Studio Muzical La Tine Acasa
Gyno @ 2006
Studioul de înregistrare audio pe scurt Studioul de înregistrare a semnalelor audio este, teoretic vorbind, un "laborator" care detine aparatura si personal calificat pentru înregistrarea sunetelor audibile produse de diferite surse sonore. Aceste surse sonore pot fi, de exemplu, în cazul studiourilor muzicale, voci umane, instrumente muzicale acustice, electroacustice sau electronice, sau în cazul studiuorilor specializate în producerea de coloane sonore pentru filme, diferite alte obiecte sau chiar animale. Locurile în care sunt construite studiourile pot varia de la un colt de dormitor în cazul unui un ui stud studio io pers person onal al al un unui ui mu muzi zici cian an sau sau un auto autobu buz z speci special al amen amenaja ajatt pent pentru ru înregistrari mobile, pâna la un garaj sau un beci transformat de o trupa tânara de rock rock într-u într-un n studio studio destin destinat at înregi înregistr strari ariii piesel pieselor or propri propriii sau chiar chiar pâna pâna la cladiri cladiri întregi constr struite sau adaptate functionarii ca studio diouri de înregistr strare ultraperformante de catre companii de productie. Un studio studio tipic tipic presup presupune une existe existenta nta a doua doua încape încaperi, ri, cu princi principii pii constr construct uctive ive si proprietati acustice specifice. In primul rând trebuie sa existe o camera în care se va plasa plasa sursa sursa sonora sonora ce va fi înregi înregistr strata ata,, aceasta aceasta camera camera numind numindu-se u-se camera camera de înregistrare, camera acustica sau pur si simplu studio (Eng: recording room). Cea dea doua camera, denumita camera de mixaj sau camera de control (Eng: mix room, control room), este cea în care stau tehnicienii ce se ocupa de înregistrare, în ea fiind instalata toata aparatura necesara. Exista si situatii în care aceste doua camere sunt contopite într-una singura, dar pastrând doua zone distincte (eventual separate cu panouri fonoizolante mobile), precum în cazul unor studiouri personale, unde calitatea înregistrarii nu este atât de stricta, folosirea a doua camere nefiind justificata. Sau dimpotriva, pot fi situatii în care sunt necesare mai multe camere de înregistrare, pentru mai buna izolare a mai multor surse sonore între ele, acest lucru putând fi realizat chiar si prin simpla partitionare cu pereti fonoizolanti a unei încaperi mai mari mari.. Cond Condit itii iile le acus acusti tice ce inte interi rioa oare re înca încape peri rilo lorr treb trebuie uie sa fie fie adec adecva vate te capt captar arii ii respectiv redarii cât mai fidele a semnalelor sonore. Aparatura folosita în operatiile de înregistrare consta în principiu din microfoane care transfo transforma rma semnale semnalele le acustic acustice e în semnal semnale e electr electrice ice,, dispoz dispoziti itive ve de înregi înregistr strare are a acestor semnale pe un suport de memorare si difuzoare care retransforma în semnale acustice datele înregistrate. Cu cât aparatele sunt mai performante, cu atât calitatea înregistrarilor va fi mai buna, semnalele sonore fiind înregistrate cu o fidelitate mai mare. mare. Variet Varietate atea a practi practica ca sub care care pot aparea aparea aceste aceste aparat aparate e si dispoz dispoziti itive ve este este imensa si va fi discutata putin mai pe larg în paginile urmatoare. Etapele punerii pe picioare a unui studio de înregistrare sunt, la prima vedere, putine si foarte clare:
Gyno @ 2006
Studioul de înregistrare audio pe scurt Studioul de înregistrare a semnalelor audio este, teoretic vorbind, un "laborator" care detine aparatura si personal calificat pentru înregistrarea sunetelor audibile produse de diferite surse sonore. Aceste surse sonore pot fi, de exemplu, în cazul studiourilor muzicale, voci umane, instrumente muzicale acustice, electroacustice sau electronice, sau în cazul studiuorilor specializate în producerea de coloane sonore pentru filme, diferite alte obiecte sau chiar animale. Locurile în care sunt construite studiourile pot varia de la un colt de dormitor în cazul unui un ui stud studio io pers person onal al al un unui ui mu muzi zici cian an sau sau un auto autobu buz z speci special al amen amenaja ajatt pent pentru ru înregistrari mobile, pâna la un garaj sau un beci transformat de o trupa tânara de rock rock într-u într-un n studio studio destin destinat at înregi înregistr strari ariii piesel pieselor or propri propriii sau chiar chiar pâna pâna la cladiri cladiri întregi constr struite sau adaptate functionarii ca studio diouri de înregistr strare ultraperformante de catre companii de productie. Un studio studio tipic tipic presup presupune une existe existenta nta a doua doua încape încaperi, ri, cu princi principii pii constr construct uctive ive si proprietati acustice specifice. In primul rând trebuie sa existe o camera în care se va plasa plasa sursa sursa sonora sonora ce va fi înregi înregistr strata ata,, aceasta aceasta camera camera numind numindu-se u-se camera camera de înregistrare, camera acustica sau pur si simplu studio (Eng: recording room). Cea dea doua camera, denumita camera de mixaj sau camera de control (Eng: mix room, control room), este cea în care stau tehnicienii ce se ocupa de înregistrare, în ea fiind instalata toata aparatura necesara. Exista si situatii în care aceste doua camere sunt contopite într-una singura, dar pastrând doua zone distincte (eventual separate cu panouri fonoizolante mobile), precum în cazul unor studiouri personale, unde calitatea înregistrarii nu este atât de stricta, folosirea a doua camere nefiind justificata. Sau dimpotriva, pot fi situatii în care sunt necesare mai multe camere de înregistrare, pentru mai buna izolare a mai multor surse sonore între ele, acest lucru putând fi realizat chiar si prin simpla partitionare cu pereti fonoizolanti a unei încaperi mai mari mari.. Cond Condit itii iile le acus acusti tice ce inte interi rioa oare re înca încape peri rilo lorr treb trebuie uie sa fie fie adec adecva vate te capt captar arii ii respectiv redarii cât mai fidele a semnalelor sonore. Aparatura folosita în operatiile de înregistrare consta în principiu din microfoane care transfo transforma rma semnale semnalele le acustic acustice e în semnal semnale e electr electrice ice,, dispoz dispoziti itive ve de înregi înregistr strare are a acestor semnale pe un suport de memorare si difuzoare care retransforma în semnale acustice datele înregistrate. Cu cât aparatele sunt mai performante, cu atât calitatea înregistrarilor va fi mai buna, semnalele sonore fiind înregistrate cu o fidelitate mai mare. mare. Variet Varietate atea a practi practica ca sub care care pot aparea aparea aceste aceste aparat aparate e si dispoz dispoziti itive ve este este imensa si va fi discutata putin mai pe larg în paginile urmatoare. Etapele punerii pe picioare a unui studio de înregistrare sunt, la prima vedere, putine si foarte clare:
- se stabileste destinatia studioului (înregistrari instrumente acustice, productie MIDI, postproductie sunet pentru film, etc), - se determina aparatura optima necesara realizarii operatiilor în studio, - se aleg alege e loca locati tia a potr potriv ivit ita a si se conc concep epe e proi proiec ectu tull de cons constr truc ucti tie/ e/am amen enaja ajare re a încaperilor si a instalatiilor aferente constructiei, - se realizeaza constructia si/sau amenajarea practica a încaperilor, dupa datele din proiect, - se instaleaza mobilierul si aparatura si se aplica ultimele retusuri raspunsului acustic si aspectului estetic al încaperilor. In realitate, procesul este ceva mai complicat, pentru ca fiecare etapa depinde într-o anumita masura de celelalte si mai ales datorita principalei constrângeri care apare în majoritatea cazurilor: bugetul disponibil. In functie de acesta, care se stie de obicei doar doar cu apro aproxi ximat matie ie la înce început put,, treb trebuie uie facu facute te o seri serie e de modif modific icar arii de-al de-alun ungul gul realiz realizari ariii proiec proiectul tului ui pentru pentru ca apar tot felul felul de situat situatii ii neprev neprevazu azute te (mai ales la nive nivelu lull cons constr truct uctie ieii încap încaper eril ilor or si a trat tratam amen ente telo lorr acust acustic ice) e) care care vor ne nece cesit sita a redistribuirea sumelor alocate (aproape întotdeauna asta însemnând renuntarea la anumit anumite e facilit facilitati ati sau compon component ente e din aparatu aparatura ra studio studioulu ului, i, mai putin putin necesa necesare) re).. Deoarece o estimare initiala foarte exacta a bugetului necesar este imposibila, este prefer preferabil abila a include includerea rea unei unei marje marje de siguran siguranta ta prin prin subdime subdimensio nsionar narea ea aparat aparaturi uriii (cantitativ nu calitativ!), alegându-se o configuratie de baza minimala dar functionala, care poate fi ulterior completata la parametrii p arametrii doriti. In functie de situatie, lucrarea practica poate merge de la simpla adaptare a unei încaperi existente sau a unei zone dintr-o încapere folosita si pentru alte scopuri, pâna la constructia unei cladiri noi cu mai multe încaperi special adaptate cerintelor studioului de înregistrare (cu peretii încaperilor foarte bine izolate fonic între ele si fata de exterior, cu sisteme de ventilatie si termoficare proiectate astfel încât sa respec respecte te normel normele e de silent silentioz iozita itate te si fonoiz fonoizola olatie tie necesa necesare re,, cu circui circuitt de ene energie rgie electrica pentru aparatura audio separat de restul consumatorilor din cladire, etc). Cu cât pretentiile/cerintele vor fi mai mari, cu atât proiectul va fi mai complex si o mai mare atentie va trebui acordata realizarii lui. Este bine ca toate aspectele lucrarii (fonoi (fonoizol zolati atia, a, ven ventila tilatia tia,, termof termoficar icarea, ea, sitemu sitemull electr electric, ic, cablar cablarea ea audio, audio, etc) etc) sa fie incluse de la început în proiect si solutionate la nivel teoretic înainte de începerea realizarii practice, pentru ca altfel se poate întâmpla sa se ajunga în imposibilitatea de a continua corect o etapa a lucrului din cauza ca alta etapa a fost facuta anterior întrun mod nepotrivit nepotrivit (de exemplu situatia în care nu se poate configura configura corect circuitul circuitul de ventilatie a aerului din cauza unor pereti aditionali incorect amplasati). Inevitabil, pe parcursul realizarii practice vor aparea tot felul de situatii neprevazute, dar daca proiectul a fost suficient de atent realizat, acestea vor avea un impact mult mai mic asupra evolutiei lucrarii. Exista si aspecte care nu pot fi incluse complet în proiectul initial, cum ar fi optimizarea raspunsului acustic al încaperilor (care nu se poate finaliza decât dupa ce toate elementele de echipament audio si mobilier si-au ocupat pozitiile finale în încaperi) sau elemente de retus estetic (care de asemenea depind de
compozitia finala a încaperilor), ele constituind de obicei ultimele etape ale unei lucrari de acest gen.
Clasificarea studiourilor audio Pentru o mai buna întelegere a structurii si functionarii unui studio de înregistrare audio, datorita multitudinii de configuratii existente, cred ca este necesara o clasificare formala a acestora. Criteriile dupa care s-ar putea face o clasificare sunt multe, însa nici unul foarte riguros. Astfel, putem considera criterii suma investita în constructia studioului, marimea spatiilor încaperilor folosite, tehnologia folosita (analogic sau digital), destinatia studioului (productie muzica, editare audio pentru video, productie spoturi publicitare, etc), numarul de canale a formatului final (mono, stereo, surround), etc. Pentru scopul propus însa relevanta unui singur criteriu va fi destul de scazuta, mai potrivita fiind o combinatie a mai multor criterii. In acest sens, se poate defini o directie dupa care poate "evolua" per ansamblu un studio, în sensul cresterii calitatilor lui (si aproape implicit a costurilor de realizare) de la nivel amatoricesc-ieftin la nivel profesional-scump, de-alungul acestui traseu putând fi creionate trei mari zone, ce ar împarti studiourile dupa cum urmeaza: - studiouri de tip HOME - studiouri de tip PROJECT - studiouri de tip COMMERCIAL Aceasta clasificare este cea mai folosita de catre lucratorii în domeniu, fiind în acelasi timp si cea mai reprezentativa pentru scopul acestui site - acela de informare/orientare a celor interesati în constructia unui studio de înregistrare audio. Deoarece nu exista limite fixe de trecere dintr-o categorie într-alta, în tabelul de mai jos am încercat sa definesc niste caracteristici ale studioului, pe baza carora sa se poata face încadrarea unui studio într-una din cele trei categorii de mai sus. Caracteristica HOME studio PROJECT studio COMMERCIAL studio Destinatie -compozitie muzicala -proiecte personale -realizare de demo-uri nepretentioase -proiecte personale sau chiar comerciale -realizare de demo-uri mai pretentioase -proiecte de calitate înalta destinate comertului -servicii pentru clienti externi, în regim de închiriere Locatie O camera din locuinta personala sau chiar doar o portiune dintr-o camera. Garaje, subsoluri sau alte încaperi mai mari, neutilizate în scopul lor initial. Cladiri special construite în acest scop sau cladiri mai vechi reamenajate. Tratare acustica Aproape inexistenta:
- obiecte de mobilier, covoare, carpete, draperii, etc. Moderata: - izolatie fonica prin straturi aditionale de materiale fonoizolante peste peretii originali - tratare acustica folosind materiale comerciale prefabricate (folii din spuma fonoabsorbanta, dispozitive de difuzie, trape pentru basi) Exceptionala: - proiectarea încaperilor de catre specialisti în acustica si design, pe baza unor masuratori acustice precise - realizare de elemente de control a acusticii special calibrate pe încaperile respective Aparatura principala - calculator dotat cu placa de sunet nepretentioasa (1.000-1.500 Euro) - preamplificator extern de microfon (100-500 Euro) - (eventual) consola de mixaj analogica cu 8-16 canale (300-1.500 Euro) - 1-2 microfoane nepretentioase (100-300 Euro /buc) - calculator dotat cu placa de sunet profesionala (1.500-5.000 Euro) - consola de mixaj analogica sau digitala cu 16-48 canale (1.500 - 20.000 Euro) - (eventual) recorder multipista (8-24 piste) analogic sau digital (2.000-10.000 Euro) - 5-10 microfoane profesionale (100 - 2.000 Euro /buc) - recorder multipista dedicat (24-96 piste) analogic sau digital (10.000-200.000 Euro) - consola de mixaj analogica sau digitala cu 48-128 canale (20.000 - 500.000 Euro) - 10-20 microfoane profesionale (100 - 10.000 Eur /buc) - daca e cazul, închiriaza echipamente suplimentare de la firme specializate Monitoare audio - instalatie stereo HI-FI, eventual monitoare nearfield mai ieftine. (200-1.000 Euro) - monitoare nearfield active sau pasive. (1.000-3.000 Euro) monitoare principale de putere încastrate în peretele frontal si monitoare nearfield active sau pasive. (3.000-10.000 Euro) Inginer de sunet - proprietarul - proprietarul sau 1-2 colaboratori (eventual angajati permanent). - personal specializat angajat permanent, plus 1-2 persoane angajate temporar de catre cei care închiriaza studioul. Buget alocat (orientativ) Sub 10.000 Euro 10.000 - 100.000 Euro Peste 100.000 Euro
Pentru fiecare caracteristica enumerata (detalii despre fiecare în parte veti gasi în paginile urmatoare) am prezentat cea mai uzuala situatie întilnita la categoria respectiva. Cum însa orice regula are si exceptiile ei, exista multe cazuri în care unele dintre caracteristicile studioului tin de alta categorie. Spre exemplu, se poate întâmpla ca bugetul alocat de cineva unui studio de tip HOME, destinat doar compozitiei si proiectelor personale, sa depaseasca cu mult bariera formala de 10.000 Euro, ajungând uneori chiar în zona studiourilor COMMERCIAL ! In acest sens, o situatie destul de neplacuta este faptul ca, în tara noastra, majoritatea studiourilor ce desfasoara activitati din domeniul COMMERCIAL se încadreaza cu toate celelalte caracteristici în zona PROJECT, uneori chiar ajungând în zona HOME ! Daca în cazul aparaturii se fac în general investitii destul de importante (tinând cont de puterea de cumparare de la noi), la limita dintre PROJECT si COMMERCIAL, în privinta constructiei încaperilor si mai ales a tratamentelor acustice investitiile sunt foarte reduse (în special la nivelul calitatii). Acest lucru se datoreaza în primul rând lipsei de informatie privind beneficiile unor tratamentele acustice specifice studiourilor de înregistrare si a unor specialisti în acest domeniu care sa atraga atentia clientilor asupra problemelor mari pe care le genereaza o acustica proasta într-o încapere. Sper ca informatiile pe care le voi prezenta în urmatoarele pagini sa faca putina lumina în acest sens !
Consola de mixaj Piesa centrala a unui studio de înregistrare o reprezinta consola de mixaj (masa de mixaj, mixerul - în termeni mai populari). Ea preia semnalele electrice de la microfoane si celelalte surse de semnal audio, le amplifica la un nivel corespunzator, le trimite spre recorderul multipista, le preia din nou de la recorder, le prelucreaza (corectii de ton, efecte de reverberatie, ecou, etc.), le însumeaza si în final le trimite la master-recorder pentru a obtine mixajul final. Asta ca sa spunem în câteva cuvinte doar prinicipalele operatii pe care o consola le realizeaza în cadrul lantului audio. Clasificarea consolelor de mixaj se poate face în functie de mai multe criterii, dar cel mai important este cu siguranta principiul de functionare. Astfel, dupa acest criteriu, consolele de mixaj se împart în doua mari categorii : console analogice si console digitale. De fapt, în ultimii ani se observa impunerea unei a treia categorii (derivata din a doua) si anume aceea a consolelor virtuale, realizate prin software pe calculator, îndeplinind aceleasi functii ca o consola digitala "reala" dar la un pret cu mult mai mic. Sa le luam pe rând:
Consolele analogice Sunt cele mai vechi în istoria "industriei" audio si au dominat piata pâna la începutul anilor '90 când au început sa apara modele digitale la un pret accesibil si la o calitate acceptabila. Construite la început cu tuburi catodice, ulterior trecându-se la folosirea tranzistoarelor si mai recent a circuitelor integrate, principiul lor de functionare este cel clasic al amplificatorului audio analogic, în componenta lor intrând mai multe preamplificatoare de semnal cu sensibilitate reglabila (suficienta pentru a amplifica semnalele provenite de la sursele de semnal mic, precum microfoanele), circuite de corectie a tonului si circuite de însumare si distributie care permit trimiterea spre iesirile de semnal a mai multor combinatii a semnalelor de la intrare (prelucrate). Pe lânga iesirea principala stereo la care se obtine mixajul final al tuturor semnalelor prezente la intrari, mai pot exista, în functie de complexitatea consolei, iesiri de grup (asa numitele BUS OUT-uri, cel mai des în numar de 8, la consolele mai scumpe ajungând la numere mult mai mari) folosite mai ales pentru a trimite semnale înspre recorderul multipista, iesiri de monitorizare pe casti independent de nivelele de monitorizare principale (PFL OUT) si iesiri auxiliare pentru monitorizare sau pentru procesoarele de sunet externe. Celula de baza a consolei de mixaj este canalul audio (Eng:audio channel), iar numarul de canale existente în componenta unei console da numarul maxim de surse de semnal care pot fi mixate simultan, acesta putând varia de la doua (daca ar fi doar unul n-ar mai fi mixer ;-) pâna la peste o suta si este de obicei multiplu de 8 (valorile cel mai întâlnite la consolele medii fiind 16, 24 sau 32).
In diagrama din Fig.2 este prezentata schema bloc a unei console de mixaj (fiind detaliat doar un canal audio, celelalte fiind de obicei identice) iar în Fig.1 se poate vedea cum arata fizic un canal audio de pe o consola de mixaj, cu toate butoanele si reglajele tipic întâlnite. Structura unui canal audio cuprinde o intrare de semnal mic, pentru preluarea semnalelor de microfon (utilizând în mod standard un conector de tip XLR si putând fi prevazut cu tensiune de alimentare de tip phantom power (2) pentru alimentarea prin cablul de semnal a microfoanelor condensator), aceasta fiind de obicei comutabila cu o intrare de semnal mare de tip linie (Eng:line) folosind un conector de tip jack (pentru semnale provenind de la instrumente muzicale electronice sau electroacustice, preamplificatoare externe, etc). Primul circuit electronic din lant este un preamplificator de semnal mic (MIC. AMP), cu amplificarea reglabila în mod continuu (cu ajutorul unui potentiometru - reglajul de GAIN (1)) si în mod brut (printr-un comutator marcat de obicei PAD), de multe ori detinând si un reglaj de inversare de faza (3). Dupa preamplificator urmeaza egalizorul spectral (EQ), cu ajutorul lui realizându-se corectiile de ton asupra semnalului audio. Structura standard consta în doua pâna la patru filtre trece banda, cu frecventele de operare repartizate de-alungul întregii benzi audio, carora li se poate modifica amplificarea în banda (4), frecventa centrala (5) si uneori largimea de banda (sau factorul de rezonanta Q, (6)). Daca acesti ultimi doi parametrii sunt reglabili, egalizorul este numit parametric. La unele console mai complexe, pot exista module de procesare a dinamicii încorporate în canalele audio, dar în mod normal se prefera prevederea canalelor cu conectori (INSERT) special configurati pentru a permite insertia în lantul audio (de obicei intre preamplificator si egalizor) a unor procesoare de dinamica externe. Egalizorul este urmat de atenuatorul principal de nivel (LEVEL, (15)), folosit la ajustarea dozajului dintre diferitele canale în cadrul unui mixaj de semnale. El este în majoritatea cazurilor realizat sub forma unui potentiometru rectiliniu (Eng:fader), fiind prevazut cu o scala ce marcheaza atenuarea semnalului în decibeli (dB), în functie de pozitia cursorului. Imediat dupa atenuatorul principal este amplasat un buton de întrerupere a circuitului audio (MUTE, (10)), ce permite "amutirea" rapida a canalului daca este nevoie. Exista deasemenea un numar de circuite de distributie sub forma matriceala a semnalelor de la diferitele intrari spre magistralele de semnal si iesirile existente, constând într-un numar de reglaje prezente la fiecare canal audio: potentiometrul de panorama stereo (PAN, (9)) - cu ajutorul caruia se "aseaza" semnalul de pe canalul corespunzator în scena sonora dintre canalul stâng si canalul drept al iesirii stereo principale, butoanele de selectare grup (ST BUS (12), PFL BUS (13) , OUT BUS (14)) - cu care se selecteaza înspre care dintre grupurile de iesire se trimite semnalul de pe canal, precum si potentiometrele de ajustare a nivelului trimiterilor auxiliare de semnal (AUX SEND, (7)) spre circuite externe de monitorizare (de exemplu spre amplificatoarele de casti pentru muzicienii care înregistreaza în studio) sau spre procesoarele de sunet externe (blocuri de reverberatie, ecou, efecte speciale , etc.). Se obisnuieste folosirea unui comutator PRE/POST (8) pentru ca aceste trimiteri sa îsi
poata lua semnal dinaintea fader-ului (PRE - caz folosit pentru monitorizarea semnalelor independent de dozajul de la iesirea stereo principala) sau de dupa acesta (POST - situatie utilizata la folosirea procesoarelor externe). Un circuit foarte util este si cel ce da posibilitatea monitorizarii individuale a fiecarui canal, prin apasarea butonului SOLO (11) celelalte canale fiind automat decuplate.
In ultimii ani s-a accentuat tot mai mult tendinta utilizatorilor (mai ales a celor proprietari de studiouri de tip HOMEsau PROJECT) de a folosi, în loc de o consola completa, a unor module analogice externe continând preamplificatoare de microfon, procesoare de dinamica si corectoare de ton, toate combinate sub forma echivalenta unui canal audio de consola. Este o varianta mai ieftina pentru cei ce nu au nevoie de prea multe canale audio simultan la înregistrare, permitând preluarea in conditii cât mai bune a semnalelor de microfon sau de la alte instrumente muzicale (chitari electrice, basuri electrice, etc.) cu investitii minime.
Consolele digitale Desi cu o structura functionala aproape identica cu cea a celor analogice, consolele digitale se bazeaza pe un mod complet diferit de prelucrare a semnalelor audio si anume prin procesarea lor digitala (numerica). Dupa cum se observa si în Fig.3, acest lucru presupune ca semnalele audio (analogice) continue prezente la intrarile consolei (IN1, IN2, ...) sunt transformate într-o serie de valori numerice, cu ajutorul unor circuite de conversie numite convertoare analog/digital (Eng:ADC - Analog/Digital Converter), rezultând un sir de date care constituie reprezentarea numerica a valorilor semnalelor audio la intervale discrete si succesive de timp, valori ce sunt procesate în circuitele de calcul ale consolei (DSP=Digital Signal Processor) dupa algoritmi care simuleaza blocurile functionale ale unei console analogice, dupa care semnalele sunt reconvertite în semnale analogice prin circuite complementare (DAC Digital/Analog Converter) si sunt trimise catre iesirile fizice ale consolei (OUT1, OUT2, ...). La nivel exterior, pastrând alura unei console de mixaj analogice (dar de obicei la dimensiuni mai mici), principala diferenta fata aceasta o reprezinta modul de control al parametrilor procesarii interne, adica simularea reglajelor de pe o consola analogica. Daca la aceasta din urma exista controale individuale (potentiometre, comutatoare, etc) pentru fiecare dintre canalele audio sau circuitele de iesire pe care le are, la cea digitala este prezenta o centralizare a acestor reglaje: sunt prevazute un numar minim de controale individuale pentru fiecare canal audio, în general un fader si un potentiometru rotativ (care însa prin programare pot controla alternativ mai multi parametrii ai canalului corespunzator) si o zona de control multifunctionala, de obicei dotata cu un display grafic si mai multe taste/potentiometre de control, cu care se poate controla în detaliu orice parametru al fiecarui canal audio sau alt circuit implementat. Mai mult, valorile introduse pentru fiecare parametru al consolei pot fi stocate în memoria interna, devenind astfel posibila realizarea mai multor variante de mixaj pentru un material sonor, trecerea de la una la alta putându-se face printr-o
simpla apasare de buton. Exista de asemenea optiunea de a memora în mod dinamic variatiile unor parametri, operatiune denumita automatizare (Eng:automation), foarte folositoare de exemplu la ajustarea nivelului sonor al unui instrument muzical înregistrat cu variatii de nivel între diferitele parti ale unei piese muzicale. Astfel, desi intern este practic un calculator numeric, datorita flexibilitatii programarii ea se comporta ca o consola clasica, cu canale audio prevazute cu reglaje de ton, reglaje de nivel, rutari de semnale, ba chiar cu facilitati noi, greu de implementat (unele chiar imposibil) într-o consola analogica, toate acestea fiind limitate cantitativ doar de puterea de calcul a sistemului.
Iesirile si intrarile fizice în consola digitala pot fi de tip analogic (respectând standardele de la consolele analogice) sau de tip digital, caz în care apar niste formate noi: - formate pe doua canale (stereo) precum S/P-DIF (pe conector RCA sau conector optic, format folosit si în echipamentele semiprofesionale) sau AES/EBU (pe conector XLR, format strict profesional) - formate multicanal, cele mai utilizate fiind formatul ADAT (8 sau 4 canale, pe cablu optic), formatul TDIF (8 canale, cablu multifir) si formatul MADI (56 sau 64 canale, cablu optic sau coaxial - format utilizat în sistemele profesionale foarte scumpe) - formate multicanal ce utilizeaza standarde preluate din tehnica de calcul, existând practic doua tendinte: transferul bidirectional de date pe portul USB sau pe portul FireWire (numarul de canale diferind la fiecare în functie de aplicatie) Aceste porturi de intrare - iesire pot fi prevazute standard pe consola sau pot fi oferite ca accesorii optionale, sub forma unor placi de extensie ce se pot introduce în sloturi existente în carcasa ei, în functie de numarul de intrari si iesiri dorit de utilizator. O practica foarte curenta este includerea în consolele digitale a unor procesoare de dinamica sau blocuri de efecte (sub forma de algoritmi suplimentari de procesare digitala a semnalelor, adeseori livrati pe placi de extensie optionale), astfel ca de cele mai multe ori un studio digital contine mult mai putine dispozitive fizice decât echivalentul sau analogic.
Daca pentru o consola analogica principalele caracteristici care dau calitatea prelucrarii semnalului audio sunt proiectarea circuitelor electronice si calitatea componentelor folosite, factorii primari care decid acest lucru la o consola digitala sunt calitatea convertoarelor folosite (ADC si DAC) precum si precizia si modelul algoritmilor de calcul folositi în procesarea digitala interna. Un parametru decisiv al acestor ultimi doi factori îl reprezinta rezolutia la care se proceseaza semnalul digital. Fara sa intram în prea multe detalii tehnice, urmarind diagramele de semnal din Fig.4 (unde semnalul analogic este curba de culoare rosie iar semnalul digitizat este cel albastru), putem spune ca aceasta rezolutie este data de doi parametri ai conversiei din analogic în digital al semnalului audio: primul parametru este rezolutia în nivel sau "adâncimea" conversiei (axa verticala, A) reprezentând numarul de trepte de nivel dintre cel mai mic si cel mai mare semnal ce poate fi reprezentat (acest numar
exprimându-se în biti prin valoarea sa binara), iar al doilea parametru este rezolutia în timp (axa orizontala, T) sau frecventa de esantionare (Eng:sampling frequency) a semnalului de la intrare (valoare exprimata uzual în kHz). Cu cât adâncimea creste (diagrama A1 -> diagrama A2), cu atât dinamica semnalelor convertite va putea fi mai mare iar nivelul de zgomot al conversiei (dat de imprecizia conversiei la nivelele cele mai mici) va fi mai mic. Cu cât frecventa de esantionare este mai mare (diagrama A2 -> diagrama A3), cu atât se vor putea converti semnale cu spectru mai bogat în zona frecventelor înalte (teoria spunând ca, pentru o frecventa de esantionare [F] data, se vor putea reprezenta corect numeric semnale cu frecvente pâna la [F/2], adica doar jumatatea frecventei de esantionare). In practica se folosesc mai multe valori standard pentru acesti parametri, cel mai des utilizate fiind 16 biti si 24 biti respectiv 44,1kHz, 48kHz, 88,2kHz si 96kHz, de obicei prezentate pereche, sub forma 16b/44,1kHz. Valorile date în acest ultim exemplu sunt cele folosite pentru codificarea digitala a muzicii pe CD-urile audio. In studiourile de înregistrare, datorita progreselor mari în tehnologiile de realizare a convertoarelor, se observa o folosire tot mai frecventa a rezolutiilor mai mari precum 24b/44,1kHz sau 24b/96kHz, care se pare ca produc rezultate mai bune în reprezentarea corecta a sunetelor naturale, chiar daca la prima vedere teoria ar sugera suficienta unor valori mai mici. O situatie mai speciala are loc în prelucrarea interna a algoritmilor de procesare a semnalelor, care folosesc adâncimi mult mai mari (pâna la 64 biti) pentru a minimiza erorile de calcul (care se acumuleaza si devin observabile dupa foarte multe operatii aplicate unui semnal). Fig.4
Consola de mixaj virtuala Este de fapt o implementare strict software, într-un calculator personal, a unei console digitale, de la algoritmii de procesare a semnalelor si pâna la suprafata de control (în general reprezentata grafic ca o consola analogica clasica, cu fadere, potentiometre, butoane, etc.), ce poate fi controlata cu ajutorul mouse-ului si a tastaturii. Legatura cu exteriorul, adica intrarea si iesirea semnalelor, se face prin intermediul unei placi de sunet instalate în calculator. Cu cât placa este mai performanta (mai multe intrari si iesiri de semnal, convertoare mai bune cu rezolutie mai mare, etc.) cu atât folosirea acestui tip de consola este mai apropiata de folosirea uneia fizice - nevirtuale. Desigur, principalul facor în acest sens ramâne acuratetea implementarii software a consolei (numarul de canale audio, numarul parametrilor reglabili la EQ-uri, trimiteri auxiliare, numarul de grupuri de iesire, etc.), calitatea procesarii semnalului audio fiind data, la fel ca la consola digitala, de calitatea algoritmilor de calcul si a convertoarelor folosite. Consola de tip virtual se întâlneste în DAW-uri sau sequencer-e audio (pachete software ce implementeaza si recordere audio multitrack), despre care vom vorbi mai încolo. In ultimul timp au aparut pe piata mai multe suprafete fizice de control programabile, care pot fi folosite pentru controlarea parametrilor unei console virtuale, astfel ca granita dintre consolele virtuale si cele digitale devine tot mai vaga, singura diferenta notabila dintre ele ramânând faptul ca la cea virtuala calculele au loc în calculator si au o flexibilitate mai mare în implementare datorita acestui fapt, fiind un sistem deschis, mult mai usor de actualizat, în acelasi timp însa consola virtuala fiind mai
instabila si mai greu de configurat, datorita sistemului de operare al calculatorului care nu este special creat pentru aplicatii audio.
Merita amintit si un al patrulea tip de consola, consola hibrida, care este mai mult o etapa de trecere de la analogic la digital. In esenta este vorba de o consola analogica, cu suprafata de control programabila digital. Prin crearea acestui hibrid s-a urmarit pastrarea sound-ului analogic a unor console foarte apreciate în trecut si în acelasi timp dotarea lor cu unele dintre facilitatile consolelor digitale (posibilitatea memorarii parametrilor de control, a scenelor de mixaj, ba chiar automatizarea dinamica a acestora în unele cazuri, etc), pentru a putea fi intergrate mai usor în sistemele moderne din studiourile actuale.
Concluzie Alegerea unei console de mixaj este o etapa fundamentala în definirea structurii unui studio de înregistrare si este conditionata de o serie de alti factori decizionali, primul dintre ei fiind desigur bugetul. In functie de destinatia studioului, de prezenta altor echipamente achizitionate anterior sau chiar de gusturile viitorului utilizator, se poate opta pentru unul dintre tipurile de console de mixaj descrise mai sus, alegându-se o configuratie (numar de canale, parametrii pe canal, iesiri, etc.) cât mai potrivita situatiei concrete. Consolele analogice continua sa fie foarte utilizate, mai ales în variantele lor mai mari si mai scumpe, de catre studiourile mari din lume (uneori numai pentru a îi multumi pe unii clienti importanti dar cu gusturi mai "învechite"), deseori în variante hibride (cu posibilitatea programarii si automatizarii), dar din cauza cheltuielilor de întretinere foarte mari, sunt de multe ori schimbate cu modele digitale sau folosite in paralel cu acestea. In ultimii ani, la nivelul utilizatorului "mediu" (dintr-un project studio cu dotare medie) se observa tendinta generala de utilizare a echipamentelor digitale (ajunse în ultima vreme la o calitate foarte buna pentru niste preturi acceptabile), urmarindu-se pastrarea cât mai mult a semnalelor în domeniul digital, astfel ca alegerea unei console digitale este foarte frecventa. De multe ori se adopta si o varianta combinata, folosindu-se o consola virtuala pe calculator ca centru de prelucrare a semnalelor si o consola analogica de format mai mic pentru monitorizarea iesirilor din calculator, sau a instrumentelor muzicale electronice programabile (sintetizatoare, masini de ritm, etc).
Recomandari practice: - în cazul unui HOME studio, este de obicei suficienta existenta unei console virtuale dintr-un pachet software de tip DAW, pe un calculator cât mai puternic (frecventa cât mai mare a procesorului, cât mai mult RAM, etc) si cu o placa de sunet cât mai buna, alaturi de unul sau doua module analogice externe de captare a microfoanelor sau a instrumentelor muzicale electroacustice si eventual de un mic mixer analogic pentru monitorizare
- si pentru un studio din zona PROJECT, este recomandabila folosirea unei console virtuale dintr-o aplicatie DAW (rulata pe un calculator foarte bine configurat pentru functionarea aceasteia, fara probleme de stabilitate sau performanta), dar se poate atasa sistemului si o consola analogica de format mic (8 - 16 canale audio) pentru a ajuta la captarea mai multor microfoane simultan si pentru a asigura anumite functii de monitorizare în studio - într-un studio de tip COMMERCIAL este de cele mai multe ori necesara prezenta unei console de format mai mare, cu cel putin 48 de canale audio, pentru a putea fi înregistrate sau mixate, în conditii de fiabilitate perfecta, un numar cât mai mare de surse de semnal sonor (microfoane, instrumente muzicale, piste audio de la recordere, etc), fiind preferabila folosirea unei console digitale pentru functionalitatea ei deosebita în cadrul unui studio dotat cu foarte multe echipamente (preamplificatoare de microfon, procesoare de dinamica sau efecte sonore, diferite recordere, etc) si cai de semnal aferente, ce trebuie interconectate între ele în mai multe configuratii distincte, în intervale destul de scurte de timp.
Monitoarele audio La capatul final al sistemului audio din studioul de înregistrare se gasesc difuzoare electroacustice (Eng: speakers), care fac conversia semnalelor electrice în semnale sonore, facând astfel posibila auzirea lor de catre om. In terminologia studiourilor, sistemele de difuzoare (grupate de obicei în incinte acustice) se numesc monitoare audio (Eng: audio monitors). Importanta alegerii unor monitoare de calitate si mai ales a pozitionarii lor corecte în studioul audio este covârsitoare, dupa cum se va vedea mai în detaliu în sectiunile dedicate acusticii. Din pacate, mai ales prin studiourile din tara noastra, aceste lucruri sunt prea usor trecute cu vederea, fie din ignoranta, fie chiar din comoditate. Exista mai multe criterii dupa care s-ar putea clasifica monitoarele audio, dar datorita bogatei literaturii existente despre constructia si utlizarea difuzoarelor, o sa ma limitez la cele esentiale pentru folosirea lor în studio. Un prim criteriu ar fi numarul de cai al incintei acustice. Datorita imposibilitatii unui singur difuzor de a reda cu fidelitate si randament maxim întregul spectru audibil (20Hz-20.000Hz), se folosesc mai multe difuzoare de dimensiuni (si constructie) diferite, fiecare redând o anumita zona a spectrului sonor, rezultatul fiind o incinta acustica pe mai multe cai, cu raspunsul în frecventa si randamentul sonor mult îmbunatatit. Uzual se folosesc doua, trei sau uneori patru benzi de frecventa, filtrele de separare (Eng: crossover filters) putând fi pasive (cu circuite rezistive, capacitive si inductive), active (cu amplificatoare pentru fiecare banda de frecventa) si combinate. Cu cât puterea difuzoarelor este mai mare, cu atât este mai preferata folosirea filtrelor active, pentru evitarea pierderilor prea mari de putere în componentele pasive. O importanta deosebita o are dimensiunea difuzorului de frecvente joase (Eng: woofer), care influenteaza direct cea mai de jos frecventa redata de monitor. Cu cât diametrul membranei lui este mai mare, cu atât va putea reda corect frecvente mai scazute. Dimensiunile standard folosite pornesc de pe la 5 inch, ajungând pâna la 15 si chiar 18 inch. Daca acestea din urma ajung sa poata reda frecventele de la limita de jos a spectrului audibil, cele mai mici (de 6 - 8 inch, mai des întâlnite in monitoarele de studio) pot reda doar pâna la 40-50Hz, fiind necesara utilizarea unor incinte separate (de constructie speciala, numite subwoofer-e) pentru redarea frecventelor foarte joase. Derivând din aceste doua caracteristici ale incintelor/monitoarelor, rezulta un alt criteriu important de clasificare a lor: distanta fata de ascultator. Astfel, daca sunt asezate relativ aproape (1-2m) de pozitia de ascultare, în asa numitul câmp apropiat (Eng: nearfield), în care sunetul direct radiat de difuzoare este mult mai puternic decât reflexiile venite de la peretii camerei, ele se numesc nearfield monitors.
Realizate în general pe doua cai, cu woofer-e de 5, 6.5 sau 8 inch, sunt prezente în aproape orice studio, mai ales datorita pretului relativ mic si usurintei în utilizare, fiind de obicei asezate la capetele frontale ale consolei de mixaj (daca constructia ei o permite) sau pe suporturi speciale mobile (montare tip freestanding). In cazul monitoarelor mai mari, cu woofer-e de 12 inch sau mai mult, acestea sunt asezate mai departe (3-4m), în zona numita farfield, unde la realizarea semnalului sonor final contribuie în mare masura si reflectiile sunetelor din peretii încaperii. In acest caz, monitoarele mai sunt numite si main monitors (sau mains), adica monitoare principale, fiind de obicei încastrate în nise speciale din peretii studioului (montare tip soffit sau flush), pentru a minimiza interferentele sunetelor direct radiate cu reflexiile din peretii alaturati difuzoarelor. Datorita faptului ca sunt mai scumpe si mult mai greu de montat, desi ofera conditii de monitorizare mult mai fidele, acest tip de monitoare este folosit doar în studiourile de tip COMMERCIAL sau în cele PROJECT cu buget mai mare, în majoritatea cazurilor în paralel cu monitoare de tip nearfield. In anumite situatii, pentru încaperile mai mari, se poate considera un al treilea câmp, de mijloc (Eng: midfield), având caracteristici intermediare celorlalte doua, în care se pot monta monitoare de tip nearfield dar mai mari (cu woofer de 8-10 inch). Un alt element de luat în consideratie în alegerea monitoarelor audio îl constituie modul de conectare a difuzoarelor la amplificatoarele de putere. Solutia clasica o reprezinta monitoarele pasive, care contin difuzoare separate pe benzi de frecventa prin filtre pasive si sunt conectate la amplificatoare externe independente. La alegerea lor, trebuie tinut cont de impedantele amplificatoarelor si a incintelor (pentru a realiza un transfer optim de putere) si de raportul dintre puterea de iesire a amplificatorului si cea maxim suportata de incinta (pentru a asigura o functionare la randament maxim si fara distorsiuni a ansamblului). O solutie mai moderna este cea a folosirii monitoarelor active, care încorporeaza în incintele acustice filtre active necesare separarii benzilor de frecventa si amplificatoare de putere optimizate pentru difuzoarele existente, astfel ca sistemul rezultat are caracteristici foarte bune. Datorita usurintei la configurare si utilizare, calitatii deosebite, spatiului mai mic ocupat în studio, precum si a costurilor totale (amplificator+incinta) mai mici, monitoarele active sunt preferate în majoritatea studiourilor audio (cu exceptia poate a celor în care inginerii de sunet sau obisnuit prea tare cu sunetul unor modele pasive mai vechi), in special pentru nearfield-uri. O varianta particulara a monitoarelor, extrem de importanta în studio, o reprezinta castile acustice (Eng: headphones). Constructia lor este binecunoscuta si n-o sa insist asupra ei. Alaturi de calitatile electrice pe care trebuie sa le prezinte pentru o cât mai buna redare a sunetelor înregistrate, trebuie luate în considerare cu mare atentie si calitatile lor mecanice, rezistenta lor mecanica precum si ergonomia lor fiind foarte importante când sunt folosite ore în sir. Utilizarea castilor în studio este diversa, de la ascultarea unor semnale cu nivel mic în conditii de zgomot ambiant ridicat si pâna la folosirea lor ca mijloc de monitorizare de catre muzicieni în studio a propriilor voci sau instrumente muzicale, precum si a pistelor preînregistrate de pe recorderul multipista, în cazul în care monitorizarea pe incinte acustice este imposibila sau neindicata.
Recomandari practice: - în cazul unui buget foarte modest, într-un HOME studio nepretentios, în loc de monitoare profesionale se poate folosi chiar o instalatie HiFi stereo de buna calitate - pentru un HOME studio sau un PROJECT studio de buget redus, aflat într-o încapere mai mica, este suficienta o pereche de monitoare de tip nearfield, active sau pasive (cu un amplificator potrivit), pe doua cai, cu woofer de 6.5 sau 8 inch, montate în sistem freestanding - daca bugetul o permite, pentru studiourile cu încaperi mai spatioase, este preferabila folosirea unei perechi de monitoare mai mari, active sau pasive, pe trei sau patru cai, având woofer-ul de 12 sau 15 inch, montate în sistem soffit în peretii studioului. Solutia optima o constituie însa folosirea în paralel a unei perechi de mains-uri de putere si dimensiuni mari (pentru a monitoriza materialele sonore la un nivel si o dinamica mai apropiate de realitate) si a una sau doua perechi de monitoare nearfields de dimensiuni mai mici si preferabil diferite (de exemplu o pereche de 5 inch si o pereche de 8 inch), pentru monitorizarea în cadrul operatiilor mai putin sensibile la calitatea monitorizarii (la înregistrari, la editare, etc) sau pentru verificarea mixajelor la nivele mici de auditie (simularea auditiei materialelor sonore în conditii casnice normale) - pe lânga acestea, în toate studiourile este necesara si existenta a cel putin câte o pereche de casti audio de buna calitate, atât pentru inginerul de sunet din cabina de mixaj, cât si pentru muzicianul din studioul de înregistrare
Primii Pasi Salut si bine v-am gasit. Tocmai citeam in subiectul anterior cum spuneati sa sunteti vreo 4 in total care postati pe acest forum. Cred ca de azi mai puteti adauga inca unul. Sunt si eu prins oarecum de patima home recording-ului, incerc sa ma documentez in domeniul muzicii electronice si incet incet sa fiu capabil sa compun ceva de calitate. Nu m-as considera un incepator in acest subiect, dar stiu ca sunt o gramada de detalii si aspecte tehnice la care sunt zero. Am un calculator AMD Athlon XP 2100+, Sound Blaster Audigy, si 512 Mb Ram. In curand o sa-mi cumpar un keyboard midi de la M-Audio (Radium 41 daca il stiti cumva). Mi se pare excelent de folosit impreuna cu softurile dedicate. Si ptr ca veni vb de softuri, vreau sa va spun ca folosesc Reason 2.0 care e un program super de compus , are de toate in el si poate fi si legat prin ReWire de un altul host. Am luat de curand si Absynth, care mi se pare cel mai misto sintetizator din cate am vazut pana acum. Faptul ca poti modela prin chiar forma wave-ului, iti da posibilitatea sa creezi cele mai originale sunete. Ma gandesc sa-l folosesc impreuna cu Reason pe un program host compatibil si ReWire si VST, cum ar fi Ableton Live sau Cubase si mai sunt...(tot incerc sa ma decid care ar fi mai bun). Eu tin destul de mult si la design-ul lor si Cubase mi se pare cam greoi si sobru desi am inteles ca e unul dintre cele mai tari sequentere. Apoi vreau sa fac rost si de sculele necesare ptr masterizare, dintre care am nominalizat Wave Lab sau Ableton Live ptr care merg plug-in-urile BBE Sonic Maximizer si Steinberg Mastering Edition. Cam atat cu vorbaraia nu stiu care a avut rabdare sa citeasca, dar as vrea sa va intreb care este parerea voastra despre softurile si hardware-ul mentionate de mine mai sus. Si a doua chestiune, m-ar interesa un soft cu care sa elimin negativul din melodii, si sa pastrez doar vocea. Deci exact pe dos fata de ce vrea lumea sa faca ptr karaoke. Ma intereseaza asta deoarece vreau sa fac remixuri. Exista softuri speciale ptr chestia asta sau se poate realiza cu niste filtre? Si apoi ca sa incadrez vocea pe un anume tempo si ritm, exista programe speciale sau se face manual? Nu e de ajuns sa dai un stretch ptr ca nu asa a facut Dj Phantom cand a remixat muzica populara acum ceva ani daca va aduceti aminte. Trebuie lucrat pe fiecare propozitie si cuvant in parte astfel incat sa se mixeze bine cu beat-ul. Parerea mea, deci iti repet parerea mea... o iei cum vrei... daca e ceva putem sa discutam pe aici prin zona,k? E binisor ce ai tu acolo pentru inceput... In loc de Radium 41 de la m-audio (care io cred ca e Radium 61 sau 49) zic sa-ti iei Oxygenul. mai pui un ban deoparte si poate iti iei si o placa de la m-audio ca sa scapi de latenta in midi din cauza placii pe care o sa o ai. Ia de aici o adresa http/www.avaudiosys.ro de unde poti lua din Romania produsele m-audio la pret de distribuitor autorizat. Sfat incearca sa scapi de amd si sa treci pe intel... Sunt o groaza de motive dar e bine sa eviti problemele ce apar pe sistemele amd cu care se face muzica.
Iar sfat nu te mai gandi la rewire... e acolo ca sa-ti ia fata... Poti face in multe alte moduri ca sa folosesti doua programe in acelasi timp mai ales cand ai o placa care dispune de o latenta deloc neglijabila. Iar sfat . Invata Cubase sx-ul. Stiu ca e de cacat la inceput dar cu timpul te inveti. Oricum nu ai ce pierde ai doar de castigat. Nu ai prins vremea cand nu exista Cubase sx ci Cubase-ul vechi care chiar e de cacat dar nu aveam ce face... Sx e fara indoiala cel mai bun soft de muzica pe care il poti folosi ca si platforma pe PC. Daca ai fi avut Mac ti-as fi recomandat Protools, dar asta e deja alta discutie. Pentru programe capabile sa scoata vocea dintr-o melodie nu te pot ajuta... Eu unu nu stiu de existenta a asa ceva... iar din punct de vedere tehnic nu cred ca e posibil decat la o calitate destul de proasta si oricum cu negativul pe fundal...asta in mod sigur. Despre un soft care sa te ajute sa pui ordine in BPM iti recomand cu caldura Prosoniq Time Factory... E mic, simplu si bun... cand il ai daca nu te prinzi ce e pe acolo putem vorbi... Mersi ptr raspuns si sfaturi.Ai dreptate era vorba de Radium 49. Dar am uitat sa mentionez ca deja l-am comandat.Oxygenul mi s-a parut ca are prea putine octave.De la Av Audiosys il iau, care e o firma super, si intr-adevar au produse profesionale. Nu ca m-as pricepe eu f bine la ce e si ce nu e profesional dar am cautat demult o clapa, si in afara de linia Yamaha PSR de la Flamingo nu am gasit prin Romania ceva asemanator. Ori aveau sunete incorporate ori erau si sintetizatoare etc... Asta pana am aflat de AV Audiosys. Si de latenta aia stiu cum e treaba, dar Audigy are driver ASIO cu o latenta minima de 2 ms. Acum e adevarat ca Audigy e mai mult ptr jocuri si eventual auditie de muzica, decat pentru compus. Dar acum deja am luat-o si pentru inceput cred ca este buna. Ai spus ca nu exista programe de extras voce, atunci sa inteleg de aici ca ptr nu remix de genul asta e nevoie sa cumperi cu licenta vocea originala fara instrumental? Sa vezi ce rau e sa nu ai nici macar Audigy!!!:o (ca mine de ex) Nu exista "programe de extras" voci sau negative. Este o tentativa ne program care se numeste Analog Voice Remover dar e de tot cacatul. Nu stiu daca ai nevoie de licenta dar sigur ai nevoie de MULTITRACK. :o :o :o singura solutie pentru a scoate vocile dintr-o melodie este sa ai la mina o versiune fara voci a melodiei. apoi le bagi pe amindoua pe 2 piste separate intr-un wave player (Wavelab, Sound Forge...chiar un sequencer) si apoi pe pista cea fara voci îi invîrti frecventele la 180grade in asa fel incît acele frecventte inversate vor elimina sunetu pe melodiea originala si nu va mai ramîne decît vocea(ile) Ma am pus mana pe protoolsintr-un studio meserie de aici din Bucuresti... As vrea eu sa-l folosesc tot timpul dar nu se poate...Nu am Mac iar varianta aia de protools pentru PC care aparuse intr-un timp e de tot cacatul. Aveam pe vremea aia un Piii la
1 Giga si al dracu calculator se bloca la tot ce insemna audio chiar daca foloseam chiar daca nu foloseam protools... Atunci am ramas pe Cubase... Stii tu sa fi aparut o varianta crackata bine pentru PC a protoolsului...ca eu unu ma bag... Teoretic sunt la zi... zic eu... practic sa-l mai vad si eu o zi doua... Sa-mi zici si mie daca stii vreo varianta buna a protoolsului pentru PC...???? Parerea mea despre MAC este ca nu-si merita banii. O fii bun protools, am vazut la un prieten care pana la urma s-a profilat si el pe PC. Pt. ca tot calculatorul este configurat de ei nu le da dreptu la astia de la apple sa practice asa diferente mari de preturi(sau eu platesc design-ul).Eu am dual xeon care la-m pus la intrecere cu dual 1.25 de la MAC la randare in maya, houdini si 3dmax si la toate ia dat ceata procesoarelor facute de motorola de la MAC.SI nu-i asa cum scriu ei ca-s mai bune decat pc-uriile.Un PC bine configurat nu e cu nimic mai prejos decat un MAC(ca performanta) si pretul e de doua ori mai mic, si sa dau banii numai pe protools, care nu are un sound mai meserias decat CUBASE cu niste drivere meseriase. Aici eu sunt anti MAC. Aaa si inca ceva dintre cei care au AMD-URI 1900+ THOROGHBREAD Ziceti voi ati intalnit aplicatie audio care sa va puna in cap procesoarele.Eu am avut unul cu 256ddr333 si nu am intalnit pana atunci aplicatie sa nu-mi mearga.De ce puii mei sa dau 6000$ pe MAC.Si daca ma-s scalda in bani nu as da bani astia.Mai bine ii dau diferenta unuia pasionat de sunet care vrea sa se apuce si el de ceva si n-are bani. De diferenta isi face un home studio cu delta 1010LT, RADIUM69 UN MIC DE STUDIO SI MONITOARE CAT DE CAT. Am luat Cubase-ul SX de cateva zile, am reusit cu greu sa gasesc crack-ul si cum se utilizeaza si l-am instalat. Arata mult mai bine decat Cubase VST pe care l-am incercat prima data. Intr-adevar e f complex si cred ca iti trebuie ani de zile sa ajungi sa il manipulezi la capacitate maxima. Insa trebuie sa spun ca la capitolul setari placa de sunet mie nu mi-a placut. Sau poate nu ma pricep eu la el bine. Ma refer la driverul ASIO. Mi-a mers cateva zile ok insa astazi cand ma jucam si tot incercam sa il invat, am observat ca imi da latenta mare cu instrumente VST si nu numai. E ca si cand nu as mai avea nici un ASIO. Din meniul Cubase am cautat o gramada dar nu sau gandit sa arate undeva niste setari simple si intuitive ptr ASIO. Am deschis utilitarul lor de configurare si i-am dat sa faca testele. Dupa ce prima oara a zis ca e o problema si mi-a recomandat sa mai fac nu stiu ce test, a doua oara a zis ca totu le ok. Insa in Cubase tot aveam latenta. De ce nu au facut ceva simplu si eficient ca la Reason? Acolo nu e nici o problema si setezi ASIO in cateva secunde. Am deschis ABsynth separat (nu ca instrument in Cubase) si iarasi, totul era ok, aveam probabil o latenta de 2-3 ms. In Cubase insa nu stiu ce i-am facut de numai imi merge. Puteti sa imi spuneti cam ce problema ar fi? Daca nu reusesc sa il setez cred ca o sa incerc ACID-ul de care mi-am adus aminte. L-am folosit inca de pe vremea cand aveam Pentium 2 la 266 Mhz si 64 Mb Ram si era ok. Acum cred ca mi-ar merge super. Tocmai il iau de pe net (Binecauvantat fie Kazaa :o ) Am vazut pe site ca mai nou suporta si instrumente VST, si MIDI. E super asta. O a doua chestiune ar fi ca in Cubase, la track-urile audio, cand schimb tempo-ul totul se modifica conform lui mai putin track-urile audio care au aceeasi viteza. Poate
Cubase sa schimbe tempo-ul unui track audio? Stiu ca in Acid de ex lucrurile stau altfel si tempo-ul se modifica lejer pe toate track-urile Io ti-am zis ca o sa ai probleme cu placa. Convertoarele A/D si D/A ale Audigiului sunt slabe, SLABE... Conexiunile digitale de asemenea, zgomot de fond ai cacalau...poate nu-ti dai seama iar driverele asio si gsif sunt lente si mai ales asa cum ai vazut si tu INSTABILE... Daca mai adaugi si faptul ca Audigiul este limitat la 16bit/48 khz ai o imagine reala a audigiului tau... Ti-am spus...poate nu-ti dai seama sau poate nu ai vazut comparativ cum lucreaza o alta placa fata de audigy (chiar si cacatul ala mic de la terratec, nu stiu sa-ti spun cum se numeste sau cat costa...e primul din oferta de la terratec cu 24/96 parca xfire sau ceva de genul). Audigy-ul mai ales audigy 2 nu-si face banii pentru ceea ce vrei tu...iar faptul ca-ti merg bine unele softuri gen cool edit sau acid sau reason (desi eu zic ca ai si pe asta latenta destul de mare) dovedeste faptul ca nu sunt softuri profesionale. Acidul din cate mi-aduc eu aminte este un program pentru samplare, platforma de unire a mai multor samplere facute deja nicidecum program de creeare (una din atributiunile sx-ului).Eu unu folosesc sx de la prima toba pana la mixdownul final al melodiei...trecand prin creeare negativ, inregistrare instrumente, inregistrare voci..........mixaj, master... Setarile sx pentru asio sunt simple ca sa stie tot omul. Nu vad de ce ar fi nevoie de mai multe setari (in bara de sus selectezi DEVICES, apoi Device setup apoi configurarea driverului asio o gasesti pe undeva pe la VST MULTITRACK daca imi aduc bine aminte). Oricum nu vad cum ai putea scapa de latenta cu audigy-ul...In plus trebuie sa iti mai apara o problema...asa numitele pops, pacanituri care le auzi pe recording dar mai lipsesc la play.oricum de inregistrat instrumentele vst le inregistrezi cu Monitor mixer selectat sau cum e la Audigy "what you hear" parca...iar aici ai zgomot de fond si n-ai control bun asupra nivelului de inregistrare al instrumentului vst. Ca sa poti schimba tempoul a ceea ce faci pe viitor incerca sa faci negativul midi. Iti recomand pentru inceput halionul care se ataseaza ca si Vsti la sx si citeste si sf2 si wav si akai si mai multe ...si poti sa umbli la dinamica sunetului de acolo...Oricum recomandarea e ca sa te hotarasti din timp ce BPM va avea o melodie, in ce tonalitate e...pentru ca viitoarele posibile schimbari in faze terminale facute in fisierele wav (schimbare de ton/pitch,...scimbare de bpm) sunt DESTRUCTIBILE. Niciodata o toba care suna bine la 110 bpm nu va suna la fel daca o folosesti la 145 sau 160 fara a o corecta... (munca multa in plus, timp pierdut si mai ales BANI).Nu-ti mai zic de instrumente ca in momentul in care canti o Vioara(de exemplu) in mi si iti dai seama ca artista/solista canta de fapt in si sau in do (FI atent o mica smecherie - cand ai de facut o melodie pentru o fata si nu stii nimic de vocea ei, fa-o din si sau maxim do fa asa, berea mi-o dai dupa) deci spuneam de vioara cand o cobori cu toate programele posibile (ti-am zis de prosoniq Time factory mi s-a parut del mai bun si-l folosesc destul de des la samplere) tot se pierde calitate si pierzi de aici putin de acolo putin de la placa inca putin si se duce dracu tot soundul. Mersi mult am gasit Device Setup unde mi-ai zis... Nu stiu cum de imi scapase . Acolo am gasit si problema. Era setat pe un driver ASIO dar nu era Creative ASIO. Cred ca
totusi Audigy nu e chiar atat de proasta cum spui insa oricum e slaba asta imi dau seama. Am gasit si setarile ptr latenta ASIO. Insa daca pun pe 2 ms face clickuri cand inregistrez Asa ca o sa mai las de la mine cateva ms.... Uite iti arat textul de la Creative de pe site despre Audigy 1. "Sound Blaster Audigy supports 24-bit/96kHz formats over the digital I/O for compatibility with professional audio gear such as AES-EBU equipment. Users interested in music creation can utilize the EAX ADVANCED HD optimized driver designed for low-latency ASIO?support, providing low-latency multi-track recording. " ... " Experience audio clarity comparable to highend home stereo solutions with 100 db SNR and 24-bit multi channel audio playback. " Cred ca suporta si pe 24 de biti. Iar despre ACID, in ultima varianta au implementat inregistrare MIDI, si instrumente VST. Au evoluat de la un simplu program de mixare si loop-uri la unul unde poti sa si inregistrezi Ma stiam ca scrie 24/96 dar diferenta nu sev ede asta deloc deloc pe audigy..Nu e adevarat ce spun aia... Iar cu acidul Fara suparare Daca se apuca Dacia sa faca masini de teren asta nu inseamna ca vor fi bune ci doar ca vor fi mai ieftine ce vroiam sa spun cu acea frazâ este faptu de a schimba pur si simplu frecventele pozitive in negative si negative in pozitive. (de ex. cind ai un .wav intr-un editor acel .wav este traversat orizontal de o linie. eh, ce e sub linia aia e negativ si ce e deasupra de pozitivu).. in privinta lui cool edit n-am nici o idee cum se procedeaza in el dar daca cauti putin s-ar putea sa-i dai de cap. inca un lucru: vocea care va iesi dupa aceasta manipulare nu va fi exacta la 100% cu cea originala, unele frecvente s-ar putea sa se piarda. este dupa cunostinta mea, singura solutie pentru a extrage voci Mai am si eu niste intrebari despre Cubase SX. Am deschis si Reason si le-am conectat prin ReWire pe amandoua. Insa nu stiu cum pot inregistra pe un track MIDI din Cubase notele de la un sintetizator din Reason Am selectat pe acel track in Cubase la Midi IN sintetizatorul respectiv, si la midi out la fel. Cand cant de la Key Editor, imi suna ok sintetizatorul Reason si pot sa si intregistrez asa. Insa eu vreau sa dau record pe Cubase si sa imi inregistreze ceea ce canta Reason-ul in acel moment. Cand fac asta nu inregistreaza nici o nota pe Cubase. Si inca o intrebare. Cum fac in Cubase ca atunci cand deplasez pe un track cu mouse-ul un segment inregistrat, sa se miste pas cu pas doar pe o anumita masura cam cum e in ACID. Ma, ti-am m-ai spus in rewire iti canta reasonul ca slave ceea ce are in el aranjat in acelasi timp cu cubase-ul cu ce are el aranjat...O tampenie indescriptibila...Faza cu rewire-ul e de cacat...Ca si conceptie e buna dar ca realizare lasa de dorit...Are multe greseli si parerea mea e sa nu te mai chinui...
Pentru a doua intrebare undeva sus trebuie sa ai snap activat, Snap mode selectorul sa fie grid, grid selectorul sa fie pe use quantize, iar la quantize selector fixezi tu din cat in cat vrei sa muti, din patrime in patrime (1/4), din optime in optime (1/8), nota inntreaga ,nasura (1/1). Asta in cazul in care totul este selectat din transport panel (bara aia cu play cu record etc...apasa si tu F2 daca nu o vezi, F2 daca vrei sa nu o mai vezi...) pe Bars + Beats... Bine parametrii astia ti-i fixezi tu cum iti e mai bine dar de pe aici se face... Iti atasez Un print screen ca poate n-ai inteles si mai vorbim... Tot legat de Cubase si nu numai. Am o nedumerire : cum fac sa adaug un efect VST sau DirectX pe un canal midi? La parametrii canalului nu gasesc decat niste amarate de "efecte" midi. VST-urile nu se pot folosi decat pe track-uri audio? exact, VST tine numai de virtual si nu se poate combina cu lumea MIDI externa...insa poti inregistra in audio sunete scoase dintr-un sinteu sau modul de sunet midi si sa le procesezi cu VSTuri in timpu inregistrari...acesta este valabil, cred eu, in toate sequencerele disponibile...cel putin la mine in logic nu merge. dar nu e o mare problema, cred eu; daca ai efecte in modulul midi poti utiliza acelea in scop de monitorizare si apoi cind treci la faza inregistratului bagi VSTurile pe pistele audio. inca un sfat, incearca sa faci inregistrarile audio "clean" adica fara efecte, numai sunetu pur iesit din sursa sonora. iti va fi mai usor atunci sa pui efecte si sa le editezi non destructiv. daca inregistrezi cu efect cu tot sii vrei sa faci o schimbare undeva la un efect atunci tre s-o iei din nou de la capat...
Procesoare de Sunete Procesoare de semnal O categorie aparte de elemente ale lantului audio din studio o reprezinta procesoarele de semnal. Chiar daca denumirea lor poate crea putina confuzie (daca stam sa ne gândim, toate elementele lantului audio sunt procesoare de semnal, începând cu microfoanele care proceseaza undele sonore si le transforma în semnale electrice si pâna la difuzoare care realizeaza transformarea inversa), importanta si necesitatea lor este de necontestat. Prin modularitatea lor, ele permit o anumita flexibilitate în definirea sistemului audio, atât cantitativ cât si calitativ. In general se prezinta sub forma unor module externe, ce pot fi integrate circuitului audio în diferite forme, în functie de tipul de procesare pe care îl realizeaza. Desi exista o multime, ele pot fi împartite în doua mari categorii: procesoare de dinamica si procesoare de efecte speciale.
Procesoarele de dinamica Au rolul de a modifica dinamica semnalelor audio dintr-un anumit circuit, fiind în esenta niste preamplificatoare audio neliniare, cu amplificarea depinzând chiar de nivelul semnalelor audio ce le strabat. Aceasta amplificare are o anumita valoare pentru semnalele de nivel mai mic decât un prag reglabil (Eng: treshold) si o alta valoare pentru semnalele mai mari. Raportul dintre aceste doua amplificari (Eng: ratio) este si el reglabil, în functie de valoarea lui putând fi definite doua tipuri principale de procesor de dinamica: - compresorul de dinamica (pentru care raportul dintre amplificarea sub prag si amplificarea peste prag este supraunitar) - expandorul de dinamica (pentru care acest raport este subunitar) In cazul compresorului de dinamica (Eng: dynamic compressor), semnalele cu nivelul mai mare decât o anumita valoare sunt amplificate mai putin decât cele mai slabe, obtinându-se practic un efect de amplificare a semnalelor mai mici si "atenuare" a semnalelor mai mari. Acest efect este foarte folositor în corectarea unui semnal audio ce are variatii de nivel prea mari, ca de exemplu cel obtinut la înregistrarea prin microfon a unei voci umane sau a unui instrument acustic, semnal ce poate varia de la foarte slab (soapte, murmure, pasaje pianissimo) - putând coborî sub pragul de zgomot al mediului de înregistrare (banda magnetica, mediu de stocare digital,etc.), pâna la foarte puternic (strigate, sunete scurte si puternice precum cele generate de tobe,...) când poate depasi valorile maxime înregistrabile, aparând distorsiuni ale
semnalului înregistrat. Prin folosirea compresorului, aceste extreme se apropie într-o anumita masura una de alta, semnalele mici (amplificate mai mult) crescând peste pragul de zgomot, iar cele mari (amplificate mai putin) coborând sub pragul de distorsiune, reusindu-se astfel înregistrarea semnalului initial in conditii optime. Un caz particular al compresorului de dinamica îl reprezinta limitatorul de semnal (Eng: signal limiter), care este în fapt un compresor cu raportul de amplificare foarte mare (aproape infinit). Orice semnal de la intrarea lui, care depaseste un prag stabilit, este atenuat si mentinut la un nivel constant, la iesirea limitatorului obtinându-se un semnal cu un nivel maxim bine precizat. Circuitul are o mare aplicabilitate la tratarea semnalelor cu variatii impredictibile de nivel, care trebuie mentinute într-o anumita plaja fixa de valori, de exemplu la înregistrarea semnalelor într-un recorder (nivelul maxim trebuie sa nu depaseasca valorile la care apar distorsiuni), sau la intrarea unui amplificator de putere (semnalele cu nivelul peste un anumit prag pot distruge circuitele electronice ale amplificatorului, sau chiar difuzoarele conectate la iesirea lui). Cu un mod de functionare complementar compresorului de dinamica se prezinta expandorul de dinamica (Eng: dynamic expander), la care semnalele de la intrare ce sunt mai mici decât pragul stabilit sunt amplificate mai putin, iar cele mai mari sunt amplificate mai mult, efectul obtinut fiind complementar celui realizat de compresor. De fapt majoritatea aplicatiilor practice ale expandorului sunt chiar cele de restaurare a dinamicii prea scazute a unui semnal compresat anterior. Utilizarea cea mai mare în practica o are însa un tip aparte de expandor, denumit noise gate (poarta de zgomot). Caz complet opus limitatorului de semnal, noise gate-ul prezinta un raport al amplificarilor foarte mic (aproape zero), modul lui de functionare constând în faptul ca orice semnal cu nivelul sub pragul stabilit este blocat (sau atenuat foarte mult), pe când cele cu nivele mai mari decât pragul sunt lasate sa treaca nemodificate. Cea mai frecventa utilizare a acestui procesor este cea în care este inserat pe o cale de semnal audio (de exemplu între o chitara electrica si un amplificator de chitara sau între un microfon si o consola de mixaj), având rolul de a opri calea în intervalul în care semnalul a scazut sub un anumit nivel - adica atunci când semnalul util a disparut (instrumentul sau vocea nu mai cânta) - pentru a nu permite trecerea unor semnale parazite de nivel mic (brumuri, zgomote de fond, interferente de la alte surse de semnal prezente în apropiere, etc). Pe lânga aceste doua tipuri principale, se mai întâlnesc o serie de variante sau combinatii ale compresoarelor si expandoarelor de dinamica, precum compander-ul (un compresor si un expandor combinate), compresorul multibanda (mai multe compresoare legate în paralel, fiecare lucrând doar pe o anumita banda de frecvente reglabila - dispozitiv foarte folosit în procesul de mastering al materialelor sonore), De-Esserul-ul (un compresor calat doar pe o banda îngusta din zona frecventelor mediu-înalte, folosit în special pentru corectarea vocilor umane cu sunete sibilante prea puternice) sau enhancer-ul (un expandor setat sa lucreze pe anumite benzi de freventa, pentru a îmbogati spectrul unui semnal). Constructiv, procesoarele de dinamica pot fi realizate folosind circuite integrate, tranzistoare sau chiar tuburi catodice, aceasta din urma fiind aproape o varianta de lux datorita culorii speciale pe care o dau tuburile semnalului audio prelucrat. De asemenea, aceste procesoare pot exista implementate software în consolele digitale
sau virtuale, functionarea lor nediferind cu nimic fata de variantele lor analogice, doar flexibilitatea utilizarii fiind mai mare.
Procesoarele (generatoare) de efecte sonore Denumirea este cam lunga si în general nu se foloseste în forma asta, ci se prescurteaza în efecte sonore (Eng: FX sau SFX). Aceasta categorie de procesoare de semnal este mai bogata, putând fi la rândul ei împartita în doua subcategorii principale : - generatoarele de ambianta, ce simuleaza artificial ambiante acustice pentru semnalele sonore - modulatoarele, ce au în general rol de modificare dinamica a spectrului semnalelor audio Generatoarele de ambianta au ca reprezentanti principali reverberatorul (Eng: reverb) si ecoul (Eng: delay). Ambele procesoare au ca principiu de functionare decalarea semnalului audio cu ajutorul unui circuit electronic de întârziere si însumarea lui cu semnalul original neântârziat. Totodata, semnalul decalat este trecut printr-un atenuator reglabil si reintrodus în circuitul de întârziere, realizându-se o bucla de reactie (Eng: feedback), semnalul continuând sa circule prin bucla pâna la disparitia sa totala datorita repetatelor atenuari suferite. Cu cât atenuarea este mai mare, cu atât timpul de extinctie este mai mic. Diferenta dintre reverberator si ecou este data de marimea timpului de decalare prin circuitul de întârziere (Eng: delay time). Pentru valori mai mici de 50 ms, semnalele repetate care apar la iesirea circuitului sunt percepute de urechea umana ca fiind contopite intr-unul singur, cu o durata a extinctiei sunetului (Eng: decay time) controlabila prin atenutorul din bucla de reactie, iar efectul rezultat este cel similar reverberatiei, adica a reflectarii sunetului dintr-un perete într-altul, pâna la extinctie, într-o camera goala cu peretii reflectivi, circuitul fiind deci un reverberator artificial. In functie de setarile câtorva parametri ai circuitului, se pot simula diferite ambiante sonore, de la camere mici cu sunet estompat sau stralucitor, pâna la sali mari sau foarte mari. Reverberatorul este principalul efect sonor folosit în studioul de înregistrare, esential în crearea unei ambiante acustice potrivite pentru vocile sau instrumentele muzicale înregistrate în mediul "mort" al salii de inregistrare. Cu ajutorul lui se poate realiza o distributie în "adâncime" a instrumentelor în scena sonora dintr-un mixaj stereofonic, pe lânga distributia clasica stânga-dreapta realizata cu ajutorul potentiometrelor de panoramare. O utilizare similara o are si ecoul, la care întârzierile repetate ale semnalului de la intrare sunt percepute distinct (intervalul dintre ele este mai mare de 50ms, valorile uzuale variind între 100 si 1000ms), simulându-se reflectarea acestui semnal de catre obiecte îndepartate, efectul fiind foarte placut când este aplicat pe vocile sau instrumentele solistice. Inserarea în lantul audio a reverberatoarelor si ecourilor este în general de tip paralel, prin circuite de trimitere-întoarcere (Eng: send-return). Astfel, de pe fiecare canal audio (al consolei de mixaj) ce contine semnal dorit a fi procesat, se trimite o
fractiune de semnal prin iesirile auxiliare (Eng: aux send), toate fiind insumate si trimise spre circuitele de reverberatie sau ecou externe (sau interne în unele cazuri, mai ales la consolele digitale), iar semnalul de la iesirile acestora este reintrodus prin intrari speciale de tip return (sau chiar intrari normale) în consola si mixat cu semnalele directe de pe canale. Semnalul rezultat va contine atât sunetele directe neprocesate, cât si cantitati de semnal procesat variind pentru fiecare semnal în parte, în functie de nivelul trimiterii corespunzatoare. Exista si varianta simplei inserari a procesorului în calea de semnal, acest mod de utilizare fiind specific tratarii individuale a instrumentelor (de exemplu la înregistrarea unei chitari electrice, când se poate insera un circuit de ecou între chitara si amplificatorul de chitara). Daca initial se foloseau dispozitive mecanice si electromecanice pentru realizarea acestor efecte sonore (camere de reverberatie, dispozitive cu arcuri sau placi metalice de reverberatie, ecouri cu banda magnetica, etc) si ulterior circuite electronice pasive de întârziere, în zilele noastre ele se genereaza în majoritate prin mijloace digitale, versatilitatea si calitatea unui procesor digital fiind incontestabil mai mari decât ale unuia analogic (cu unele exceptii în cazul unor echipamente analogice de top, preferate înca de "nostalgici"). Modulatoarele sonore îndeplinesc o functie de alterare spectrala a semnalelor procesate, alterare ce poate lua forma unei accentuari sau reduceri a unei (sau mai multor) benzi de frecvente si baleierea ei (lor) cu o anumita periodicitate de-alungul spectrului semnalului (efectele de chorus, flanger, etc), sau chiar modificarea totala a semnalelor prin multiplicarea tuturor frecventelor din spectru cu un anumit factor (efectul de pitch shift). In primul caz, efectele au rolul de a îmbogati spectrul sonor al semnalelor si este foarte apreciata utilizarea lor pe instrumente cu sunet sustinut, de acompaniament (o sectie de viori, o orga, o chitara, un cor de voci umane, etc), obtinându-se senzatia de înmultire a instrumentelor si de "grasime" a sunetului. Dupa cum si numele lui o sugereaza, pitch shifter-ul este un schimbator în frecventa, fiind capabil sa translateze complet în frecventa un semnal. Una dintre principalele sale utilizari este procesarea vocii umane, el putând sa schimbe tonalitatea în care se cânta sau sa genereze voci aditionale armonice cu cea originala, iar cu ultimele tehnologii digitale, pot fi modificati chiar formantii vocii umane, rezultând o schimbare naturala a timbrului vocal (de exemplu dintr-o voce masculina într-una feminina sau dintr-una de adult într-una de copil).
Dupa cum spuneam anterior, procesoarele de semnal pot aparea într-o mare varietate de forme si combinatii, situatia cea mai întâlnita fiind cea a "cutiilor" ce contin mai multe tipuri de procesoare digitale (Eng: multi-efect box) care pot fi configurate si aranjate în mai multe moduri, toti parametrii putând fi stocati în memorie sub forma unor programe ce pot fi foarte usor apelate în functie de necesitati. Dezvoltarea tot mai intensa a tehnicii de calcul din ultimii ani a facut posibila folosirea tot mai eficienta a aplicatiilor de înregistrare si mixaj virtuale, ceea ce a dus implicit la aparitia a tot mai multe programe de prelucrare în calculator a semnalelor audio, printre acestea fiind si nenumarate implementari virtuale a procesoarelor de dinamica
si efecte. Ele sunt de obicei realizate sub forma unor module de program denumite plug-ins, ce se instaleaza pe lânga aplicatia principala de mixaj, calitatea lor variind de la mediocru la foarte bun, în functie de calitatea algoritmilor de procesare digitala folositi si a rezolutiei la care se realizeaza procesarea înterna în program. In ceea ce priveste procesoarele de dinamica, în afara de cele implementate în consolele digitale si virtuale, ele sunt construite în majoritate în tehnologie analogica, fiind un foarte bun "tampon" între o sursa de semnal analogica si o intrare într-un dispozitiv digital (printr-un convertor analog/digital), mai ales când acesta din urma este un recorder. In cazul folosiri rezolutiilor mai mici de 24 biti la înregistrare, este chiar indicata folosirea unui compresor analogic extern în locul unuia digital intern încorporat în consola digitala, pentru a exploata la maxim dinamica redusa a mediului digital.
Recomandari practice: Concluzionând acest capitol, se poate spune ca, pentru a face fata oricarei "situatii" în studio, este nevoie de cel putin unu sau doua reverberatoare de calitate (pentru generarea ambiantei principale în mixaje), unul - doua procesoare aditionale pentru alte efecte necesare (ecou, chorus, etc), precum si cel putin un procesor de dinamica (în mod deosebit un compresor) pentru prelucrarea semnalelor cu dinamica mare (voce, instrumente de suflat, percutii, etc) ce urmeaza a fi înregistrate
Recorderele si mediile de înregistrare Destinatia principala a unui studio de înregistrare este desigur înregistrarea semnalelor sonore. Drept urmare, un element esential în definirea sistemulului sau audio îl reprezinta alegerea aparatelor folosite pentru înregistrarea propriuzisa (am sa folosesc în continuare pentru numirea acestora termenul de "recordere", deoarece este un termen tehnic aproape adoptat de limba noastra). In functie de caracteristicile si calitatea realizarii recorderului (atât a aparatului propriu zis, cât si a mediului de înregistrare), vom avea o reprezentare mai mult sau mai putin fidela a semnalelor înregistrate: cu cât pragul de distorsiune este mai ridicat si nivelul de zgomot mai coborât, cu atât dinamica semnalelor înregistrate va fi mai mare; cu cât banda de frecventa suportata va fi mai mare, cu atât spectrul semnalelor înregistrate va putea fi mai bogat. O caracteristica deosebit de importanta pentru un recorder folosit în studio este numarul maxim de piste audio (Eng: tracks) pe care îl poate înregistra, adica numarul maxim de semnale audio (de la microfoane sau alte surse sonore) care pot fi înregistrate si redate ulterior, individual sau simultan, pentru postprocesare si mixare. Conventional, daca acest numar este 2, recorderul se numeste "stereo" (sau 2-track recorder) si este în mod normal folosit ca recorder final (Eng: master recorder) la înregistrarea mixajelor. Daca numarul de piste este mai mare (4 sau mai mult), avem de-a face cu un recorder multipista (Eng: multitrack recorder). Evolutia în timp a recorderelor a fost în strânsa legatura cu dezvoltarea tehnologiilor si mediilor de înregistrare a semnalelor sonore. Putem desigur considera recordere fonograful lui Edison si inscriptoarele direct pe disc ce i-au urmat, însa primele modele "moderne" utilizate în studioul de înregistrare au fost magnetofoanele analogice cu banda magnetica. Au urmat magnetofoanele digitale cu banda magnetica, iar în ultimii ani, marea "revolutie" a recorderelor digitale pe hard disk. Cum fiecare dintre aceste tehnologii se mai foloseste înca în studio, într-o mai mare sau mai mica masura, voi vorbi câte putin despre fiecare în parte.
Magnetofoanele analogice cu banda magnetica Au intrat în studiourile de înregistrare acum mai bine de 50 de ani si înca se tin bine pe pozitii. De la timidele modele pe una sau doua piste de la începuturi si pâna la "tancurile" pe 24 de piste de astazi a fost un drum lung, ajungându-se la un nivel al calitatii si fiabilitatii greu de egalat chiar si în domeniul digital. Datorita neliniaritatii la înregistrare a benzii magnetice, aceasta prezentând un efect de saturatie la nivele mari ale semnalului înregistrat - similar unui compresor de dinamica, se obtine un sunet mai "rotund" si mai "cald" dupa cum se obisnuieste sa se spuna, fiind un mediu de înregistrare înca preferat de multi utilizatori, mai ales dintre "veterani".
Ca variante constructive, principalul factor care diferentiaza magnetofoanele analogice este latimea benzii folosite, de aici în general decurgând si numarul de piste disponibile. Astfel, cele mai simple modele (exceptând comunele casetofoane stereo care nu ne intereseaza la acest punct) sunt recorderele cu casete pe 4 sau 8 piste, utilizate (înca) în unele studiouri de tip home, de catre muzicieni pentru care viteza de imortalizare a unei idei pasagere este primordiala. Magnetofoanele cu banda de 1/4 inch (6,35mm) mai sunt înca folosite pentru realizarea de master-uri, având de obicei doar 2 sau 4 piste. De la latimea de 1/2 inch (12,7mm) încep magnetofoanele multipista profesionale, utilizabile la înregistrari în studio, ele având uzual între 8 si 16 piste (exista si modele pe doar doua piste, acestea fiind în special folosite la înregistrarile master stereo). Cele mai valoroase ramân însa magnetofoanele cu banda de 1 inch (25mm) si mai ales de 2 inch (51mm), având între 8 si 24 de piste, adevarate masini industriale de produs muzica. Fiabilitatea lor extraordinara (exista modele care functioneaza de peste 20 de ani) si calitatea deosebita a înregistrarii sunetului pe banda magnetica le fac înca instrumentul preferat de lucru pentru multe dintre studiourile actuale, mai ales însa dintre cele de top, pentru ca nu oricine isi permite sa cumpere asemenea aparate, preturile lor fiind foarte mari. De multe ori, la cererea unor clienti mai pretentiosi, studiourile le inchiriaza cu ora de la firme specializate. Fidelitatea înregistrarii semnalelor este data în principal de dinamica si banda de frecventa maxime suportate de banda magnetica (si circuitele electronice interne, dar acestea sunt de obicei mult peste normele necesare), parametrii de care depind acestea fiind grosimea benzii magnetice si viteza ei de deplasare prin fata capetelor de înregistrare. Cu cât banda este mai groasa si stratul magnetic mai profund, cu atât zgomotul propriu este mai mic si nivelele semnalelor înregistrate pot fi mai mari, rezultând o dinamica mai mare a semnalului. Cu cât viteza de deplasare a benzii este mai mare, cu atât ea va putea memora semnale cu frecventa mai mare si deci cu spectru mai bogat. Daca pentru modelele mai modeste viteza este de 3,75 inch/sec (9,5 cm/sec) sau 7,5 inch/sec (19 cm/sec), la cele mai performante ajunge la 15 inch/sec (38 cm/sec) sau chiar 30 inch/sec (76 cm/sec). Dupa cum spuneam si mai devreme, sunetul unui magnetofon cu 24 piste pe banda de 2 inch rulata la 30 inch/sec poate fi cu greu "batut" chiar de cele mai sofisticate tehnologii digitale actuale. Modelele mai complexe dispun de posibilitatea înregistrarii pe una dintre piste a unui semnal standard de sincronizare (SMPTE code), facând posibila sincronizarea mai multor astfel de aparate (nu neaparat identice) si oferind spre utilizare un sistem cu mult mai multe piste simultan (suma pistelor oferite de fiecare aparat, minus pistele de sincronizare). Dezavantajele magnetofoanelor analogice (în afara de pretul mare, desigur, pentru cele care merita luate în calcul) sunt uzura în timp a capetelor magnetice, rezultând altererea calitatii înregistrarii si necesitatea întretinerii lor periodica (deasemenea cu cheltuieli mari), precum si sensibilitatea marita a benzii magnetice la factori degradanti externi (câmpuri magnetice, umezeala, praf, temperaturi excesive, deformari mecanice ale benzii, etc) care o fac un mediu destul de nesigur pentru pastrari de durata mai mare a materialelor sonore. Pe lânga acestea, o rola de banda magnetica de 2 inch latime si lungime 762 m (dimensiune standard) poate înregistra
la viteza de 30 inch/sec. aproximativ 17 minute de material sonor (pe maxim 24 piste) si costa 180-200 de Euro, cu aceasi suma putându-se achizitiona un harddisk de 250 GB pe care se pot stoca peste 11 ore de material sonor la calitate comparabila (24 piste, la rezolutia 24b/96kHz), aproape de 40 de ori mai mult!
Magnetofoanele digitale cu banda magnetica Magnetofoanele digitale cu banda magnetica au fost urmatorul pas în evolutia tehnologica a echipamentelor de înregistrare sonora. Aparute în studiouri pe la începutul anilor '80, au fost privite initial cu neîncredere de catre inginerii de sunet, în mare parte din cauza slabei calitati a convertoarelor si algoritmilor de procesare digitala (la fel ca si în cazul primelor console digitale). Apoi, pe masura ce tehnologia digitala a evoluat, ele au devenit tot mai întâlnite si mai apreciate, la începutul anilor '90 având loc o adevarata explozie a folosirii lor prin aparitia pe piata a modelelor modulare folosind casete video (în special cele de tip ADAT sau DTRS), mai ieftine si mai usor de utilizat decât modelele cu role de banda. Aceste doua directii au evoluat oarecum în paralel, fiecare câstigându-si o anumita categorie de utilizatori. Magnetofoanele digitale cu role au ramas în general apanasul utilizatorilor "grei", reprezentând vârful tehnologic în înregistrarea digitala pe banda. Ele se folosesc de o serie de capete magnetice care citesc în paralel datele de pe banda magnetica (cu latimea uzuala de 1/2 inch), sistemul fiind denumit DASH (pentru anumite modele). Formatul digital folosit este de 16b/44.1kHz si 16b/48kHz sau 24b/44.1kHz si 24b/48kHz la modele mai noi, pot înregistra pâna la 48 de piste simultan, iar viteza de transport a benzii poate ajunge pâna la 115cm/sec. Sincronizarea între aparate este mult mai precisa datorita formatului digital, nefind necesara sacrificarea unor piste audio pentru acest lucru. Constructia aparatelor (la fel ca în cazul variantelor analogice de acelasi calibru) este foarte bine realizata, având o fiabilitate foarte mare a componentelor mecanice si o calitate deosebita a circuitelor electronice interne. Au prevazute intrari si iesiri de semnal pentru fiecare pista, atât în format analogic (cu convertoare A/D si D/A de foarte buna calitate) cât si în format digital (în general de tip AES/EBU sau MADI), eventual sub forma de module optionale. Unele modele au implementate si functii suplimentare de editare interna a pasajelor înregistrate, precum copierea de pe o pista pe alta sau montajul a mai multor sectiuni sonore întruna singura. Sunt deosebit de scumpe, dar sunt întâlnite înca (de multe ori doar inchiriate) în studiourile mari care isi permit aceste cheltuieli. Recordele digitale modulare cu caseta (MDM - Modular Digital Multitrack) au aparut prin modificarea sistemelor video de înregistrare pe caseta, folosind aceeasi metoda a capului magnetic rotativ, care permite o foarte buna utilizare a suprafetei benzii magnetice din casete, fiind posibila înregistrarea pe o caseta standard a pâna la 60 de minute de material pe 8 piste, rezolutia fiind reglabila de la 16b/44,1kHz pâna la 24b/96kHz, în functie de model. Posibilitatea de a sincroniza un numar mare de recordere între ele si deci de a avea un sistem foarte scalabil, dupa necesitati, împreuna cu cheltuielile mult mai mici (atât pentru aparate cât si pentru casetele cu banda magnetica) necesare realizarii unui asemenea sistem, au facut ca acest tip de recordere sa aiba o raspândire foarte mare în studiourile cu buget mediu (studiouri de
tip PROJECT, studiouri mobile, studiouri de postproductie sunet pentru film, studiouri HOME cu pretentii mai ridicate, etc), devenind un standard atât de utilizat încât chiar si în multe din studiourile scumpe se pastreaza 2-3 MDM-uri pentru eventualii clienti ce folosesc aceste formate. S-au evidentiat doua tipuri constructive de MDM-uri : tipul ADAT (standard initiat de firma Alesis) utilizând casete S-VHS si interfata digitala pe fibra optica (format ADAT) si tipul DTRS (dezvoltat de firma Tascam) pe casete Hi8 si interfata digitala în format TDIF, acesta din urma devenind aproape un standard în activitatile de postproductie sunet pentru film. Ambele tipuri poseda atât intrari si iesiri digitale, cât si analogice. Chiar daca nu se ridica la nivelul recorderelor DASH, calitatea MDM-urilor multumeste o mare categorie de utilizatori, fiind o buna optiune pentru cei care (înca) nu vor sa se aventureze în zona "mlastinoasa" a recorderelor pe hard disk. O varianta aparte a recorderelor digitale cu banda magnetica o reprezinta casetofoanele DAT, ce utilizeaza o caseta de format mic cu banda îngusta (3,8mm), înregistrând doar doua piste. Principiul constructiv este la fel ca la MDM-uri, cu capete magnetice rotative, dar la o scara mai redusa. Caseta DAT a fost multa vreme principalul mediu digital de înregistrare a masterului stereo în operatiile de mixaj din studioul de înregistrare (si probabil va ma fi înca o vreme - în paralel cu noile formate pur digitale - chiar si numai pentru compatibilitate cu vechile echipamente). Multe studiouri, în special cele HOME si PROJECT, au abandonat însa complet acest format în favoarea noilor recordere direct pe hard disk sau a CD-recorderelor, mult mai ieftine si mai flexibile în utilizare.
Recorderele digitale pe hard disk Recorderele digitale pe hard disk sunt marea revelatie (sau "revolutie" daca doriti) a înregistrarilor sonore. Desi primele modele au aparut acum peste doua decenii, abia în ultimii 8-9 ani au devenit foarte populare, datorita progreselor deosebite în realizarea hard disk-urilor de capacitati mari. Variantele lor constructive se împart în doua categorii importante : sisteme de sine statatoare (numite chiar Hard Disk Recorders - HDR) si sisteme implementate în calculator în cadrul asa numitelor DAWuri (Digital Audio Workstation). In principiu sunt acelasi lucru, ambele continând interfete de intrare si iesire a semnalelor audio si de control, o unitate de procesare si control a semnalelor (hardware + software) si unitatea de stocare a datelor (hard disk-ul), realizarea practica însa diferind considerabil. In cazul HDR-ului, constructia este compacta, asemanatoare cu un MDM dar având ca suport de înregistrare un hard disk si nu banda magnetica. Datorita modului neliniar în care se stocheaza informatiile pe hard disk, comparativ cu banda magnetica, accesul la diferite pozitii din cadrul materialului sonor înregistrat este practic instantaneu, obtinându-se astfel o foarte mare economie de timp. Operatiunile ce pot fi efectuate cu aparatul sunt bine definite de catre un software ce este înscris într-o memorie interna, care în general nu poate suferi modificari majore ulterioare. Aproape fiecare comanda sau reglaj are propriul buton de operare, facând utilizarea aparatului foarte simpla si comoda. Datorita stabilitatii si simplitatii mari în utilizarea lor, ele sunt preferate de profesionisti si de studiourile comerciale, pentru care aceste
calitati sunt esentiale în realizarea lucrarilor la timp si în siguranta. La fel ca si MDMurile, HDR-urile poseda mai multe tipuri de intrari si iesiri de semnal, de obicei grupate dupa format pe placi inserabile optional în aparat, în functie de necesitatile concrete de interconectare cu celelate echipamente din studio. Rezolutiile de lucru ajung pâna la 24b/96kHz, iar numarul de piste este uzual 8,16 sau 24. Pot fi sincronizate mai multe aparate între ele, crescând astfel numarul de piste audio simultan disponibile, la multe dintre modelele de pe piata existând si "telecomenzi" speciale (remote controler) cu care se poate comanda de la distanta si într-o forma mai eleganta toata reteaua de recordere. Mediul principal de înregistrare a datelor il reprezinta un hard disk intern (format standard 3,5" în majoritatea cazurilor), capacitatea lui determinând cât de mult material audio poate fi înregistrat, lânga care pot fi atasate medii auxiliare pentru marirea capacitatii (alte hard disk-uri) sau arhivarea datelor (discuri magneto-optice, CD-Recordere, DVD-RAM, etc). La multe dintre modelele recente de HDR sunt incluse facilitati de editare a semnalelor înregistrate (copieri, deplasari sau stergeri de pasaje, ajustari ale nivelelor, filaje ale începutului sau sfârsitului unui pasaj, etc), fiind posibila uneori chiar vizualizarea semnalelor înregistrate pe monitoare video externe de mare rezolutie, sau conectarea prin retea la sisteme de calcul pentru prelucrari auxiliare. Dezavantajul major al HDRului este imposibilitatea dezvoltarii lui în timp peste limitele cauzate de componentele constructive. Altfel stau lucrurile cu un DAW. Infrastructura fizica a acestuia consta într-un calculator (în general de tip PC sau MAC), cu componentele optimizate pentru prelucrari audio în bune conditii, asta însemnând un procesor la o frecventa cât mai mare, cât mai multa memorie de tip RAM, unu sau doua hard disk-uri de capacitate cât mai mare si cu parametrii de viteza cât mai buni (turatie mare, timp de acces mic, rate de transfer mari,...) si în primul rând o placa de sunet profesionala, cu intrari si iesiri analogice si digitale, având rezolutiile interne si de conversie cât mai mari. Avantajul esential pe care îl are un DAW fata de un HDR este posibilitatea de a rula orice aplicatie audio (software) compatibila cu sistemul de operare si componentele calculatorului (aplicatie ce poate fi îmbunatatita de câte ori apare o noua versiune a ei), rezultând o extraordinara flexibilitate în prelucrarea semnalelor audio înregistrate, singurul factor limitator fiind imaginatia si pregatirea programatorilor aplicatiilor. Astfel, se folosesc programe ce simuleaza un recorder multipista (numite sequencer-e audio), pe un numar nelimitat teoretic de piste (dar limitat practic de capabilitatile fizice ale sistemului), cu nenumarate facilitati de editare si organizare a secventelor audio înregistrate. Ele încorporeaza de obicei si o consola de mixaj virtuala cu procesoare de dinamica si efecte sonore, obtinându-se în acest fel un întreg studio virtual în interiorul calculatorului, cu nimic mai prejos în majoritatea cazurilor decât un studio real. Printre dezavantajele DAW-ului, relativ la celelalte tipuri de recordere, putem aminti operarea mai complicata (justificabila datorita multitudini si complexitatii operatiilor executabile), necesitatea unei anumite pregatiri în tehnica de calcul a operatorului, existenta de multe ori a unor dificultati în configurarea corecta a aplicatiei audio pe anumite sisteme, chiar a unor instabilitati în functionare daca componentele calculatorului nu sunt de foarte buna calitate si fara incompatibilitati între ele. Exista însa firme care sunt specializate pe configurarea si furnizarea de DAW-uri "la cheie", în diferite configuratii în functie de nevoile clientului si chiar daca uneori pretul lor este foarte mare, garantia stabilitatii si calitatii sistemelor compenseaza pe deplin.
Recomandari practice: - aproape invariabil, în studiourile HOME se lucreaza astazi cu DAW-uri ieftine si dar cu performante acceptabile, pentru care conteaza mai mult facilitatile disponibile decât stabilitatea sau calitatea sistemului (pentru bugetul mic alocat); chiar si în aceste conditii, calitatea realizarilor ajunge de multe ori la nivelul celor din studiourile mult mai pretentioase. - în studiourile de tip PROJECT, desi se va întilni o varietate mai mare de recordere (în functie de buget), precum recordere pe banda mai ieftine, MDM-uri sau HDR-uri, în tot mai multe cazuri se "migreaza" înspre folosirea aproape exclusiva a DAW-urilor de categorie medie (nu asa de scumpe ca modelele de vârf, dar cu performante si fiabilitate foarte bune), renuntându-se la echipamente externe (console, procesoare,...) mai scumpe si nu neaparat mai performante decât echivalentele lor virtuale. - în cazul studiourilor COMMERCIAL, printre recorderele preferate se mai gasesc înca cele digitale pe banda (tip DASH, mai ales modelele de înalta rezolutie) si cele analogice pe banda lata de 1-2 inch, dar se folosesc tot mai des modele de HDR sau DAW scumpe, de mare performanta, cu stabilitate sporita si facilitati specifice lucrului în studiourile mari (multe dintre ele fiind legate în retele de tip server-client), în special pentru operatii de editare si postprocesare a materialelor sonore înregistrate.
Finalizarea : alte elemente de luat în seama Pe lânga alegerea aparaturii si constructia încaperilor, mai exista desigur si alte elemente ce trebuie sa fie luate în consideratie în vederea finalizarii studioului de înregistrare, iar pe câteva dintre ele le voi trata pe scurt în rândurile ce urmeaza :
Cablarea studioului Calitatea cablurilor de semnal audio folosite într-un studio de înregistrare este definitorie pentru fidelitatea înregistrarilor realizate în el, precum si a monitorizarii semnalelor înregistrate. Un cablu de calitate proasta poate transforma total semnalele electrice pe care le transporta, mai ales pe cele de nivel mic, adaugând zgomote parazite cauzate de izolatii proaste sau actionând ca un filtru trece banda (datorita inductantei si capacitati proprii cablului) si atenuându-i astfel capetele spectrului, mai ales în zona frecventelor înalte. Asezarea cablurilor în încapere este deasemenea foarte importanta, atât din punctul de vedere a durabilitatii lor în timp (daca sunt amplasate în calea traficului si sunt frecvent miscate sau chiar calcate în picioare, ele se vor deteriora mult mai repede) cât si din punct de vedere al interferentelor pe care le pot capta (cablurile de semnal mic precum cele de microfon trebuie asezate cât mai departe de cele ce transporta semnale mari, în special de cablurile de alimentare cu tensiune de la reteaua electrica). Este bine sa se creeze locasuri speciale, protejate împotriva socurilor mecanice (daca este posibil chiar prin podele sau prin pereti), prin care manunchiurile de cabluri sa parcurga traseele mai mari din sau dintre încaperile studioului. Chiar daca o mare parte din cablurile de interconectare dintre echipamentele audio din studio sunt legate dupa instalarea aparaturii în încaperile studioului, exista câteva care trebuie prevazute si amplasate la locul lor înca din etapa de construire a peretilor (respectiv realizare a izolatiei fonice). Acestea sunt cablurile care asigura comunicarea dintre sala de înregistrare si camera de mixaj, constând în cabluri de microfon sau linie (ce duc semnalele de la sursele de sunet la consola de mixaj), cabluri de semnal pentru monitorizarea pe casti sau pe boxe din sala de înregistrare, plus cabluri ce asigura transferul altor tipuri de semnale (MIDI, telecomanda aparate, lumini de semnalizare, etc).
Proiectarea si realizarea circuitului de alimentare cu energie electrica Pentru buna functionare a aparatelor electrice din studio, circuitele de alimentare de la reteaua electrica de curent alternativ trebuie sa respecte anumite conditii. In
primul rând, cablurile si prizele folosite vor fi dimensionate astfel încât sa asigure necesarul de curent pentru o functionare corecta a fiecarui aparat, ba chiar sa aiba rezerve pentru conditii de suprasolicitare fara riscuri de deteriorare. Ele trebuie sa fie de cât mai buna calitate electrica si mecanica, cablurile putând fi inserate în peretii studioului (preferabil folosindu-se tuburi speciale ignifuge) sau aplicate pe suprafata lor. In cazul aplicarii prizelor pe pereti prin perforarea straturilor fonoizolante, se va izola cu grija în jurul lor pentru a mentine etanseitatea peretelui. Una din cele mai comune interferente transmise prin circuitul de alimentare este brumul, care se manifesta ca un semnal audio de joasa frecventa (egal cu frecventa tensiunii retelei de alimentare - 50Hz în cazul nostru) suprapus peste semnalul audio util dintr-un sistem audio si se datoreaza în general existentei unor "bucle" în circuitele de alimentare cu curent alternativ ale aparatelor respective (Eng: earth loop). Problema poate fi rezolvata prin realizarea unui circuit de tip radial al alimentarior de la retea, care sa evite impedantele parazite ce pot aparea între doua puncte de distributie, iar în unele cazuri prin suprimarea unor legaturi la masa sau la pamânt (aceasta ultima metoda fiind destul de riscanta si trebuind sa fie realizata doar de un specialist). Alte interferente pot lua forma unor pulsuri de înalta frecventa, ce sunt generate de componentele unui consumator de mare putere (de ex. un motor electric) si pot ajunge în circuitele de audiofrecventa a studioului. O masura foarte buna de evitare a acestui tip de interferente consta în a crea mai multe circuite electrice (eventual de pe faze diferite ale retelei electrice), de exemplu unul pentru aparatura audio, altul pentru instalatia de iluminare si altul pentru instalatiile de încalzire si de aer conditionat.
Protejarea aparaturii la interferente de radio-frecventa Exista situatii nefericite când în apropierea studioului se pot afla surse puternice de radio-frecventa (radio-relee, dispecerate TAXI, posturi de radio-TV, etc...) care pot interfera semnificativ cu circuitele electronice sensibile si cablajele din studio, generând semnale parazite în circuitele audio. In aceste cazuri este necesara drenarea radiatiilor parazite spre pamânt, metodele concrete de rezolvare putând varia de la simple îmbunatatiri a instalatiei de împamântare a studioului si pâna la ecranari complete a încaperilor prin construirea unor custi de sârma încastrate în pereti si conectate la pamânt (custi Faraday).
Proiectarea instalatiei de iluminare Instalatia de iluminare din încaperile studioului de înregistrare are un triplu rol: utilitar (evident, pentru a nu orbecai printr-o încapere ce nu prezinta mijloace de iluminare naturala), estetic (prin jocuri de spoturi luminoase pe aparatura si mobilier se pot crea efecte foarte placute ochiului) si psihologic (în functie de persoana, un instrumentist se poate simti mai bine cântând într-o lumina difuza, ori poate prefera
spre exemplu sa nu vada fetele celor din cabina de mixaj). Este recomandata folosirea becurilor cu incandescenta, în defavoarea celor fluorescente, care pot induce zgomote parazite în sistemul audio datorita circuitelor de amorsare. Deasemenea, în loc de un singur corp mare de iluminat, este mai practica folosirea a mai multe surse de lumina mai mici (eventual colorate diferit), distribuite în zonele necesare si pornite dupa necesitati.
Proiectarea instalatiilor de încalzire si de aer conditionat Dotarea unui studio de înregistrare cu o instalatie de încalzire si/sau cu una de aer conditionat este un lucru extrem de benefic, conditiile de lucru având o influenta majora atât asupra inspiratiei si dispozitiei creative a muzicienilor, cât si asupra productivitatii si puterii de concentrare a personalului tehnic. Realizarea practica a acestor operatii implica însa o seama de dificultati impuse de rigorile constructive ale încaperilor studioului (limitarea nivelului de zgomot emis de echipamente si limitarea scurgerilor sonore prin intermediul conductelor pentru a mentine izolatia fonica a încaperilor la valori optime) si din aceasta cauza aceste facilitati sunt de obicei întâlnite doar la studiourile cu buget mai ridicat, fiind în general proiectate de specialisti. In privinta instalatiilor de încalzire, problemele pot fi rezolvate relativ usor prin îmbracarea conductelor si a elementelor termoradiante cu materiale fonoizolatoare, sau prin folosirea sistemelor de încalzire ce au conductele trase prin pereti sau podea. Se recomanda folosirea, unde este posibil, a conductelor flexibile, cele rigide din metal fiind mult mai bune conducatoare de sunet si pot dauna fonoizolatiei încaperilor pe care le strabat. In cazul instalatiilor de aer conditionat lucrurile se complica putin din cauza faptului ca orice cale de admisie sau evacuare a aerului în/din încapere reprezinta în acelasi timp o cale de scurgere pentru undele sonore. Una dintre solutii este folosirea a doua sisteme separate, unul pentru cabina de mixaj si altul pentru sala de înregistrare, minimizându-se în acest mod comunicarea între cele doua camere. Portiunile de conducte ce trec prin camere vor fi izolate foarte bine la exterior cu materiale fonoabsorbante, iar deschiderile de intrare/iesire a aerului vor fi mascate cu mici panouri fonoabsorbante, asezate la mica distanta în fata lor, pentru a atenua sunetul aerului circulând prin conducte. O supradimensionare a conductelor si a gurilor de intrare/iesire, alaturi de o micsorare a vitezei de circulatie a aerului prin conducte, poate deasemenea contribui foarte mult la reducerea zgomotelor generate de instalatie. Sistemele mai pretentioase pot fi prevazute cu dispozitive speciale, numite atenuatoare de zgomot (Eng:silencers), ce au rolul de reducere a zgomotului generat de circulatia aerului în conducte si de limitare a transmiterii undelor sonore dintr-o încapere într-alta prin interiorul conductelor.
Retusuri estetice
Ultimele dar nu si cele de pe urma retusuri în studio, sunt cele de ordin estetic, acestea ramânând la latitudinea si gustul designerului sau proprietarului. Indiferent ca este vorba de aranjarea aparaturii sau a pieselor mobilier (standuri speciale pentru aparatura, fotolii, masute, rafturi, etc), de potrivirea spoturilor de lumina pe anumite zone ale încaperilor sau de simpla întindere a unor pânze colorate peste materialele fonoabsorbante de pe pereti, toate aceste actiuni au scopul final de a crea o atmosfera cât mai placuta si mai relaxata, propice lucrului in studio. Pentru a va stimula imaginatia, în imaginile ce urmeaza va voi prezenta (sub forma unor simulari virtuale) trei exemple practice de studiouri de înregistrare, câte unul pentru fiecare din cele trei tipuri principale de studiouri discutate în aceste pagini. Sunt doar niste sugestii de dispunere a aparaturii, a materialelor de optimizare acustica si a mobilierului în functie de scopul studioului, completate cu ajustarea culorilor peretilor/mobilierului/luminii astfel încât sa asigure o ambianta cât mai potrivita activitatilor ce se vor desfasura în acel loc (tinând mouse-ul în dreptul obiectelor din imagini vor aparea scurte descrieri a acestora).
HOME studio Un HOME studio ieftin si minimal, dedicat compozitiei muzicale si eventual înregistrarii de demo-uri sau negative nepretentioase, amenajat într-o zona mai putin circulata a unei sufragerii. Piesa centrala a studioului este un calculator personal, pe care ruleaza un software de tip DAW ce permite executarea tuturor operatiilor de înregistrare si mixaj necesare. Inregistrarea vocilor sau a instrumentelor acustice se face cu ajutorul unui microfon de tip dinamic, conectat printr-un preamplificator de microfon la placa de sunet a calculatorului. Sistemul HiFi de auditie din încapere este folosit si pe post de monitorizare audio pentru mixaje, în timpul înregistrarilor cu microfonul fiind folosite casti. Pe peretele frontal este aplicat un panou fonoabsorbant pentru a reduce reflexiile ce vin din perete.
PROJECT studio Un PROJECT studio destinat proiectelor mai serioase, demo-uri pretentioase sau chiar materiale cu destinatie comerciala, amenajat într-un beci dezafectat sau într-un garaj nefolosit, fiind compus dintr-o camera de mixaj de dimensiuni medii si o cabina mica pentru înregistrat voci (sau instrumente acustice / electrice), ce comunica una cu alta printr-o usa bine antifonata, prevazuta cu geam. Aparatura consta dintr-un calculator dotat cu o placa de sunet profesionala (prevazuta cu mai multe intrari si iesiri analogice), ce ruleaza o aplicatie de tip DAW, o consola analogica de mixaj de format mic, folosita doar pentru anumite functii de monitorizare si pentru a amplifca semnalele de la microfoanele mai putin pretentioase, cateva procesoare de dinamica inserate pe canalele consolei de mixaj pentru prelucrarea semnalelor de la aceste microfoane, unu-doua preamplificatoare de microfon de calitate ridicata necesare
preluarii microfoanelor principale (de tip condensator), unu doua procesoare digitale de efecte sonore, plus câteva recordere de format mai vechi (DAT, ADAT, caseta analogica) pentru situatii neprevazute. Calculatorul, consola de mixaj si celelalte aparate sunt instalate pe un mobilier conceput special pentru studio, cu dimensiuni si unghiuri cât mai ergonomice. Monitorizarea este facuta în casti pentru cabina de voce si într-o pereche de monitoare de tip nearfield (cu woofer-e de 6 sau 8 inch) în camera de mixaj. Peretii si tavanul încaperilor sunt tratati cu materiale fonoabsorbante, pentru a reduce cât mai mult din undele stationare si reflexiile primare ce se formeaza. Aparatele de aer conditionat aplicate pe perete (în ambele încaperi) sunt de tip simplu si nu se conectateaza în timpul înregistrarilor propriuzise pentru a nu ridica nivelul de zgomot din camere.
COMMERCIAL studio Un COMMERCIAL studio mai serios, dedicat realizarii de productii audio cu destinatie comerciala, la calitate profesionala. Camera de mixaj este construita în tehnologie camera flotanta, la fel ca si camera de înregistrare, cu care comunica printr-un geam dublu (cu panouri de sticla decuplate mecanic între ele), astfel ca sunt realizate conditii de fonoizolare fata de exterior extrem de bune. Ambele încaperi au dimensiuni suficient de mari si de bine alese încât distributiile lor modale sa fie optime, iar cu ajutorul materialelor fonoabsorbante, a trapelor pentru basi acordate pe frecventele problematice si a difuzerilor acustici, timpii de reverberatie si raspunsurile acustice ale fiecareia sunt aduse la valori cât mai potrivite scopurilor studioului, camera de mixaj folosind în plus tehnica RFZ pentru obtinerea unei zone de auditie cât mai fidela în pozitia inginerului de sunet. Consola digitala de mixaj, de format mare, este inima sistemului audio al acestui studio. Prin intermediul unei matrici programabile de conectare/rutare a intrarilor si iesirilor, la ea sunt conectate aproape toate celelalte componente - preamplificatoarele aditionale de microfon, procesoarele de efecte, procesoarele analogice de dinamica, microfoanele, recorderele de diverse tipuri (DAW, HDR, ADAT, DAT, CD-R,...) - fiind foarte usor de realizat diferite combinatii între ele, în functie de situatie. Monitorizarea este realizata pe mai multe cai configurabile, cele principale fiind : în camera de înregistrare pe casti sau boxe de putere mica (în anumite situatii), iar în camera de mixaj, pentru nivele mici/moderate de ascultare, pe o pereche de monitoare nearfield, la nivelele ridicate de auditie folosindu-se o pereche de mains încastrate în peretele frontal prin tehnica soffit. Sistemele de încalzire si aer conditionat sunt foarte bine adaptate cerintelor de silentiozitate si fonoizolatie din studio, iar constructia lor propriuzisa este încadrata în aspectul estetic al încaperilor, astfel ca ele pot opera non-stop fara a afecta cu nimic functionalitatea studioului.
By Gyno
