Sistemul economic în Suedia
1.1 Introducere Suedia sau sau Regatul Suediei este un stat în Europa de Nord, situat în partea estică a peninsulei Scandinave, la ţărmurile Mării Baltice, din care şi şi cuprinde numeroase insule. Are frontieră comună cu Norvegia la nord-vest, Finlanda la nord-est, nord-est, Marea Nordului împreună cu strâmtorile daneze la sudsud -vest şi şi Marea Baltica la est. De asemenea, este conectată cu conectată cu Danemarca prin podul Oresund. Capitala Suediei se află în în Stockholm, iar ţara este cea mai mare dintre cele nordice. Suedia este o monarhie constituţională cu o formă parlamentară de guvernare. Parlamentul (Riksdag) este constituit dintr-o dintr-o singură cameră cu 349 de locuri, din care 310 sunt ocupate de reprezentanţi ai districtelor districtelor electorale existente, iar 39 sunt rezervate partidelor, proporţional cu rezultatele obţinute în alegeri. Suedia este stat membru al ONU, OSCE, OCDE, OMC, UE(1995) Consiliul Nordic. Suedia nu este membră NATO, membră NATO, ci membru-partener al Parteneriatului pentru Pace din cadrul NATO.
1.2 Profil economic Economia Economia Suediei poate fi caracterizată caracterizată ca fiind de dimensiuni dimensiuni mici dar deosebit de deschisă. Este puternic dependentă de schimburile internaţionale, comerţul exterior contribuind în ultimii ani cu peste 50% la realizarea PIB. Marile grupuri industriale suedeze su edeze sunt puternic internaţionalizate, internaţionalizate, având o mare parte din capacităţile lor de producţie în străinătate, în special în ţările membre ale UE. În ciuda numărului numărului mic de locuitori, contribuţia Suediei la comerţul comerţul internaţ internaţional ional este destul de mare. Cu numai 0,2% 0,2% din populaţia totală a globului, aceasta ţară acoperă 2% din comerţul comerţul mondial. Suedia este în prezent printre prezent printre naţiunile cele mai bogate şi mai avansate tehnologic din lume, însa nu a fost întotdeauna astf el; el; Suedia a fost o societate săracă, în mare parte agrară, înainte de a se transforma într-un centru al industriei grele, în secolele XIX-XX. Deşi, la începutul începutul secolului XX, Suedia era una din cele mai sărace ţări europene, în în prezent, Suedia Suedia are propria industrie aviatică, nucleară, nucleară, auto, IT&C, microelectronică, microelectronică, telematică şi fotonică. Succesul a fost în î n mare parte datorat politicii de neutralitate pe care a adoptat-o adoptat-o Suedia în cursul secolului XX, dar şi graţie forţei de muncă instruită şi extrem de disciplinată. disciplinată. Acum, ţara ţara are o influenţă ridicată asupra mediului global de afaceri, şi ocupa ocupa în mod constant locurile de vârf în clasamentele internaţiona internaţionale le de competitivitate, inovare şi şi nivel de trai. Principalele ţinte ţinte ale politicilor ale politicilor economice urmărite urmărite de guvernele social-democrate care au guvernat Suedia dupa 1930 au fost: menţinerea unui nivel scăzut al şomajului, generarea de creştere economică, economică,
promovarea unei distribuţii distribuţii echilibrate a veniturilor în cadrul economiei, menţ menţinerea inerea unui echilibru economic la nivel regional şi asigurarea stabilităţii preţurilor. preţurilor. Dezvoltarea economiei suedeze s-a bazat pe resursele bogate bogate de minereu de fier, lemn, şi pe energia hidro-electrică hidro-electrică.. Principalele sectoare industriale sunt: silvicultura, silvicultura, telecomunicaţiile, telecomunicaţiile, industria auto si farmaceutică. farmaceutică. Astazi, Suedia este una dintre cele mai bogate 15 ţări ţări din lume raportat la PIB pe cap de locuitor, un statut susţi susţ inut de nivelul ridicat de educaţie şi de forţa de muncă înalt înalt calificată, de comunicaţiile interne şi externe excelente, şi şi de una dintre cele mai înalte rate de acces la internet. Cooperarea dintre mediul mediul de afaceri, mediul academic şi şi mediul de cercetare este privită în mod tradiţional tradiţional în Suedia ca un motor al dezvoltării dezvoltării economice. Modelul economic suedez
AşaAşa-numitul Model economic suedez” se bazează pe un compromis istoric între guvernul socialsocialdemocrat, şi sectorul industrial privat. Acest compromis a constituit o cale de mijloc între un capitalism nerestricţionat şi o economie centralizată. Marile companii private s-au s -au dezvoltat la nivel comparabil cu companiile de stat. Principalele caracteristici ale modelului economic suedez sunt: -
un sector economic privat foarte bine dezvoltat; dez voltat; un sector economic public finanţat prin taxe şi impozite; sindicate puternice; statul influenţează decisiv politicile de pe piaţa muncii; scopul este de a obţine o distribuţie uniformă a cheltuielilor şi veniturilor;
La început, modelul economic suedez părea să funcţioneze foarte bine. De la începutul anilor ”50 şi până la sfârşitul anilor ”60 creşterea anuală an uală a economiei mondiale se situa între 4-5% iar Suedia se afla printre cele mai competitive ţări. Între 1960 1960-1965 -1965 economia a atins vârful maxim, ajungându-se la o creştere a PIB ului de 5,3% şi o creştere a productivităţii medii de 5,6% pe an. Piaţa muncii a suferit schimbări majore în anii ”60. În timp ce numărul oamenilor angajaţi în sectorul serviciilor a crescut, s-a s-a înregistrat o scădere în numărul lucrătorilor industriali. Standardul de viaţă a crescut, şi deasemenea, numărul angajaţilor în sectorul public a crescut substanţial între anii 1960-1970. 1960-1970. In cursul anilor ‟70, urmare a cresterii economice exceptionale, companiile suedeze s-au s-au dezvoltat la nivel international, ceea ce face ca in prezent Suedia sa fie dependenta de un numar mic de companii de talie mare, care au prezenta internationala (in cazul celor mai multe dintre ele, mai mult de 50% din actionariat este din afara Suediei). Aceste companii reprezinta mai putin de 1% din totalul companiilor suedeze, dar au ca angajati aproximativ 50% din forta de munca suedeza. Ambiţia guvernelor de a creşte standardul de trai al cetăţenilor, precum şi utilizarea politicilor de redistribuire a veniturilor au a u generat creşteri importante a taxelor. Chiar şi în prezent, p rezent, Suedia se situează în
topul ţărilor cu cele mai ridicat nivel al taxelor, acestea ajungând chiar la un echivalent total de 50% din PIB. Astăzi, politica economică oficială a statului este orientată spre stabilizarea alocării fondurilor guvernamentale, iar Banca centrală suedeză Riksbank încearcă să menţină un nivel scăzut al inflaţiei, şi un grad ridicat de stabilitate al preţurilor. Suedia este o ţară cu o economie de piaţă orientată spre exporturi. Mai mult de jumatate dintre produsele manufacturate în ţară sunt destinate exporturilor. Industria suedeza este, in principal, o industrie de “asamblare”, dependenta de d e importurile de materii prime si componente. Principala tendinţă tendinţă înregistrată la înregistrată la nivelul economiei economiei este delocalizarea producţiei industriale, în ţări cu costuri scăzute, în Suedia păstrându-se, păstrându-se, în special, special, serviciile conexe producţiei producţiei de bunuri (R&D, proiectare, design etc). Un alt domeniu care a devenit din ce în ce mai important în ultimii ani este sectorul serviciilor, 75% din forţa de muncă activând in companii aparţinând acestui sector. O creştere substanţială se înregistrează în industriile “creative” (design, muzica, muzica, moda), acestea asigurând Suediei o sursa sursa bună de bună de venituri din exporturi.
1.3 Politici economice promovate pentru relansarea economiei În 1990, economia suedeză mergea ca pe roate: excedentul bugetar reprezenta 4% din PNB. Şi apoi situaţia ss-a schimbat în mod neaşteptat. În decurs de trei ani, finanţele publice ss-au prăbuşit. În 1993, deficitul era de 13%. Nicio ţară din cele lovite acum de criză în zona euro nu are o asemenea gaură în visteria ei. La vremea respectivă, mulţi specialişti ajunseseră la concluzia că statul bunăstării a condus cond us ţara în zid. Ei greşeau. Desigur, unele structuri publice trebuiau renovate şi deschise concurenţei. . De la mijlocul anilor 1980, împrumuturile bancare fuseseră împărţite fără dare de seamă şi se formase un balon pe piaţa imobiliară. După câţiva ani, balonul a explodat şi băncile au intrat în bucluc. Înainte de criză, economistul Hans Tson Söderström se număra printre cei care arătau cu degetul la defectele statului bunăstării şi considera că economia trebuia supusă la reguli stricte, precum p recum controlul inflaţiei, echilibrul bugetar şi fixarea cursului de schimb. Dar turbulenţele anilor 1990 l-au condus săsă-şi schimbe discursul. Hans Tson Söderström a plecat în Finlanda, care se afla atunci într-o într-o situaţie financiară similară cu cea a Suediei, şi a condus un studiu pentru banca centrală a Finlandei. Economistul a înţeles că situaţia dezastruoasă era rezultatul crahului imobiliar şi al crizei bancare care a urmat. Iniţial nu statul era îndatorat, ci familiile şi întreprinderile. Când balonul s-a s-a spar t,t, aceştia au fost obligaţi săsă-şi facă ordine în conturi. Ei au făcut economii puternice mai mulţi ani la rând, provocând o scădere drastică a investiţiilor şi a consumului. Cererea ss-a prăbuşit. Hans Tson Söderström a înţeles că deficitul bugetar suedez nu era rezultatul iresponsabilităţii liderilor politici, ci rezultatul măsurilor de austeritate la care fusese supus sectorul privat. De fapt, datoria nu crescuse, ci pur şi simplu trecuse de la sectorul privat la sectorul public – fusese fusese într-un f el el colectivizată. Deci creşterea exponenţială a datoriei publice nu era cauza depresiunii, ci unul dintre simptome. Şi dacă ţara nu ss-ar fi acomodat cu un deficit enorm în timpul unei perioade de tranziţie, criza ar fi fost chiar şi mai gravă: producţia ar fi ar fi scăzut brutal şi şomajul ar fi crescut tot atât de brutal. b rutal.
În fond, criza îşi avea originile în interiorul ţării. Au declanşatdeclanşat-o creditele fără acoperire, oferite de bănci, îndeosebi pentr u domeniul imobiliar, care cunoştea în acea vreme un succes succes înfloritor. Cand s-a constatat însă că băncile rămân rămân descoperite, descoperite, Guvernul a aplicat aşa numita "soluţie de la Stockholm", o naţionalizare naţionalizare a circa 25% din activele bancare, la costuri cat 4% din PIB, cu dobănzi dobănzi subunitare. Nu erau motive reale de alarmă, alarmă, intrucat statul statul oferea garanţii pentru datoriile şi depozitele din 114 bănci. Astfel creanţele creanţele erau protejate, protejate, iar posesorii de conturi simţeau că, în în ciuda crizei financiare declanşate, banii lor sunt în siguranţă chiar dacă nu produc dobănzi atragătoare. atragătoare. Dupa criza economică de la inceputul anilor „90, urmare procesului de reformă adoptat, producţia industrială în Suedia a crescut cu 60% între între 1993-2000, 1993-2000, fapt pus pe seama dezvoltării dezvoltării foarte dinamice a sectorului comunicaţiilorşsi comunicaţiilorşsi a celui farmaceutic. Guvernul suedez şi-a şi-a reorientat politica politica de investiţii în anul 1993, cănd cănd a fost fost realizată tranziţia către o politică mai deschisă şi liberală, în ciuda restricţiilor complexe. De asemenea, reforme structurale şi şi economice majore au fost efectuate în momentul în care Suedia a devenit membru al Uniunii Europene. Unele dintre acestea includ dereglementarea sectoarelor energetic şi de trafic aerian şi atragerea de investiţii străine în domeniul telecomunicaţiilor . Totuşi, după 2000, Suedia a încetinit încetinit ritmul creşte creşterii rii economice şi al celei industriale datorită cererii slabe la nivel internaţio internaţional nal pentru produsele sale, dar şi datorită crizei care a survenit în în sectorul IT. Urmare politicii economice a Guvernelor suedeze care, după după criza de la inceputul anilor anilor „90 au promovat transformări transformări profunde ale economiei, Suedia este, în prezent, una dintre cele mai puternice economii la nivel mondial, axată axată pe dezvoltarea de tehnologii, precum IT&C (16% dintre companiile suedeze activează în în acest sector sector şi 3,9% din totalul angajaţilor se regaseşte regaseşte aici).
Criza economică din anul 2008 Nefiind implicate în zona z ona euro, băncile b ăncile suedeze au putut evita criza financiară din anul 2008., care n-a lovit sistemul financiar aşa cum ss-a manifestat în alte ţări ţări europene. La izbucnirea crizei, în Suedia funcţiona deja un program de garanţii publice, care însa nn-a ajuns vreodată să depaşească 10 depaşească 10 miliarde de euro. S-au S-au operat şi injecţii injecţii de capital, acolo unde a fost nevoie, dar valoarea lor n-a n-a produs şocuri. şocuri. "Nordea", una dintre băncile mari din ţară, ţară, care a solicitat acest ajutor, s-a echilibrat rapid cu numai 560 milioane de euro. Chiar şi în în cel mai greu an al recesiunii europene, 2009, băncile suedeze au rămas per total eficiente, înregistrand profituri globale la nivel de 3,7 miliarde euro. Împrumuturile imobiliare sunt şi acum o componentă principală a operaţiunilor operaţiunilor bancare suedeze cu probleme, fără să fie însă preponderente. însă preponderente. Spre deosebire de alte ţări europene, restituirea împrumuturilor î mprumuturilor se produce îritmuri aproape normale, în condişiile cănd preşurile locuinşelor au crescut an de an în ultimele două decenii şi nn -au scăzut nici măcar în în per ioada ioada acută a crizei, ca în alte ţări. ţări. Un aspect important în stapânirea crizei este faptul că legislaţia suedeză asigură asigură suficiente ajutoare sociale celor aflaţi în şomaj, pentru că ei să poată rămâne solvabili, în anumite condiţ cond iţii. ii.
Fireşte, această măsură guvernamentală vine în sprijinul şomerilor, dar le este utilă şi bănc bă ncilor, ilor, al căror exerciţiu exerciţiu financiar ar fi grav afectat afectat prin insolvenţa insolvenţa debitorilor. Unele Un ele comentarii speculative au făcut adesea legătura între modul cum Suedia şişi-a controlat singură criza şi faptul că aceasta ţară dispune ţară dispune de un sistem monetar propriu, neaderat neaderat la moneda comunitară. comunitară. Este greu să judecăm în ce măsură asemenea măsură asemenea aprecieri sunt corecte sub aspect economic, dar nu putem pune la îndoială că buna că buna administrare a propriului sistem financiar s-a s- a dovedit în Suedia mai funcţională decât operarea într-un cadru cadru monetar centralizat, rigid şi şi greu de controlat. Poate este cazul de reţinut şi faptul că sistemul că sistemul bancar bancar suedez nu este la fel de fărămişat fărămişat ca cel din sudul Europei. Marile instituţii instituţii bancare, ca Swedbank, Handelsbanken, Nor dea dea şi şi SEB concentrează concentrează aproximativ 70% din depozite şi şi 86% din active. Toate băncile suedeze au active care însumează 550% din PIB, operănd îndeosebi pe piaţa internă. Pe piata externă, însa, actionează doar patru bănci bănci principale, acoperind cu preponderenta preponderenta ţările baltice şi şi scandinave. În prezent, prosperitatea băncilor suedeze este în mod paradoxal asigurată de stabilitata pieţei imobiliare şi de siguranţa obligaţiilor ipotecare, adică exact adică exact de acei parametri acei parametri care c are au afectat grav şi mai afectează afectează încă sistemul bancar din majoritatea ţărilor ţărilor europene. Criza economică din anii 2008-2009 2008-2009 a avut efecte rapide asupra Suediei generând cea mai abrupta scădere scădere de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Mondial, însă datorită măsurilor guvernamentale adoptate, economia ţării a înregistrat în anii următo următori cele mai mari creşteri comparativ cu alte state din Uniunea Europeană. Spre deosebire de cazul altor state europene, guvernul a putut stimula economia prin majorari de cheltuieli şi şi reduceri de taxe. În anul 2010 economia economia suedeză a crescut cu 6,9% în în al treilea trimestru, comparativ cu perioada similară din similară din 2009, iar Produsul Intern Brut (PIB) a urcat cu 2,1% în al treilea trimestru, în raport cu cele trei luni anterioare, potrivit datelor biroului biroului naţional naţional de statistică statistică.. Dupa criza din anii 90 Suedia şi-a şi-a redus considerabil considerabil cheltuielile publice, neezitând săsă-şi reformeze în profunzime funcţionarea "statului bunăstării". bunăstării". Ţara a traversat criza din 2008 fără a înregistra înregistra derapaje ale deficitului public, deficitului public, care a rămas rămas sub limita de 3% din PIB.
1.4 Statistici economice Contribuţia Contribuţia diverselor sectoare economice la formarea PIB: - serviciile publice şi şi private: 71,3% - industrie: 26,9% - agricultură: agricultură: 1,8% În Suedia erau înregistrate, în anul 2012, 1,137,028 companii, dintre acestea: - 97% erau companii mici, cu un număr de angajaţi angajaţi situat intre 1-10; - 2,1% din companii au între 10 şi şi 20 20 de angajaţi; angajaţi; - 1,9% 1,9% au mai mult de 20 de angajaţi. angajaţi.
Forţa de muncă
Anul Populaţia activă
2007
2008
4.839.000
4.897.000
Populaţia ocupată, distribuţie pe sectoare: -
servicii 73% industrie 25% agricultură 2%
2009 4.907.000
2010 4.930.000
2011 5.018.000
PIB pe cap de locuitor, exprimat în dolari americani $
Country
1999
2000
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
Sweden 20,700 22,200 25,400 26,800 28,400 29,800 32,200 37,500 38,100 37,000 39,100 40,900
Bibliografie http://economie.hotne http://econ omie.hotnews.ro/stiri-fi ws.ro/stiri-finante_bancinante_banci-1326115 13261159-epoca-masuril 9-epoca-masurilor-austeritat or-austeritate-suedia-pariaz e-suedia-pariazaarelansare-anunta-reduceri-t relansare-anunt a-reduceri-taxe-impozit axe-impozite.htm e.htm http://www.wall-street.ro/articol/International/95951/Crestere-economica-record-in-Suedia.html http://www.ziare.com/articole/economie+suedia http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/facts-figures-analysis/performance-review/files/countriessheets/2012/sweden_en.pdf http://www.ekonomifakta.se/en/Swedish-economic-history/From-War-to-the-Swedish-Model/ http://www.portaldecomert.ro/Documente-Indrumar-afaceri-Suedia-2012-15061.htm
