PE 112

Anexa A fila 1 / 69

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA INSTALAŢIILOR DE CURENT CONTINUU DIN CENTRALE ŞI STAŢII ELECTRICE (Proiect) Indicativ NTE XXX/XX/XX

CUPRINS

Pag.

CAPITOLUL I. SCOP.................................. SCOP......................................................... ............................................... .................................................5 .........................5 CAPITOLUL II. DOMENIUL DE APLICARE.................................... APLICARE....................................................... ............................... ............55 CAPITOLUL III. TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI...................................... ABREVIERI...........................................................7 .....................7 CAPITOLUL IV. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ........................................................... REFERINŢĂ........................................................... 14 CAPITOLUL V. CERINŢE GENERALE................................ GENERALE....................................................... ...........................................18 ....................18 V.1. Principii generale............................................... generale...................................................................... .............................................. ...................................18 ............18 V.2. Cerinţe de mediu...................................... mediu............................................................. ............................................... .............................................20 .....................20 V.3. Cerinţe mecanice................................................ mecanice....................................................................... ......................................................... .................................. 20 V.4. Cerinţe privind valorile tensiunilor.............................................................................21 V. 5. Cerinţe privind izolaţia................................................... izolaţia.......................................................................... ............................................ .....................22 22 V.6. Cerinţe privind ergonomia instalaţiei de servicii proprii de curent continuu..............22 V.7. Cerinţe de compatibilitate electromagnetică...............................................................22 V.8. Cerinţe de calitate/performanţă impuse instalaţiei de servicii proprii de curent continuu.................................. continuu......................................................... .............................................. ...........................................23 ....................23 CAPITOLUL VI. ALEGEREA SCHEMELOR ELECTRICE DE ALIMENTARE A INSTALAŢIILOR DE SERVICII PROPRII...........................................24 I

Redactarea a II-a

Anexa A fila 2 / 69

VI.1. Organizarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu...................................24 VI.2. Tensiunea nominală........................................ nominală............................................................... ................................................. .................................... ..........25 25 VI.3. Categorii de receptoare..............................................................................................25 VI.4. Principii de alimentare...................... alimentare ............................................. .............................................. ....................................... ........................... ...........26 26 VI.5. Scheme electrice de principiu....................................................................................27 CAPITOLUL VII. BATERII DE ACUMULATOARE........................... ACUMULATOARE.........................................................30 ..............................30 VII.1. Tipul bateriilor de acumulatoare...................... acumulatoare............................................. .............................................. ..................................30 ...........30 VII.2. Dimensionarea bateriilor de acumulatoare...............................................................31 VII.3. Numărul bateriilor de acumulatoare ........................................................................33 VII.4. Regimurile de exploatare a bateriilor de acumulatoare............................................35 CAPITOLUL VIII. SURSE DE ÎNCĂRCARE................................... ÎNCĂRCARE.......................................................... ....................................38 .............38 VIII.1. Tipul surselor de încărcare......................................................................................38 VIII.2. Alegerea surselor de încărcare............................. încărcare.................................................... .............................................. .............................39 ......39 VIII.3. Numărul surselor de încărcare................................................... încărcare.................................................................................39 ..............................39 VIII.4. Regimurile de exploatare a surselor de încărcare....................................................40 CAPITOLUL IX. APARATAJ DE CONECTARE Şl DE PROTECŢIE. CĂI DE CURENT................................ CURENT....................................................... .............................................. ...........................................42 ....................42 IX.1. Principii generale..................... generale ............................................ .............................................. ................................................. .................................... ..........42 42 IX.2. Alegerea aparatajului de conectare şi de protecţie.....................................................42 IX.3. Dimensionarea căilor de curent (bare, cabluri, conductoare)....................................44 IX.4. Dulapuri cu echipamente de JT........................................................ JT..................................................................................45 ..........................45 CAPITOLUL X. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIONĂRII INSTALAŢIEI DE SERVICII PROPRII DE CURENT CURENT CONTINUU....................................................46 CONTINUU....................................................46 X.1. Măsurarea tensiunii.............................................. tensiunii..................................................................... .......................................... ................................ .............46 46 X.2. Măsurarea curentului............................................ curentului................................................................... .......................................................47 ................................47 II Redactarea a II-a

Anexa A fila 2 / 69

VI.1. Organizarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu...................................24 VI.2. Tensiunea nominală........................................ nominală............................................................... ................................................. .................................... ..........25 25 VI.3. Categorii de receptoare..............................................................................................25 VI.4. Principii de alimentare...................... alimentare ............................................. .............................................. ....................................... ........................... ...........26 26 VI.5. Scheme electrice de principiu....................................................................................27 CAPITOLUL VII. BATERII DE ACUMULATOARE........................... ACUMULATOARE.........................................................30 ..............................30 VII.1. Tipul bateriilor de acumulatoare...................... acumulatoare............................................. .............................................. ..................................30 ...........30 VII.2. Dimensionarea bateriilor de acumulatoare...............................................................31 VII.3. Numărul bateriilor de acumulatoare ........................................................................33 VII.4. Regimurile de exploatare a bateriilor de acumulatoare............................................35 CAPITOLUL VIII. SURSE DE ÎNCĂRCARE................................... ÎNCĂRCARE.......................................................... ....................................38 .............38 VIII.1. Tipul surselor de încărcare......................................................................................38 VIII.2. Alegerea surselor de încărcare............................. încărcare.................................................... .............................................. .............................39 ......39 VIII.3. Numărul surselor de încărcare................................................... încărcare.................................................................................39 ..............................39 VIII.4. Regimurile de exploatare a surselor de încărcare....................................................40 CAPITOLUL IX. APARATAJ DE CONECTARE Şl DE PROTECŢIE. CĂI DE CURENT................................ CURENT....................................................... .............................................. ...........................................42 ....................42 IX.1. Principii generale..................... generale ............................................ .............................................. ................................................. .................................... ..........42 42 IX.2. Alegerea aparatajului de conectare şi de protecţie.....................................................42 IX.3. Dimensionarea căilor de curent (bare, cabluri, conductoare)....................................44 IX.4. Dulapuri cu echipamente de JT........................................................ JT..................................................................................45 ..........................45 CAPITOLUL X. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIONĂRII INSTALAŢIEI DE SERVICII PROPRII DE CURENT CURENT CONTINUU....................................................46 CONTINUU....................................................46 X.1. Măsurarea tensiunii.............................................. tensiunii..................................................................... .......................................... ................................ .............46 46 X.2. Măsurarea curentului............................................ curentului................................................................... .......................................................47 ................................47 II Redactarea a II-a

Anexa A fila 3 / 69

X.3. Controlul prezenţei tensiunii............................................................ tensiunii............................................................................ ........................... ...........47 47 X.4. Controlul izolaţiei.................................................. izolaţiei......................................................................... ......................................................48 ...............................48 CAPITOLUL XI. CAMERE PENTRU ACUMULATOARE............................. ACUMULATOARE..............................................49 .................49 XI.1. Instalarea acumulatoarelor......................... acumulatoarelor................................................ ................................................................ ......................................... 49 XI.2. Amenajarea camerelor destinate acumulatoarelor.....................................................52 XI.3. Ventilarea şi încălzirea camerelor de acumulatoare şi a încăperilor anexe...............55 XI.4. Cerinţe electrice.................... electrice ........................................... .............................................. ...................................................... ....................................... ........59 59 CAPITOLUL XII. CERINŢE TEHNICE PRIVIND PERFORMANŢA INSTALAŢIEI DE SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU...................................61 XII.1. Cerinţe tehnice impuse redresoarelor/convertoarelor...............................................61 XII.2 Cerinţe tehnice impuse bateriilor de acumulatoare.................... ac umulatoare........................................... ................................63 .........63 CAPITOLUL XIII. GOSPODĂRIA DE CABLURI..................................... CABLURI...............................................................64 ..........................64 CAPITOLUL XIV. DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ PENTRU INSTALAŢIILE DE SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU, ARHIVARE, ÎNREGISTRAREA ŞI RAPORTAREA MODIFICĂRILOR.................64 CAPITOLUL XV. MĂSURI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ, DE EVITARE A PERICOLULUI DE EXPLOZIE, DE PREVENIRE Şl DE STINGERE A INCENDIILOR..................................... INCENDIILOR................................................................66 ...........................66 XV.1. Măsuri Măsuri de securitate şi sănătate în muncă........................................................ muncă........................................................ .......66 XV.2. Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor şi de evitare a pericolului de explozie ............................................ ................................................................... ............................................... ...............................................68 .......................68

III

Redactarea a II-a

Anexa A fila 4 / 69

S.C. HIDROELECTRICA SA Executant : S.C. ISPE SA. Aprobat cu Ordinul nr ...... din............. al Preşedintelui ANRE Înlocuieşte PE 112/1993

IV

Redactarea a II-a

Anexa A fila 5 / 69

CAPITOLUL I. SCOP Art. 1 (1) Scopul prezentei norme tehnice este de a stabili principiile generale şi cerinţele tehnice necesar a fi îndeplinite la proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu din centralele electrice şi staţiile electrice de înaltă tensiune încadrate în Sistemul Energetic Naţional. (2) Prezenta normă tehnică are ca obiect principal stabilirea unui set de reguli în vederea asigurării unei funcţionări sigure, stabile şi economice a SEN şi prezintă concepţiile de bază pentru proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu, şi anume: a) principiile generale pentru proiectare; b) parametrii tehnici de calitate prevăzuţi pentru funcţionarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu; c) interfeţele şi fluxurile informaţionale între instalaţia de servicii proprii de curent continuu şi părţile componente ale obiectivelor energetice.

CAPITOLUL II. DOMENIUL DE APLICARE Art. 2 Prezenta normă tehnică energetică se aplică la proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu din centralele electrice şi staţiile electrice de înaltă tensiune din cadrul Sistemului Energetic Naţional.

Art. 3 În instalaţiile de curent continuu pentru care sunt stabilite anumite condiţii specifice suplimentare prevederilor prezentei norme tehnice (de ex. telemecanică, telefonie etc.) este necesar să fie respectate şi aceste prevederi suplimentare.

Art. 4 Prezenta normă tehnică nu se aplică la proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu aferente obiectivelor cu caracter special cum ar fi: a) centrale nuclearo-electrice b) centrale hidroelectrice reversibile de mare putere (putere instalată pe hidroagregat >150 MW) c) instalaţii destinate tracţiunii electrice, industriei miniere, electrochimiei etc. care au regim special de tratare şi dotare cu instalaţii de curent continuu.

5

Redactarea a II-a

Anexa A fila 6 / 69

Art. 5 Prevederile acestei norme tehnice se vor aplica la proiectarea lucrărilor de obiective noi şi la lucrări de retehnologizare/modernizare integrală sau parţială a obiectivelor existente.

Art. 6 La proiectarea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu se vor respecta şi prevederile normelor tehnice specificate în Art. 11, precum şi, de regulă, prevederile standardelor specificate în Art. 11. Referirea la standardele române, europene sau internaţionale şi detalierea cerinţelor impuse nu trebuie să conducă la instituirea de bariere în libera circulaţie a mărfurilor (echipamentele şi instalaţiile de servicii proprii de curent continuu).

Art. 7 Pentru extinderea instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu existente realizate în conformitate cu ediţiile anterioare ale “Normativului pentru proiectarea instalaţiilor de curent continuu din centrale şi staţii electrice”, se vor respecta prevederile acestor normative până la înlocuirea totală a instalaţiilor de servicii proprii.

Art. 8 În prezenta normă tehnică se folosesc următorii termeni pentru indicarea gradului de obligativitate a prevederilor: a) ”trebuie”, ”este necesar”, ”urmează” indică obligativitatea strictă a respectării prevederilor în cauză; b) ”de regulă” indică faptul că prevederea respectivă trebuie să fie aplicată în majoritatea cazurilor; nerespectarea unei astfel de prevederi este permisă, dar trebuie să fie temeinic justificată în proiect; c) ”se admite” indică o soluţie satisfăcătoare care poate fi aplicată în cazuri particulare, fiind obligatorie justificarea ei în proiect. d) ”se recomandă” indică o soluţie preferabilă, care trebuie avută în vedere la alegerea soluţiei; nerespectarea unei astfel de prevederi nu trebuie justificată în proiect;

6

Redactarea a II-a

Anexa A fila 7 / 69

CAPITOLUL III. TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI Art. 9 În sensul prezentei norme, termenii generali şi specifici, la care se fac referiri în text, au următoarele semnificaţii: Acumulatorul (electric) Anduranţa (unei baterii)

Autodescărcarea

Bateria (de acumulatoare)

Bateria (de acumulatoare) etanşă cu supapă (VRLA)

Bateria (de acumulatoare) fără întreţinere

Bateria (de acumulatoare) pentru aplicaţie specifică

Bateria cu nichel – cadmium (acumulator alcalin)

este un element care este conceput pentru a fi reîncărcat electric [CEI 60050-482-01-03] este un comportament al unei baterii, exprimat numeric, pe durata unei încercări care simulează condiţii de serviciu specificate. [CEI 60050-482-03-44] este fenomenul prin care un element sau o baterie pierde energie în alt mod decât prin descărcare într-un circuit electric exterior. [CEI 60050-482-03-27] este formată din unul sau mai multe elemente (de acumulatoare) echipate cu dispozitivele necesare pentru utilizare, de exemplu carcasă, borne, marcare, dispozitive de protecţie. [CEI 60050-482-01-04] este bateria de acumulatoare în care elementele sunt închise, dar sunt prevăzute cu o supapă care permite evacuarea gazelor dacă presiunea internă depăşeşte o valoare predeterminată. Notă: Elementul sau bateria nu permite în mod normal completare cu electrolit [CEI 60050-482-05-15] este bateria de acumulatoare care, în timpul utilizării sale, nu cere o întreţinere atât timp cât condiţiile de utilizare specificate sunt îndeplinite. [CEI 60050-482-05-25] NOTĂ: În cazul bateriei cu plumb, termenul baterie fără întreţinere defineşte o baterie care nu necesită o completare cu apă distilată. este bateria special concepută pentru o aplicaţie specifică, de exemplu: -bateria staţionară; -bateria de tracţiune; -bateria de demaraj; -bateria portabilă etc. este o baterie de acumulatoare care se compune dintrun electrolit alcalin, un electrod pozitiv ce conţine oxid de nichel şi un electrod negativ de cadmium. [CEI 60050-482-05-02] 7

Redactarea a II-a

Anexa A fila 8 / 69

Bateria cu plumb (acumulator acid)

Bateria staţionară Borna

Capacitatea (elementelor sau bateriilor)

Capacitatea nominală

Conversie electronică de putere

Convertor

este o baterie de acumulatoare care se compune dintrun electrolit pe bază de acid sulfuric diluat cu apă, cu un electrod pozitiv de dioxid de plumb şi un electrod negativ de plumb. [CEI 60050-482-05-01] este o baterie de acumulatoare destinată unor utilizări staţionare (exploatare statică). Notă: A se vedea şi CEI 60050-826-16-06. este partea conductoare a unui dispozitiv, circuit electric sau a unei reţele electrice destinată să conecteze dispozitivul, circuitul electric sau reţeaua electrică la un conductor exterior sau la mai multe conductoare exterioare. [CEI 60050-482-02-22] este sarcina electrică pe care un element acumulator sau o baterie o pot furniza în condiţii de descărcare specificate. Notă: În sistemul internaţional, unitatea de măsură pentru sarcina electrică sau cantitatea de electricitate este coulombul (1C=1A*s), dar, în practică, în general, capacitatea este exprimată în amperi-oră (Ah). [CEI 60050-482-03-14] este valoarea capacităţii unei baterii determinată în condiţii specificate şi declarată de fabricant. [CEI 60050-482-03-15] Notă: Capacitatea nominală pentru acumulatoarele staţionare este capacitatea corespunzătoare regimului de descărcare de 10 ore a acumulatorului acid şi de 5 ore pentru acumulatorul alcalin. reprezintă fenomenul ce constă în modificarea parametrilor unui sistem electric de putere, cu pierderi minime de putere şi are la bază un aparat compact cu dispozitive electronice de comutaţie. [CEI 60050-551-11-02] este dispozitivul electronic care asigură conversia parametrilor unui sistem electric, fie de c.c. , fie de c.a. [CEI 60050-551-12-01]

8

Redactarea a II-a

Anexa A fila 9 / 69

Curentul de scurtcircuit (corespunzător unui element sau unei baterii)

Descărcarea (unei baterii)

Descărcarea de întreţinere

Durata de serviciu

Electrolitul

Elementul (de acumulator)

este curentul maxim pe care l-ar putea furniza un element acumulator sau o baterie într-un circuit exterior cu rezistenţă electrică egala cu zero sau într-un circuit exterior care coboară tensiunea la bornele elementului sau ale bateriei la aproximativ zero volţi. Notă: O rezistenţă electrică zero este ipotetică şi, în practică, curentul de scurtcircuit este curentul de vârf care circulă printr-un circuit cu o rezistenţă foarte mică în raport cu rezistenţa internă a bateriei. [CEI 60050-482-03-26] operaţia prin care o baterie furnizează într-un circuit exterior şi în condiţii specificate energie electrică produsă în elementul acumulator. [CEI 60050-482-03-23] este descărcarea controlată a bateriilor staţionare care este urmată de o încărcare (de egalizare); are drept scop aducerea tuturor elementelor în aceeaşi stare de încărcare şi contribuie la menţinerea capacităţii în limite normale. durată totală de viaţă activă a unui element acumulator sau a unei baterii în funcţionare. Notă: Pentru elemente acumulatoare şi baterii durata de viaţă în funcţionare poate fi exprimată în timp, număr de cicluri de încărcare/descărcare sau capacitate în amperi ore (Ah). [CEI 60050-482-03-46] este o substanţă lichidă sau solidă care conţine ioni mobili care o fac conductoare ionic. Notă: Electrolitul poate fi lichid, solid sau sub formă de gel. [CEI 60050-482-02-29] este unitatea funcţională de bază, constând dintr-un ansamblu de electrozi, electrolit, carcasă, borne şi în general separatoare, care reprezintă o sursă de energie electrică obţinută din transformarea directă a energiei chimice. [CEI 60050-482-01-01]

9

Redactarea a II-a

Anexa A fila 10 / 69

Elementul (de acumulator) etanş

Elementul (de acumulator) deschis

Elementul alcalin Instalaţia Instalaţia de servicii proprii de curent continuu Instalaţia de distribuţie principală Instalaţia de distribuţie secundară Încărcarea (unei baterii)

Încărcarea de egalizare

este un element de acumulator închis care nu permite să se evacueze nici gaz, nici lichid atunci când funcţionează în limitele specificate de fabricant. Notă: Un element acumulator etanş poate să fie prevăzut cu un dispozitiv de securitate destinat să prevină orice presiune internă periculos ridicată şi este conceput pentru a funcţiona întreaga sa viaţă în condiţii de etanşeitate iniţială. [CEI 60050-482-05-17] elementul secundar care are un capac prevăzut cu deschidere prin care produşii de electroliză şi de evaporare pot fi evacuaţi liber din element în atmosferă. [CEI 60050-482-05-14]. este elementul care conţine un electrolit alcalin. [CEI 60050-482-01-08] reprezintă un ansamblu de aparate dispuse în amplasamente diferite şi conectate electric între ele, în vederea realizării unei funcţii prestabilite. reprezintă instalaţia care asigură alimentarea în curent continuu a receptoarelor care trebuie să funcţioneze sigur şi permanent. este instalaţia care conţine circuite de distribuţie, bare colectoare, aparate de supraveghere etc. şi care este alimentată direct de la sursele de alimentare (redresoare, baterie de acumulatoare etc). este instalaţia care conţine circuite de distribuţie, bare colectoare, aparate de supraveghere etc. şi care este alimentată de la instalaţia de distribuţie principală. este operaţia în timpul căreia un acumulator sau o baterie de acumulatoare primeşte energie electrică dintr-un circuit exterior. [CEI 60050-482-05-27] este o încărcare prelungită care permite atingerea unei stări de încărcare egală pentru toate elementele unei baterii. [CEI 60050-482-05-40]

10

Redactarea a II-a


Încărcarea de întreţinere

Încărcarea rapidă (ocazională)

Limita de imunitate Nivelul de imunitate

Obiective energetice de importanţă deosebită

Perturbaţia electromagnetică

Regimul de avarie

este o metodă de încărcare a unei baterii de acumulatoare în care starea de încărcare este menţinută printr-un curent electric mic, reglat constant, pe termen lung. Nota 1: Încărcarea de întreţinere compensează efectele autodescărcării şi menţine bateria aproximativ la starea de încărcare completă. Nota 2: Această metodă de încărcare nu este corespunzătoare pentru unele baterii de acumulatoare, de exemplu pentru cele cu litiu. [CEI 60050-482-05-47] este încărcarea efectuata, într-un scop special, la curenţi sau tensiuni electrice superioare celor normale într-un interval scurt de timp. [CEI 60050-482-05-37] Nota: În sensul prezentei norme, o încărcare rapidă este o încărcare ocazională. reprezintă valoarea minimă specificată a nivelului de imunitate. [CEI 60050-161-03-16] este nivelul maxim al unei perturbaţii electromagnetice, aplicată asupra unui anumit dispozitiv, echipament sau sistem, pentru care acesta rămâne capabil să funcţioneze la un grad prescris de performanţă. [CEI 60050-161-03-14] sunt considerate: -CTE cu grupuri de putere > 200 MW; -CET cu grupuri de 50 MW şi mai mari; -CHE cu puteri instalate > 100 MW; - stații de evacuare a puterii pentru centralele de mai sus; - staţii de 400 kV, 220 kV de interconexiune între zonele sistemului energetic, prevăzute să poată funcţiona izolat; - staţiile de conexiuni şi transformare de 110 - 400 kV din RET. reprezintă orice fenomen electromagnetic care poate degrada performanţa unui dispozitiv, echipament sau sistem sau afecta defavorabil materia vie sau inertă. [CEI 60050-161-01-05] este regimul de funcţionare în care lipseşte alimentarea în curent alternativ a surselor de încărcare a bateriei sau acestea sunt indisponibile, consumul normal al receptoarelor de curent continuu fiind asigurat de baterie.

11

Redactarea a II-a


Regimul de descărcare

Regimul de încărcare (referitor la elementul acumulator şi baterii de acumulatoare) Regimul de şoc

Baterie de acumulatoare flotantă

Regimul normal

Rezistenţa internă aparentă

Suport pentru baterie de acumulatoare Sistem de supraveghere, comandă şi achiziţie a datelor (SCADA)

este definit prin curentul electric la care se descarcă bateria. Notă: Regimul de descărcare este calculat prin împărţirea capacităţii nominale la timpul de descărcare, rezultând un curent electric. [CEI 60050-482-03-25] este curentul electric la care se încarcă un element acumulator sau o baterie de acumulatoare. [CEI 60050-482-05-45] este regimul de funcţionare în care lipseşte alimentarea în curent alternativ a surselor de încărcare a bateriei sau acestea sunt indisponibile, bateria de acumulatoare trebuind să furnizeze, pe o perioadă limitată de timp (de ordinul secundelor), curentul maxim posibil cerut de receptoarele de curent continuu. este bateria de acumulatoare ale cărei borne sunt conectate în permanenţă la o sursă de tensiune constantă suficientă pentru a menţine bateria aproximativ încărcată complet, şi care este destinată să furnizeze energie unui circuit electric dacă alimentarea normală este temporar întreruptă. [CEI 60050-482-05-35] NOTĂ: Regimul flotant este regimul de exploatare a unei baterii flotante este regimul de funcţionare în care bateria funcţionează în paralel cu sursa de încărcare şi cu receptoarele (în regim flotant), consumul receptoarelor de curent continuu fiind asigurat de sursa de încărcare. raportul dintre variaţia tensiunii unei baterii şi variaţia curentului de descărcare corespunzător, în condiţii specificate. Notă: Rezistenţa internă aparentă este exprimată în ohmi. [CEI 60050-482-03-36] este un suport, cadru sau grătar cu mai multe niveluri sau rânduri pentru amplasarea elementelor sau bacurilor monobloc într-o baterie staţionară. [CEI 60050-482-05-24] sistem informatic de monitorizare, comandă şi achiziţie de date a unui proces tehnologic / instalaţie distribuit geografic. [CEI 60870-1-3]

12

Redactarea a II-a


Sistem de teleconducere

Sursa de alimentare de rezervă

sistem de conducere care serveşte la supravegherea şi comanda proceselor distribuite geografic. El cuprinde toate echipamentele şi toate funcţiile necesare achiziţionării, prelucrării, transmisiei şi afişării informaţiilor de proces. [CEI 60870-1-3] este acea sursă de alimentare care preia total sau parţial alimentarea receptoarelor racordate la sursa de alimentare normală în cazul ieşirii acesteia din funcţiune.

Sursa de alimentare de siguranţă

este acea sursă de rezervă independentă (autonomă) care are destinaţia de a prelua alimentarea receptoarelor vitale în cazul în care sursele lor de alimentare au devenit indisponibile.

Sursa de alimentare normală (de lucru)

este acea sursă de alimentare care serveşte la alimentarea receptoarelor în regim normal de funcţionare a schemei de alimentare. este echipamentul electric alimentat în curent alternativ sau continuu, destinat furnizării curentului continuu pentru încărcarea bateriei, echipat cu dispozitive de reglare a curentului şi a tensiunii. Notă: În regimul flotant sursa de încărcare asigură de asemenea curentul continuu pentru alimentarea consumatorilor. a) pentru instalaţiile de distribuţie principală se consideră surse de alimentare: redresoarele, bateria de acumulatoare etc; b) pentru instalaţiile de distribuţie secundară se consideră surse de alimentare căile de curent de alimentare racordate la barele instalaţiei de distribuţie principală. este tensiunea care există între bornele unui element sau ale unei baterii în timpul descărcării. [CEI 60050-482-03-28] este tensiunea specificată pentru care descărcarea unei baterii este considerată ca fiind terminată. [CEI 60050-482-03-30] este tensiunea atinsă la sfârşitul unei încărcări la un curent electric constant specificat.

Sursa de încărcare

Surse de alimentare a instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu

Tensiunea de descărcare (a unui element sau a unei baterii) Tensiunea finală (tensiunea de oprire) Tensiunea la sfârşitul încărcării

Notă: Tensiunea la sfârşitul încărcării poate fi utilizată pentru iniţierea opririi procesului de încărcare. [CEI 60050-482-05-55]

13

Redactarea a II-a


Tensiunea nominală

este valoarea constantă a tensiunii utilizată pentru a denumi sau identifica un element acumulator, o baterie sau un sistem electrochimic. [CEI 60050-482-03-31] este recipientul confecţionat dintr-o materie insensibilă la electrolit şi care conţine un bloc de plăci sau mai multe şi electrolitul unui element sau mai multor elemente. [CEI 60050-482-02-14]

Vasul (de acumulator)

Art. 10 În contextul prezentei Norme Tehnice, următoarele abrevieri se definesc astfel: ANRE ASRO C.A. C.C. CE CEE CEI CEM CET CFV CHE CNE CTE EN GIS HG I ISO JT NTE PE RED RET SEN UPS VRLA

- Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei - Asociaţia de Standardizare din România - Curent alternativ - Curent continuu - Comunitatea Europeană - Centrală electrică eoliană - Comisia Electrotehnică Internaţională - Compatibilitate electromagnetică - Centrală electrică de cogenerare (termoficare) - Centrală foto-voltaică - Centrală hidroelectrică - Centrală nucleară electrică - Centrală termoelectrică - Normă Europeană - Echipament de comutaţie cu izolaţie în gaz - Hotărâre guvernamentală - Curent - Organizaţia Internaţională pentru Standardizare - Joasă tensiune - Normă tehnică energetică - Prescripţie energetică - Reţea electrică de distribuţie - Reţea electrică de transport - Sistemul Energetic Naţional - Sursă de alimentare fără întrerupere - Baterie acidă etanşă cu supapă

CAPITOLUL IV. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ Art. 11 (1) Următoarele documente normative conţin prevederi care, pentru referinţele făcute în acest text, au caracter de obligativitate. În cazul referinţelor datate, nu se aplică amendamentele ulterioare sau reviziile la respectivele publicaţii. În cazul referinţelor nedatate, se aplică ultima ediţie a documentului normativ la care se face referire. 14

Redactarea a II-a


(2) În cazul standardelor EN, CEI, ISO adoptate de ASRO ca standarde române, dar care au fost revizuite după publicarea versiunii române, se aplică standardele internaţionale revizuite sau amendate. A. Reglementări tehnice şi standarde Generale:

SR CEI 60050-482:2006

Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul 482: Elemente

SR CEI 60050-551:2005

primare şi secundare şi baterii Vocabular Electrotehnic Internaţional. Partea 551: Electronică de

SR EN 61660-1:2003

putere Curenţi de scurtcircuit în instalaţii auxiliare de curent continuu din centrale şi staţii electrice. Partea 1: Calculul curenţilor de

SR EN 61660-2:2003

scurtcircuit Curenţi de scurtcircuit în instalaţii auxiliare de curent continuu

IEC 61660-3

din centrale şi staţii electrice. Partea 2: Calculul efectelor Short-circuit currents in d.c. auxiliary installations in power

SR EN 60364-4-41:2007

plants and substations- Part 3: Examples of calculations Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 4-41: Măsuri de protecţie pentru asigurarea securităţii. Protecţia împotriva şocurilor electrice

SR HD 60364-4-43:2011

Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 4-43: Protecţie pentru asigurarea securităţii. Protecţie împotriva supracurenţilor

SR CEI 60364-5-53:2005

Instalaţii electrice în construcţii. Partea 5-53: Alegerea şi instalarea echipamentelor electrice. Secţionare, întrerupere şi

ISO 3864-1:2011

comandă Graphical symbols -- Safety colours and safety signs -- Part 1:

SR EN 61000-6-2:2006

Design principles for safety signs and safety markings Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 6-2: Standarde generice. Imunitate pentru mediile industriale

Baterii:

SR EN 60896:2004 SR EN 62259:2004

Baterii staţionare cu plumb - acid. (standard pe părţi) Baterii de acumulatoare alcaline şi alte baterii de acumulatoare cu electrolit neacid. Elemente individuale paralelipipedice, cu

SR EN 60623:2003

nichel– cadmiu, cu recombinare parţială a gazelor Acumulatoare alcaline sau alte acumulatoare cu electrolit neacid. 15

Redactarea a II-a


SR EN 60622:2004

Elemente nichel-cadmiu, individuale, reîncărcabile, deschise Baterii de acumulatoare alcaline şi alte acumulatoare cu electrolit neacid.

Elemente

de

nichel

-

cadmiu,

individuale,

IEC/TR 62060

paralelipipedice, reîncărcabile, etanşe Secondary cells and batteries - Monitoring of lead acid stationary

IEC 62485-2

batteries - User guide Safety requirements for secondary batteries and battery

SR EN 50272-1:2011.

installations - Part 2: Stationary batteries Prescripţii de securitate pentru acumulatoare şi instalaţii pentru

SR EN 50272-2:2003

baterii. Partea 1: Informaţii generale de securitate Prescripţii de securitate pentru acumulatoare şi instalaţii pentru

SR EN 45510-2-3:2002

baterii. Partea 2: Baterii staţionare Ghid pentru achiziţia de echipamente destinate centralelor de producere a energiei electrice. Partea 2-3: Echipamente electrice.

IEC/TS 61438

Baterii staţionare şi încărcătoare /redresoare Possible safety and health hazards in the use of alkaline secondary cells and batteries - Guide to equipment manufacturers

EN 61429

and users Marking of secondary cells and batteries with the international

SR EN 62040-1:2009.

recycling symbol ISO 7000-1135 Surse de alimentare neîntreruptibile (UPS). Partea 1: Cerinţe generale şi reguli de securitate pentru UPS

SR EN 62040-3:2011.

Surse de alimentare neîntreruptibile (UPS). Partea 3: Metodă de specificare a performanţelor şi cerinţelor de încercare

Convertoare:

SR EN 60146-1-1:2011

Convertizoare cu semiconductoare. Cerinţe generale şi

SR EN 50178:2002 SR EN 61204:2001

convertizoare cu comutaţie de la reţea (Standard pe părţi) Echipamente electronice utilizate în instalaţii de putere Surse de alimentare de joasă tensiune cu ieşire de curent continuu. Caracteristici de funcţionare şi cerinţe de securitate

Diverse:

SR EN 60870 (CEI 60870) SR EN 60255 (CEI 60255) SR EN 60068-3-3

Echipamente şi sisteme de teleconducere (Standard pe părţi) Relee electrice (Standard pe părţi) Încercări de mediu. Partea 3: Ghid. Metode de încercare seismice

SR 1907/1 (standard pe părţi) STAS 2612-87 SR 11100-1:1993

ale echipamentelor Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldura de calcul. Protecţia împotriva electrocutării. Limite admise Zonare seismică. Macrozonarea teritoriului României 16

Redactarea a II-a


B. Reglementări tehnice în domeniul energetic - ANRE

NTE 002/03/00

Normativ de încercări şi măsurători pentru sistemele de protecţii, comandă-control şi automatizări din partea electrică a

NTE 004/05/00

centralelor şi staţiilor Normativ pentru analiza şi evidenţa evenimentelor accidentale din instalaţiile de producere, transport şi distribuţie a energiei

NTE 005/06/00

electrice şi termice Normativ privind metodele şi elementele de calcul al siguranţei

NTE 006/06/00

în funcţionare a instalaţiilor energetice Normativ privind metodologia de calcul al curenţilor de

NTE 007/08/00

scurtcircuit în reţelele electrice cu tensiunea sub 1 kV Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri

NTE 011/12/00

electrice Normă tehnică pentru proiectarea sistemelor de circuite

1RE Ip 30

secundare ale staţiilor electrice Îndreptar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la

PE 009/93

pământ Norme de prevenire, stingere şi dotare împotriva incendiilor

PE 022-1/86

pentru ramura energiei electrice şi termice Prescripţii generale de proiectare a centralelor termoelectrice şi

PE 022-2/89 PE 022-3/87 PE 102/86

a reţelelor de termoficare Prescripţii generale de proiectare a amenajărilor hidroenergetice Prescripţii generale de proiectare a reţelelor electrice Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a. în

PE 103-92

unităţile energetice (republicat în 1993) Instrucţiuni pentru dimensionarea şi verificarea instalaţiilor electroenergetice la solicitări mecanice şi termice în condiţiile

PE 111-4/93

curenţilor de scurtcircuit Instrucţiuni pentru proiectarea staţiilor electrice. Conductoare

PE 116-94

neizolate rigide Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii

PE 148-85

electrice Instrucţiuni

PE 829/73

antiseismică a instalaţiilor tehnologice din staţiile electrice Condiţii tehnice pentru aparatajul de joasă tensiune utilizat la

privind

condiţiile

generale

de

proiectare

servicii interne Alte norme tehnice:

NP 082

Cod de proiectare. Evaluarea acţiunii vântului 17

Redactarea a II-a


P100_1 P 118-83

Cod de proiectare seismică Norme tehnice de proiectare şi de realizare a construcţiilor

I7-2011

privind protecţia împotriva focului Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor

C. Legislaţie naţională şi europeană, cu completările şi modificările ulterioare

Legea Nr. 123/2012 HG 457/03 HG 1022/02

HG 1028/06

HG 1037/10 HG 1132/08

HG 1146/06

OG 95/99

OUG 195/2005 Legea 319/06 Directiva 2006/66/CE

Legea energiei electrice şi a gazelor naturale Hotărâre privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune Hotărâre privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului Hotărâre privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare Hotărâre privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice Hotărâre privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori actualizată prin HG 1079/2011 Hotărâre privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă Ordonanţa privind calitatea lucrărilor de montaj pentru utilaje, echipamente şi instalaţii tehnologice industriale, aprobată prin Legea 440/02 Ordonanţa privind protecţia mediului aprobată prin Legea 265/2006 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE

CAPITOLUL V. CERINŢE GENERALE V.1. Principii generale Art. 12 Instalaţia de servicii proprii de curent continuu trebuie să fie astfel realizată, încât să satisfacă cerinţe privind: a) funcţionarea generală, performanţele, exploatarea şi mentenanţa; b) mediul ambiant; c) comportarea la seism; 18

Redactarea a II-a


d) compatibilitatea electromagnetică; e) ergonomia muncii.

Art. 13 Prin proiectare trebuie ca instalaţia de servicii proprii de curent continuu şi componentele sale să asigure realizarea următoarelor cerinţe de funcţionare, exploatare şi întreţinere în condiţiile de performanţă specificate: a) securitatea personalului care concură la realizarea instalaţiilor şi a funcţiunilor operaţionale – prin respectarea prevederilor normelor specifice de securitate şi sănătate ocupaţională, pentru producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice şi a instrucţiunilor de montaj şi exploatare ale instalaţiei de servicii proprii şi a componentelor sale; b) viteza de execuţie (prin alegerea unor echipamente de protecţie adecvate); c) fiabilitate, disponibilitate, mentenabilitate etc.; d) durata lungă de viaţă; e) posibilitatea efectuării de manevre (printr-o amplasare adecvată a aparatelor care impun efectuarea de manevre la anumite intervale şi implementarea unor programe standard de comutare, pentru a oferi ajutor operatorului la manevre şi a se evita manevrele greşite); f) posibilitatea efectuării lucrărilor de întreţinere (prin prevederea de culoare de acces şi întreţinere şi prin amplasarea judicioasă a componentelor); g) uşurinţa în reparaţii (prin utilizarea de module debroşabile astfel încât să fie uşor accesibile); h) posibilitatea de extindere (pe durata de viaţă a instalaţiei); i)

posibilitatea testării la locul de funcţionare şi autodiagnoză (prin implementarea unor proceduri logice de testare).

Art. 14 Echipamentele de servicii proprii vor fi montate într-o clădire şi/sau distribuite în dulapuri metalice închise, amplasate în containere sau cabine de relee. Toate dulapurile trebuie livrate complet echipate, cablate în interior, inscripţionate şi testate. Se recomandă ca în fiecare dulap să existe spaţiu de rezervă în vederea unei posibile extinderi ulterioare a instalaţiei. Se recomandă ca pe faţa dulapului să existe schema monofilară sinoptică a instalaţiei interioare.

Art. 15 Echipamentele de bază şi de rezervă vor fi montate şi conectate astfel încât să se asigure o separare fizică şi electrică. 19

Redactarea a II-a


Art. 16 La realizarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu se vor utiliza numai cabluri şi conductoare din cupru.

Art. 17 Echipamentele numerice trebuie prevăzute cu interfeţe locale cu operatorul. V.2. Cerinţe de mediu Art. 18

Performanţele echipamentelor aferente instalației de servicii proprii de curent

continuu sunt influen țate în mare măsură de factorii ambientali, de aceea, cunoaşterea lor este foarte importantă atât în etapa de proiectare, cât şi cea de fabricare.

Art. 19 Trebuie luate în considerare următoarele condiţii climato-meteorologice şi ambientale (de mediu) pentru echipamentele ce compun instalaţia de servicii proprii de curent continuu: a) temperatura şi varianţiile de temperatură, umiditate şi presiune atmosferică; b) poluare (grad, tip noxe etc.); c) radiaţie solară indirectă; d) activitate seismică; e) altitudine.

Art. 20 Condiţiile climato-meteorologice şi de mediu trebuie să fie specificate pentru fiecare loc de amplasare şi pentru fiecare element al instalaţiei.

Art. 21 Zonarea climatică a teritoriului se va considera, pentru România, în conformitate cu prevederile cuprinse în SR 1907/1.

Art. 22 Încadrarea amplasamentelor, în care se montează echipamentele de servicii proprii, în condiţiile privind mediul ambiant se va face în conformitate cu: a) SR EN 50178 − pentru echipamente electronice de putere; b) SR EN 50272-1, SR EN 60896-22 – pentru baterii de acumulatoare; c) SR EN 60255-1 – pentru relee; d) SR EN 60870-2-2 – pentru echipamente de teleconducere; e) alte norme tehnice din domeniul proiectării staţiilor electrice. NOTĂ: La stabilirea condiţiilor tehnice pentru fiecare echipament în parte se vor lua în considerare şi consecinţele defectării instalaţiilor de ventilaţie, de condiţionare a aerului sau de încălzire-răcire.

Art. 23 Pentru echipamentele de conducere montate în dulapurile de servicii proprii se vor respecta condiţiile de mediu din NTE 011.

V.3. Cerinţe mecanice Art. 24 Echipamentele care alcătuiesc instalaţia de servicii proprii de curent continuu trebuie să reziste la vibraţii, şocuri şi cutremure, astfel: 20

Redactarea a II-a


a) pentru echipamente electronice de putere, în conformitate cu SR EN 50178; b) pentru redresoare, în conformitate cu SR EN 60146; c) pentru baterii de acumulatoare cu acid, în conformitate cu SR EN 60896. d) pentru echipamente de teleconducere, în conformitate cu SR EN 60870-2-2; e) pentru relee, în conformitate cu SR EN 60255-21-1, SR EN 60255-21-2, SR EN 60255-21-3: NOTĂ: Condiţiile mecanice pentru bateriile alcaline (NiCd) se vor stabili cu fabricantul, în conformitate cu aplicaţiile dorite. Art. 25

(1) Componentele instalației de servicii proprii de curent continuu trebuie să

garanteze funcţionarea corectă în timpul şi după încetarea seismului. (2) Se va lua în considerare macrozonarea seismică a teritoriului României prezentată în SR 11100/1-93 şi P100-1. (3) Metodele de încercări seismice ale echipamentelor se vor realiza în conformitate cu SR EN 60068-3-3.

V.4. Cerinţe privind valorile tensiunilor Art. 26 (1) Valorile tensiunilor în curent continuu ale instalaţiei de servicii proprii vor fi în concordanţă cu SR EN 62271-1, SR EN 60870-2-1 şi SR EN 60255-11. (2) Cerinţele pentru alimentarea în curent continuu a receptoarelor aferente circuitelor secundare vor fi conform NTE 011. Pentru reţele cu poli izolaţi – clasa EF, conform CEI 60870-2-1: -

tensiune nominală (Un):

220 Vc.c. sau 110 Vc.c., iar pentru alte sisteme auxiliare se pot utiliza şi alte niveluri de tensiune standardizate;

-

toleranţe (pentru funcţionare corectă) (conform CEI 60870-2-1):

-

-20%....+15%

ondulaţia tensiunii (vârf la vârf) (conform CEI 60255-11):

10% U n

- întreruperi admisibile ale alimentării în

curent continuu (cf. CEI 60255-11):

21

< 50 ms

Redactarea a II-a


V. 5. Cerinţe privind izolaţia Art. 27 Coordonarea izolaţiei echipamentelor de servicii proprii de curent continuu se va realiza conform cu SR EN 60255-5, şi anume: a) tensiunile de încercare a izolaţiei (pentru 50 Hz, 1 minut): - între circuitele interne şi carcasă:

2 kV;

- între contacte deschise:

1 kV;

b) tensiunea de încercare la impuls de trăsnet (1,2±30%/50±20% µs, 500±10% Ω, 0,5±10% J):5 kVvârf

V.6. Cerinţe privind ergonomia instalaţiei de servicii proprii de curent continuu Art. 28 Proiectarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu necesită o abordare multidisciplinară a factorilor tehnici şi ergonomici. Parametrii ergonomici sunt diferiţi prin posibilităţile biomecanice, fiziologice şi psihologice ale activităţii umane.

Art. 29 (1) Cerinţele privind ergonomia instalaţiei de servicii proprii de curent continuu se referă la două paliere: a) organizarea locului de muncă; b) interfaţa om – maşină; (2) Cerinţele privind organizarea locului de muncă urmăresc: a) asigurarea confortului funcţional (poziţia corectă a operatorului); b) îndeplinirea cerinţelor microclimatice (lumină, temperatură, umiditate etc.); c) dispunerea adecvată a mobilierului (poziţia corectă şi comodă a operatorului, amplasarea adecvată a elementelor hardware etc.). (3) Cerinţele privind interfaţa om-maşină se referă la optimizarea ecranului astfel încât informaţiile prezentate să fie relevante şi aranjate pe ecran astfel încât să fie asigurat confortul vizual al operatorului (lizibilitate, grafică, culoare, dinamică). Aceste informaţii trebuie să asigure un grad ridicat de reacţie rapidă a operatorului şi în acelaşi timp să nu afecteze concentrarea acestuia.

V.7. Cerinţe de compatibilitate electromagnetică Art. 30 Echipamentele instalaţiei de servicii proprii de curent continuu vor respecta cerinţele de compatibilitate din SR EN 60146 şi SR EN 50178.

Art. 31 Pentru echipamentele de conducere montate în dulapurile de servicii proprii se vor respecta condiţiile de compatibilitate electromagnetică din NTE 011. 22

Redactarea a II-a


V.8. Cerinţe de calitate/performanţă impuse instalaţiei de servicii proprii de curent continuu Art. 32 Instalaţia de servicii proprii de curent continuu trebuie să îndeplinească cerinţele de calitate/performanţă privind: a) fiabilitatea; b) disponibilitatea; c) securitatea. d) durabilitatea

Art. 33 (1) Fiabilitatea este definită ca măsura aptitudinii unui echipament sau instalaţii de a îndeplini o funcţiune cerută, în condiţiile date, într-un timp dat, exprimată printr-o valoare de probabilitate pe baza datelor de defect şi a duratei de funcţionare. (2) Fiabilitatea sistemului global şi fiabilităţile parţiale ale anumitor părţi componente specifice ale instalaţiei de servicii proprii de curent continuu se determină plecând de la valorile de fiabilitate ale elementelor individuale ale instalaţiei, determinate prin încercări de către furnizor. Aceste valori se verifică apoi în exploatare, comparându-le cu performanţele reale observate în timpul unei perioade de încercare dată. Începutul şi durata perioadei de încercare trebuie să fie convenite între furnizor şi utilizator, excluzând perioada iniţială de defectare. De asemenea, utilizatorul trebuie să cunoască procedeele şi aparatajul de testare care au fost utilizate la determinarea acestor valori. (3) Se recomandă ca furnizorul echipamentului să prezinte la cerere datele privind distribuţia defectărilor pentru toate componentele, ansamblurile şi elementele care în caz de defect ar putea provoca pierderea unei funcţiuni sau funcţionarea defectuoasă a instalaţiei. (4) Modurile de defectare şi efectele defectelor asupra performanţelor instalaţiei trebuie să fie analizate de către furnizor şi rezultatele trebuie să fie prezentate la cerere. (5) Durabilitatea surselor de curent continuu (baterie) este abilitatea de a funcţiona la parametri normaţi în condiţii de utilizare şi mentenanţă standardizaţi până când durata de viaţă este atinsă (SR EN 60896-21,22). (6) Cerinţele de performanţă, disponibilitatea, mentenabilitatea şi securitatea în funcţionare a relelor sunt în conformitate cu cerinţele din NTE 011.

23

Redactarea a II-a


CAPITOLUL VI. ALEGEREA SCHEMELOR ELECTRICE DE ALIMENTARE A INSTALAŢIILOR DE SERVICII PROPRII

VI.1. Organizarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu Art. 34

În cadrul centralelor şi staţiilor electrice pentru alimentarea consumatorilor de curent

continuu şi a anumitor consumatori în timpul dispari ției tensiunii alternative se prevăd instalaţii de servicii proprii de curent continuu.

Art. 35 Structura instalaţiei de servicii proprii de curent continuu este formată din următoarele componente: -

surse de alimentare (redresoare, baterii de acumulatoare, convertoare c.c./c.c.);

-

instalaţia de alimentare şi distribuţie (dulapuri, cutii etc.);

-

instalaţia de măsurare, control, protecţie, monitorizare şi transmisie de date;

-

reţeaua de cabluri pentru racordarea surselor, consumatorilor, diverselor instalaţii conexe şi transmisii de date.

Art. 36 Stabilirea soluţiei de amplasare a echipamentelor de servicii proprii de curent continuu (surse, dulapuri etc.), precum şi stabilirea numărului de unităţi de servicii proprii de curent continuu se vor face în urma unei analize tehnico – economice, luându-se în considerare următorii factori: a) caracteristici tehnice: -

nivelul de tensiune;

-

tipul de amplasament (interior/exterior);

-

tipul izolaţiei (aer/hibrid/SF6);

-

dispoziţia constructivă, tipul şi caracteristicile echipamentelor primare;

-

modul de exploatare;

-

tipul consumatorilor alimentaţi (condiţiile tehnice solicitate de către aceste echipamente referitor la parametrii electrici de alimentare).

b) condiţii ambientale (meteo – climatice, poluare, seismice etc.); c) structura sistemului de control – protecţie: centralizat/descentralizat; d) cerinţe pentru asigurarea funcţionării şi întreţinerii sistemului; e) volumul şi categoriile de informaţii necesare a fi transmise către centrul de conducere operativă; 24

Redactarea a II-a


f) performanţe (fiabilitate, disponibilitate, mentenabilitate, securitate etc.); g) posibilităţi de interfaţă a serviciilor proprii de curent continuu cu procesul tehnologic; h) extinderea ulterioară a instalaţiei de servicii proprii de curent continuu; i) costul total pe durata de viaţă normată; j) alte solicitări specifice.

VI.2. Tensiunea nominală Art. 37 (1) În cadrul serviciilor proprii de curent continuu din centralele şi staţiile electrice, se folosesc, de regulă, următoarele tensiuni nominale: 24 V, 48 V, 110 V şi 220 V. (2) Alte tensiuni nominale (de exemplu, 60 V) pot fi utilizate în cazuri speciale, cu o justificare tehnico-economică.

Art. 38 Alegerea tensiunii nominale se va face ţinând seama de tensiunea nominală a receptoarelor (dacă este impusă) pe baza unei analize tehnico-economice, având în vedere secţiunea conductoarelor, domeniul de tensiuni minime admise de către receptoare, cerinţele CEM.

Art. 39 În cadrul aceleiaşi instalaţii de servicii proprii de curent continuu, de regulă, se va utiliza o singură tensiune nominală.

Art. 40 La centralele şi staţiile electrice încadrate în categoria de „Obiective energetice de importanţă deosebită” se practică utilizarea cu precădere a tensiunii de 220 Vc.c.

VI.3. Categorii de receptoare Art. 41 Receptoarele de curent continuu alimentate de la bateriile de acumulatoare pot fi clasificate în următoarele categorii: a) după perioada în care funcţionează (sau pot funcţiona): -

oricând;

-

numai când dispare tensiunea în instalaţia de servicii proprii de curent alternativ (perioada de avarie);

b) după durata de funcţionare: -

receptoare de lungă durată (câteva minute sau permanent);

-

receptoare de scurtă durată (numite şi receptoare de şoc, nedepăşind, de obicei, câteva secunde);

c) după continuitatea alimentării (referitor numai la receptoarele de lungă durată): 25

Redactarea a II-a


-

receptoare care nu admit nici o întrerupere a alimentării în timpul funcţionării (de exemplu: releele de protecţie şi de automatizare, calculatoarele electronice etc);

-

receptoare care admit scurte întreruperi (de ordinul secundelor) în alimentare în timpul funcţionării (de exemplu: iluminatul de siguranţă, lămpile de semnalizare etc).

Art. 42 Receptoarele de scurtă durată nu admit, în general, întreruperi în alimentare, adică tensiunea trebuie să fie totdeauna prezentă la bornele lor.

Art. 43 Tensiunea nominală a receptoarelor, precum şi domeniul de variaţie a acesteia admis la bornele lor, pentru care se garantează buna lor funcţionare, este indicat, de regulă, de către furnizor.

Art. 44 La proiectarea instalaţiilor de servicii proprii, receptoarele vor fi împărţite în categoriile de mai sus, în funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc, ţinându-se seama de tipul şi importanţa obiectivului considerat.

VI.4. Principii de alimentare Art. 45 Alimentarea serviciilor proprii de curent continuu se va face de la cel puţin două surse de alimentare de curent continuu (normală, respectiv de siguranţă), independente, capabile să asigure, fiecare din ele, întregul consum.

Art. 46 În calitate de surse de alimentare normale se vor folosi redresoare de curent alternativ/curent continuu şi convertoare curent continuu/curent continuu, după caz.

Art. 47 (1) Prevederea unor surse de alimentare de siguranţă capabile să preia, pe timp limitat, normat, întregul consum în curent continuu, al obiectivului, este obligatorie pentru toate obiectivele ce fac obiectul prezentei norme. (2) În calitate de surse de alimentare de siguranţă se vor folosi baterii de acumulatoare.

Art. 48 Regimul de funcţionare al surselor de alimentare pentru serviciile proprii de curent continuu va fi următorul: a) în regim normal de funcţionare, una din sursele normale (redresoare stabilizate de c.a./c.c), funcţionând în paralel cu sursa de siguranţă (bateria de acumulatoare), va asigura întregul consum de curent continuu, inclusiv încărcarea permanentă a bateriei de acumulatoare; b) la ieşirea din funcţiune a unui redresor, celălalt redresor va asigura întregul consum de curent continuu, inclusiv încărcarea permanentă a bateriei de acumulatoare; 26

Redactarea a II-a


c) la ieşirea din funcţiune a ambelor redresoare, bateria de acumulatoare va trebui să asigure, pe toată durata convenţională a avariei, întregul consum de curent continuu.

VI.5. Scheme electrice de principiu Art. 49 (1) În instalaţiile de servicii proprii de curent continuu din centrale şi staţii electrice se prevăd baterii de acumulatoare care vor asigura alimentarea în curent continuu, de regulă, a următoarelor categorii de receptoare: a) receptoare electrice a căror alimentare trebuie să fie asigurată în timpul dispariţiei tensiunii serviciilor proprii de curent alternativ; b) receptoare electrice a căror alimentare nu trebuie să fie întreruptă nici un moment; c) receptoare electrice cu consumuri mari şi de scurtă durată, care nu suportă variaţiile de tensiune care se produc, dacă alimentarea lor se face exclusiv prin redresoare sau convertoare. (2) În cazuri excepţionale, bine justificate, se admit şi alte soluţii pentru alimentarea anumitor receptoare de curent continuu, fără baterii de acumulatoare (de exemplu: dispozitive de declanşare cu condensatoare, transferuri de energie prin transformatoare de curent şi tensiune pe liniile electrice de înaltă sau medie tensiune etc). Proiectarea acestora nu face obiectul acestei norme.

Art. 50 Schema electrică a serviciilor proprii de curent continuu va fi astfel alcătuită, încât să fie posibilă separarea electrică şi scoaterea de sub tensiune a diverselor părţi de circuit, în vederea reviziilor, a reparaţiilor şi a localizării defectelor cu simple puneri la pământ, fără întreruperea alimentării receptoarelor importante (care nu admit întreruperi).

Art. 51 (1) Fiecare baterie de acumulatoare trebuie să alimenteze o singură reţea (cu o singură tensiune nominală). Se interzice alimentarea de la aceeaşi baterie a două sau mai multor reţele de distribuţie cu tensiuni nominale diferite, prin prize intermediare. (2) Reţelele cu tensiuni diferite vor fi alimentate din baterii diferite sau prin convertoare c.c/c.c de la sursele instalaţiilor de distribuţie principale numai în următoarele condiţii: a) Sursele instalaţiilor sunt dimensionate corespunzător pentru preluarea tuturor receptoarelor alimentate; b) Reţelele cu tensiuni nominale diferite vor fi separate galvanic.

Art. 52 Racordarea surselor (baterii şi redresoare) la dulapurile principale de curent continuu se va face după cum urmează: 27

Redactarea a II-a


a) În cazul staţiilor electrice Pentru fiecare baterie de lucru va exista, de regulă, câte un sistem simplu de bare colectoare principale. Pentru staţiile cu tensiunea ≥110 kV cu număr mare de celule (≥5), în cazul unei singure baterii de lucru, se recomandă secţionarea acestui sistem în două secţii. În acest caz, bateria va fi racordată la ambele secţii de bare, iar sursele de încărcare (de bază şi de rezervă) se vor racorda fiecare la câte una din secţii. De regulă, în cazul unei singure baterii de lucru, cele două secţii vor funcţiona în permanenţă cuplate. Deschiderea în exploatare a legăturii dintre secţii se va face pentru scurte perioade de timp, în vederea separării galvanice a receptoarelor, pentru depistarea punerilor la pământ, ori în timpul lucrărilor de revizie, întreţinere sau reparaţii la una din secţiile de bare. În cazul când există două baterii de lucru la aceeaşi tensiune, se vor asigura legături de ajutor între secţiile sau sistemele de bare corespondente. În cazul în care pentru echipamentele sistemului de circuite secundare sunt necesare două alimentări în curent continuu, acestea vor fi asigurate fie de la două baterii diferite, fie de la aceeaşi baterie, iar separarea fizică a circuitelor de alimentare se va realiza începând de la bornele bateriei de acumulatoare. b) în cazul CHE, CTE şi CET Pentru fiecare baterie de lucru va exista, de regulă, câte un sistem simplu de bare colectoare principale, împărţit în două sau trei secţii prin una sau două cuple longitudinale. Bateria şi sursa de încărcare vor fi racordate pe una din secţii /secţia mediană, iar receptoarele şi legăturile de ajutor cu alte baterii din centrală vor fi racordate pe cele una/două secţii de lucru.. De regulă, toate cele trei secţii vor funcţiona în permanenţă cuplate. Deschiderea în exploatare a legăturilor dintre secţia mediană (de încărcare) şi secţia (secţiile) de lucru se va face pentru scurte perioade de timp fie pentru depistarea punerilor la pământ pe o secţie de lucru, fie pentru lucrări de revizie, întreţinere sau reparaţii la bateria sau sursa de încărcare aferentă. În cazul unei singure baterii de lucru, se aplică principiul de racordare la bare a surselor de alimentare de la litera a).

Art. 53 (1) Între sistemele sau secţiile de bare colectoare de aceeaşi tensiune ale diverselor baterii se pot prevedea cuple. Se va evita funcţionarea în paralel a două sau mai multor baterii de acumulatoare.

28

Redactarea a II-a


(2) Se admite, totuşi, punerea în paralel a două baterii de aceeaşi tensiune numai pentru scurt timp, când este necesară trecerea de pe o baterie pe alta a unor receptoare care nu admit întreruperi în alimentare.

Art. 54 În cazul centralelor electrice cu două sau mai multe baterii de lucru, se va realiza o repartiţie a receptoarelor între baterii, stabilită de la caz la caz prin instrucţiuni specifice.

Art. 55 (1) Alimentarea receptoarelor sau a grupelor de receptoare, de la barele colectoare principale până la tabloul de distribuţie cel mai apropiat de receptoare, se poate face astfel: a) alimentarea radială dublă, pentru receptoare importante sau grupe de receptoare care nu admit întreruperi (de exemplu: echipamentele de conducere şi protecţie prin relee din staţiile exterioare de foarte înaltă tensiune, iluminatul de siguranţă, instalaţiile de telecomunicaţii etc); b) alimentarea în buclă, pentru receptoarele importante şi care nu admit întreruperi în alimentare, dar la care soluţia în buclă este sensibil mai economică şi oferă un grad de siguranţă în alimentare satisfăcător (de exemplu: circuitele secundare ale hidroagregatelor, circuitele secundare din camera de comandă cu protecţie centralizată, cutiile de cleme ale staţiilor interioare, dulapurile locale de comandă celule GIS etc); c) alimentarea radială simplă, pentru receptoarele care admit întreruperi pe o durată mai lungă ori cel puţin până la repararea căilor de alimentare. (2) În cazul alimentării în buclă a unui număr mai mare de tablouri de distribuţie sau a unor receptoare foarte importante, se poate adopta, de asemenea, una din următoarele variante: a) două bucle în paralel, rezervându-se reciproc, fiecare tablou de distribuţie fiind racordat la ambele bucle (unul din racorduri deconectat în mod normal); b) două sau mai multe bucle, alimentând fiecare un număr mai restrâns de tablouri de distribuţie. (3) Toate circuitele de alimentare în buclă vor funcţiona în mod normal secţionat (bucla deschisă). Toate plecările de la barele colectoare principale la circuitele buclelor vor fi prevăzute cu întreruptoare la ambele capete, pentru a permite executarea manevrelor operative de pe o parte pe alta.

Art. 56 Stabilirea modului de racordare a consumatorilor se va face în baza unei analize tehnico – economice în funcţie de : a) importanţa obiectivului energetic (centrala sau staţia electrică) în stabilitatea SEN; 29

Redactarea a II-a


b) importanţa consumatorului în funcţionarea obiectivului energetic (centrală sau staţie electrică); c) importanţa consumatorului în protecţia obiectivului energetic.

Art. 57 (1) Instalaţiile de teleconducere se vor alimenta, de regulă, de la bateria de acumulatoare a serviciilor proprii (prin invertoare). În cazuri bine justificate tehnicoeconomic, ele pot fi alimentate din grupuri de alimentare independente, fără pauză (de exemplu, tip UPS). (2) Instalaţiile de telecomunicaţii şi ale staţiilor de radiorelee, de regulă, nu pot fi alimentate direct de la bateria serviciilor proprii, având în vedere incompatibilitatea ce rezultă din condiţiile de izolare a polilor. (3) Dimensionarea bateriilor de acumulatoare pentru alimentarea instalaţiilor de telecomunicaţii şi de radiorelee se face conform normelor specifice acestor domenii.

Art. 58 Bateriile de rezervă vor fi astfel dimensionate, încât să poată prelua alimentarea receptoarelor oricăreia dintre bateriile de lucru pe care urmează să le înlocuiască.

CAPITOLUL VII. BATERII DE ACUMULATOARE VII.1. Tipul bateriilor de acumulatoare Art. 59 În centralele şi staţiile electrice din sistemul energetic naţional se vor utiliza, de regulă, baterii de acumulatoare staţionare, acide cu plumb sau alcaline cu nichel-cadmium.

Art. 60 Folosirea altor tipuri de baterii se va decide pe baza caracteristicilor tehnice ale fiecărui tip constructiv, iar pentru soluţii echivalente tehnic se va decide în urma unei analize tehnico-economice.

Art. 61 Din punct de vedere al operaţiilor de mentenanţă şi al degajărilor de gaze rezultate din electroliză, acumulatoarele electrice se pot clasifica în următoarele categorii constructive: a) deschise sau închise cu ventil, cu posibilităţi de intervenţie şi corecţie în cadrul operaţiilor de întreţinere, altele decât operaţiile de încărcare şi descărcare; b) etanşe cu supapă, considerate fără întreţinere, la care operaţiile de întreţinere se reduc, practic, la încărcări şi descărcări funcţionale. Din această categorie fac parte şi acumulatoarele acide etanşe (VRLA), cu electrolitul fixat în gel sau în separatoarele dintre plăci;

30

Redactarea a II-a


c) închise cu supapă/recombinare, considerate cu întreţinere foarte redusă, pentru baterii alcaline şi cu acid. Pentru asigurarea unei mentenanţe reduse, randamentul sistemului de recombinare va trebui să fie de minim 95%; d) ermetice, pentru baterii alcaline

Art. 62 În serviciile proprii de curent continuu ale centralelor şi staţiilor electrice se recomandă utilizarea acumulatoarelor etanşe cu supapă, acide (VRLA cu electrolitul fixat în gel) sau alcaline cu supapă/recombinare.

VII.2. Dimensionarea bateriilor de acumulatoare Art. 63 (1) Pentru dimensionarea capacităţii unei baterii de acumulatoare, se determină în prealabil curentul total absorbit de receptoare atât în situaţia normală, cât şi în perioada de avarie, separat pentru receptoarele de lungă durată şi pentru cele de scurtă durată, pe baza analizării secvenţiale a intrării şi ieşirii din funcţiune a receptoarelor. (2) La determinarea consumului total, dacă este cazul, se va ţine seama de eventualitatea ca o baterie să preia şi receptoarele aferente altei baterii.

Art. 64 În cazul centralelor electrice, dacă o baterie alimentează reţeaua de servicii proprii a mai multor grupuri generatoare, se va lua în considerare alimentarea receptoarelor aparţinând tuturor grupurilor.

Art. 65 În cazul staţiilor electrice, fiecare baterie trebuie să fie capabilă să preia consumul total al staţiei electrice.

Art. 66 Amplitudinea curentului total absorbit de receptoare (curentul de şoc la descărcarea de avarie) nu trebuie să depăşească valoarea admisă de furnizor pentru bateria respectivă pentru un regim de descărcare dat.

Art. 67 Capacitatea unei baterii se va determina în situaţia unei avarii în serviciile proprii de curent alternativ, prin intermediul următorilor parametri: I a - curentul permanent absorbit de receptoare în timpul regimului de avarie; I ş - curentul maxim de şoc absorbit de receptoare în timpul regimul de şoc, stabilit pe baza celui mai dezavantajos scenariu; T - durata convenţională (teoretică) a avariei în serviciile proprii de curent alternativ sau de indisponibilitate a surselor de încărcare.

Art. 68 Condiţia de bază care trebuie îndeplinită este ca, după o descărcare cu un curent permanent I a într-o durată de timp de T ore, urmată de un regim de descărcare de şoc cu curentul I ş, tensiunea la bornele receptoarelor de curent continuu nu trebuie să scadă sub valorile minime admise de acestea. 31

Redactarea a II-a


Art. 69 (1) Durata convenţională a avariilor, adică a întreruperii alimentării serviciilor proprii de curent alternativ, se va stabili ţinându-se seama de modul de alimentare a acestora, de numărul de surse şi calitatea lor, de independenţă şi siguranţă. În lipsa acestor date, se vor considera următoarele valori: a) centrale hidroelectrice: -

CHE subterane – 2 ore;

-

CHE supraterane cu putere pe hidroagregat până la 20 MW inclusiv –0,5ore;

-

CHE supraterane cu putere pe hidroagregat peste 20 MW până la 100 MW inclusiv – 1 oră;

-

supraterane cu putere pe hidroagregat mai mare sau egală cu 100 MW – 1,5 ore;

b) centrale termoelectrice: -

CTE cu putere pe grup mai mare sau egală cu 100 MW sau CET cu putere pe grup mai mare sau egală cu 50 MW – 1 oră;

-

CTE cu putere pe grup până la 100 MW sau CET cu putere de grup până la 50 MW –0,5 ore;

c) staţii electrice din RET, RED sau staţii de evacuare a puterii din centrale CHE, CTE, CET : 3-6 ore. d) staţii electrice de evacuare a puterii din CEE sau CFV (altele decât cele de la lit. c), staţii electrice din amplasamente izolate: 5-10 ore. (2) Valori mai mari decât cele indicate mai sus se pot adopta în funcţie de natura receptoarelor, numărul de redresoare, existenţa şi mărimea sursei de alimentare de siguranţă în curent alternativ, de posibilitatea înlocuirii rapide a echipamentelor/elementelor defecte, precum şi de depărtarea instalaţiilor de centrul de intervenţie aferent.

Art. 70 De asemenea, pentru determinarea capacităţii bateriilor de acumulatoare, se admite ipoteza ca, imediat după sfârşitul duratei convenţionale a avariei, să nu se ia în considerare ieşirea din funcţiune a redresoarelor. Art. 71

şi

La determinarea capacităţii bateriei de acumulatoare, pe lângă parametrii din Art. 67

Art. 68

se va ţine seama de diminuarea capacităţii nominale, acceptată de standard, la

sfârşitul duratei de viaţă a acumulatorului (aceasta este de 80% pentru acumulatoare acide cu plumb) şi de diminuarea capacităţii nominale pentru temperaturi de funcţionare mai scăzute decât temperatura nominală. Dependenţa capacitate – temperatură este indicată de fabricant.

Art. 72 Numărul de elemente electrochimice din care este formată bateria de acumulatoare (având UN = 2 V/element pentru bateriile acide şi U N = 1,2 V/element pentru bateriile alcaline) va fi determinat pe baza tensiunii nominale a reţelei pe care o alimentează şi a tensiunii de 32

Redactarea a II-a


încărcare în regim flotant şi va trebui verificat pentru a asigura domeniul de tensiuni în funcţionare admis de receptoare şi anume: tensiunea maximă admisă la bornele bateriei în regim de încărcare ocazională şi tensiunea minimă admisă la bornele bateriei la descărcarea de avarie.

VII.3. Numărul bateriilor de acumulatoare Art. 73 (1) Numărul bateriilor de acumulatoare din cadrul unei centrale sau staţii electrice se stabileşte, de la caz la caz, în funcţie de importanţa şi mărimea instalaţiilor şi de tensiunile necesare, ţinându-se seama şi de considerentele economice. (2) Se recomandă următoarele: 1. Centrale termoelectrice: a) Centrale termoelectrice cu puterea instalată până la circa 50 MW inclusiv: -

o baterie de lucru;

b) Centrale termoelectrice cu puterea instalată de 50 MW şi mai mare: -

o baterie de lucru pentru fiecare cameră de comandă termică la centrale cu blocuri sub 50 MW sau pentru fiecare bloc, în cazul centralelor cu blocuri de 50 MW şi mai mari;

-

o baterie de lucru pentru staţia electrică (dacă consumul este important, iar corpul de comandă este separat de clădirea centralei), putând prelua, eventual, în caz de avarie, şi receptoarele altei baterii;

-

o baterie de lucru pentru serviciile proprii generale (dacă este justificată din calcule tehnico-economice);

La centralele termoelectrice, la obiectele din afara incintei (amenajări hidrotehnice, staţii de recirculare, depozit de zgură şi cenuşă, gospodării de combustibil etc.) poate fi avantajoasă tehnic economic instalarea de baterii suplimentare. Dacă centrala are mai mult de două grupuri generatoare, dar o singură cameră de comandă termică, trebuie analizată oportunitatea instalării a două sau mai multor baterii de lucru corespunzătoare camerei de comandă termică. Prevederea de baterii de rezervă repartizate în mai multe puncte ale centralei se va stabili prin instrucţiuni specifice. 2. Centrale hidroelectrice: a) Centrale hidroelectrice supraterane:

33

Redactarea a II-a


-

pentru centrala cu puterea instalată până la circa 50 MW inclusiv: o baterie de lucru cu tensiunea 110 V sau 220 V, iar pentru tensiunea de 24 Vc.c. se vor folosi convertoare 220(110) Vc.c./24 Vc.c. sau o altă baterie de 24 Vc.c.;

-

pentru centrala cu puterea instalată peste 50 MW: două baterii de lucru cu tensiunea 110 V sau 220 V, iar pentru tensiunea de 24 Vc.c. se vor folosi convertoare 220(110) Vc.c./24 Vc.c. sau o altă baterie de 24 Vc.c.;

-

pentru staţia electrică de evacuare: o baterie de lucru cu tensiunea 110 V sau 220 V (dacă tensiunea staţiei electrice este număr de celule cu întreruptor

≥

≥

110 kV şi este prevăzută cu un

5), iar pentru tensiunea de 24 Vc.c. se vor

folosi convertoare 220 Vc.c./24 Vc.c. sau o altă baterie de 24 Vc.c. b) Centrale hidroelectrice subterane: -

pentru centrală: două baterii de acumulatoare cu tensiunea 110 V sau 220 V, iar pentru tensiunea de 24 Vc.c. se vor folosi convertoare 220(110) Vc.c./24 Vc.c. sau o altă baterie de 24 Vc.c.;

c) Pentru alimentarea diverselor instalaţii amplasate suprateran aparţinând CHE subterane (staţii, bloc de comandă etc.), se va prevedea o baterie cu tensiunea 110 V sau 220 V, iar pentru tensiunea de 24 Vc.c., se vor folosi convertoare 220(110) Vc.c./24 Vc.c. , respectiv 24/220(110) Vc.c. d) Pentru diverse obiecte exterioare aparţinând CHE (case de vane, post transformare, bloc tehnic, casă barajist etc.), dacă din considerente tehnice nu se poate asigura alimentarea din CHE, se va prevedea o baterie separată de 110 V sau 220 V sau 24 V, respectiv convertoare 220(110) V/24 Vc.c. sau 24/220(110) Vc.c. e) Staţiile de pompaj vor fi dotate similar cu CHE. f) Centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare: baterii separate de 220 V sau 24 V şi convertoare 220V/24 Vc.c. respectiv 24/220 Vc.c. 3. Staţii electrice a) Pentru staţiile electrice de tipul celor prevăzute la Art. 9 (Obiective energetice de importanţă deosebită) - două baterii de lucru. b) Pentru restul staţiilor electrice - o baterie de lucru (dacă nu există cerinţe speciale din partea utilizatorului). c) Pentru staţiile de evacuare a puterii din centrale se recomandă prevederea unei alimentări de rezervă de la o sursă (baterie) de curent continuu a centralei (de regulă, acest racord va fi cuprins în proiectul centralei electrice). 34

Redactarea a II-a


d) În cazul în care există instalaţii ce funcţionează la tensiuni nominale diferite de tensiunea nominală a instalaţiei de distribuţie principală a staţiei electrice se vor prevedea convertoare c.c./c.c..

VII.4. Regimurile de exploatare a bateriilor de acumulatoare Art. 74 Regimurile de exploatare a bateriilor de acumulatoare se stabilesc în funcţie de categoria constructivă a acumulatorului.

Art. 75 (1) Regimul preferenţial pentru exploatarea bateriilor de acumulatoare din centralele şi staţiile electrice este regimul flotant. (2) Se admite trecerea din acest regim de exploatare în alt regim în următoarele situaţii: - în regimul de încărcare-descărcare, în timpul operaţiilor de întreţinere; - în regimul de încărcare permanentă, când o baterie de acumulatoare de lucru

trece în rezervă.

Art. 76 (1) Regimul de exploatare a bateriilor de acumulatoare de tip etanş cu supape, recomandat de către fabricanţii acestor tipuri de acumulatoare este regimul flotant. Funcţionarea în acest regim se face în conformitate cu indicaţiile fabricantului. (2) În lipsa acestor indicaţii se recomandă ca tensiunea redresorului să fie astfel reglată, încât pe fiecare element de acumulator în regim flotant să existe o tensiune de 2,25 (+0,15,-0,075)

V/element

pentru

bateriile

acide,

respectiv

de

1,40

÷

1,45 (+0,1, −0,05) V/element pentru bateriile alcaline (pe unul sau două paliere de tensiune).

Art. 77 Încărcarea funcţională şi de întreţinere a bateriilor de acumulatoare se execută în exploatare: a) în mod permanent (încărcarea în regim flotant); b) periodic (încărcarea completă).

Art. 78 (1) Prin încărcarea completă a bateriilor de acumulatoare se înţelege o încărcare prin care se asigură restituirea integrală a energiei consumate la descărcare. (2) În decursul exploatării, încărcarea completă are loc în următoarele cazuri: - încărcare ocazională; - încărcare de egalizare.

Art. 79 (1) Încărcarea ocazională se execută după descărcări pronunţate în funcţionare.

35

Redactarea a II-a


(2) Încărcările ocazionale de exploatare şi întreţinere a bateriilor de acumulatoare au ca scop refacerea capacităţii bateriei. (3) Dacă nu sunt alte indicaţii ale firmei furnizoare de acumulatoare, tensiunea finală de încărcare pe element va fi: -

pentru acumulatoarele acide: 2,40 V/element;

-

pentru acumulatoarele alcaline: 1,45 V/element;

Art. 80 (1) Prin încărcare de egalizare se înţelege o operaţie specială şi se aplică la bateriile la care se constată, după anumite perioade de exploatare, stări de încărcare diferite între elementele componente. Încărcarea se face după prescripţiile producătorului, până când se constată stări de încărcare egală la toate elementele. (2) Sunt supuse unei astfel de încărcări: -

bateriile exploatate în regim de încărcare-descărcare;

-

bateriile aflate în rezervă, în regim de încărcare permanentă;

-

bateriile la care s-au executat încărcări insuficiente;

-

bateriile scoase din serviciu pentru mai multe luni, la repunerea în serviciu.

(3) La încărcarea de egalizare, tensiunea finală pe element, dacă nu sunt alte indicaţii ale firmelor furnizoare de acumulatoare, va fi: -

pentru acumulatoarele acide: 2,40 V;

-

pentru acumulatoarele alcaline: 1,45 V.

Art. 81 Descărcări funcţionale şi de întreţinere Descărcarea bateriilor de acumulatoare poate avea loc în decursul exploatării: a) periodic (descărcare normală şi descărcare de întreţinere); b) ocazional (descărcare de avarie).

Art. 82 Descărcarea normală este acea descărcare care se produce la bateriile utilizate în regim de încărcare-descărcare.

Art. 83 (1) Descărcarea de avarie se produce în timpul incidentelor care provoacă dispariţia tensiunii alternative la serviciile proprii, în cazul bateriilor funcţionând în regim flotant. (2) În timpul descărcărilor de avarie ale bateriilor de lucru, tensiunea nu trebuie să scadă, pentru acumulatoarele acide, sub 1,8 V/element, respectiv 1,0 V/element la acumulatoarele alcaline.

Art. 84 (1) Descărcarea de întreţinere (antrenament) a bateriilor de acumulatoare este o descărcare controlată pe o sarcină şi, este urmată întotdeauna în exploatare de o încărcare completă. Descărcarea de întreţinere se execută periodic în exploatare şi are drept scop

36

Redactarea a II-a


aducerea tuturor elementelor în aceeaşi stare de descărcare şi contribuie la menţinerea capacităţii în limite normale. (2) În lipsa datelor de la furnizor, pentru bateriile acide, descărcarea de întreţinere se va face până când tensiunea va fi de 1,93 V/element. În cazul bateriilor de acumulatoare având elemente alcaline, pentru valorile tensiunii finale de descărcare se vor lua în consideraţie indicaţiile producătorului.

Art. 85 (1) Tensiunea normală pe barele colectoare principale de curent continuu în regim flotant va fi considerată şi menţinută la o astfel de valoare, încât, ţinând seama de căderile de tensiune în conductoare, tensiunea la bornele receptoarelor de lungă durată să se găsească în domeniul de variaţie admis pentru aceste receptoare, fiind cât mai apropiată de tensiunea lor nominală. (2) În general, condiţiile de mai sus sunt îndeplinite, dacă tensiunea normală pe barele colectoare principale de curent continuu este menţinută la o valoare reprezentând cca. 100÷105% faţă de tensiunea nominală a instalaţiei. (3) În anumite cazuri rezultate din calcule de dimensionare (cum ar fi staţiile cu sisteme de protecţie dispuse centralizat), se poate admite o tensiune normală pe bare mai mică decât cea nominală a reţelei, cu condiţia asigurării unor limite admisibile la consumatori. Art. 86

Fiecare baterie de acumulatoare va fi astfel dimensionată în ceea ce priveşte numărul

elementelor şi capacitatea lor, încât să fie îndeplinite condiţiile de dimensionare din capitolul VII.2 în toate regimurile de funcţionare ale instalaţiei. Se va ţine seama de perioadele în care pot funcţiona diversele receptoare (subcap. VI.3) şi de posibilitatea de funcţionare simultană (Art. 63).

Art. 87 Pentru verificarea tensiunii la bornele unui element de acumulator (baterie) de tip staţionar, în diverse regimuri de exploatare, se vor folosi caracteristicile de funcţionare furnizate de firmele producătoare.

37

Redactarea a II-a


CAPITOLUL VIII. SURSE DE ÎNCĂRCARE VIII.1. Tipul surselor de încărcare Art. 88 Sursele de încărcare ale bateriilor de acumulatoare vor fi, de regulă, redresoare statice, alese pe baza următoarelor considerente: a) Fiecare sursă va asigura, de regulă, atât încărcarea permanentă a bateriei (în timpul funcţionării în regim flotant sau fără sarcină), cât şi încărcarea ocazională şi de egalizare; b) Fiecare sursă de încărcare va dispune de un reglaj automat pentru tensiune şi curent, şi anume: -

vor exista cel puţin două paliere de tensiune ( U c şi U' c), primul servind pentru încărcarea permanentă, al doilea pentru încărcarea ocazională. Pe fiecare din aceste paliere, tensiunea sursei de încărcare va fi menţinută constantă în mod automat, în limitele de ± 1%, la orice valoare a curentului sursei, mai mică sau egală cu cea nominală;

NOTĂ: pentru acumulatoarele alcaline pot fi necesare mai multe paliere de tensiune. -

curentul sursei va fi automat limitat la valoarea nominală In.

Trecerea de la regimul de încărcare permanentă la cel de încărcare ocazională şi invers se va putea face atât automat, cât şi manual (voit). c) Tensiunea nominală a sursei de încărcare pe partea de curent alternativ, corespunzând tensiunii nominale a serviciilor proprii în curent alternativ, va fi de 400/230 V. d) Tensiunea nominală a sursei de încărcare pe partea de curent continuu va corespunde celei a bateriei sau a secţiei de baterie alimentate. e) Curentul nominal pe partea de curent continuu va fi astfel ales, încât să permită atât încărcarea bateriei, cât şi alimentarea concomitentă a receptoarelor care funcţionează în perioadele respective.

38

Redactarea a II-a


f) Şocurile de curent care iau naştere în timpul funcţionării receptoarelor de scurtă durată trebuie să poată fi suportate de redresor, fără a provoca deconectarea redresorului prin intermediul instalaţiilor de protecţie (redresorul funcţionând în regim flotant cu bateria). g) Alte caracteristici sunt indicate la Art. 91 şi Art. 92.

Art. 89 Racordarea redresorului la reţeaua de alimentare în curent alternativ trebuie să se facă printr-un transformator, în vederea izolării galvanice a reţelei de curent continuu faţă de cea de curent alternativ.

Art. 90 (1) Redresorul trebuie să posede circuite de filtrare a componentelor alternative reziduale (armonici) şi de aplatizare a formei de undă a curentului continuu debitat, în vederea protejării bateriei, precum şi a receptoarelor sensibile la aceste componente, cum sunt, de exemplu, cele electronice. (2) Ca ordin de mărime din punct de vedere exclusiv al bateriei, se recomandă ca valoarea totală (efectivă) a componentelor alternative ale curentului care străbate bateria măsurată în amperi să reprezinte maximum 10% din capacitatea nominală a bateriei acide, respectiv 20 %, pentru bateria alcalină.

VIII.2. Alegerea surselor de încărcare Art. 91 (1) Curentul nominal In al redresorului se stabileşte din condiţia: I n ≥ I b + I p. (2) Curentul Ib reprezintă valoarea curentului de încărcare de egalizare a bateriei (1-2 ori curentul de descărcare de 10 ore). Valorile mai mici prelungesc durata încărcării. Valorile mai mari nu sunt admise. (3) Curentul I p reprezintă consumul receptoarelor de lungă durată, care sunt alimentate în paralel cu bateria în timpul încărcării acesteia.

Art. 92 Puterea sursei de încărcare trebuie să fie suficientă pentru a debita curentul I n (Art. 91) la toate nivelurile de tensiune prevăzute (Art. 98).

VIII.3. Numărul surselor de încărcare Art. 93 (1) Fiecare baterie de acumulatoare va dispune de propria sursă de încărcare. (2) Racordarea sursei de încărcare în cazul bateriilor de lucru se va face conform subcap. VI.5.

39

Redactarea a II-a


Art. 94 (1) La orice obiectiv energetic unde există baterii de acumulatoare va fi disponibilă câte o sursă de încărcare de rezervă pentru fiecare tip (sortiment) de sursă de încărcare, întruna din următoarele variante: a) sursă de rezervă racordată în instalaţie, putând fi conectată la bateria normală sau de rezervă prin manevrarea unor aparate de conectare; b) sursă de rezervă neracordată, dar existentă la faţa locului (la obiectivul energetic); c) sursă de rezervă neracordată, existentă într-un depozit central, care deserveşte mai multe obiective energetice. (2) Alegerea soluţiei se va face pe criterii tehnico-economice, ţinându-se seama de timpul necesar T pentru înlocuirea sursei defecte considerat la dimensionarea bateriei de acumulatoare (subcap. VII.2).

VIII.4. Regimurile de exploatare a surselor de încărcare A. Încărcarea permanentă Art. 95 (1) Tensiunea pe partea de curent continuu trebuie să poată fi reglată voit într-un anumit domeniu de reglaj, astfel încât: -

tensiunea normală pe barele colectoare principale să aibă o valoare stabilită conform Art. 85 ţinându-se seama şi de căderile de tensiune în conductoarele de legătură;

-

să fie posibilă o variaţie suplimentară de circa ± 1% faţă de valoarea de mai sus.

(2) Variaţiile de tensiune şi variaţiile de frecvenţă în reţeaua de alimentare trebuie să fie compensate automat.

Art. 96 Domeniul de reglaj, determinat conform indicaţiilor din articolul precedent, urmează a fi completat cu condiţiile referitoare la încărcarea ocazională şi la cea de egalizare.

B. Încărcarea ocazională Art. 97 Pentru încărcarea ocazională se va utiliza, de regulă, încărcarea cu caracteristică combinată curent constant - tensiune constantă.

Art. 98 (1) Caracteristica combinată curent constant - tensiune constantă cuprinde o treaptă iniţială de curent constant, menţinut la valoarea nominală I n a redresorului prin reglaj automat al tensiunii. După ce valoarea tensiunii atinge o anumită treaptă U c prestabilită, ea este menţinută în continuare constantă până la terminarea încărcării pentru orice valoare a curentului debitat, mai mică decât curentul nominal. (2) Treapta de tensiune constantă U' c trebuie să poată fi reglată voit într-un anumit domeniu de reglaj, determinat astfel încât: 40

Redactarea a II-a


a) tensiunea la bornele bateriei să aibă o valoare stabilită conform Art. 78, ţinându-se seama şi de pierderile de tensiune în conductoarele de legătură; b) să fie posibilă o variaţie suplimentară de circa ± 1% faţă de valoarea de mai sus. (3) Variaţiile de tensiune şi variaţiile de frecvenţă în reţeaua de alimentare trebuie să fie compensate automat.

Art. 99 (1) Pornirea şi oprirea încărcării ocazionale se vor face, de regulă, automat . (2) Pornirea încărcării ocazionale, adică trecerea de la situaţia de funcţionare normală la cea de încărcare ocazională, se va face la revenirea tensiunii alternative, după orice întrerupere a acesteia, a cărei durată depăşeşte o anumită valoare (de exemplu, 5 min). În cazul în care durata lipsei tensiunii alternative este mai mică, la revenirea tensiunii, se trece automat la situaţia de funcţionare normală la palierul de tensiune constantă U c. (3) Oprirea încărcării ocazionale, adică revenirea la funcţionarea normală la palierul de tensiune constantă U c, se va face după trecerea unei durate predeterminate, de la atingerea tensiunii finale de încărcare sau de la începutul încărcării ocazionale, reglabilă voit. (3) Pornirea şi oprirea manuală trebuie să fie totdeauna posibile.

C. Încărcarea de egalizare Art. 100 Încărcarea de egalizare se va face conform indicaţiilor întreprinderii furnizoare a acumulatoarelor.

Art. 101 (1) Limita superioară a domeniului de reglaj al tensiunii trebuie să permită reglarea acesteia până la valoarea indicată la Art. 80, ţinându-se seama şi de căderile de tensiune în conductoarele de legătură. De asemenea, trebuie să poată fi compensate variaţiile de tensiune din reţeaua de alimentare. (2) Limita inferioară a domeniului de reglaj este aceeaşi ca pentru încărcarea ocazională.

Art. 102 Valoarea ultimei trepte a curentului de încărcare se va determina astfel, încât să nu se depăşească valoarea indicată de furnizorul bateriei de acumulatoare.

Art. 103 În afară de condiţiile indicate la Art. 98, puterea sursei trebuie să fie suficientă pentru a putea debita curenţii. corespunzător ultimei trepte (Art. 102) la tensiunea corespunzătoare limitei superioare a domeniului de reglaj (Art. 101).

Art. 104 În cazuri obligate (de exemplu, când există dificultăţi de procurare a unei surse de încărcare cu caracteristici corespunzătoare, dificultăţi de realizare a ventilării în camera bateriei sau când ventilarea se face exclusiv mecanic) se poate renunţa la încărcările de

41

Redactarea a II-a


egalizare, înlocuindu-se cu încărcări ocazionale, executate în condiţiile arătate la pct. VIII.4.B.

CAPITOLUL IX. APARATAJ DE CONECTARE Şl DE PROTECŢIE. CĂI DE CURENT IX.1. Principii generale Art. 105 Elaborarea schemelor electrice ale instalaţiilor de curent continuu şi alegerea aparatajului şi a conductoarelor vor corespunde cu condiţiile tehnice din cap. VI.

Art. 106 Reţelele electrice de servicii proprii de curent continuu ale centralelor şi staţiilor electrice sunt, de regulă, complet izolate faţă de pământ (IT). Prin aceasta se urmăreşte realizarea unei siguranţe mărite în funcţionarea anumitor receptoare importante (de exemplu, echipamentele de conducere – protecţie), întrucât numai la o dublă punere la pământ se poate produce o funcţionare intempestivă sau un scurtcircuit. În acelaşi timp o simplă punere la pământ nu scoate imediat din funcţiune circuitul sau instalaţia.

Art. 107 Se admite legarea la pământ (la masă) a unui pol al reţelei de curent continuu (de obicei, polul pozitiv, în scopul evitării corodării căilor de curent), dacă tensiunea nominală a reţelei nu depăşeşte 60 V, într-unul din următoarele cazuri: a) când legarea la pământ a unui pol este obligatorie prin construcţia echipamentului alimentat; b) când se alimentează instalaţii pentru care există deja o practică stabilită, în sensul legării la pământ a unui pol (de exemplu, la instalaţiile de telecomunicaţii).

Art. 108 Legarea la pământ (la masă) a unui pol al instalaţiei de curent continuu se va face, de regulă, la tabloul principal de distribuţie şi va fi demontabilă (în scopul măsurării rezistenţei de izolaţie faţă de pământ a reţelei).

Art. 109 (1) În cazul reţelelor cu poli izolaţi, aparatele de conectare şi de protecţie ale fiecărui circuit se montează pe ambele polarităţi. (2) În cazul reţelelor cu un pol legat la pământ, aparatele se montează numai pe conductoarele legate la polul izolat.

IX.2. Alegerea aparatajului de conectare şi de protecţie Art. 110 Toate circuitele electrice de curent continuu trebuie protejate împotriva supracurenţilor datorită scurtcircuitelor şi/sau suprasarcinilor.

42

Redactarea a II-a


Art. 111 Protecţia circuitelor împotriva supracurenţilor se poate realiza prin întreruptoare automate sau prin siguranţe fuzibile. Aceste aparate trebuie să fie astfel alese, încât să corespundă condiţiilor de mediu în care funcţionează şi să îndeplinească următoarele cerinţe: a) curentul de lungă durată absorbit de receptoare să fie suportat fără inconveniente; b) curenţii de suprasarcină de durată limitată (inclusiv cei de pornire ai motoarelor electrice, dacă există) să nu conducă la întreruperea circuitelor, în măsura în care ei nu depăşesc valorile admise, ca mărime şi durată; c) curenţii de scurtcircuit să fie întrerupţi în cel mai scurt timp posibil, chiar dacă alimentarea reţelei de curent continuu se face numai de la sursa de încărcare, bateria de acumulatoare fiind deconectată; d) caracteristicile timp - curent să asigure selectivitatea funcţionării protecţiilor.

Art. 112 Pentru realizarea declanşării automate a alimentării în cazul unui defect, se utilizează următoarele dispozitive de protecţie cu funcţionare în curent continuu, aplicabile în funcţie de tipul instalaţiei electrice: a) siguranţe fuzibile; b) protecţii maximale de curent; c) protecţii de curent rezidual sau protecţii diferenţiale (RCD), corespunzătoare curentului continuu; NOTĂ: protecţiile de curent rezidual, conform standardului SR CEI 60755, trebuie să fie de tip B, corespunzătoare curentului de defect în curent continuu. d) dispozitive de monitorizare a izolaţiei (de exemplu, în sistemele IT); e) protecţii acţionate la tensiune de defect (protecţii de tensiune homopolară).

Art. 113 Deconectare şi separare (1) Pentru deconectarea surselor (baterii, redresoare, convertoare) de la toate liniile circuitelor de sosire şi plecare şi de la potenţialul pământului trebuie să se prevadă dispozitive de deconectare şi separare (de preferinţă, aparate debroşabile). (2) Aceste dispozitive pot fi întreruptoare, separatoare de sarcină, care trebuie fie destinate pentru funcţionarea în curent continuu şi să asigure distanţa necesară de separare, în conformitate cu standardul corespunzător de aparat. (3) Nu se recomandă siguranţele cu filet pentru realizarea deconectării bateriilor. (4) În cazul utilizării comutatoarelor de alegere a secţiei de lucru în curent continuu se va evita conectarea celor două polarităţi la două pachete cu contacte alăturate.

Art. 114 Curenţii de scurtcircuit care pot lua naştere în instalaţiile de curent continuu se pot datora atât bateriilor de acumulatoare, cât şi surselor de încărcare. 43

Redactarea a II-a


Art. 115 Verificarea aparatelor la efectele termice şi dinamice ale curenţilor de scurtcircuit se va face în conformitate cu prevederile cuprinse în PE 103, SR EN 61660-1,2.

Art. 116 (1) Protecţia circuitelor de curent continuu va fi astfel realizată, încât să garanteze o selectivitate între protecţiile diferitelor elemente componente. (2) Selectivitatea protecţiei trebuie astfel realizată, încât, în cazul defectării unui element din instalaţie, să fie întrerupt numai elementul defect, celelalte rămânând în stare de funcţionare.

Art. 117 (1) Selectivitatea protecţiilor trebuie să fie asigurată pentru toate valorile posibile ale curenţilor de scurtcircuit. (2) Se menţionează că în cazul siguranţelor fuzibile şi întreruptoarelor automate caracteristicile timp – curent pentru funcţionare în curent continuu diferă de cele pentru curent alternativ.

Art. 118 (1) Protecţia bateriilor, a barelor colectoare principale şi a conductoarelor de legătură între baterie şi barele colectoare se va face, de regulă, prin întreruptoare automate. (2) Dacă este dificil să se garanteze funcţionarea selectivă a protecţiilor realizate cu întreruptoare automate, se admite înlocuirea lor prin siguranţe fuzibile, cu funcţionare sigură, controlată corespunzător sau utilizarea combinată întreruptoare automate - siguranţe fuzibile.

Art. 119 (1) Aparatele de protecţie a bateriei se recomandă să se monteze cât mai aproape de aceasta, cu respectarea condiţiilor de instalare din cap. XI. (2) Se admite montarea aparatelor de protecţie a bateriei în dulapul principal de distribuţie, cu condiţia adoptării de măsuri pentru evitarea unui scurtcircuit sau duble puneri la pământ pe porţiunea baterie – aparat de protecţie, de exemplu prevederea de cabluri separate pentru polarităţile bateriei, protejate mecanic.

IX.3. Dimensionarea căilor de curent (bare, cabluri, conductoare) Art. 120 Pentru căile de curent se vor aplica prevederile NTE 007 şi ale standardelor pentru instalaţii de JT, în măsura în care acestea nu contravin prezentei norme.

Art. 121 Căile de curent pentru alimentarea instalaţiilor de distribuţie principale se dimensionează pentru o putere egală cu puterea surselor de alimentare (redresoare, baterie etc).

Art. 122 Căile de curent trebuie astfel alese, încât să suporte fără inconveniente curenţii de lungă durată absorbiţi de receptoare, precum şi curenţii care corespund suprasarcinilor de durată limitată.

44

Redactarea a II-a


Art. 123 Toate căile de curent trebuie verificate la căderea de tensiune admisibilă pentru toate regimurile de funcţionare.

Art. 124 Căile de curent trebuie verificate la efectele curenţilor de scurtcircuit, în conformitate cu normele tehnice specifice în vigoare.

Art. 125 Conexiunile principale de la bornele bateriei trebuie să fie proiectate pentru a rezista forţelor electromagnetice care apar în timpul scurtcircuitului.

Art. 126 (1) Toate conexiunile bateriei până la aparatul de deconectare a bateriei trebuie să se instaleze astfel încât să se evite producerea unui scurtcircuit, luând în considerare toate condiţiile care pot apare în practică. (2) Pentru indicaţii legate de dispunerea conductoarelor pe porţiunile neprotejate de un aparat de protecţie împotriva supracurenţilor, a se vedea SR HD 384.4.43 şi SR HD 384.5.53. (3) Indicaţii pentru calculul curentului de scurtcircuit în instalaţiile de curent continuu sunt date în SR EN 61660-1 şi SR EN 61660-2.

Art. 127 Izolaţia instalaţiei trebuie să reziste la efectele factorilor de mediu, cum ar fi temperatura, umezeala, pulberile (praf), gazele, aburul şi eforturile mecanice (sarcinile). Acolo unde bornele şi conductoarele nu sunt izolate, de exemplu în timpul mentenanţei, în acea zonă trebuie să se folosească numai scule izolate.

Art. 128 Se recomandă ca toate racordurile de la sursele de curent continuu spre secţiile de bare să fie realizate în cabluri separate pentru plus şi minus, astfel încât orice scurtcircuit pe traseul sursă - bare generale de distribuţie în curent continuu să fie exclus.

IX.4. Dulapuri cu echipamente de JT Art. 129 Pentru realizarea instalaţiei de alimentare şi distribuţie (principală şi secundară) se utilizează dulapuri cu echipamente de JT ce asigură următoarele funcţiuni: a) racordarea surselor şi receptoarelor la barele colectoare; b) protecţia la supracurenţi a racordurilor la consumatori; c) supravegherea, semnalizarea şi măsurarea parametrilor; d) verificarea stării izolaţiei pentru reţeaua de curent continuu; e) securitatea personalului.

Art. 130 Dulapurile vor fi de tip închis, prevăzute fiecare cu uşă (uşi) pentru accesul la echipamentele montate în interior. Dulapurile de servicii proprii vor fi ansambluri testate în fabrică în conformitate cu standardele aplicabile.

45

Redactarea a II-a


Art. 131 Se admite amplasarea dulapurilor cu aparataje JT în aceleaşi camere cu bateriile de acumulatoare în condiţiile prezentei norme şi a standardelor de referinţă privind securitatea instalaţiilor cu baterii.

Art. 132 Carcasa/construcţia dulapurilor va asigura gradul minim de protecţie specific amplasamentului.

CAPITOLUL X. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIONĂRII INSTALAŢIEI DE SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU Art. 133 Supravegherea funcţionării instalaţiilor electrice de servicii proprii de curent continuu se va realiza în conformitate cu principiile de realizare cuprinse în Normativul de proiectare a sistemelor de circuite secundare ale staţiilor electrice, cod NTE 011.

Art. 134 În cadrul instalaţiilor de servicii proprii de curent continuu, supravegherea se realizează prin funcţiuni de bază: comandă, interblocaje, măsurare şi semnalizare şi, respectiv, funcţiuni de prelucrare extinsă.

Art. 135 (1) Măsurarea tensiunii şi curentului se recomandă a fi realizate astfel: - în toate centralele şi staţiile electrice, cu aparate clasice analogice sau numerice; -

local şi la distanţă, prin intermediul sistemului de conducere, în obiectivele menţionate la Art. 9 (Obiective energetice de importanţă deosebită ) şi la toate instalaţiile prevăzute cu teleconducere sau SCADA.

(2) Funcţiunile de bază şi de prelucrare ale supravegherii instalaţiei de servicii proprii de curent continuu pot fi realizate, în cazuri justificate tehnico – economic, prin echipamente dedicate de conducere şi sisteme de monitorizare (de exemplu a bateriei de acumulatoare).

X.1. Măsurarea tensiunii Art. 136 (1)Măsurarea tensiunii trebuie să se facă cel puţin în următoarele puncte: a) la bornele bateriei de acumulatoare; b) pe fiecare sistem (secţie) de bare colectoare; c) la bornele surselor de încărcare. (2) Se admite ca, în cazurile a) şi c), în locul măsurătorilor directe la bornele surselor de curent continuu, măsurarea tensiunii să se poată face în dulapul de alimentare şi distribuţie (de exemplu, pe circuitul de racord). (3) Prevederile din acest articol nu sunt obligatorii pentru bateriile mici din punctele de alimentare ale reţelelor de distribuţie. 46

Redactarea a II-a


Art. 137 (1) Aparatele de măsură utilizate trebuie să fie voltmetre cu o clasă de precizie egală cu 0,5 sau mai bună. Rezistenţa voltmetrelor utilizate trebuie să fie de cel puţin 300 Ω/V. (2) Voltmetrele montate pe bare vor fi, de preferinţă, de tipul cu scală extinsă în domeniul de măsurare 0,8 ÷1,2 U n. (3) Pentru instrumentele analogice, citirile trebuie să fie făcute în ultima treime a scalei.

X.2. Măsurarea curentului Art. 138 (1) Măsurarea curentului trebuie să se facă cel puţin în următoarele puncte: a) în circuitul bateriei; b) în circuitul fiecărei surse de încărcare; c) în toate circuitele în care este necesar controlul sistematic al regimului de lucru (de exemplu, în circuitele anumitor motoare electrice). (2) Prevederile din acest articol nu sunt obligatorii pentru bateriile mici din punctele de alimentare ale reţelelor de distribuţie.

Art. 139 Ampermetrele montate în circuitul bateriei vor avea posibilitatea măsurării intensităţii curentului electric în două sensuri (încărcare-descărcare).

Art. 140 Aparatele de măsură pentru controlul curenţilor trebuie să fie ampermetre cu o clasă de precizie egală cu 0,5 sau mai bună. Ansamblul format din ampermetru, şunt şi conexiuni trebuie să aibă o clasă de precizie egală cu 0,5 sau mai bună.

Art. 141 Convertoarele de măsură a curentului şi tensiunii pentru transmiterea la distanţă sau pentru sistemul numeric de conducere (dacă este cazul) se vor încadra în clasa de precizie a buclei de măsură respectivă.

X.3. Controlul prezenţei tensiunii Art. 142 Se vor prevedea dispozitive pentru controlul permanent al prezenţei tensiunii în următoarele puncte ale reţelei de curent continuu: a) pe barele colectoare generale; b) pe barele colectoare ale tablourilor de distribuţie care alimentează receptoare importante; c) în toate punctele vitale ale reţelei; d) în circuitele de alimentare a receptoarelor importante. Controlul se va face, de preferinţă, la capătul circuitului, cât mai aproape de receptor, pentru a pune în evidenţă şi eventualele întreruperi ale circuitelor. 47

Redactarea a II-a


Art. 143 (1) În toate cazurile citate mai sus, dispariţia tensiunii va fi semnalizată optic şi acustic prin circuite alimentate separat sau de la alte surse. (2) În circuitele care alimentează receptoare mai puţin importante este suficientă semnalizarea optică a declanşării automate a întreruptoarelor sau a arderii siguranţelor fuzibile de protecţie.

Art. 144 Se recomandă ca semnalizarea optică şi/sau acustică a declanşării întreruptoarelor bateriei să se realizeze prin intermediul altei surse (de curent alternativ sau de curent continuu).

X.4. Controlul izolaţiei Art. 145 (1)Reţelele de servicii proprii de curent continuu vor fi prevăzute cu instalaţii pentru controlul izolaţiei. (2) La instalaţiile care funcţionează complet izolate faţă de pământ acest control va consta din măsurarea permanentă a rezistenţei de izolaţie şi semnalizarea permanentă optică şi acustică a punerilor la pământ. La bateriile noi, montate pe postamente noi, rezistenţa de izolaţie a bateriei faţă de pământ nu trebuie sa fie mai mică decât 1 MΩ. (3) La instalaţiile care funcţionează cu un pol legat la pământ, controlul va consta în măsurarea periodică a rezistenţei de izolaţie (cu legătura la pământ deconectată). (4) De regulă, instalaţiile pentru controlul izolaţiei vor fi racordate la barele colectoare principale.

Art. 146 Pentru realizarea controlului izolaţiei (prevăzut în articolul precedent) la reţelele complet izolate faţă de pământ, se va considera ca avarie a izolaţiei scăderea rezistenţei de izolaţie a unui pol sub o valoare prestabilită Rm. Această valoare trebuie astfel determinată, încât o nouă punere la pământ (chiar netă) în reţea să nu conducă la urmări nedorite (de exemplu să nu poată provoca funcţionarea celui mai sensibil releu). Valoarea rezistenţei Rm trebuie să îndeplinească condiţia: Rm ≥100 U n, în care U n este tensiunea nominală a reţelei. Pentru valoarea rezistenţei Rm se recomandă valorile din tabelul 10.4.1. Tabelul 10.4.1 Tensiunea nominală a re elei V Rezistenţa de izolaţie, R’m (kΩ) Rezistenţa de izolaţie limită semnalizare, Rm (kΩ) 48

220 110 60 100 50 30 pentru 20 10 6

48 25 5

24 15 3

Redactarea a II-a


CAPITOLUL XI. CAMERE PENTRU ACUMULATOARE XI.1. Instalarea acumulatoarelor Art. 147 De regulă, în centralele şi staţiile electrice, bateriile de acumulatoare se instalează în spaţii special destinate acestui scop (camere pentru acumulatoare).

Art. 148 Acumulatoarele individuale şi bateriile de acumulatoare pot fi instalate în încăperi de producţie industrială, fără pericol de explozie, dacă elementele sunt de tip etanş.

Art. 149 (1) De asemenea, pot fi instalate şi baterii cu elemente de tip închis, dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii: a) încărcarea nu se face în încăperea respectivă; b) elementele sunt montate într-o cutie (dulap) rezistentă la acţiunea vaporilor de electrolit, care permite îndepărtarea electrolitului scurs accidental din acumulatoare; cutia (dulapul) are canale de ventilaţie (intrare şi ieşire) spre exterior şi există o ventilare a încăperii cu un debit stabilit, conform indicaţiilor de la Art. 180, iar încărcarea acumulatoarelor se face fără depăşirea tensiunii de degajare a gazelor; c) puterea maximă de încărcare (definită ca produsul între curentul maxim de încărcare a sursei şi tensiunea nominală a bateriei) nu depăşeşte 3 kW pentru acumulatoarele acide cu plumb şi 2 kW pentru acumulatoarele alcaline, încăperea este bine ventilată, iar volumul său liber este de cel puţin 2,5 ori mai mare decât debitul orar de aer care ar fi necesar pentru ventilare (conform Art. 180). Dacă volumul liber este mai mic, trebuie să fie realizată ventilarea corespunzătoare natural organizată sau forţată. (2) Tensiunea nominală a acumulatoarelor care trebuie luată în considerare în cadrul prevederilor prezentului articol este de 2,0 V/element pentru elementul acid cu plumb, respectiv de 1,2 V/element pentru elementul alcalin.

Art. 150 Bateriile de acumulatoare pot fi montate în cutii sau dulapuri. Cutiile sau dulapurile în care se montează acumulatoare vor avea finisare rezistentă la acţiunea electrolitului (excepţie făcând bateriile de acumulatoare formate din elemente etanşe); în acest sens toate părţile metalice vor fi protejate corespunzător pentru a împiedica coroziunea.

Art. 151 Montarea bateriilor în dulapuri poate fi adoptată, de exemplu, în următoarele scopuri: -

reducerea spaţiului necesar montării bateriei;

-

realizarea unui echipament prefabricat în carcasă;

-

protecţie faţă de pericole exterioare; 49

Redactarea a II-a


-

protecţie faţă de accesul unor persoane neautorizate;

-

protecţie faţă de efectele factorilor de mediu externi.

Art. 152 (1) Bateriile nu se montează în carcase ermetice (fără ventilaţie). (2) Carcasele (dulapurile, cutiile) vor fi prevăzute cu goluri pentru intrarea şi ieşirea aerului, astfel încât să se asigure o ventilaţie suficientă pentru a preveni formarea unei concentraţii explozive de hidrogen, în conformitate cu prevederile din standardele relevante. (3) În carcasele cu baterii nu vor fi instalate echipamente sau dispozitive care pot produce scântei sau incandescente. Acestea trebuie despărţite de baterie printr-un perete de separare plin şi nu vor fi amplasate în curentul de aer al ventilării.

Art. 153 În cazul montării bateriilor în dulap: -

pardoseala şi rafturile trebuie dimensionate pentru a prelua eforturile date de baterii în funcţionare, inclusiv la seism;

-

distanţa dintre elementele acide cu plumb cu supapă sau bateriile monobloc nu trebuie să fie mai mică de 5 mm;

-

carcasa trebuie să împiedice accesul oricărei alte persoane în afara personalului autorizat;

-

carcasa trebuie să fie astfel proiectată pentru a permite accesul corespunzător pentru mentenanţă, cu ajutorul unor scule obişnuite.

Art. 154 (1) Se pot instala în aceeaşi cameră mai multe baterii de acumulatoare de acelaşi tip (acide, respectiv alcaline). (2) Este interzis a se monta, temporar sau definitiv, în încăperi comune sau cu ventilaţie comună, baterii de acumulatoare cu acid sulfuric şi baterii de acumulatoare cu hidroxid de potasiu. (3) Fac excepţie de la această prevedere bateriile de acumulatoare formate din elemente etanşe.

Art. 155 (1) Acumulatoarele se vor dispune, de regulă, pe un singur nivel (dispoziţie parter) sau în planuri succesive (în trepte), conform indicaţiilor furnizorului, montându-se pe pardoseală şi/sau pe postamente (socluri). (2) În zonele cu grad mic de seismicitate se admite şi montarea pe postamente cu etaj, în cazuri excepţionale, când nu există spaţiu sau când amenajarea acestui spaţiu se face cu dificultăţi şi numai la baterii pentru care se poate asigura stabilitatea acestora. (3) Calculul postamentelor se va face la cel puţin dublul greutăţii bateriei în stare de funcţionare.

50

Redactarea a II-a


Art. 156 Postamentele vor fi confecţionate din materiale rezistente la electrolit sau tratate ori protejate corespunzător. Excepţie fac cele pe care se montează baterii de acumulatoare formate din elemente etanşe la care, prin spargerea vaselor, nu se pot produce scurgeri de electrolit (de exemplu, elemente de acumulatoare cu gel).

Art. 157 (1) Între şirurile de acumulatoare şi pereţi trebuie să existe un spaţiu liber de minimum 50 mm pentru circulaţia aerului. (2) Montarea elementelor blocurilor de baterii, dacă acestea au tensiunea mai mare de 24 V, se va efectua păstrând o distanţă de ventilare între unităţi de minimum 10 mm, dacă furnizorul bateriei nu indică alte valori. (3) Bateriile trebuie să fie uşor de asamblat şi trebuie să permită mentenanţa, cu ajutorul unor scule izolate uzuale.

Art. 158 Pentru fiecare şir de acumulatoare montate trebuie să existe un coridor de acces cel puţin pe o parte. Lăţimea liberă a coridoarelor de acces trebuie să fie de cel puţin 1,5 ori adâncimea bateriei, dar nu mai puţin de 0,8 m. Când există acumulatoare pe ambele părţi ale coridoarelor, lăţimea liberă a culoarului va fi de cel puţin 1 m.

Art. 159 Se va evita instalarea acumulatoarelor în imediata apropiere a ferestrelor. Manevrarea ferestrelor trebuie să fie posibilă din coridoarele de acces plasate de-a lungul ferestrelor, astfel ca, în poziţia deschis, ele să nu se găsească deasupra elementelor.

Art. 160 Dispoziţia elementelor şi a conductoarelor sub tensiune trebuie să fie astfel aleasă, încât o persoană să nu poată atinge simultan două părţi neizolate aflate sub tensiune şi situate la o înălţime mai mică de 2 m, între care există o tensiune nominală mai mare de 120 V (considerându-se tensiunea nominală de 2 V/element pentru acumulatoarele acide). Această condiţie se consideră îndeplinită, de exemplu, dacă distanţa între părţile respective este mai mare de 1,5 m sau dacă se iau măsuri de protecţie la atingerile directe (de exemplu, îngrădiri sau acoperiri electroizolante, bariere electroizolante).

Art. 161 Dacă în aceeaşi cameră de acumulatoare se instalează mai multe baterii, se recomandă ca distanţa dintre elementele extreme şi conductoarele aflate sub tensiune a diferitelor baterii sau care pot intra accidental sub tensiune să îndeplinească condiţiile Art. 160.

Art. 162 În scopul mentenanţei, bateriile cu o tensiune nominală peste 120 Vc.c. se vor împărţi în grupe de acumulatoare care au 120 Vc.c. (nominal) sau mai puţin.

Art. 163 Montarea conductoarelor electrice şi a conductoarelor de instalaţii deasupra acumulatoarelor va fi evitată.

51

Redactarea a II-a


Art. 164 (1) Elementele fiecărei baterii de acumulatoare vor fi marcate cu numere distincte. Numerele trebuie să fie scrise vizibil pe postament sau chiar pe vasul acumulatorului. (2) Dacă în aceeaşi cameră există mai multe baterii de acumulatoare, se vor prevedea inscripţii distincte, astfel încât să fie evitate confuziile.

Art. 165 În zonele cu grad de intensitate seismică ≥ 7 (scara MSK conform STAS 11100/1993), pentru protecţia bateriilor la seism trebuie ca vasele de acumulatoare să aibă o construcţie adecvată pentru protecţia la seism iar, prin proiectarea construcţiilor de susţinere să fie asigurată rezistenţa la seism, să se evite atât răsturnarea, cât şi spargerea vaselor de acumulatoare. Eficacitatea sistemului de susţinere va trebui să fie verificată fie prin calcul, fie prin probe experimentale.

Art. 166 În imediata apropiere a bateriei trebuie să se respecte distanţa de siguranţă în care sunt interzise dispozitive care produc scântei sau incandescente (temperatura maximă la suprafaţă 300º C), conform SR EN 50272-2. Distanţa de siguranţă se consideră respectată prin prevederea unui perete de separare plin între dispozitivele care produc scântei sau incandescente, şi baterie.

XI.2. Amenajarea camerelor destinate acumulatoarelor Art. 167 Cerinţe specifice pentru camere separate de baterii În funcţie de tipul şi dimensiunea bateriilor, se vor aplica următoarele cerinţe când se prevede o cameră de baterii separată: -

pardoseala se va proiecta astfel încât să preia sarcina bateriei, inclusiv viitoarele extinderi;

-

instalaţia electrică din cameră se va executa în funcţie de standardele de montaj ale instalaţiilor electrice din clădiri (SR HD 384.1 la SR HD 384.7, conform aplicaţiei);

-

dacă accesul este limitat la personalul calificat, uşile trebuie să poată fi încuiate şi de tip anti-panică;

- în cazul bateriilor cu electrolit lichid, pardoseala trebuie să fie impermeabilă şi

rezistentă chimic la acţiunea electrolitului sau celulele/blocurile bateriei se vor aşeza în rastele ce asigură colectarea locală a scurgerilor accidentale de electrolit; - în cazul în care se instalează baterii de acumulatoare formate din elemente

etanşe, în care, în cazul spargerii vaselor, nu se poate scurge electrolit (de

52

Redactarea a II-a


exemplu, elemente cu electrolitul imobilizat în gel), nu este necesar ca stratul de pardoseală şi postamentele să fie rezistente la electrolit. -

ventilaţia încăperii se va realiza conform subcap. XI.3. Aerul ventilat se va evacua în atmosferă, în afara clădirii.

Art. 168 Pe lângă fiecare cameră de acumulatoare se pot prevedea următoarele anexe: a) camera tampon; b) camera instalaţiilor electrice anexe (de exemplu: pentru redresoare, tablouri de distribuţie); c) camera instalaţiilor de ventilare.

Art. 169 Se admite accesul direct în camera acumulatoarelor, fără încăperea tampon, în următoarele cazuri: -

când accesul se face din exterior; în această situaţie se vor lua măsuri pentru a preveni pătrunderea apei de ploaie şi a zăpezii în camera acumulatoarelor (de exemplu, prin prevederea unor uşi duble şi a unei copertine în exterior sau prin retragerea intrării faţă de linie a pereţilor exteriori);

-

când acumulatoarele sunt de tip închis cu recombinare, iar accesul se face dintro încăpere de trecere sau dintr-un coridor în care nu există instalaţii tehnologice şi personalul nu lucrează în permanenţă;

-

pentru baterii de acumulatoare etanşe.

Art. 170 (1) Camera acumulatoarelor şi camera tampon vor fi, de regulă, încăperi cu mediu umed (simbol AD 2, conform I7) şi mediu cu pericol de coroziune (simbol AF, conform I7). (2) Camera instalaţiilor electrice anexe şi camera instalaţiei de ventilaţie sunt încăperi cu mediu uscat (simbolul AD1, conform I7). (3) Camera acumulatoarelor şi instalaţiilor electrice anexe sunt considerate încăperi speciale pentru echipamente electrice, accesibile numai persoanelor calificate pentru exploatarea acestora (categoria BA5, conform I7). (4) În cazul montării bateriilor de acumulatoare formate din elemente etanşe, camera acumulatoarelor se poate considera ca încăpere cu mediu uscat (simbol AD1, conform I7), fără pericol de coroziune. (5) Aparatele, instalaţiile sau obiectele situate în aceste încăperi vor fi corespunzătoare mediului din încăperea respectivă.

Art. 171 (1) Camerele de acumulatoare trebuie să fie ferite de:

53

Redactarea a II-a


a) pătrunderea corpurilor străine, a prafului, a impurităţilor şi a gazelor agresive (clor, amoniac), în măsura în care aceste nocivităţi au o intensitate care poate periclita buna funcţionare a bateriilor; b) vibraţii, temperaturi scăzute sau prea ridicate, umiditate excesivă. (2) Se interzice trecerea prin camerele de acumulatoare a conductelor pentru fluide, precum şi a conductelor şi cablurilor electrice, cu excepţia celor care deservesc instalaţiile propriu-zise ale acestor încăperi. (3) Este interzisă amplasarea camerelor de acumulatoare şi a instalaţiilor electrice anexe sub încăperi umede (băi, spălătorii, WC-uri, pompe de apă etc).

Art. 172 Înălţimea liberă a camerei acumulatoarelor va îndeplini următoarele condiţii: -

din punct de vedere al circulaţiei personalului, va fi de minimum 2 m;

-

din punct de vedere al instalării şi asigurării supravegherii şi întreţinerii bateriilor, va fi egală cu înălţimea minimă indicată de către furnizorul acumulatoarelor sau, în lipsa acestei indicaţii, va depăşi cu cel puţin 0,75 m înălţimea maximă a bateriei montate pe postament.

Art. 173 Camerele acumulatoarelor trebuie să fie uscate, bine ventilate, pe cât posibil reci. Art. 174 (1) Pereţii, plafoanele şi pardoselile camerelor de acumulatoare şi camerelor tampon trebuie să fie construite din materiale incombustibile. (2) De asemenea, acestea trebuie să fie rezistente la umiditate şi electrolit în cazul particular în care se instalează baterii de acumulatoare formate din elemente neetanşe.

Art. 175 Pereţii şi plafoanele camerelor de acumulatoare vor respecta următoarele condiţii: -

să fie tencuite;

-

să fie lipsite de asperităţi;

-

să fie curăţate, evitându-se căderea unor particule de material peste acumulatoare.

Art. 176 (1) Ferestrele camerelor de acumulatoare susceptibile de a fi sparte din exterior (de exemplu, cele situate spre căi de circulaţie publică) vor fi protejate în exterior cu grilaj sau plasă metalică cu ochiuri mici sau vor fi din sticlă armată. (2) Pentru reducerea încălzirii bateriei datorită radiaţiei solare ferestrele pot avea geamuri mate sau geamuri cu folii de protecţie solară.

Art. 177 (1) Uşile camerelor de acumulatoare şi ale camerelor tampon se vor deschide spre exteriorul încăperii. 54

Redactarea a II-a


(2) Ele trebuie să poată fi încuiate din exterior, deschiderea din interior putându-se face însă cu uşurinţă cu ajutorul unui mecanism de urgenţă.

Art. 178 (1) Instalaţiile electrice din camerele de acumulatoare şi din camerele tampon vor fi corespunzătoare mediului de umiditate şi coroziune al acestora. (2) Corpurile de iluminat se vor găsi la o distanţă faţă de acumulatoare de cel puţin 1 m, dar nu mai mică decât distanţa de securitate conform Art. 166. (3) Corpurile de iluminat vor fi plasate numai deasupra coridoarelor de acces dintre şirurile de acumulatoare şi vor permite un acces uşor.

XI.3. Ventilarea şi încălzirea camerelor de acumulatoare şi a încăperilor anexe Art. 179 (1) Camerele de acumulatoare trebuie să fie ventilate, indiferent dacă bateriile se găsesc în încărcare, în descărcare sau în repaus. (2) Calculul ventilaţiei ia în considerare tipurile de baterii menţionate în SR EN 50272-1 şi SR EN 50272-2. (3) Ventilarea are două scopuri: a) diluarea amestecului de hidrogen în aer, pentru înlăturarea pericolului de explozie; b) diluarea şi evacuarea degajării de electrolit în aer, având în vedere nocivitatea acestei substanţe pentru personalul de întreţinere şi exploatare, precum şi în vederea reducerii gradului de agresivitate asupra materialelor. (4) Amestecul de hidrogen în aer este exploziv, dacă acesta conţine între 3,8 şi 75% hidrogen (în volume).

Art. 180 (1) Debitul de aer Q, necesar pentru ventilare în vederea satisfacerii cerinţei de la articolul precedent, rezultă din relaţia: Q=d·q·s·n·I , în care: d=98/4=24

(m3/h)

este factorul de diluare necesar pentru ca amestecul de hidrogen şi aer să nu fie exploziv;

q=0,42·10-3 m3/Ah

debitul de hidrogen produs de fiecare element la 0°C şi presiunea atmosferică normală;

s=5

coeficientul de siguranţă;

n

numărul de elemente;

I

curentul care străbate bateria (A).

(2) Pe baza valorilor indicate, relaţia de mai sus devine: Q=0,05·I·n 55

(m3/h) Redactarea a II-a


(3) Debitul necesar de aer proaspăt este preferabil să fie asigurat prin ventilaţie naturală, în caz contrar prin ventilaţie forţată.

Art. 181 (1) Camera bateriei sau dulapul trebuie să aibă fante de admisie şi o fante de evacuare a aerului, amplasate, de regulă, pe pereţi opuşi, la o distanţă pe verticală de minim 2 m, având fiecare suprafaţa liberă: A = 28 Q unde: Q este debitul de aer proaspăt necesar conform Art. 180 în m3/h; A este aria fantei, în cm2. (2) Debitul de aer se poate amplifica prin canale de ventilare prelungite suficient de sus, care nu trebuie să aibă nici o comunicaţie cu alte instalaţii de ventilaţie, evacuare gaze sau să se afle în vecinătatea gurilor de admisie ale instalaţiilor de climatizare. (6) În cazul bateriilor cu puterea maximă de încărcare (definită conform Art. 149c mai mică de 3, respectiv 2 kW, instalate în încăperi al căror volum este de cel puţin 2,5 ori mai mare decât debitul orar de aer necesar pentru ventilare, introducerea şi evacuarea aerului se pot face pe aceeaşi parte a încăperii.

Art. 182 (1) Dacă nu este precizat altfel de producător, curentul I (care intervine în relaţiile de la Art. 180) are următoarele valori: a) în timpul încărcării permanente în cazul funcţionării în regim flotant: -

baterii etanşe acide cu plumb: I = 0,001 C 10 (A);

-

acumulatoare alcaline: I = 0,01 C 5 (A);

b) în timpul încărcării ocazionale realizate cu ajutorul unei surse automatizate, tensiunea finală de încărcare fiind limitată automat, astfel încât să nu depăşească tensiunea de degajare a gazelor: -

baterii etanşe acide cu plumb: I = 0,01 C 10 (A);

-

acumulatoare alcaline: I = 0,04 C 5 (A);

(2) În relaţiile indicate în acest capitol, C 10 şi C5 sunt capacităţile nominale ale bateriilor în regimurile de descărcare de 10 ore şi 5 ore. NOTĂ: În cazul bateriilor de acumulatoare având elemente alcaline etanşe, cu supape/recombinare, pentru valorile curentului I se vor lua în consideraţie indicaţiile producătorului.

Art. 183 Debitele de aer determinate conform indicaţiilor precedente trebuie să fie asigurate diferenţiat pentru fiecare situaţie de funcţionare a bateriilor.

56

Redactarea a II-a


NOTĂ: Pentru scopul prezentei norme, la calculul necesarului de ventilaţie se va considera valoarea curentului aferent regimului flotant în cazul în care regimul de încărcare ocazională se utilizează rar (o dată pe lună).

Art. 184 (1) Ventilarea camerelor de acumulatoare va fi, pe cât posibil, natural organizată. Dacă ventilarea natural organizată nu este suficientă, ea poate fi completată cu o ventilaţie mecanică, ce va funcţiona numai în perioadele de încărcare ocazională sau de egalizare a bateriilor, rămânând ca în perioadele de încărcare permanentă, descărcare şi repaus să se facă numai ventilare natural organizată. A se vedea Nota la art. precedent. (2) Se admite ca ventilarea să se facă exclusiv mecanic, cu funcţionare permanentă, în cazuri bine justificate, ca de exemplu: a) pentru camerele de acumulatoare fără legătură directă cu exteriorul; b) când există dificultăţi în realizarea debitului necesar prin ventilarea natural organizată etc. (3) La terminarea încărcării ocazionale, ventilarea mecanică va funcţiona în continuare cel puţin 1,5 ore.

Art. 185 În cazul prevederii unei ventilări mecanice, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: a) să existe un sistem de blocaj care să întrerupă automat încărcarea ocazională sau de egalizare, dacă nu funcţionează instalaţia de ventilare mecanică; b) când ventilarea se asigură pe cale mecanică pentru toate situaţiile de funcţionare ale bateriei, ventilatoarele şi motoarele de antrenare trebuie să fie dublate, constituind o instalaţie de rezervă, cu intrare automată în funcţiune la oprirea instalaţiei de bază. c) Întreruperea nedorită a alimentării cu energie electrică a instalaţiei de ventilare mecanică, precum şi defectele pe partea electrică vor fi semnalizate.

Art. 186 În cazul bateriilor montate în cutii (dulapuri), camerele în care sunt montate aceste dulapuri trebuie să îndeplinească cerinţele de ventilare de la Art. 180.

Art. 187 (1) Pentru camerele tampon, dacă există, trebuie să se prevadă o ventilare natural organizată sau mecanică, după caz. Se recomandă ca schimbul orar de aer să reprezinte circa trei ori volumul încăperii, fără a depăşi însă mărimea schimbului prevăzut pentru camerele de acumulatoare propriu-zise. (2) La punerea în funcţiune a bateriilor de acumulatoare, în funcţie de operaţiile pe care le prevede în acest scop firma furnizoare, poate fi necesară o ventilare cu un debit mai mare decât cel necesar în cursul exploatării normale. 57

Redactarea a II-a


În astfel de cazuri, ventilarea poate fi ameliorată prin deschiderea tuturor ferestrelor, prin utilizarea ventilării de bază şi de rezervă şi, eventual, cu ajutorul unei instalaţii de ventilare mobilă. (3) De asemenea, când există o instalaţie de ventilare mecanică, deţinătorul instalaţiei treb trebui uiee să ia toate toate măsu măsuri rile le orga organi nizat zator oric icee neces necesare are pent pentru ru instr instrui uirea rea perso persona nalu lulu luii de exploatare şi întreţinere, în vederea exploatării corecte şi evitării incidentelor de exploatare şi a accidentelor. (4) Indiferent dacă ventilarea este natural organizată sau mecanică, intrarea aerului proaspăt trebuie să se facă în apropierea pardoselii. (5) Dacă există pericolul introducerii unei cantităţi de praf, odată cu aerul pentru ventilare, se vor lua măsuri pentru purificarea aerului proaspăt introdus. (6) (6) Evac Evacua uare reaa aerul aerului ui treb trebui uiee să se facă facă pe part partea ea opus opusăă intră intrări rii, i, în apro apropi piere ereaa plafonului. (7) Aerul proaspăt trebuie să circule, pe cât posibil, deasupra tuturor elementelor.

Art. 188 (1) Golurile şi canalele de ventilare pentru instalaţiile de acumulatoare nu trebuie să fie în legătură cu celelalte sisteme (canale) de ventilare a clădirii. (2) În cazul evacuării deasupra acoperişului, dacă nu se iau alte măsuri de protecţie, se consideră că aceste condiţii sunt îndeplinite când tubul de evacuare se va găsi la înălţimea de minimum 1 m faţă de acoperiş. (3) Tuburile de ventilare vor fi protejate contra precipitaţiilor atmosferice. (4) Canalele de ventilare pe sub care se circulă vor fi astfel amplasate, încât să se asigure o înălţime liberă de circulaţie de cel puţin 2 m.

Art. 189 Când există ventilare mecanică, ea va fi realizată astfel: - în depresiune în camera acumulatoarelor; - în suprapresiune în camera tampon.

Art. 190 (1) Ventilatoarele şi motoarele electrice de antrenare se vor găsi în afara camerei acumulatoarelor. (2) Motoarele ventilatoarelor care se pot afla într-un curent de gaze explozive trebuie să fie de construcţie antiexplozivă. (3) Ventilatoarele trebuie să fie confecţionate confecţionate din materiale care nu se încarcă static şi trebuie să fie protejate să nu producă scântei, dacă în funcţionare iau contact cu corpuri străine. (4) Canalele (tubulatura) de ventilare trebuie să fie din materiale protejate împotriva corodării datorită vaporilor de electrolit din aer. 58

Redactarea a II-a


Art. 191 (1) Se recomandă ca temperatura minimă de calcul în camerele de acumulatoare să fie de +10°C. (2) Se admit temperaturi mai joase (până la minimum 0°C), cu condiţia dimensionării corespunzăt corespunzătoare oare a bateriei, bateriei, în sensul de a se ţine seama de scăderea capacităţii capacităţii şi de creşterea căderilor de tensiune la şocuri de curent, odată cu scăderea temperaturii. (3) Nu se va depăşi intervalul de temperaturi indicate de fabricantul bateriei.

Art. 192 (1) Dacă este necesar, trebuie să se prevadă instalaţii de încălzire a camerelor de acumulatoare. (2) Temperatura superficială a corpurilor de încălzire nu va depăşi +200 °C, distanţa lor până la vasele acumulatoarelor nu va fi mai mică de 0,75 m, iar, în cazul utilizării bateriilor de acumulatoare formate din elemente neetanşe, vor fi rezistente la umiditate şi electrolit. (3) La dispunerea corpurilor de încălzire se va urmări încălzirea cât mai uniformă a bateriei. recomandă dă preved prevederea erea unei unei automa automatiză tizări ri sau a unei unei semnali semnalizări zări pentru pentru Art. 193 (1) Se recoman porn pornire ireaa şi opri oprirea rea insta instala laţie ţieii de încăl încălzi zire. re. La inst instala alaţi ţiil ilee fără fără perso persona nall perm perman anen ent, t, automatizarea este obligatorie. (2) (2) Re Regl glaj ajul ul inst instala alaţi ţiei ei de auto automa mati tizar zaree trebu trebuie ie să poat poatăă fi reali realizat zat astfe astfell încât încât temperatura în camera acumulatoarelor să nu scadă sub valoarea minimă admisă şi să nu crească peste +25 °C, datorită instalaţiei de încălzire. (3) În camerele de acumulatoare poate fi necesară condiţionarea aerului pentru a nu diminua durata de serviciu a bateriilor şi a evita distrugerea acestora prin ambalare termică.

Art. 194 Dacă Dacă într într-o -o încăp încăpere ere se inst instale aleaz azăă mai mai mult multee bate baterii rii,, neces necesaru arull de aer aer pent pentru ru ventilarea acestora se însumează.

XI.4. Cerinţe electrice Art. 195 (1) Acumulatoarele trebuie să fie izolate faţă de postamente sau faţă de pardoseală. (2) Izolaţia va fi astfel realizată, încât, în decursul exploatării, rezistenţa de izolaţie a reţelei de curent continuu să nu scadă sub limitele admise.

Art. 196 (1) (1) Prot Protecţ ecţia ia împo împotri triva va atin atinge geril rilor or direc directe te reali realiza zată tă prin prin obst obstaco acole le sau prin prin amplasarea în afara contactului direct este permisă în mod expres la instalaţiile bateriilor. (2) Aceasta necesită, totuşi, ca bateriile cu tensiuni nominale >60 Vc.c. până la 120 Vc.c., între borne şi/sau cu tensiuni nominale >60 Vc.c. până la 120 Vc.c faţă de pământ, să se amplaseze într-un spaţiu cu acces restricţionat, iar bateriile cu o tensiune nominală peste 120 Vc.c. să se amplaseze într-un spaţiu încuiat, cu acces restricţionat. Uşile camerelor şi ale 59

Redactarea a II-a


dulapurilor în care sunt montate baterii sunt considerate ca fiind obstacole şi se vor marca cu etichete de avertizare, conform Art. 231. (3) Bateriile cu tensiuni nominale până la 60 Vc.c. inclusiv nu necesită protecţie la atingerea directă, atât timp cât întreaga instalaţie corespunde cerinţelor pentru TFJS (tensiune foarte joasă de securitate) şi TFJP (tensiune foarte joasă de protecţie). (4) Toate circuitele de alimentare vor fi protejate la scurtcircuit (subcap. XI.1). (5) Părţile neizolate vor fi protejate la atingere prin bariere sau carcase conform SR HD 60364-4-41 şi se va utiliza un grad de protecţie cel puţin IP2X sau IPXXB conform SR EN 60529.

Art. 197 (1) Protecţia împotriva atingerilor indirecte va fi dimensionată astfel încât tensiunea nominală de atingere să nu depăşească 120 Vc.c. (2) (2) Stel Stelaj ajele ele bater bateriil iilor or sau dula dulapu puri rile le cu bate bateri rii, i, din din meta metal, l, fie fie se vor vor cone conect ctaa la conductorul de protecţie, fie vor fi izolate faţă de baterie şi de locul instalaţiei. Această izolaţi izolaţiee va coresp corespund undee cerinţe cerinţelor lor de izolare izolare a amplasa amplasamen mentul tului ui confor conform m 1RE-IP 1RE-IP30 30 şi SR HD 6036 603644-44-41 41.. Pent Pentru ru alte alte părţ părţii cond conduc ucto toar are, e, acce accesi sibi bile le simu simult ltan an,, cum cum ar fi conductoarele metalice, trebuie să fie evitat contactul direct.

Art. 198 (1) Zona pardoselii pe distanţa de 1,25 m în jurul bateriei va trebui să împiedice acumularea sarcinilor electrostatice. Astfel, rezistenţa faţă de un punct legat la pământ, măsurată conform SR EN 61340-4-1, va fi mai mică de 10 MΩ. Pe de altă parte, pardoseala trebuie să prezinte o rezistenţă suficientă R pentru siguranţa personalului. Astfel, Astfel, reziste rezistenţa nţa pardos pardoseli eliii faţă faţă de un punct punct legat legat la pământ pământ,, măsura măsurată tă confor conform m SR EN 61340-4-1, pentru baterii cu tensiune nominală ≤ 500 V va fi: 50 kΩ ≤ R ≤ 10 MΩ (2) Pentru ca prima parte a condiţiei condiţiei să fie îndeplinită, îndeplinită, personalul personalul va purta încălţăminte încălţăminte anti-statică, anti-statică, conform normei SR EN 345, pe parcursul executării lucrărilor lucrărilor de mentenanţă la baterie.

60

Redactarea a II-a


CAPITOLUL XII. CERINŢE TEHNICE PRIVIND PERFORMANŢA INSTALAŢIEI DE SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU XII.1. Cerinţe tehnice impuse redresoarelor/convertoarelor Art. 199 Convertoarele electronice de putere sunt echipamente electrice bazate pe semiconductoare, care conectează între ele 2 sau mai multe sisteme electrice, modificând parametri lor electrici în vederea interconectării acestora.

Art. 200 Convertoarele electronice de putere care alcătuiesc instalaţia de servicii proprii de curent continuu din centrale şi staţii electrice pot fi: a) Redresoare – realizează conversia energiei electrice din curent alternativ în curent continuu b) Convertoare de curent continuu – realizează conversia din curent continuu în curent continuu

Art. 201 Într-o instalaţie electrică, echipamentele de la Art. 200 pot modifica sau controla următoarele caracteristici: a) Frecvenţa; b) Tensiunea; c) Curentul.

Art. 202 (1) Convertoarele electronice de putere se pot încadra din punct de vedere al imunităţii la perturbaţii pe reţeaua de alimentare în 3 clase de imunitate conform SR EN 60146-1-1. (2) Se recomandă ca redresoarele/convertoarele din componenţa centralelor şi staţiilor electrice să se încadreze în clasa A de imunitate, cu următoarele caracteristici: -

Frecvenţa tensiunii de intrare

50 Hz ±5%

-

Tensiunea nominală de intrare

400/230 Vca +10%,-15% 220/110 Vcc +10%,-15%.

Art. 203 (1) Convertoarele electronice de putere se pot încadra din punct de vedere al regimului de utilizare în 6 clase de serviciu conform SR EN 60146-1-1. (2) Se recomandă ca redresoarele/convertoarele din componenţa centralelor şi staţiilor electrice să se încadreze în clasa IV de serviciu, caracterizată prin funcţionarea redresoarelor/convertoarelor în mod continuu la valoarea curentului nominal I n, cu următoarele abateri: -

1,25 x In pentru 2 ore; 61

Redactarea a II-a


-

2,00 x In pentru 10 sec.

Art. 204 Se recomandă ca precizia tensiunii de ieşire a redresoarelor/convertoarelor să fie de cel mult ±1%, conform SR EN 50272-1.

Art. 205 (1) Componenta alternativă a curentului de încărcare a bateriilor trebuie să fie limitată la valorile specificate în SR EN 50272-2. (2) Limitele recomandate ale curentului I ef prin baterie la 100 Ah capacitate nominală sunt: a) în regim flotant

5 A pentru baterii plumb-acid 20 A pentru baterii NiCd

b) în regim de încărcare ocazională

10 A pentru baterii plumb-acid 20 A pentru baterii NiCd

c) La intrarea în curent alternativ, redresoarele trebuie prevăzute cu filtre pentru reducerea distorsiunilor introduse de redresor în reţeaua de alimentare şi pentru corecţia factorului de putere >0,92.

Art. 206 Echipamentele vor asigura separarea galvanică între reţeaua de alimentare şi reţeaua alimentată. Vor fi incluse dispozitive de protecţie ca întreruptoare automate sau siguranţe fuzibile la ambele interfeţe de alimentare ale echipamentului (intrare/ieşire), cu protecţia dimensionată corespunzător la scurtcircuit şi suprasarcină, precum şi dispozitive de blocare a alimentării inverse prin convertor, în cazul lipsei tensiunii de alimentare.

Art. 207 Temperatura normală de lucru a redresoarelor/convertoarelor se va menţine, de regulă, prin ventilaţie naturală (AN). În cazul răcirii forţate a aerului (tip AN/AF), funcţionarea ventilatoarelor va fi monitorizată.

Art. 208 Redresoarele/convertoarele vor fi complet automatizate , asigurând reglarea şi stabilizarea tensiunii de ieşire compensând variaţiile tensiunii de alimentare şi limitarea curentului de ieşire în toate regimurile de funcţionare.

Art. 209 Fiecare redresor va permite selectarea modurilor de funcţionare manual şi automat, astfel: a) Comanda manuală se va utiliza numai pentru perioada de punere în funcţiune sau de mentenanţă a convertorului sau a unităţii redresor-baterie; b) Comanda automată corespunde poziţiei normale de lucru a convertorului, respectiv regimului de încărcare normală (flotant) a bateriei. În cazul redresorului, se va trece automat în regim de încărcare rapidă în cazurile prevăzute de producătorul bateriei de acumulatoare.

62

Redactarea a II-a


Art. 210 (1) Redresoarele/convertoarele vor fi prevăzute cu interfeţe de monitorizare a parametrilor de funcţionare, semnalizare, alarmare. (2) Fiecare redresor/convertor va fi echipat astfel încât să permită măsura locală şi la distanţă a: -

curentului c.c. şi c.a.;

-

tensiunii c.c. şi c.a.;

şi semnalizare la distanţă a: -

stării (de exemplu: pornit/oprit, încărcare/descărcare, test baterie)

-

punerilor la pământ pe partea de curent continuu.;

-

avariei echipamentului;

-

tensiunii maxime şi minime de curent continuu;

-

lipsei tensiunii de alimentare;

-

poziţiei „manual/automat” a echipamentului;

-

creşterii temperaturii în interiorul unităţii.

XII.2 Cerinţe tehnice impuse bateriilor de acumulatoare Art. 211 Bateriile de acumulatoare utilizate în instalaţiile de servicii proprii de curent continuu ale centralelor şi staţiilor electrice vor fi de tip staţionar, etanşe cu supape, cu recombinare.

Art. 212 (1) Bateriile de acumulatoare se pot încadra din punct de vedere al modului de funcţionare în 3 regimuri, conform SR EN 50272-2: flotant, tampon, încărcare - descărcare. (2) Bateriile de acumulatoare din componenţa centralelor şi staţiilor electrice vor funcţiona în regim flotant, caracterizat prin încărcarea permanentă automată în paralel cu receptoarele. (3) Tensiunile aplicate în timpul încărcării în regim flotant pentru bateriile cu Pb şi, respectiv, NiCd se vor încadra în domeniul de valori din SR EN 50272-2.

Art. 213 (1) Temperaturile de lucru pentru bateriile de acumulatoare trebuie să se încadreze în limitele specificate în SR EN 50272-1. (2) Bateriile de acumulatoare cu Pb trebuie să se încadreze în intervalul -40 ºC până la +55 ºC, iar cele cu NiCd în intervalul -50 ºC până la +70 ºC. Valoarea minimă reprezintă limita de îngheţ a electrolitului. Temperatura maximă este acceptată pentru un timp scurt de funcţionare.

63

Redactarea a II-a


Art. 214 Bateriile se vor prevedea cu dopuri de închidere cu opritor de flacără (CEI 60050486-02-28) pentru a evita exploziile interne, cauzate de o sursă exterioară de foc sau o scânteie.

Art. 215 (1) În cazul în care este necesară stocarea bateriilor acide, acestea vor fi complet deconectate de la orice circuit exterior şi păstrate la o temperatură a mediului de 25ºC ± 5ºC, conform condiţiilor impuse în SR EN 60896-21. (2) Pe durata depozitării bateriilor alcaline, temperatura ambiantă nu trebuie să varieze peste limitele 20 ºC ± 10 ºC, conform condiţiilor impuse în SR EN 60623.

CAPITOLUL XIII. GOSPODĂRIA DE CABLURI Art. 216 În instalaţia de servicii proprii de curent continuu se prevăd cabluri de JT., de energie şi de semnalizare: -

pentru racordul surselor de alimentare în curent continuu (baterii de acumulatoare şi redresoare/convertoare) la dulapurile de aferente instalaţiei de distribuţie principale în curent continuu;

-

pentru realizarea instalaţiei de distribuţie principale/secundare în curent continuu destinate alimentării receptoarelor de curent continuu care se vor racorda la aceste dulapuri.

Art. 217 Realizarea gospodăriei de cabluri aferente instalaţiei de servicii proprii va respecta prevederile NTE 007 referitoare la realizarea reţelelor de cabluri, alegerea şi verificarea, instalarea cablurilor.

Art. 218 Legătura de la fiecare baterie la secţia de bare aferentă, precum şi legătura de ajutor între două secţii de bare, se va realiza prin câte 2 cabluri separate, câte un cablu izolat pentru fiecare polaritate.

CAPITOLUL XIV. DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ PENTRU INSTALAŢIILE DE SERVICII PROPRII DE CURENT CONTINUU, ARHIVARE, ÎNREGISTRAREA ŞI RAPORTAREA MODIFICĂRILOR Art. 219 Specificaţiile tehnice din caietele de sarcini pentru procurarea şi montarea instalaţiei de servicii proprii de curent continuu vor conţine referiri la: 64

Redactarea a II-a


-

normele tehnice şi standardele aplicabile (a se vedea cap. IV);

-

cerinţe tehnice generale pentru sistem şi componente (a se vedea cap. V );

-

schema şi regimul de funcţionare a instalaţiei (a se vedea cap. VI ÷ X );

-

soluţia de realizare a instalaţiei (a se vedea cap. XI );

-

cerinţe tehnice pentru echipamente şi materiale (a se vedea cap. VII, VIII, IX, XV );

-

cerinţe specifice pentru instalare (a se vedea cap. XI, XIII, XV );

-

cerinţe privind servicii asociate furniturii, testare, şcolarizare, punere în funcţiune etc.

Art. 220 Pentru fiecare obiectiv energetic (centrala electrică, staţia electrică) în cartea tehnică a instalaţiilor trebuie să fie cuprinsă următoarea documentaţie tehnică: a) Documentaţia de proiectare în faza ”As-built” pentru instalaţiile de servicii proprii de curent continuu; b) Documentaţia tehnică finală a instalaţiei de servicii proprii de curent continuu şi a părţilor componente (surse, dulapuri etc.).

Art. 221 Documentaţia tehnică a furniturii instalaţiei de servicii proprii de curent continuu trebuie să cuprindă desenele şi specificaţiile de echipamente în concordanţă cu specificaţiile tehnice din caietele de sarcini, cu standardele aplicabile, cu procesele verbale de punere în funcţiune a instalaţiei: -

scheme electrice desfăşurate;

-

amplasarea echipamentelor (vederi din faţă, spate, secţiuni etc.);

-

lista componentelor;

-

şiruri de cleme;

-

lista cablurilor;

-

lista semnalelor;

-

caracteristicile de funcţionare U - I-t pentru elementele de acumulator;

-

modul de montaj al componentelor instalaţiei de servicii proprii de curent continuu recomandat de furnizor;

-

certificate de probe;

-

instrucţiuni, manuale de exploatare a instalaţiei şi a elementelor componente;

NOTĂ: Toate documentaţiile trebuie să fie livrate în limba română şi autentificate prin semnătură şi stampilă de către furnizori. -

procesul verbal de punere în funcţiune;

-

rapoartele lucrărilor de mentenanţă. 65

Redactarea a II-a


Art. 222 Toate modificările şi schimbările survenite în instalaţii trebuie să fie consemnate în documente, astfel încât cartea tehnică a instalaţiei să fie menţinută în permanenţă la zi.

CAPITOLUL XV. MĂSURI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ, DE EVITARE A PERICOLULUI DE EXPLOZIE, DE PREVENIRE Şl DE STINGERE A INCENDIILOR XV.1. Măsuri de securitate şi sănătate în muncă Art. 223 Instalaţiile de curent continuu din centralele şi staţiile electrice fac parte din categoria instalaţiilor de joasă tensiune.

Art. 224 Instalaţiile de curent continuu se proiectează astfel încât protecţia împotriva electrocutării să fie asigurată prin măsuri, mijloace şi sisteme de protecţie, respectându-se condiţiile din STAS 2612, SR EN 50272-2 şi 1RE-Ip30-90, din normele specifice de securitate şi sănătate în muncă, precum şi precizările din acest subcapitol.

Art. 225 Încăperile în care se instalează baterii de acumulatoare cu tensiuni nominale >120 Vc.c. sunt considerate încăperi speciale pentru echipamente electrice, accesibile numai persoanelor calificate.

Art. 226 Înainte de punerea în funcţiune a instalaţiilor de acumulatoare, se va controla respectarea prevederilor indicate în cap. XI.

Art. 227 Pentru instalarea bateriilor având o tensiune nominală >75 Vc.c. este necesară o declaraţie de conformitate din partea persoanei care instalează bateria, în conformitate cu HG 457/2003 pentru transpunerea în legislaţia naţională a directivei de joasă tensiune, cu completările şi modificările ulterioare. Declaraţia de conformitate va confirma că instalarea bateriei s-a efectuat în conformitate cu standardele aplicabile şi că simbolul CE a fost fixat pe baterie. Instalatorul ansamblului de baterii este răspunzător de declaraţie şi de ataşarea simbolului CE.

Art. 228 Pentru fiecare instalaţie de baterii de acumulatoare etanşe cu supapă se va prevedea echipament de protecţie (pentru două persoane) compus cel puţin din ochelari şi mănuşi de protecţie. Funcţie de tensiunea nominală a bateriei pot fi necesare de asemenea costume izolante şi încălţăminte antistatică.

Art. 229 Pentru baterii ce necesită întreţinere, în apropierea camerei acumulatoarelor, pe cât posibil în camera tampon, vor exista o chiuvetă şi un robinet de apă racordat la reţeaua de apă sau la un rezervor cu apă cu capacitatea de 50 l/persoană. 66

Redactarea a II-a


Art. 230 În situaţia în care lucrătorul/ lucrătorii intră accidental în contact cu electrolitul (prin atingere sau stropire), se va utiliza pentru neutralizare un antidot adecvat (de exemplu, soluţie de borax 2,5% contra acidului sau soluţie de acid boric 3% contra electrolitului alcalin).

Art. 231 Camera în care este montată o baterie va fi identificată prin etichete şi inscripţii de avertizare, conform ISO 3864-1, afişate în exteriorul camerei: -

un indicator galben de avertizare „Tensiune periculoasă” dacă tensiunea bateriei este >60 Vc.c.;

-

un indicator roşu de interdicţie „Interzis focul, flacăra deschisă, fumatul”;

-

un indicator galben de avertizare „Cameră Acumulator, Baterie” pentru a indica electrolitul coroziv, gazele explozive, tensiuni şi curenţi periculoase .

Art. 232 Când în aceeaşi instalaţie electrică se găsesc atât baterii acide, cât şi baterii alcaline, echipamentele de protecţie adecvate şi materialele de rezervă auxiliare aferente bateriilor respective vor fi păstrate în locuri separate.

Art. 233 Atunci când se lucrează pe echipamente sub tensiune (de exemplu baterii), se vor folosi metode adecvate de lucru sub tensiune pentru a reduce riscul de accidente, şi anume prescripţiile din SR EN 60900, respectiv se vor utiliza numai scule izolate.

Art. 234 Personalul implicat în lucrările de mentenanţă sau care se află în apropierea unei baterii, trebuie să fie competent să efectueze această lucrare şi instruit. Pentru protecţia personalului, la proiectarea instalaţiei de baterii se va ţine seama de următoarele: -

bateria va fi prevăzută cu capace la borne care să permită operatiunile de mentenanţă, diminuând în acelaşi timp expunerea părţilor sub tensiune;

-

se va sigura o distanţă minimă de 1,50 m între părţile conductoare, aflate sub tensiune ale bateriei şi care se pot atinge simultan, având tensiuni nominale peste 120 V c.c.

-

soclurile siguranţelor fuzibile sau bornele principale ale întreruptoarelor trebuie să împiedice contactul cu părţile sub tensiune.

Art. 235 Înainte de începerea lucrărilor de mentenanţă/ reparaţii toate obiectele metalice personale trebuie îndepărtate de la mână, de la încheietura mâinii şi de la gât, înainte de a începe lucrul.

Art. 236 La instalaţiile de baterii unde tensiunea nominală este >120 Vc.c., vor fi necesare îmbrăcăminte de protecţie electroizolantă şi covoare electroizolante pentru a împiedica personalul să intre în contact cu pardoseala sau cu părţile legate la priza de pământ.

67

Redactarea a II-a


Art. 237 Instalaţiile de baterii nu se pot conecta/ deconecta când sunt sub sarcină (parcurse de curent). Efectuarea lucrărilor la aceste echipamente vor fi demarate numai după deconectarea şi separarea acestora de la restul instalaţiei.

Art. 238 Etichetele de identificare sau semnalizare se vor fixa, permanent, pe fiecare celulă, baterie monobloc sau ansamblu de baterii şi vor conţine informaţii conform cerinţelor specificate pentru aceste tipuri de produse.

Art. 239 Se recomandă ca fiecare celulă, baterie monobloc sau ansamblu de baterii să poată fi uşor identificat(ă), în scopul mentenanţei, de exemplu folosind numerele celulei, bateriei.

XV.2. Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor şi de evitare a pericolului de explozie Art. 240 Camerele destinate acumulatoarelor şi anexelor, instalaţiilor electrice, instalaţiilor de ventilare şi de încălzire, precum şi instalaţiilor tehnologice se vor realiza conform indicaţiilor din cap. XI.

Art. 241 În interiorul camerelor de acumulatoare se va prevedea un indicator roşu de securitate: FUMATUL Şl FOCUL DESCHIS STRICT INTERZISE! (ISO 3864-1).

Art. 242 Deţinătorul instalaţiei va elabora instrucţiuni de exploatare amănunţite şi va instrui periodic personalul.

Art. 243 (1) La proiectarea instalaţiilor de curent continuu de joasă tensiune, se vor respecta prevederile cuprinse în P 118, NTE 007, PE 009 referitoare la prevenirea şi stingerea incendiilor. (2) Încăperile acumulatoarelor se încadrează în categorii de pericol de incendiu, conform prevederilor din normele tehnice P 118 şi PE 009, avându-se în vedere degajările de hidrogen în timpul tuturor regimurilor de funcţionare. (3) Camerele de acumulatoare, camerele tampon şi camera de ventilare pot fi încadrate în categoria D de pericol de incendiu, dacă se respectă măsurile prevăzute mai sus în acest subcapitol şi dacă este îndeplinită în plus una dintre condiţiile următoare (conform PE 009): a) încărcarea ocazională se face cu o sursă automatizată; tensiunea de încărcare fiind limitată automat la o valoare care nu depăşeşte tensiunea de degajare a gazelor, se renunţă la încărcările de egalizare; b) există un sistem de blocaj care întrerupe automat încărcarea ocazională sau de egalizare, dacă nu funcţionează instalaţia de ventilaţie mecanică; c) există o ventilare naturală care satisface condiţiile din cap. XI în toate situaţiile de funcţionare a bateriei;

68

Redactarea a II-a

PE 112

Recommend Documents