lui Blaga si se valorifica raportul dintre poet si marele univers. Esenta poeziei se poate reduce la un singur vers care r eprezinta o metafora deosebita Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu uci d/ cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze ori mormi nte. Când ne referim la operele literare ale lui Vasile Voiculescu, ne gândim la abordare a unei diversitati vaste de teme, între care se disting si poezii ce au ca tema pr incipala arta poetica, în care poetul îsi exprima viziunea proprie despre destinul s au si încearca sa desluseasca menirea creatiei sale. În Poezia, prima sa arta poetica, actul creator e pus sub semnul viului soare-al cuge tarii si al lacrimii amare: Cereasca floare, alba, stralucita,/ cu blând miros de rai e Poezia. Arta poetica în aceste versuri este asemanata cu o floare care sta ascunsa -n suflet tainica, cuminte (...) Si din dulceata bucuriei sfinte/ Ea suge hrana si se face mare. Aceasta arta de a scrie se dezvolta treptat si devine o floare m inunata, iar mintea iscusita a poetului depaseste orice bariera fiind capabila sa creeze ceva fara de asemanare. Poezia, rezultatul puterii creatoare este daruit a tuturor având un efect pozitiv asupra oamenilor: Îmbalsamat e sufletul de floare/ S i-n toata lumea zboara risipita/ Mireasma-i dulce, binefacatoare. Un alt poem care poate fi considerat arta poetica este Dedicatie. Poetul gaseste o definitie a cartii în care el se închide, izolându-se de restul lumii: O carte, scrien Buch der Lieber, Heine,/ E un sicriu taiat din lespezi reci,/ Unde poetul cu-a le sale taine/ Se-nchide singur pentru veci de veci. Legatura strânsa între poet si c
artea sa este demonstrata de versurile care surprind renasterea acestuia chiar d in paginile cartii: Sa nu te sperii, palid cititor,/ Când rasfoind târziu aceste pagi ni/ Ma voi scula oftând dintre imagini/ Si voi zâmbi livid, strigoi al lor. La Ion Pillat putem vorbi despre o diferita viziune asupra artei poetice. Poemul în tr-un vers este o arta poetica în care poetul îsi exprima nedumerirea si în acelasi tim p uimirea fata de existenta unei multitudini considerabile de creatii poetice ca re intriga si stârnesc interes pretutindeni: Un singur nai, dar câte ecouri în padure.. . . În viziunea poetului e uimitor cum un simplu stilou poate da nastere la arte li terare care influenteaza profund existenta noastra. O alta poezie care se intituleaza chiar Arta poetica reprezinta o posibila definit ie a artei poetice: Nu vorbele, tacerea da cântecului glas. Ceea ce vrea sa spuna po etul de fapt este ca scrisul este modalitatea cea mai potrivita pentru exteriori zarea gândurilor si creatia poate fi vazuta ca un cântec ce primeste glas prin versu ri. Poezia releva ideea ca poetul traieste prin operele sale, iar versul zamisli t poate fi o alinare pentru durerea lui: Mi-am urzit din sunet si coloare/ Din cu vinte dure, zi de zi,/ Turnul versului înalt în care/ Îmi adorm durerea de-a trai. Scri ind, poetul îsi creeaza o lume de vis în care mediteaza asupra trairilor si semnific atiei creatiei, uneori chiar îndoindu-se de puterea sa creatoare: Dar cum stau cu l ampa dupa mine/ Si cum scriu: un singur tipat greu/ Din odaia de bolnava vine -/ Si ce mic, ce gol e visul meu. Arta poetica este bine definita în creatiile literare ale poetilor din perioada in terbelica, fiind surprinsa sub diverse aspecte ce dovedesc ca este o forma de cu noastere, o lupta cu limbajul si o condensare a trairii în cuvinte
