Studiu de Caz Cuplu

Studiu de caz cuplu

Studiu de caz

sus

Cazul lui Celine şi al lui Daniel a fost reţinui p entru a fi prezentat din mai multe motive. Pe de o  parte, aşa cum se întâmplă adesea, cuplul solicită o consultaţie într -o perioadă de criză, ceea ce necesită o evaluare rapidă a situaţiei pentru a determina riscurile la care sunt expuşi pe termen scurt, atât în ceea ce priveşte sănătatea mentală şi fizică a partenerilor, cât şi siguranţa copiilor. Un mare număr de cupluri apelează la consultaţie deoarece cel puţin pu ţin unul dintre parteneri este  preocupat de caracterul critic şi ostil al comunicării reciproce şi de violenţa verbală şi fizică care se manifestă subit sau progresiv în cadrul relaţiei. Or, terapeuţii debutanţi întâmpină d ificultăţi semnificative în a controla comportamentele marcate de violenţă psihologică şi fizică prezente la un mare număr de cupluri care beneficiază de serviciile PCCC. Cu toate că PCCC se adresează cuplurilor la care riscurile privind violenţa fizică sunt relativ reduse, investigarea diagnostică trebuie să permită cuantificarea şi minimalizarea acestui risc1. Acest caz permite deci  prezentarea strategiilor adoptate în cadrul unui prim mandat de gestionare a crizei. în paralel, travaliul terapeutic permite evaluarea posibilităţii de a obţine în mod simultan o reducere temporară a numărului şi a gravităţii tacticilor de violenţă verbală adoptate de soţi. Pe de altă parte, evoluţia cazului ilustrează o transformare a mandatului în direcţia rezolvării ambivalenţei puternice a unuia dintre soţi faţă de continuarea relaţiei, apoi către un mandat clasic de PCCC vizând ameliorarea vieţii în doi. d oi. Prezentarea cazului2 Celine şi Daniel sunt căsătoriţi, au în jur de 30 de ani, au urmat studii superioare, prezintă un aspect îngrijit şi sunt aparent într -o stare bună de sănătate, dar epuizaţi. Au doi copii. Motivul apelării la consultaţie în timpul primei convorbiri telefonice3, Celine face dovada unei un ei situaţii de criză şi formulează diverse critici la adresa soţului său : el îşi neglijează familia acordând mai mult interes muncii sale, nu-şi nu-şi ţine  promisiunile, ia decizii importante fără să o consulte, nunu-i vorbeşte adesea şi, arunci când o face, se manifestă în mod critic sau sarcastic ; disputele devenind din ce în ce mai ma i violente, Ceiine se  pregăteşte să părăsească temporar domiciliul familial, împreună împreună cu copiii, pentru a trăi împreună cu părinţii săi care locuiesc la 200 km depărtare. Controlul stilului convorbirilor La prima şedinţă, terapeutul face rezumatul conversaţiei telefonice pe care a avut-o avut-o cu Ceiine, apoi îi cere lui Daniel săsă-şi prezinte propria versiune în legătură cu situaţia respectivă. Acesta  protestează  prote stează imediat, susţinând că, după naşterea celui de-al de-al doilea copil, comportamentul lui Ceiine s-a s-a schimbat. Ea se enervează din d in nimic. îl critică mereu şi nu are răbdare cu Jacques, copilul lor mai mare. Daniel susţine că Ceiine îşi alege prost priorităţile : casa este îngrijită în mod impecabil şi programul familiei este stabilit în mod rigid, ceea ce nu nu-i -i permite nici o flexibilitate în ceea ce priveşte responsabilităţile sale profesionale. Daniel adaugă că este  preocupat de faptul că Ceiine utilizează în mod excesiv şi din ce în ce mai frecvent pedeapsa fizică faţă de Jacques. El recunoaşte că adesea nu se întoarce acasă seara, în timpul săptămânii, la ora stabilită şi îşi justifică aceste întârzieri motivând că este foarte solicitat la serviciu, dar  pr ecizează ecizează că îşi asumă complet responsabilităţile de tată în timpul weekendurilor. El adaugă că

se descurcă mai bine decât Ceiine să facă faţă caracterului dificil al băiatului lor mai mare. Damei recunoaşte că a fost uneori une ori foarte critic cu soţia lui, dar  precizează  precizează că acest comportament nu se manifestă decât arunci când a avut o zi grea la birou şi totdeauna ca reacţie la numeroasele reproşuri formulate de către Ceiine. El încheie subliniind că nu este de acord cu proiectul lui Ceiine de a pleca împreună cu copiii pentru a locui la socrii săi. Terapeutul- Ceea ce înţeleg este faptul că familia voastră se află într -o situaţie de criză. Cred că trebuie să renunţăm la orice altă întrebare în acest moment pentru a ne consacra în întregime necesităţii de a defini: „Care este natura crizei şi c are ar fi cea mai bună modalitate mo dalitate de a o controla?". Căline - Trebuie să răspund la acuzaţiile sale nefondate. nefond ate. TerapeutulTerapeutul- Ceiine, realizez că fiecare ar dori să răspundă la cele spuse de d e celălalt, sperând ca eu să înţeleg înţele g corect situaţia. Puteţi fi sigură că nu judec acum pe nimeni şi că nu trag imediat concluziile. Unul dintre aspectele comportamentului vostru în timpul acestei crize este acela de a vă acuza reciproc şi de a vă apăra fiecare, în loc de a căuta căut a soluţii pe termen scurt. Eu înţeleg că sunteţi amândoi răniţi, stresaţi şi că vă simţiţi abandonaţi şi criticaţi de către celălalt. Sunt sigur că, atunci când voi cunoaşte cun oaşte povestea voastră, voi fi în măsură să înţeleg cauzele acestor certuri care vă fac să suferiţi. Totuşi, pentru moment, vă cer să nu mai vorbiţi decât cu mine, şi nu cu partenerul vostru. în plus, vă recomand să încercaţi să descrieţi priorităţile şi soluţiile despre care să vorbim săptămâna viitoare pentru a controla mai bine criza voastră familială. familială. După ce au mai schimbat câteva cuvinte, Ceiine şi Daniel acceptă această manieră de a acţiona. Expunerea situaţiei1 Ceiine se simte singură şi izolată: ei locuiesc într -un sat unde nu au relaţii sociale. Părinţii fiecăruia reprezintă o sursă de consolare şi de sprijin atât pentru Ceiine, cât şi pentru pe ntru Daniel, dar aceştia locuiesc departe de ei. Ceiine munceşte ore în şir pentru a ţine casa în ordine şi pentru a le asigura confortul copiilor, dar este în mod vizibil epuizată de responsabilităţile sale familiale, familiale, mai ales la sfârşitul zilei. Din momentul în care Daniel şişi-a părăsit locul de muncă stabil pentru a pune bazele propriei afaceri în domeniul serviciilor informatice, acesta lucrează aproximativ 70 de ore pe săptămână şi este, şi el, la capătul puterilor. El admite că fiul lor cel mare are un comportament co mportament dificil de controlat, în special atunci când ia masa, când pleacă la grădiniţă sau când trebuie să se odihnească. Daniel mărturiseşte că se ceartă cu Ceiine aproape în fiecare zi (cinci zile z ile din şapte), şapte), având certuri animate şi care rănesc, în prezenţa copiilor, pe teme cum ar a r fi programul său de lucru, implicarea sa în viaţa de familie sau gestionarea finanţelor familiei. In trei săptămâni din patru, aceste dipute sunt atât de puternice încât Celine părăseşte casa împreună cu copiii pentru a sta câteva zile la părinţii săi. Stabilirea unui prim mandat terapeutic înainte de terminarea primei şedinţe, terapeutul subliniază claritatea schimbului de cuvinte, respectul acestora pentru indicaţiile primite primite - să evite criticile şi să se adreseze terapeutului - şi calitatea eforturilor depuse pentru a încerca să gestioneze multiplele lor surse de stres. Terapeutul - Mi se pare că suntem cu toţii de d e acord în ceea ce priveşte importanţa restabilirii unui climatt de securitate şi de stabilitate familială pentru copii. Este vorba despre o prioritate. Doriţi clima amândoi să reduceţi frecvenţa disputelor şi, atunci c ând este imposibil, să evitaţi acest lucru, să reglaţi neînţelegerile în absenţa copiilor. Există, am înţeles înţeles bine, mai multe surse importante

 pentru conflictele voastre. întâmpinaţi dificultăţi în a vă înţelege în legătură cu metodele care trebuie adoptate pentru a disciplina comportamentul lui Jacques. Vizitele, din ce în ce mai numeroase şi mai prelungite ale lui Celine la părinţii săi constituie, de asemenea, o problemă. în sfârşit, vă este foarte greu să vă înţelegeţi în legătură cu programul de lucru al lui Daniel, cu imprevizibilitatea care rezultă din această situaţie referitor la servirea mesei în familie, la distribuirea sarcinilor domestice şi sunteţi în conflict din cauza finanţelor casei. în acest moment, obiectivul cel mai important de atins pentru a controla mai bine pe termen scurt aceste crize familiale este acela de a începe să acţionăm pentru a nu arunca gaz peste foc. Poate unul dintre voi să propună modalităţi de realizare a unui armistiţiu pentru una din cele cinci zone de tensiune în timp ce aşteptăm să completăm şedinţele individuale şi o altă şedinţă de cuplu? Celine şi Daniel propun, fiecare, câteva soluţii temporare pentru a combina problemele de disciplină ale lui Jacques şi instabilitatea programului de lucru al lui Daniel. Terapeutul face un rezumat sub forma unui plan pe care cei doi soţi acceptă să-1 pună în aplicare. Terapeutul- Aţi demonstrat amândoi că sunteţi de bună credinţă prin modul în care aţi propus soluţii pe termen scurt. Aş dori să trecem în revistă planul de acţiune asupra căruia am căzut de acord pentru moment. Mai întâi, în legătură cu plecările lui Celine, v-aş sugera să nu părăsiţi domiciliul familial pentru a merge la părinţi cu copiii fără a-l informa mai întâi, cu calm, pe Daniel despre acest lucru, precizându-i în acelaşi timp când anume veţi reveni. îi veţi telefona lui Daniel imediat ce ajungeţi la părinţii dumneavoastră pentru ca acesta să nu se îngrijoreze în mod inutil. în fiecare zi, pe durata absenţei dumneavoastră, veţi vorbi unul cu celălalt la telefon timp de câteva minute. Daniel, în schimb, va accepta aceste vizite ca pe o soluţie temporară necesară  pentru întreaga familie1. în următoarele două săptămâni, soţii completează o serie de chestionare şi le trimit prin poştă terapeutului. Diagnostic iniţial După această şedinţă, Celine şi Daniel îl întâlnesc pe terapeut în cadrul unor convorbiri individuale şi cu ocazia unei alte şedinţe de cuplu. Facem în continuare un rezumat al celor mai importante date obţinute din aceste diferite surse. Istoric şi situaţie actuală Surse de satisfacţie Celine este mulţumită de aspectele amicale care c aracterizează relaţia sa cu Daniel. Acesta este o  prezenţă stimulativă din punct de vedere intelectual şi are un simţ al familiei dezvoltat. Consideră că arată bine şi doreşte încă să-1 seducă. Daniel apreciază umorul lui Celine şi dorinţa sexuală pe care aceasta o manifestă faţă de dânsul. Ea 1-a sprijinit foarte mult în ceea ce priveşte cariera şi atunci când a trăit unele episoade depresive în urmă cu doi ani. Lui Daniel îi place să râdă împreună cu ea. Surse de insatisfacţie Celine deplânge lipsa de respect de care dă dovadă Daniel (deciziile sale unilaterale privind investiţiile familiale, modul în care îşi gestionează programul zilnic, lipsa sa de consideraţie  pentru orele de masă şi comentariile sale sarcastice). Ea îi reproşează instabilitatea profesională, violenţa verbală şi implicarea redusă în ceea ce  priveşte sarcinile familiale. Daniel nu mai suportă criticile lui Celine care se transformă în crize zilnice. El deplânge faptul

că aceasta recurge la ameninţare şi la pedepse fizice pentru a-1 disciplina pe fiul lor. El adaugă faptul că ea este obsedată de aspectul casei şi că nu înţelege provocările şi stresul determinate de înfiinţarea întreprinderii sale. Debutul relaţiei Relaţia dintre Celine şi Daniel durează de d oisprezece ani1. Au simţit mai întâi o atracţie fizică reciprocă, au trăit arunci o perioadă de romantism idealizat şi de bună compatibilitate. Ea aprecia comportamentul său extravertit, ambiţia şi siguranţa sa. Lui îi plăceau blândeţea, inteligenţa şi nevoia ei de a fi protejată. In primele şase luni au avut dispute verbale puternice: „Uneori, ei nu-i plăcea cum o tachinez" (comportament pe care aceasta îl considera sarcastic); „el avea tendinţa de a controla situaţiile" (ea îi spunea boss-u\\). Au fost despărţiţi un an de zile şi au avut, fiecare, o altă relaţie serioasă, dar mai puţin satisfăcătoare. Au decis să fie „din nou împreună". S-au despărţit a doua oară, doi ani mai târziu,  pentru şase luni, în special din cauza unor oportunităţi în ceea ce priveşte carierele profesionale, dar şi deoarece Celine dorea să ştie sigur dacă „îl iubea destul pentru a-i tolera defectele". Calitatea comunicării în ultimul an, comunicarea dintre ei este dominată de dispute şi violenţă verbală. însă sunt capabili să aibă discuţii sincere pe teme cum ar fi carierele fiecăruia, sarcinile ei, relaţia lor cu familia şi nevoile copiilor. Calitatea relaţiilor afective şi ataşamentul faţă de partener  în ultimele douăsprezece luni, relaţiile sunt mai puţin d irecte, cu excepţia unei călătorii fără copii, eveniment care a constituit un moment de armistiţiu cu ocazia căruia au făcut dragoste. Atunci când nu sunt sub influenţa stării de enervare, Celine face unele cadouri şi complimente indirecte. Daniel, în schimb, nu s-a comportat niciodată în mod demonstrativ cu Celine, deşi a făcut acest lucru cu copiii. Timp de trei luni după naşterea lui Sarah, Celine manifesta comportamente de ataşament dependent iar Daniel părea evitant. în schimb, în ultimele şase luni, Celine îşi pune întrebări în legătură cu Daniel. în timpul evaluării, Daniel, mai mult decât Celine, subliniază dorinţa sa de a continua această căsătorie, dar caracterul acestui angajament nu este clar: îi este teamă să nu rămână singur, să trăiască fără copii, să-şi asume sarcina financiară asociată unei sepa raţii sau îi este frică de faptul că părinţii săi iau cunoştinţă de eşecul său ? Sexualitate Rezultatele obţinute în urma utilizării instrumentelor standardizate (Hudson, 1982 ; trad. fr. Comeau şi Boisvert. 1985) arată faptul că satisfacţia sexuală este redusă, dar rezolvarea  problemelor sexuale nu este o prioritate nici pentru unul. nici pentru celălalt. Calitatea exprimării mâniei şi frustrării In ultimele şase luni, violenţa verbală constituie o p roblemă generatoare de nelinişte. Comparând raţionamentul clinic cu rezultatele obţinute la testele standardizate, riscul manifestării unei violenţe fizice grave poate fi exclus pentru moment (Straus şi Hamby, 1996). Sănătate mentală, evenimente stresante, probleme de toxicomanie şi terapie individuală Celine prezintă scoruri mai ridicate decât norma la toate simptomele, la Inventarul de simptome  psihiatrice (Ilfeld, 1976), şi multe dintre ele dezvăluie o suferinţă psihologică puternică, în special sentimente depresive, anxioase şi tulburări de concentrare. Daniel prezintă la toate nivelurile scoruri normale. în timpul primelor trei întâlniri, Cel ine prezintă o combinaţie de man ifestări marcate de agitaţie

şi anxietate, o slabă stimă de sine şi o dorinţă urgentă de a rezolva caracterul ambivalent al situaţiei conjugale. Daniel prezintă unele probleme de concentrare, dar precizează că a început să-şi administreaze antidepresive în urmă cu doi ani ca urmare a unei burnout. El a urmat timp de opt luni o terapie cognitiv-comportamentală care, după părerea celor doi soţi, a avut efecte benefice. Celine n-a urmat niciodată o terapie individuală, dar pare că acceptă această idee. Relaţii extraconjugale sau separare Atât unul, cât şi celălalt afirmă că n-a avut nici o altă relaţie extra-conjugală după ce au început să trăiască împreună, în urmă cu zece ani. Celine „se gândeşte o zi din două că separarea, provizorie sau definitivă, ar fi cea mai bună soluţie pentru a regla diferenţele [lor] ireconciliabile". Daniel spune că vrea să facă totul pentru a salva cuplul, dar terapeutul nu este convins că acesta este dispus să facă schimbări majore pentru a dep ăşi neînţelegerile dintre ei. Copilărie şi relaţie familială Cei doi soţi afirmă că au avut o copilărie stabilă. Fiecare are un părinte p erfecţionist şi exigent (mama lui Celine şi tatăl lui Daniel)1. Celine are un frate cu patru ani mai mic decât ea; acesta  prezintă probleme cronice determinate de depresie, delincventă şi abuz de substanţe. Daniel are o soră cu patru ani mai tânără decât el care a avut probleme de depresie şi a prezentat mai multe tentative de suicid la sfârşitul adolescenţei; ea pare că se simte mai bine datorită unei intervenţii multimodale (spitalizare, medicamente şi psihoterapie). Rolul copiilor Celine şi Daniel acordă un loc important în viaţa lor celor doi copii, pe care şi i-au dorit.  Naşterea celui de-al doilea şi maturizarea primului copil par să fi generat exigenţe care depăşesc capacităţile lor parentale. Practicile parentale provoacă în mod vizibil conflicte, dar este dificil să avem o idee clară asupra dificultăţilor legate de comportamentul lui Jacques. primul lor născut. Carieră şi situaţie economică Celine este infirmieră într -un centru comunitar de psihiatrie ; ea nu mai lucrează de doi ani. Ea trebuie să-şi completeze formarea profesională pentru a obţine o diplomă. Se gândeşte să-şi reia lucrul în următoarele şase luni. în ultimii şase ani. Daniel a lucrat în diferite întreprinderi. în urmă cu un an, el a decis să-şi creeze propria întreprindere de consiliere în domeniul informaticii, ipotecând noua lor casă, cumpărată de una dintre mătuşile sale. Celine nu este mulţumită de modul cum sunt gestionate finanţele familiei. Daniel critică în mod regulat modul în care aceasta cheltuie banii. Repartizarea sarcinilor familiale Celine îndeplineşte 90% dintre sarcinile menajere şi se ocupă de copii în timpul săptămânii. S-a stabilit că această repartizare se va schimba în mo mentul în care ea va urma formarea  profesională. Rolurile trebuiau să se inverseze în timpul weekendurilor: Daniel s-a angajat să  pregătească aproape toate mesele şi să se ocupe de copii. Compatibilitatea soţilor şi tematici centrale Celine şi Daniel par a fi compatibili, dar această compatibilitate durează atât timp cât Celine acceptă comportamentul relaţional al lui Daniel: un tip de relaţie care presupune puţină intimitate, în care Daniel ocupă, în legătură cu majoritatea subiectelor, o poziţie dominantă.

 Natura şi gravitatea perturbării relaţiei conjugale şi capacitatea de a profita de o terapie de cuplu în urma utilizării instrumentelor standardizate (Spanier şi Hudson, 1982), Daniel obţine u n scor care îl situează într -o zonă semnificativă din punct de vedere clinic, dar moderată de suferinţă conjugală, în schimb, suferinţa conjugală manifestată de Celine este maximă : ea obţine un scor tipic indivizilor care sunt pe punctul de a pune capăt relaţiei lor. Totul indică faptul că acest cuplu trăieşte o criză profundă care riscă să se agraveze: - în ceea ce o priveşte pe Celine, există riscul unei tentative de suicid explicit sau deghizat (accident de maşină) şi al compromiterii securităţii fizice şi psihologice a fiului lor mai mare; - în ceea ce-l priveşte pe Daniel, violenţa verbală se poate agrava şi conflictul poate degenera în violenţă fizică. Terapeutul apreciază deci că este în mod imperativ necesar să-i convingă pe cei doi soţi să accepte mai întâi un mandat de intervenţie de criză. Evoluţia relaţiei şi expectanţe în legătură cu terapia de cuplu

sus

Situaţia alianţei terapeutice în timpul primei şedinţe. Daniel pare că se află în defensivă şi în competiţie cu terapeutul. Aceste comportamente se atenuează după şedinţa individuală, atunci când terapeutul utilizează strategii de validare şi de comprehensiune. Celine încearcă mai întâi să-1 determine pe terapeut să se ralieze cauzei sale şi să-1 seducă. în faţa eforturilor terapeutului pentru a-şi menţine neutralitatea, ea repune în discuţie capacitatea acestuia de a înţelege situaţia sa. Pentru a evita această ruptură potenţială a alianţei, terapeutul afirmă că înţelege reacţiile legate de singurătate şi de disperare ale lui Celine. Aceste strategii\' permit construirea şi menţinerea unei alianţe cu fieca re dintre soţi. Este vorba despre intervenţii care redau într -o formă necompromiţătoare cuvintele unuia, fără a se relua totuşi acuzaţiile exprimate: terapeutul este atent, în timpul şedinţelor diadice, ca eforturile de înţelegere manifestate faţă de suferinţa unuia dintre soţi să n u fie interpretate de către celălalt ca fiind o luare de poziţie în defavoarea sa sau ca o trădare. Iată un exemplu de dialog în care este utilizat acest tip de intervenţie. Daniel- Sunt furios atunci când Celine părăseşte casa împreună cu copiii pentru a merge la  părinţii săi. Şi chiar în mijlocul unei discuţii, ea spune că nu mai poate, îi îmbracă pe copiii care  plâng pentru că sunt speriaţi şi pleacă cu maşina. Eu nu o împiedic sâ plece opunându-mă cu forţa, deşi îmi doresc să fac acest lucru. Ea pleacă pentru a mă pedepsi deoarece am întârziat sau din cauză că situaţia noastră financiară se degradează. Sigur sunteţi de aceeaşi părere cu mine: o soţie trebuie să rămână alături de soţul ei, şi nu să fugă la mama cu ocazia primului conflict! Terapeutul- Daniel, mă bucur pentru faptul că-mi spuneţi ceea ce simţiţi în aceste situaţii care sunt, în mod sigur, printre cele mai dureroase pent ru dumneavoastră, pentru Celine şi pentru copii. Dacă înţeleg bine, totul începe printr -o ceartă între dumneavoastră şi Celine. La un moment dat, ea nu mai poate şi pleacă luând copiii cu ea. Atunci când Celine pleacă, vă înfuriaţi, dar mai trăiţi şi alte emoţii. Puteţi să-mi precizaţi care sunt aceste alte emoţii? Daniel- Nu sunt mândru să spun acest lucru, dar atunci când văd maşina dispărând, plâng ca un copil. Mi se pare că timpul trece încet şi mi-e teamă să nu li se întâmple ceva. Terapeutul- Atunci când Celine  pleacă, mai întâi vă înfuriaţi; apoi vă simţiţi trist, singur; apoi sunteţi neliniştit1. Solicitare de afirmare a punctului de vedere din partea terapeutului Terapeutul continuă cu ajutorul întrebărilor exploratorii analiza funcţională a emoţiilor resimţite.

Această examinare a emoţiilor provoacă adesea manifestarea simultană a unor sentimente ostile care evidenţiază vulnerabilitatea partenerului. Terapeutul pune accentul pe această vulnerabilitate  pe care încearcă să o valideze. Terapeutul- Consider că reacţiile emoţionale pe care le aveţi sunt normale şi de bun-simţ. Este normal să fii frustrat atunci când nu reuşeşti să rezolvi un co nflict, iar persoanele care vă sunt cele mai dragi vă părăsesc temporar. Aveţi nevoie de forţă şi de curaj pentru a accepta sentimentul de tristeţe şi pentru a vă exprima starea de singurătate. în plus, neliniştea în legătură cu securitatea soţiei dumneavoastră şi a copiilor demonstrează că, la fel cum a menţionat şi Celine, sunteţi un tată şi un soţ responsabil care doreşte să-şi protejeze familia. Daniel - Sunteţi deci de acord cu mine! Este un comportament inacceptabil şi egocentric acela de a părăsi casa în acest mod. Replica lui Daniel demonstrează foarte bine riscurile reformulării şi ale validării. In cazul uno r conflicte acute sau cronice, fiecare dintre parteneri încearcă sâ-1 convingă pe terapeut de justeţea  propriei viziuni asupra relaţiei respective1. Terapeutul trebuie să evite să-şi asume reproşurile formulate de către pacient. Absenţa unor măsuri d e precauţie ar conduce la realizarea unei alianţe asimetrice disruncţionale. Terapeutul\'- Daniel, eu pot înţelege că aţi dori să o învinuiţi pe Celine atunci când cearta se termină prin plecarea ei precipitată. N-aş fi surprins nici dacă Celine mi-ar spune că ea vă consideră, cel puţin parţial, la fel de vinovat atunci când decide să părăsească casa. Totuşi, este important pentru mine să obţin cât mai multe informaţii posibile în legătură cu ceea ce se întâmplă în aceste situaţii pentru a vă ajuta să găsiţi alte modalităţi de a rezolva acest tip de conflict. N-aş fi un bun terapeut de cuplu dacă m-aş alia cu dumneavoastră împotriva lui Celine sau dacă aş fi de partea lui Celine şi împotriva dumneavoastră. Prefer să vă ajut să găsiţi o soluţie acceptabilă pentru amândoi. Cum reacţionaţi faţă de această poziţie a mea? Sunteţi surprins? Empatie faţă de suferinţa unuia dintre soţi Iată un exemplu de rezumat fără consecinţe negative care se referă la singurătatea şi la suferinţa observate la Celine. Cel/ne- Atunci când nu soseşte la ora stabilită pentru cină şi când nu telefonează, copiii se agită. Eu sunt singură toată ziua, nu cunosc pe nimeni în cartier1 şi îmi pierd uneori calmul. Nu fac nimic care să pună în pericol securitatea copiilor, dar, dacă Daniel ar fi aco lo, aş avea dorinţa să-l strâng de gât. Mă întreb de ce vrea el să-i expună pe cei doi copii unei astfel de situaţii2. Terapeutul - Celine, îmi descrieţi foarte bine o reacţie în lanţ a emoţiilor care se intensifică pe măsură ce acele ceasornicului se învârtesc. La început, aveţi un sentiment de speranţă la ideea unei cine în familie. Aşteptaţi cu nerăbdare veşti de la Daniel şi momentul în care puteţi conta pe el ca să se ocupe de copii. Dar, cu cât timpul trece fără ca el să dea vreun semn, cu atât sentimentul de frustrare se amplifică. Simţiţi că trebuie să vă ocupaţi singură de copii şi nu există alte persoane adulte care să vă ajute. Se întâmplă, eventual, să vă pierdeţi încrederea şi nu mai credeţi că relaţia dintre voi doi se va ameliora şi că veţi evita acest tip de seri care se termină cel mai adesea prin tensiuni, distanţare şi dispute la care copiii sunt martori. Căline - Aţi înţeles bine. Este normal să fiu atât de tulburată? Terapeutul- Consider că emoţiile dumneavoastră demonstrează dorinţa puternică pe care o aveţi de a trăi momente de calitate în cadrul familiei. Este normal să vă simţiţi singură atunci când nu reuşiţi ace st lucru. în plus, sunt deja doi ani de când tensiunile persistă între Daniel şi dumneavoastră şi certurile acestea produc adesea un sentiment de înstrăinare. Pot înţelege faptul că vă pierdeţi speranţa că situaţia se va

ameliora. Am înţeles bine ceea ce simţiţi? Celine- Da, sunteţi prima persoană care confirmă cât d e mare este suferinţa mea interioară din cauza acestor tulburări emoţionale. De patru ori din cinci, atunci când ajung la părinţii mei cu copiii, aceştia mă critică. Băiatul meu cel mare îmi spune câ nu trebuie să-l lăsăm pe tata singur şi ştiţi deja ce gândeşte Daniel despre toate acestea. în pofida pertinenţei strategiilor de validare, terapeutul rămâne cu impresia că aşteptările implicite ale celor doi soţi nu sunt realiste. Primul mandat: intervenţie de criză şi controlul violenţei verbale1 Intervenţie de criză Pe parcursul rezumatului diagnostic prezentat cuplului, terapeutul încearcă, utilizând un limbaj apropiat de cel al soţilor, să prezinte informaţiile strategice. El oferă o viziune asupra situaţiei conjugale în care există posibilitatea unei schimbări, consolidând în acelaşi timp relaţia terapeutică. Terapeutul abordează astfel trei teme: - preocupările lor principale, - înţelegerea acestor dificultăţi dintr -o perspectivă developmentală, - resursele şi forţele fiecăruia. Terapeutul- Celine şi Daniel, cred că este important să ne înţelegem în ceea ce priveşte  priorităţile. Mi-ar plăcea să vă prezint o primă imagine în legătură cu ceea ce am înţeles pe  parcursul evaluării, apoi să ascult impresiile voastre în legătură cu acest portret. Apoi, aş dori să discutăm despre priorităţile intervenţiei. Cei doi soţi sunt de acord. Sunteţi împreună de doisprezece ani şi primii zece ani au fost mai liniştiţi şi mai armonioşi decât ultimii doi. Aţi ales fiecare dintre voi o persoană c are părea sâ corespundă gusturilor voastre. Era vorba despre o atracţie între două persoane asemănătoare în unele privinţe şi diferite în altele. Aţi luat decizii de comun acord în ceea ce priveşte conceperea lui Jacques, studiile lui Celine şi cariera lui Daniel. în ultimii doi ani aţi trăit o serie de momente de stres care ar fi extenuat orice cuplu. După naşterea lui Sarah, stresul pare a fi mai puternic decât posibilităţile voastre de adaptare şi decât sentimentele voastre de afecţiune reciprocă. în ultimul an, vă comportaţi ca şi cum aţi juca în două echipe paralele care n-au mereu acelaşi scop. Celine începe să plângă. Emoţiile negative se acumulează şi, cu timpul, lacrimile lui Celine, descurajarea şi anxietatea sa  privind rezolvarea situaţiei sunt înlocuite de mânie şi nerăbdare, mai ales atunci când este convinsă că felul în care se comportă Daniel îi accentuează suferinţa, în ceea ce-l priveşte pe Daniel, stresul resimţit în legătură cu noua sa carieră este fără îndoială disimulat de preocuparea  permanentă de a-şi satisface clienţii şi de a plăti ratele la termen. Toate aces te emoţii sunt înlocuite de surpriza şi apoi de mânia când, la telefon, Celine îl întreabă de ce nu vine acasă sau atunci când Celine apelează la batistă ascultând un comentariu al lui Daniel care dorea să liniştească atmosfera. Celine- Vi se pare că apelez prea uşor la batistă! Terapeutul - Celine, aş fi ultima persoană care să vă judece, pe tine şi pe Daniel. Eu cred că, dacă aş fi fost în locul vostru, n-aş fi fost probabil în stare să-mi joc cărţile mai bine decât o faceţi voi. Cred că aţi fost curajoşi amândoi. Aţi făcut bine că aţi apelat la terapie deoarece nu cred că aţi fi putut ameliora situaţia fără ajutor. Daniel - Este foarte descurajant ceea ce spuneţi. Credeam că sunteţi aici pentru a ne încuraja! Terapeutul - Bine spus, Daniel! Sper că şedinţele de terapie v ă vor oferi energia pozitivă necesară pentru a traversa această încercare, d ar nu vă ascund faptul că lăsaţi impresia că sunteţi

amândoi într-un impas. Una dintre provocări este aceea de a determina cum să ieşiţi din el. Pentru a reuşi acest lucru, trebuie să cădeţi de acord asupra scopurilor pe care le aveţi în vedere. Deoarece prezentaţi unele semne de epuizare, de iritare şi pentru că disputele degenerează, cred că prioritatea este aceea de a continua să controlaţi crizele pe care le-aţi identificat în timpul  primei şedinţe. în mod concret, acest lucru înseamnă că eu nu sunt sigur că vă aflaţi într -o stare emotivă propice pentru a reflecta asupra viitorului familiei voastre sau pentru a rezolva anumite  probleme. Totuşi, prioritatea pentru săptămânile viitoare este aceea de a continua să vegheaţi la  binele copiilor, de a încerca sâ evitaţi dialogurile în momentele de mânie şi exprimarea ofensatoare a frustrărilor şi de a vă înţelege în legătură cu o modalitate de a organiza plecările lui Celine împreună cu copiii la părinţii săi. De mai multe ori terapeutul întrerupe un început de escaladă în cadrul convorbirilor. Şedinţa se termină cu o înţelegere : dacă tonul urcă sau dacă situaţia pare că se deteriorează, trebuie luate în consideraţie trei opţiuni: - soţii dorm în camere diferite o noapte ; - Daniel părăseşte domiciliul şi pleacă să-şi petreacă noaptea la hotel; - Celine părăseşte casa împreună cu copiii şi merge la părinţii săi1. Fiecare se angajează, în plus, să nu facă comentarii critice, mai ales în prezenţa copiilor, în momentele sensibile. Controlul descurajării Şedinţa următoare începe cu un rezumat al săptămânii, care se prezintă încurajator: fiecare dintre soţi a respectat planul de gestiune a crizei, n-au avut loc momente de conflict în faţa copiilor şi au dormit în camere separate, cu excepţia unei nopţi în care tonu l discuţiei a fost ridicat. Daniel a  plecat atunci să doarmă la hotel. Terapeutul îi felicită pentru eforturile lor. Celine subliniază faptul că ea nu crede că poate continua să aplice acest plan. Ei îi este foarte dificil să ierte comportamentul anterior al lui Daniel care a rănit-o profund. Eforturile sale pentru a-şi controla mânia o deprimă. Ea este îngrijorată la gândul că reacţia sa reţinută îi transmite două mesaje lui Daniel: „El poate face orice şi eu voi accepta", apoi „Continuând să pun în aplicare acest plan, mă angajez să continui relaţia de cuplu". Este esenţial să se obţină consimţământul şi colaborarea unuia dintre soţi îna inte de a lucra mai intens cu celălalt2. Terapeutul - Celine, mi-ar plăcea să analizez împreună cu dumneavoastră ceea ce tocmai aţi mărturisit, deoarece ceea ce spuneţi are repercusiuni importante pentru întreaga familie. Totuşi, înainte de a merge mai departe, aş dori să mă asigur câ Daniel înţelege şi acceptă acest travaliu terapeutic. Sunteţi de acord? Celine acceptă, iar terapeutul continuă. Daniel, aţi remarcat că, atunci când unul dintre voi îşi exprimă o emoţie puternică sau o opinie care l-ar putea răni sau şoca pe celălalt, eu insist să vă adresaţi mie, nu partenerului vostru. Atât timp cât criza va dura, voi aplica această strategie. Totuşi, dacă îmi rezerv acum timp să o ascult  pe Celine cu mai multă atenţie, aceasta înseamnă că eu nu pot să vă acord aceeaşi atenţie simultan. Daniel, sunteţi de acord să mă concentrez mai întâi asupra reacţiilor lui Celine, legate de evenimentele săptămânii trecute? Vom examina, apoi, punctul dumneavoastră de vedere. Daniel - Am încredere în dumneavoastră, ştiu că-mi veţi cere versiunea mea asupra

evenimentelor. Terapeutul- Daniel, îţi mulţumesc pentru încrederea pe care nu o consider totuşi obţinută deja. Celine, aţi formulat mai multe observaţii noi ca urmare a celor întâmplate în săptămâna de armistiţiu dintre voi doi. Nu sunt surprins de comentariile dumneavoastră. Vreau mai întâi să fiu sigur că am înţeles ceea ce spuneţi. Ulterior, vom încerca împreună să vedem dacă există o modalitate de a identifica situaţia care ar mai reduce puţin din greutăţile pe care le întâmpinaţi. Acum vom vedea dacă am ascultat bine ceea ce spunea Celine şi dacă sunt capabil să citesc informaţiile pe care le-am primit\'. Mai întâi, sunteţi preocupată de faptul că nu ştiţi dacă sunteţi în măsură să continuaţi să aplicaţi acest plan. (Celine ridică capul). în acest moment, sunt surprins să constat că fiecare a respectat acest plan temporar. Deocamdată nu trebuie să încercaţi să schimbaţi decât câteva aspecte ale comportamentului dumneavoastră; să faceţi doar ceea ce este posibil, şi nu imposibilul. Terapeutul face o pauză de cinci minute pentru a valida sentimentele lui Celine. Apoi, el  precizează că, după părerea lui, comportamentul adoptat de către Celine în ultima săptămână nu constituie nici o garanţie de angajare pe termen lung, nici un act de supunere. Este vorba despre o măsură temporară pentru a amplifica securitatea fizică şi psihologică a fiecăruia. Această discuţie o linişteşte pe Celine. Controlul violenţei verbale Planificarea şi actualizarea unui plan de intervenţie asupra violenţei verbale devin rapid obiective  prioritare. Terapeutul face deci o analiză detaliată a parametrilor disputelor lor. în afara informaţiilor prezentate în tabelul alăturat, se constată că c ei doi soţi se ceartă frecvent în legătură cu probleme de nerezolvat. Ei formulează cereri imprecise şi soluţii negative. In plan cognitiv, nu sunt conştienţi de modul în care se înfruntă. Au, de asemenea, o serie de credinţe  personale delegând responsabilitatea asupra celuilalt, construind în acelaşi timp o viziune imprecisă în legătură cu agresivitatea manifestată. - Şi unul şi altul afirmă : „Celălalt m-a provocat. Nu mă comport la fel cu ceilalţi". - Daniel: „De când s-a născut Sarah, Celine nu mai are forţă, înţeleg că este surmenată, dar trebuie să mă apăr". - Celine: „El m-a trădat de multe ori şi sunt atât de rănită încât trebuie să mă descarc sau să mă apăr. Altfel, voi fi deprimată sau îi voi da impresia că accept cum se comportă". Prezentarea descrierii influenţei multidirecţionale care există între emoţiile, cogniţiile şi gesturile celor doi soţi în timpul unei escaladări a violenţei verbale pe care terapeutul o face cuplului reprezintă una dintre contribuţiile cele mai importante ale acestei psihoterapii de tipPCCCI1. Terapeutul se referă mai întâi la un incident recent: Daniel menţionează o situaţie în care n-a terminat de redactat o propunere de afaceri pe care trebuia s-o depună înainte de miezul nopţii. EI a decis să-şi continue munca, din cauza grijilor lor financiare. Căline îl sună, subliniind că a întârziat o oră şi că le este foame copiilor. EI răspunde prezentând situaţia în mod corect, apoi însă, în faţa criticilor, devine sarcastic : „Da, secretara mea este aşezată pe genunchii mei. Pentru o propunere de afaceri, este mai eficient să lucrezi în doi". Celine insista şi descrie cum şi-a  petrecut această zi lungă şi problemele pe care le-a avut cu Jacques. Daniel îi dă replica: „Scuteşte-mă de detalii, iar l-ai bătut". Celine adaugă: „Da, i-am dat o palmă, nu l-am bătut la fund. Nu mă ascultă. îl ia pe tatăl său drept model". Celine şi Daniel conştientizează caracterul ofensator al cuvintelor pe care le utilizează şi sentimentul de mânie pe care îl trăiesc. Terapeutul îi ajută să identifice celelalte emoţii care le

tensionează discursul. Daniel manifestă sentimente amestecate de anxietate, de depresie, de culpabilitate şi de ruşine, dar este stăpânit de mâni e. Celine are un sentiment de empatie pentru Daniel la începutul conversaţiei, apoi este îngrijorată în ceea ce priveşte finanţele familiei şi trece repede la manifestări de mânie. Celine şi Daniel nu sunt conştienţi de autove rbalizările subiacente. - Daniel îşi spune: „Ce greşeală să mă lansez în afaceri ipotecând casa! *. Ca reacţie la criticile lui Celine, mânia îşi face apariţia şi elimină gândurile depresive: „Am făcut cum am crezut mai  bine, ea nu trebuie să mă critice ! ". - Celine îşi spune la început: „Săracul de el, se descurcă cum poate şi eu nu aduc nici un ban în casă". Dar cearta amplificându-se, autoverbalizările se modifică: „El nu ţine suficient la mine şi la copii pentru a ne telefona. Dacă nu este capabil să facă cel puţin acest mic gest, nu mai dor esc să salvez căsnicia noastră". Prima jumătate a celor două şedinţe care urmează este consacrată exprimării emoţiilor trăite şi credinţelor întreţinute în legătură cu acest incident. Terapeutul con trolează convorbirea cu rigoare şi fermitate1. Primul obiectiv este acela de a preveni orice escaladare a conflictului. In partea a doua a şedinţei, cu ajutorul strategiilor mai complexe (ultimele elemente din tabelul alăturat), terapeutul încearcă să modifice procesul tipic de escaladare a conflictului. Fiecare dintre soţi se angajează să-şi stăpânească violenţa verbală şi să încerce să controleze factorii de stres identificaţi în şedinţele precedente utilizând aceleaşi metode. Aplicarea sistematică a acestor strategii diminuează caracterul negativ al convorbirilor, îi linişteşte pe parteneri şi reduce nevoia fiecăruia de a se comporta după principiul „dinte pentru dinte" în timpul disputelor1. în ciuda ameliorărilor observate la Celine şi Daniel, terapeutul rămâne conştient de caracterul temporar al acestor schimbări. Atingerea unui nivel de comportament stabil depinde de aprofundarea credinţelor şi a emoţiilor trăite şi de instalarea unei noi dinamici relaţionale între soţi. Evoluţia situaţiei în timpul şedinţei următoare, soţii nu raportează decât o singură dispută la care copiii n-au fost martori. Celine descrie unele schimbări importante la Daniel. Acesta din urmă şi-a respectat angajamentele. El adoptă un orar de lucru mai previzibil şi contribuie la controlul disputelor. Daniel respectă, de asemenea, înţelegerea legată de sejururile lui Celine la părinţii săi. Celine- Am remarcat, în această săptămână, în ce măsură Daniel se simţea singur şi abandonat atunci când mi-am propus să merg la părinţi. Am decis să amân plecarea noastră şi atmosfera s-a calmat. Pentru moment, sunt mai degrabă deprimată şi confuză decât furioasă; dar nu sunt sigură că pot să-l iert pe Daniel. Am evitat certurile, dar mă îndoiesc că suntem capabili să reconstruim relaţia noastră de cuplu de dinainte. Aş dori să mă ajutaţi să iau o decizie în legătură cu ceea ce vreau să fac Aş dori să accept oferta pe care mi-aţi făcut-o de a mă întâlni cu un psiholog din echipa dumneavoastră pentru câteva şedinţe individuale. Daniel are o reacţie ambivalenţă ţâţă de evoluţia atitudinilor lui Celine. El este mulţumit de faptul că aceasta subliniază eforturile sale, dar se teme de ezitările sale în legătură cu continuarea travaliului terapeutic de reconstrucţie a relaţiei lor. Al doilea mandat: controlul ambivalenţei

sus

Regulile mandatului Terapeutul precizează obiectivele urmărite în cadrul mand atului de control al ambivalenţei şi  prezintă regulile care guvernează acest travaliu terapeutic.

Regulile unui mandat de control al ambivalenţei: - accentul este pus pe sentimentele, credinţele şi aşteptările fiecăruia în legă tură cu continuarea relaţiei; cei doi soţi nu caută deci soluţii pentru rezolvarea neînţelegerilor lor : - în această perioadă, orice decizie luată în grabă sau orice acţiune intempestivă este anulată; această strategie este aplicată deoarece problema a mbivalenţei necesită o mare doză de toleranţă la incertitudine : expunerea şi analiza intenţiilor fiecăruia provoacă aproape întotdeauna angoase  puternice; este deci important să controlăm impulsivitatea şi tentaţia de a boicota procesul de gândire; - terapeutul insistă ca experienţa fiecăruia, aşteptările sau intenţiile sale să fie împărtăşite evitându-se orice critică. Prima şedinţă: scenariile relaţionale Daniel începe prin a spune că, în ultimele şase luni, s-a gândit adesea la separare, atât de ireconciliabile i se par a fi diferenţele dintre ei. Dar, du pă ce a început psihoterapia cognitivă şi comportamentală de cuplu, are din nou speranţă. Climatul familial este mai liniştit, criza pare să se fi estompat. El este acum convins că sunt făcuţi unul pentru altul2. Celine spune că, încă de la începutul relaţiei lor, a apreciat la el simţul umorului. Ea înţelege că aceasta este maniera lui de a-i spune că o iubeşte. Ea doreşte în prezent să primească dovezi de dragoste mai directe, pe care acesta  pare că nu vrea sau nu poate să le manifeste. Ea se simte vinovată pentru faptul că cere mai multă afecţiune, dar nu se mai simte în stare să reziste dacă vidul afectiv se perpetuează. Ea adaugă faptul că, odată cu apariţia copiilor, ei nu mai au priorităţi comune şi că, din cauza faptului că Daniel ia toate deciziile importante fără să o consulte, ea nu poate face decât două alegeri: supunerea pasivă şi tăcerea sau războiul în tranşee. Explorarea experienţei sale demonstrează faptul că aceste conflicte gravitează în jurul a două tematici: - proximitatea şi distanţa afectivă, - miza puterii (dominare sau supunere) în cadrul cuplului. Terapeutul le comunică celor doi soţi această viziune asupra relaţiei prezentând diferite scenarii relaţionale1. Aceste secvenţe se desfăşoară, de asemenea, în cadrul şedinţei şi se bazează pe o succesiune disfuncţională de reacţii afective, cognitive şi c omportamentale. Disputele dintre Celine şi Daniel se desfăşoară după nişte scenarii tipice evocate deja. De exemplu, Celine este epuizată la sfârşitul zilei şi îi solicită lui Daniel să manifeste o disponibilitate afectivă mai mare, atât faţă de ea, c ât şi faţă de copii. Ea resimte o gamă întreagă de emoţii care merg de la mânie la disperare, trecând prin singurătate. Reacţiile afective se activează rapid, ele durează mult şi se diminuează lent. Celine interpretează întârzierile lui Daniel şi detaşarea sa emoţională ca fiind o lipsă de respect şi o trădare inacceptabilă. Ea  păstrează convingerea că Daniel nu se va schimba decât dacă va folosi în ceea ce-1 priveşte strategii coercitive dramatice (ameninţări, ultimatumuri, părăsiri precipitate de domiciliu...). Daniel manifestă un comportament natural mai puţin reactiv. în situaţie de conflict, el creează o anumită distanţă sperând că Celine se va calma. El nu stabileşte legături între comportamentele sale şi reacţia lui Celine. In plan emoţional, el este depăşit pe mai multe fronturi: neputinţă, suferinţă, mânie, nelinişte. El atribuie problemele de cuplu imaturităţii lui Celuie şi contraatacă in forţă : insulte, ameninţări, intimidare etc. Dominarea şi supunerea în cadrul cuplului se manifestă, de asemenea, conform unui model

relaţional stereotip care nu se modifică prea mult de la o dispută la alta. Terapeutul încheie şedinţa rugându-i pe Celine şi Daniel să completeze, înainte de următoarea şedinţă, o listă de caracteristici pozitive şi negative ale relaţiei lor1. Şedinţa 2 La începutul celei de-a doua şedinţe, Celine comunică faptul că s-a întâlnit de două ori cu  psihologul recomandat de către terapeut. Ea pare mai puţin epuizată şi anxioasă. Ea revine după un sejur petrecul la părinţii săi: decizia de a părăsi domiciliul conjugal împreună cu copiii a fost luată de comun acord. Daniel a informat-o pe Celine că a reuşit să demareze un contract foarte important. Celine, după ce a completat fişa privind aspectele pozitive şi negative ale relaţiei, anunţă că se simte pregătită „să încerce să treacă peste rănile ultimelor luni pentru a reconstrui cuplul". Daniel face un comentariu sarcastic, dar îşi exprimă mulţumirea. El apreciază faptul că Celine încearcă să reanimeze viaţa lor de cuplu. Al treilea mandat: ameliorarea relaţiei conjugale2 Rezolvarea atitudinii ambivalenţe a lui Celine faţă de continuarea relaţiei necesită un nou mandat terapeutic : ameliorarea pe termen lung a echilibrului relaţiei. In cadrul acestei faze, obiectivele sunt numeroase: dezvoltarea abilităţilor de comunicare, a competenţelor   parentale şi a capacităţilor de identificare a emoţiilor, acceptarea şi toleranţa diferenţelor fundamentale dintre soţi, ameliorarea aptitudinilor de a rezolva probl eme, amplificarea şi dezvoltarea manifestărilor de afecţiune, analiza conduitelor de ataşament, ameliorarea vieţii sexuale şi negocierea unei repartizări echitabile a p uterii şi a responsabilităţilor familiale. Iată cum evoluează cuplul în legătură cu fiecare dintre aceste tematici1. Comunicare eficientă Rare sunt cuplurile care apelează la PCCC şi care nu profită de câteva şedinţe de ameliorare a strategiilor lor de comunicare, dar, în cazul c uplurilor care prezintă cel mai înalt grad de disfuncţionalitate, dezvoltarea unor abilităţi de comunicare nu rezolvă decât o parte dintre dificultăţi. Avantajele dezvoltării de competenţe în materie de comunicare: - aplicarea sistematică a acestei sirategii fixează reguli privind schimbul de informaţii care optimizează elementele de colaborare ale raportului dintre soţi şi ale relaţiei cu terapeutul; - alegerea acestui obiectiv al intervenţiei îi implică în mod activ pe cei doi soţi in intervalul dintre şedinţe; terapeutul sugerează. într -adevăr, câteva lectur i (de exemplu, Wright. 1990) susceptibile de a schimba atitudinile, cunoştinţele şi sensibilitatea soţilor în ceea ce priveşte comunicarea personală; - parcurgerea acestui modul este însoţită, pe termen scurt, de apariţia unor schimbări observabile chiar şi în cazul unor cupluri aflate in suferinţă puternică. Definiţia abilităţilor specifice ce urmează a fi dezvoltate\' Analiza funcţională a discuţiilor dintre Celine şi Daniel demonstrează prezen ţa mai multor credinţe iraţionale care au un efect negativ asupra unei comunicări eficiente. Aceste observaţii  provoacă o discuţie aprofundată în legătură cu următoarele trei subiecte: - este necesară recadrarea aşteptărilor fiecăruia: comunicarea eficientă nu are drept scop rezolvarea imediată a unei situaţii problematice sau a unui conflict specific; - această strategie se deosebeşte de exprimarea modulată a furiei dirijată în cadrul unui prim

mandat terapeutic ; - obiectivul vizat este simplu şi limitat: este vorba despre asumarea, pe rând , a două roluri, acela de emiţător, centrat pe exprimarea opiniilor şi a emoţiilor, şi acela de receptor care acordă importanţă ascultării prin manifestările sale verbale şi nonverbale. Celine şi Daniel încep cu un subiect de actualitate2. Această alegere nu implică emoţii puternice, situaţie care favorizează detaşarea şi observarea comportamentelor implicate în comunicare. Terapeutul observă dialogul timp de patru minute luând notiţe. El întrerupe schimbul de cuvinte atunci când tonul devine ridicat şi criticile se intensifică. Terapeutul le cere atunci celor doi soţi să se autoevalueze : poate fiecare să spună ce a apreciat şi ce i-a displăcut în ceea ce priveşte propriul stil de comunicare? Celine răspunde imediat: „Nu-I ascultam cu atenţie atunci când vorbea. îmi pregăteam replica şi l-am întrerupt de mai multe ori". Daniel îşi exprimă părerea: „încercam să n u discut decât un singur subiect pe rând şi să n-o condamn pe Celine, dar nu ascultam prea mult"3. Travaliul terapeutic al Iui Daniel şi al Iui Celine în timpul efectuării exerciţiilor care urmează, în cadrul şedinţei sau la domiciliu, terapeutul sugerează fiecăruia să lucreze în special trei comp ortamente de exprimare şi două comportamente de ascultare. Comportamentele de exprimare vizate sunt: - formularea de mesaje scurte, cu o durată de 20 de secunde sau mai puţin, - utilizarea pronumelui „eu", - adoptarea unui ton neacuzator atunci când este exprimată o frustrare sau o decepţie. Comportamentele de ascultare care trebuie schimbate sunt nonverbale şi verbale. Este vorba despre: - schimbarea dezaprobării, nerăbdării şi dezinteresului printr -o privire plină de interes şi încurajatoare; - realizarea unui rezumat al mesajului celuilalt înainte de a relua rolul celui care se exprimă1. Terapeutul aplică următoarele strategii: exerciţii frecvente, de scurtă durată, indicaţii exp licite  privind comportamentele care trebuie schimbate, accent pus pe autoevaluare şi evaluarea efectuată de către terapeut, invitaţie la alternarea regulată a rolurilor, modelarea comportamentelor pe care tr ebuie să le adopte terapeutul, restructurare cognitivă, semnalarea emoţiilor trăite, dar neexprimate de către soţi şi proiecte de exerciţii de efectuat acasă. Ameliorările stilului de comunicare se dovedesc a fi importante şi rapide. în măsura în care tera peutul controlează durata discuţiilor şi încurajează autoevaluarea continuă, calitatea exprimării şi a ascultării se dovedeşte a fi ridicată2. Dezvoltarea competenţelor parentale şi identificarea emoţiilor  Conflict în legătură cu Jacques La începutul celei de-a treia şedinţe consacrate mandatului de ameliorare a relaţiei de cuplu, Celine şi Daniel descriu evenimentele săptămânii. După patru zile mai degrabă calme, în timpul cărora discuţiile au fost marcate de recurgerea spontană la comportamentele de comunicare învăţate, climatul se deteriorează subit. Celine ajunge la capătul puterilor din cauza comportamentului lui Jacques, fiul lor cel mare, şi îl  pedepseşte de mai multe ori, fără rezultat. Atunci când este împreună cu persoana care are grijă de el în timpul zilei, Jacques are un program de somn după masa de prânz de două ore. Acasă, el refuză să doarmă. După ce a refuzat de mai multe ori, Celine îşi pierde răbdarea, foloseşte de mai

multe ori ameninţarea („Treci în pat pentru două ore, şi în linişte, altfel ai să primeşti bătaie! "), îi dă o palmă la fund şi îi strigă să doarmă. Jacques plânge, apoi adoarme. Când se trezeşte, merge să caute o carte în camera surorii sale şi face dezordine. Celine, furioasă, îi dă o altă palmă la fund şi îl trimite din nou în camera sa. Daniel urcă de la subsol şi strigă: „Tu vrei să faci ordine şi linişte, dar provoci război. Mă ocup eu de copii, du-te să iei aer! ". Celine părăseşte casa pentru două ore. După ce revine acasă, liniştea se instalează şi părinţii nu-şi vor   besc tot weekendul. Identificarea emoţiilor şi cogniţiilor în legătură cu evenimentul Terapeutul intervine subliniind mai întâi aspectele pozitive ale situaţiei. In ciuda sentimentelor lor puternice de mânie, Celine şi Daniel au întrerupt rapid escalada comportamentelor de agresivitate verbală. In timpul şedinţei, deşi sentimentul de mânie este înc ă prezent, fiecare îşi  prezintă în mod eficient şi cu calm opinia sa în legătură cu evenimentul. Terapeutul subliniază că este vorba despre o ocazie specială pentru a discuta despre practicile parentale şi a identifica emoţiile declanşate de incident. Daniel se mişcă a tunci pe scaun afişând un aer ameninţător, dar terapeutul îl întrerupe. Terapeutul- Cred că ar fi oportun ca fiecare să-şi descrie emoţiile şi percepţiile în legătură cu incidentul. Totuşi, pentru a evita escalada disputei, am câteva sugestii care ne ajută să structurăm discuţia. în primul rând, deşi am început să lucră m asupra comunicării eficiente, acest subiect  provoacă prea multe emoţii profunde pentru a discuta calm. Propun în primul rând ca fiecare să mi se adreseze mie, şi nu celuilalt. în al doilea rând, va fi mai uşor să realizăm o colaborare dacă fiecare îşi va începe comentariile cu cuvintele „cred că" sau „simt că". Fiecare va dispune de acelaşi timp pentru a-şi spune părerea. Daniel ia cuvântul fără să aştepte. El o critică în mod deschis pe Celine în legătură cu rolul său de mamă şi soţie. Terapeutul refor -mulează fiecare dintre aceste critici validând emoţia subiacentă, dar eliminând caracterul acuzator al cuvintelor lui Daniel. El evidenţiază ipotezele implicite. Daniel crede că nerăbdarea şi furia lui Celine în ceea ce-1 priveşte pe Jacques provin din două surse iraţionale. El presupune mai întâi c ă Celine se teme, în mod greşit, ca fiul lor cel mare să nu devină dezorganizat şi coleric, două trăsături pe care Celine i le atribuie lui Daniel. El susţine, în plus, că ea se teme că deficitul de control comportamental al lui Jacq ues indică un risc ca acesta să dezvolte acelaşi tip de problemă legat de delincventă şi abuz de substanţe de care a suferit fratele lui Celine. Terapeutul subliniază că, dacă acest tip d e credinţe nu este recadrat, capacitatea de a colabora a lui Celine şi a lui Daniel se va diminua. El îl invită pe Daniel să reia afirmaţia subliniind caracterul ipotetic puternic al acesteia. Daniel se conformează. Celine îi mulţumeşte terapeutului pentru ca a reuşit să p revină escaladarea disputei. Ea îşi exprimă regretul pentru că şi-a pierdut controlul în legătură cu Jacques. Sugestia lui Daniel de a  părăsi casa în timpul incidentului a liniştit-o. Dar se simte umilită pentru că a fost criticată în faţa copiilor. Celine crede că, atunci când va veni din nou momentul să doarmă după masa de prânz, Jacques o va asculta şi mai puţin. Terapeutul efectuează acelaşi travaliu terapeutic de validare şi de încadrare a comentariilor lui Celine. Aceasta încheie, spre surpriza tuturor, mărturisind că ipotezele lui Daniel sunt  plauzibile.Discuţii privind competenţele parentale Şedinţa continuă cu o discuţie structurată în legătură cu competenţele parentale ale c elor doi soţi. Intervenţia are în vedere trei aspecte principale: - terapeutul comentează dezvoltarea socială, intelectuală şi fizică a lui Jacques1:

- intervenţia terapeutică este orientată spre convergenţa practicilor parentale ale lui Celine şi lui Daniel în legătură cu : manifestările abundente d e afecţiune verbală şi fizică, limitări stricte ale comportamentelor agresive ale copiilor (ţipete, lovituri, distrugerea de obiecte); terapeutul subliniază prezenţa unor divergenţe majore în ce ea ce priveşte orarul zilnic (plecare, siestă, ore de masă) şi capacitatea copiilor de a se amuza singuri; această a doua parte a discuţiei evidenţiază faptul că, în ultimele nouă luni, dezacordurile dintre Celine şi Daniel s-au accentuat; - terapeutul formulează ipoteza conform căreia neînţelegerile conjugale îi amplifică insecuritatea lui Jacques şi că, în această atmosferă de teamă, Jacques, care nu posedă încă resursele pentru a se adapta acestui nivel atât de ridicat de intensitate emotivă, monopolizează atenţia lui Celine. Propunere de evaluare a situaţiei Confruntat cu această situaţie complexă, terapeutul recomandă un exerciţiu de şapte zile centrat  pe observarea sistematică a practicilor parentale2. însemnările se fac zilnic şi fiecare zi este divizată în opt momente-cheie conform orarului lui Jacques3. Siestele Iui Jacques constituie  primul obiectiv de observare. Grila prezintă două dimensiuni: comportamentele lui Jacques1 şi conduitele p ărinţilor: - structurare preventivă (discuţie cu Jacques în legătură cu siestele arunci cân d acesta este calm, insistând asupra imaginii pe care o are acesta despre somnul de după prânz şi despre percepţia sa asupra conduitelor acceptabile, atât ale sale, cât şi ale părinţilor); - negociere (de exemplu, dacă Jacques întreabă dacă poate să se scoale după 15 minute atunci când nu reuşeşte să doarmă, mama sa îi spune că, după 20 de minute, poate să citească în linişte o carte fără să-şi părăsească patul); - întărire pozitivă de tip fizic (tandreţe, mângâiere), sub formă verbală („Sun t mândră de tine") sau concretizată prin acordarea de privilegii (puncte care pot fi schimbate pe o ieşire din casă sau  pe o jucărie); - avertizare (de preferinţă cu o voce blândă: „Jacques, văd că n-ai dormit, dar închide ochii şi încearcă să-ţi imaginezi nişte oi care aleargă pe câmp; dacă în 10 minute nu adormi totuşi, vei  putea să citeşti cu condiţia să nu părăseşti patul şi să nu faci zgomot"); - pedepse sub formă verbală formulate cu calm („Jacques, înţelegerea noastră este ca tu să rămâi în pat şi să citeşti fără să-ţi părăseşti patul, te-ai dat jos din pat, deci îţi iau un punct"); - pedepse verbale formulate cu mânie apelând la ameninţare (strigând : „întoarce-te în pat sau îţi dau o palmă"); - pedeapsă fizică (o palmă la fund indicând nivelul durerii suportate de către copil şi notând dacă  palma lasă urme şi provoacă o vânătaie a doua zi); - momente de sechestrare (Jacques încearcă să-şi părăsească camera înainte de ora prevăzută, durată stabilită la 45 de minute la începutul programului; părintele îi cere să se întoarcă în cameră, să se aşeze la biroul său şi să nu se atingă de nimic timp de 5 minute ; Jacques se întoarce apoi în pat luând cu el cartea); - pedeapsă care are drept consecinţă pierderea unor privilegii (după un număr oarecare de incidente, Jacques este informat că va fi privat de un anumit lucru pe care şi-1 dorea, de exemplu, să asiste la un meci de hochei). Trecerea în revistă a observaţiilor  în timpul şedinţei următoare, consultarea fişelor de observaţie ale lui Celine eviden ţiază un nivel ridicat\' de cooperare in ceea ce-I priveşte pe Jacques, cu excepţia siestelor. Celine a gestionat trei incidente de noncooperare utilizând, tară succes, ameninţările verbale şi un moment de

sechestrare2. Se examinează fiecare incident. Terapeutul introduce mai multe elemente de discuţie : cunoştinţele şi aşteptările fiecăruia în legătură cu normele de dez voltare privind somnul, rolul siestelor în ceea ce priveşte buna dispoziţie şi gestiunea timpului lui Celine şi al lui Daniel, strategiile care trebuie adoptate pentru obţinerea colaborării lui Jacques în timpul siestelor şi descrierea verbală a comportamentelor lui Jacques şi ale părinţilor săi în cazul incidentelor de noncooperare. Pentru a amplifica competenţele parentale, terapeutul sugerează ca, în timpul şedinţei, Celine şi Daniel să simuleze unele situaţii în care Jacques refuză să coopereze. Această sugestie vizează mai multe obiective: - terapeutul poate valida competenţele parentale specifice ale soţilor; - aceste practici evidenţiază ansamblul emoţiilor trăite de fiecare în timpul incidentelor3; - aceste dialoguri aduc elemente noi în evaluarea credinţelor partenerilor4 ; - simulările conduc la adoptarea unor noi practici parentale adaptate situaţiei şi, de asemenea, aşteptărilor şi valorilor celor doi soţi. Rezultate Aplicarea strategiilor centrate pe practicile parentale şi pe identificarea emoţiilor asociate acestora dă rezultate pozitive. Celine obţine o confirmare importantă: competenţele sale  parentale sunt validate, sursele dificultăţilor sale sunt identificate şi soluţiile sunt aplicate. Cei doi soţi îşi ameliorează capacitatea de a obţine colaborarea lui Jacques în momentele care preced siestele. Celine şi Daniel realizează încă o structurare preventivă atunci când Jacques nu adoarme imediat („Poţi rămâne în pat şi să citeşti în linişte o carte timp d e o oră") şi aplică sancţiuni adecvate comportamentelor lui Jacques utilizând o voce calmă, dar fermă („Pentru că ai coborât din pat de două ori, nu vei merge la hockey în această după-amiază"). în mod progresiv, Celine conştientizează limitele paralelei pe care o stabileşte între comportamentul lui Jacques şi cel al propriului frate1. Analiza şi modificarea practicilor parentale îşi arată roadele, mai ales în ceea ce o priveşte pe Celine. Ea urmează recomandările terapeutului şi, după două zile de rezistenţă, colaborarea lui Jacques se ameliorează semnificativ. Celine este atentă la dialogurile sale i nterioare şi la emoţiile sale atunci când au loc incidentele în care este implicat Jacques2. Acceptarea diferenţelor şi identificarea sentimentelor de vulnerabilitate

sus

Evaluarea progresului terapiei şi iniţierea travaliului terapeutic pentru acceptarea diferenţelor  Terapeutul recomandă un demers comun de revizuire a priorităţilor individuale şi conjugale ale fiecăruia şi a rezultatelor obţinute din momentul în care au început psihoterapia cognitivă şi comportamentalăde cuplu. Acesta le reaminteşte principalele elemente ale situaţiei iniţiale\' şi numărul de întâlniri consacrate atingerii diferitelor obiective terapeutice2. Daniel estimează că au fost atinse mai mult de 70% dintre obiective. El e ste foarte satisfăcut de schimbările observate Ia Celine, atât în ceea ce priveşte rolul său de mamă, cât şi acela de soţie. In schimb, întâmpină încă dificultăţi în a o ierta pentru diversele situaţii create în ultimele şase luni: exces de furie, obsesie vizavi de orele de masă, siestele lui Jacques şi curăţenia casei. Terapeutul hotărăşte să aplice modelul acceptării d iferenţelor prezentat mai sus. Obiectivul este acela de a amplifica toleranţa lui Daniel, dar şi de a o ajuta pe Celine să valorizeze schimbările realizate. Intervenţia începe prin reformularea cuvintelor lui Daniel: Terapeutul - Cred că recunoaşteţi schimbările enorme pe care Ie-a realizat Celine în ceea ce  priveşte maniera sa de a-şi gestiona responsabilităţile familiale.

Mai cred însă şi că, în perioada cea mai dificilă, aţi fost foarte dezorientaţi din cauza modalităţilor voastre de a vă gestiona suferinţa. Mă întreb dacă nu cumva este posibil să fi trăit şi alte emoţii mai complexe decât frustrarea în această perioadă. Identificarea sentimentelor de vulnerabilitate Daniel confirmă, pentru prima dată, că s-a temut că Celine îşi va pierde controlul şi că familia se va prăbuşi, deoarece el însuşi îşi revenea după o depresie şi nu putea să facă faţă cerinţelor copiilor ocupându-se în acelaşi timp de întreprinderea sa. El s-a temut că Celine nu ia în consideraţie decât o singură soluţie la problema lor: aceea de a-1 părăsi împreună cu copiii. El admite, de asemenea, că îşi reproşa faptul că nu este în stare să o susţină mai bine pe Celine. Terapeutul subliniază că această teamă, această nesiguranţă şi sentimentul de a nu fi la înălţime sunt sentimente care se ascund în spatele neîncrederii, furiei şi incapacităţii sale de a-i ierta lui Celine reproşurile la adresa sa. Celine ascultă cu atenţie. Ea confirmă faptul că, ascultându-1 pe Daniel vorbind despre incapacitatea sa de a o ierta, are mai întâi un sentiment de furie şi dorinţa de a se justifica. Apoi. ea spune că este surprinsă să constate că, în momentul cel mai dificil al crizei, au trăit amândoi sentimente similare : mânie şi frustrare la suprafaţă şi, în interior, insecuritate, anxietate, izolare şi sentimentul de abandon. Celine regretă faptul că a insistat atât de mult, în timpul crizei, asupra unor elemente care par a fi secundare pentru Daniel. Celine nu găsea alternative pentru a-şi confirma sentimentul că este o mamă bună şi pentru a nu se prăbuşi. Ea încheie spunând: Celine - Sunt foarte mândră de ceea ce am schimbat datorită întâlnirilor individuale şi de cuplu. înţeleg mai bine motivul pentru care eram la pământ şi puteţi fi siguri că nu voi mai fi aşa. Terapeutul- Reacţiile fiecăruia în timpul crizei, care a durat nouă luni şi care provoca frustrare, furie şi escalade ale disputelor, se explică în mare parte prin unele diferenţe fundamentale care există între voi în legătură cu ceea ce vă ameninţă, prin responsabilităţile voastre diferite în cadrul familiei şi prin strategiile pe care le folosiţi pentru a face faţă ameninţării. în această  perioadă, fiecare poate să-l perceapă pe celălalt ca pe duşmanul de care trebuie să se apere sau să încerce să adopte o atitudine de toleranţă şi să-şi spună: „El (ea) nu avea de ales". Eventual, aţi putea înţelege că reacţiile celuilalt nu trebuie să fie doar acceptate, ci şi apreciate, deoarece acestea constituie o faţetă a personalităţilor voastre care adaugă multe elemente interesante cuplului şi familiei voastre. Reacţia lui Daniel se atenuează, dar, cu sinceritate, el spune: Daniel- încep să fiu în măsură să tolerez, dar nu sunt sigur că valorile pe care mi-am construit viaţa îmi permit să accept ceea ce a făcut Celine. Celine răspunde, fără să acuze şi fără să judece că, din momentul în care s-a simţit mai bine în ceea ce o priveşte şi a fost mai puţin dură cu ea însăşi, a încercat să nu fie prea supărată pe Daniel, întrucât criza a trecut, ea doreşte să aibă relaţii mai af ectuoase cu Daniel. Rezolvarea de probleme Terapeutul nu consacră, in cadrul terapiei, o şedinţă întreagă dezvoltării de abilităţi în ceea ce  priveşte rezolvarea de probleme. El aplică această componentă a PCCC unor iernatici diverse în cadrul şedinţelor de terapie1. Cei doi soţi manifestă mai multe deficienţe în ceea ce priveşte rezolvarea de probleme: - analiză simultană a mai multor probleme distincte,

- confuzie între etapele procesului, - generarea de soluţii într -o manieră autoritară şi critică. Capacitatea celor doi soţi de a respecta principiile rezolvării eficiente de probleme şi de a găsi soluţii adecvate problemelor întâlnite se ameliorează progresiv. Exprimarea afecţiunii şi stilul de ataşament Analiza şi modificarea modalităţilor de exprimare a afecţiunii şi a stilului de ataşament subiacent comportamentelor fiecăruia constituie principala provocare care trebuie abordată în tratamentul lui Ceiine şi al lui Daniel:. Datorită celor învăţate în cadrul terapiei individuale şi de cuplu, Ceiine simte că se îndrăgosteşte din nou de Daniel. Ea devine mai demonstrativă atât verbal, cât şi fizic. Daniel îşi exprimă din ce în ce mai direct aprecierea în legătură cu progresele lui Ceiine. Ea este o mamă mai bună, îşi controlează cariera şi contribuie la administrarea finanţelor familiei. Dar el îşi manifestă rareori dragostea şi nu ia iniţiativă în ceea ce priveşte senzualitatea, sexualitatea şi romantismul. în timpul vacanţelor de Crăciun, cei doi soţi trăiesc o escaladă a comportamentelor violente verbale şi fizice1. Ceiine spune că este obosită şi se simte respinsă de Daniel. Analiza acestui conflict demonstrează că prioritar este de acum înainte să se discute deschis despre strategii de exprimare a afecţiunii, tandreţei şi dragostei2. Prezentarea situaţiei de către cei doi soţi Terapeutul, referindu-se la episodul trăit, îşi prezintă viziunea proprie în ceea ce priveşte tematica centrală referitoare la ataşament. El încheie insistând asupra importanţei explorării credinţelor şi emoţiilor fiecăruia. Identificarea de soluţii imediate nu este o prioritate pentru moment. Inspirându-se din recomandările experţilor (Epstein şi Baucom, 20 02; Lafontaine, Johnson-Douglas, Gingras şi Denton, „Terapia cuplului axată pe emoţie", în Wright, Lussier şi Sabourin, 2006), terapeutul utilizează strategii centrate pe manifestarea emoţiilor. în următoarele două şedinţe. Daniel dezvăluie faptul că el are impresia că Ceiine îl compară în mod constant cu propriul tată, prezentat ca fiind soţul ideal: acesta îşi aşază soţia pe u n piedestal, este fermecător, atent etc. Daniel mărturiseşte că el se p ercepe mai mult ca semănând cu propriul tată : un bărbat care nu se manifestă prea demonstrativ, este critic, dominator, sarcastic şi, uneori, denigrator. El susţine că nu va putea să copieze modelul pe care îl doreşte Ceiine. „în orice caz, nu m-am născut aşa şi, cum nu mă pot comporta în mod natural aşa, ar fi ipocrit şi necinstit din  partea mea să mă forţez să fiu afectuos. Ar fi mai rău decât ceea ce fac în prezent. " Terapeutul subliniază faptul că aceste credinţe creează o puternică presiune asupra lui Daniel şi că de aici rezultă anxietate şi culpabilitate. Daniel este îngrijorat în legătură cu diminuarea dorinţei sale sexuale şi cu disfuncţiile erectile ocazionale. El evită manifestările senzuale şi raporturile sexuale : „Mi-e teamă să nu creez o situaţie în care n-aş fi la înălţime". El nu-şi explică problemele sale sexuale în situaţia în care o consideră pe Ceiine atrăgătoare. Daniel invocă doi factori potenţiali care generează aceste dificultăţi: utilizarea antidepresivelor şi uzura legată de numărul mare de ani de viaţă comună cu Celine. Celine spune că este mulţumită că această tematică este analizată, chiar dacă i se confirmă astfel unele dintre îndoielile sale. „Cel puţin ştiu că nu îmi imaginam faptul că mă evitai." Acest sentiment de satisfacţie este de scurtă durată. Celine nu se simte iubită şi se întreabă dacă este demnă de a fi iubită. Ea mărturiseşte că trăieşte un sentiment de descurajare şi de mare obo seală asemănător cu cel resimţit la începutul tratamentului. Terapeutul constată c ă aceste emoţii sunt

mai puţin intense şi debilitante decât la început, d ar nu insistă să o confrunte pe Celine cu această  percepţie eronată. Celine îşi examinează motivaţia şi capacitatea sa de a menţine schimbările realizate în ultimele luni în situaţia în care trăieşte cu o persoană pe care o iubeşte, dar care nu are aceleaşi sentimente pentru ea. Ea se teme să nu asiste la trecerea anilor fără a primi ceea ce doreşte cel mai mult de la viaţă. „Pot să suport sau îmi distrug familia ? " I se pare că există în această privinţă diferenţe ireconciliabile, dar consideră că nu poate să-l acuze pe Daniel de a fi ceea ce este. Ea afirmă, fără mânie, că relaţia lor de dragoste este sortită eşecului şi că Daniel nu-i oferă decât o dragoste frăţească sau o relaţie amicală. Expunerea de strategii posibile Terapeutul1 pune accentul pe sentimentele de vulnerabilitate care însoţesc durerea resimţită, recadrând în acelaşi timp credinţele pentru a at enua reproşul şi gândurile catastrofice. Terapeutul subliniază faptul că cei doi soţi cred că problemele lor afective sunt enorme, ireconciliabile şi de nerezolvat, dar că exactitatea acestor convingeri merită a fi examinată. Se efectuează analiza modului în care este susţinută fiecare ipoteză (Epstein şi Baucom, 2002; Jac obson şi Christensen, 1996). Reuşita acestei etape terapeutice necesită u n control ferm al convorbirilor pentru a se evita orice deviere de la demersul explorativ2. Fiecare dintre soţi trebuie să se angajeze în această formă empirică de colaborare. Terapeutul, în calitatea sa de observator extern experimentat, introduce noi elemente care trebuie să fie luate în consideraţie, examinează valoarea unor indicatori utilizaţi pentru susţinerea unui punct de vedere şi evaluează capacitatea soţilor de a explora noi credinţe şi emoţii. Utilizarea acestor strategii îi determină pe Celine şi pe Daniel să ap rofundeze capacitatea lor de a înţelege diferenţele dintre ei. Credinţele examinate devin mai nuanţate şi mai elaborate. Reactivitatea lor afectivă diferenţiată li se pare importantă în unele aspecte ale vieţii lor, neglijabilă în altele. Aceste diferenţe apar mai puţin ireconciliabile decât în urmă cu doi ani. Fiecare se gândeşte că aceste credinţe se pot schimba dacă sunt aplicate unele strategii afective, cognitive şi comportamentale. Utilizarea unui limbaj centrat pe ac ceptarea şi toleranţa diferenţelor constituie una dintre aceste strategii. Ameliorarea concretă a vieţii lor sexuale reprezintă, de asemenea, o strategie care trebuie luată în consideraţie. Progresele cognitive se repercutează rapid asupra climatului relaţiei. Celine şi Daniel sunt mai calmi şi se amuză atunci când terapeutul discută despre provocările care trebuie abordate pentru a reconcilia stilul lor de ataşament2. Aceste schimbări deschid calea efectuării acasă a unor exerciţii destinate amplificării frecvenţei şi calităţii gesturilor afectuoase d intre soţi. Celine se ocupă mai mult de starea sa de bine. Atunci când Daniel este puţin disponibil şi mai puţin afectuos, ea planifică alte proiecte pentru sine : sport, călătorie cu prietenele... Obiectivul propus lui Daniel este acela de a exprima cu ajutorul gesturilor şi al cuvintelor consideraţia pe care o are, dar pe care o ascunde f aţă de Celine. Sexualitate şi senzualitate Explorarea vieţii senzuale şi sexuale a lui Celine şi a lui Daniel se suprapune cu analiza comunicării lor afective. Şedinţa planificată special cu ace astă tematică se bazează pe grilele  prezentate de Bergeron şi colegii săi (Bergeron, Benazon şi Jodoin, „Sexualitate şi disfuncţie sexuală", în Wright, Lussier şi Sabourin, 2006). Frecvenţa uzuală a raporturilor lor sexuale este de unu pe lună. In mod obişnuit, Celine ia iniţiativa după un scenariu tradiţional în care

senzualitatea şi comunicarea sunt puţin prezente. F iecare ajunge la orgasm, dar amândoi sunt  preocupaţi de pierderea temporară a erecţiei lui Daniel. Examinarea situaţiei scoate în evidenţă mai mulţi factori care explică aceste dificultăţi: lipsa de informaţie adecv ată privind sexualitatea,  prezenţa unor mituri şi credinţe distructive, tendinţa de a adopta un rol de spectator, nu de  participant, acţiunea inhibitoare a anxietăţii şi a depresiei, existenţa deficitelor de comunicare specifice senzualităţii şi sexualităţii, dezacordul conjugal şi incompatibilitatea profilurilor de răspuns la excitaţie. Fiecare cauză este tratată utilizându-se proceduri bine definite în documentaţia clinică referitoare la terapia sexuală (vezi capitolul 15). După cincisprezece şedinţe centrate pe ameliorarea relaţiei lor, Celine şi Daniel înţeleg mai bine cum să-şi reconcilieze diferenţele afective şi sexuale. Celine atinge un nivel de acceptare mai complet decât Daniel care prezintă totuşi schimbări clare, din colo de simpla toleranţă (Jacobson şi Christensen, 1996). Reducerea sentimentelor de culpabilitate şi de anxietate de performanţă şi dezvoltarea unui stil de afirmare de sine fără sarcasm îi permit acestuia să-şi exprime o preferinţă sau o fantasmă fără a deveni defensiv. El este eliberat de o parte importantă a anxietăţii pe care o resimte. Celine este mai puţin afectată atunci cân d Daniel nu-i împlineşte aşteptările afective. Cuplul raportează o creştere a calităţii şi a frecvenţei raporturilor senzuale şi sex uale şi o r educere a presiunii în direcţia „standardelor".  Negociere, echitate şi repartizarea puterii Pentru Celine şi Daniel, împărţirea puterii reprezintă o a dou a tematică centrală. La începutul consultaţiilor, fiecare domină în propriul domeniu de cercetare. Puterea lui Celine este maximă atunci când este vorba despre copii şi despre întreţinerea domiciliului familial, în timp ce Daniel îşi doreşte să controleze finanţele şi modul în care îşi petrece timpul. Fiecare ia decizii unilaterale într-o manieră dictatorială\'. De multe ori, pe parcursul psihoterapiei, terapeutul îi învaţă o altă metodă de repartizare a responsabilităţilor. Principiile repartizării responsabilităţilor: - este preferabil să-ţi influenţezi partenerul mai degrabă prin întărire pozitivă decât prin  pedeapsă; - majoritatea partenerilor, cu excepţia celor care au o relaţie „tradiţională", sunt sensibili la ideea de echitate ; - dacă există o lipsă de echitate şi dacă un partener controlează mai multe resurse decât celălalt,  partenerul care controlează mai puţin se simte frustrat. Aceste principii sunt aplicate în trei reprize în cadrul şedinţelor care au ca tematică rezolvarea de  probleme şi negocierea repartizării de responsabilităţi familiale. La început, Daniel insistă pentru o repartizare specializată a sarcinilor şi pentru un control aproape total al bugetului. In timpul şedinţelor de verificare, Celine lucrează trei zile pe săptămână ca infirmieră şi propune o administrare în comun a finanţelor familiei, cu repartizare egală a p uterii. Ea solicită mai multă implicare din partea lui Daniel în îngrijirea copiilor şi în asumarea uno r sarcini casnice în timpul săptămânii. Terapeutul organizează bine aceste schimburi de informaţii utilizând abilităţile de rezolvare de probleme şi de negociere (Wright, 1990). Monitorizarea şi prevenirea recăderii Cuplul participă de un an la şedinţe de monitorizare o dată la trei luni. Obiectivele par să fi fost atinse în ansamblu.

Toate părţile implicate consideră că cei doi soţi gestionează în mod adecvat conflictele prezente la începutul terapiei. Ei au dispute uneori dramatice, dar niciodată în faţa copiilor. Aceste dispute se derulează tară violenţă fizică sau verbală care să creeze prejudicii. Ei se împacă în general în mai puţin de 24 de ore. Exprimarea afecţiunii şi a sexualităţii lor continuă să se amelioreze şi, în cea mai mare parte a timpului, împărţirea puterii este mai echitabilă\'. Celine şi Daniel au aceleaşi trăsături de personalitate ca l a început. Terapeutul notează o tendinţă a acestora de a-şi readapta reflexele afective şi cognitive uz uale. însă ei conştientizează mai mult acest proces şi costurile asociate acestuia. Terapeutul reaminteşte la fiecare şedinţă că schimbările lor sunt în acel aşi timp remarcabile şi durabile. Ei trebuie totuşi să-şi păstreze vigilenţa şi să apeleze la strategiile învăţate2. în timpul şedinţelor de inoculare a stresului (Meichenbaum, 1985), temele abo rdate sunt: unul dintre copii se îmbolnăveşte, unul dintre copii prezintă probleme de conduită sau de învăţare, familia trăieşte o perioadă de stres financiar, cei doi soţi consemnează o revenire a tensiunilor în ceea ce priveşte sexualitatea sau afecţiunea, noi semne de oboseală şi de burnout apar în cazul unuia dintre soţi. Discuţii

sus

Specificitatea cazului Cazul cuplului Celine-Daniel ilustrează în mod tipic problemele cuplurilor care se prezintă, în cadru instituţional sau la un cabinet privat, pentru a începe o psihoterapie cognitivă şi comportamentală de cuplu. Complexitatea situaţiei celor doi este cauzată de mai mulţi factori: - cei doi soţi prezintă, conform instrumentelor normative, un nivel d e suferinţă conjugală ridicat1; - negocierea unui mandat terapeutic ţine cont de natura crizei familiale; - nivelul ridicat de violenţă verbală, riscul manifestării violenţei fizice faţă de fiul cel mare, ameninţarea cu disoluţia căsniciei creează probleme d e gestionare clinică importante; priorităţile terapeutului şi ale fiecăruia dintre soţi converg rareori şi ameliorarea relaţiei de cuplu constituie un obiectiv al intervenţiei valabil din momentul în care criza a încetat şi ambivalenţa s-a rezolvat; - diversitatea domeniilor funcţionării psihosociale afectate reprezintă o provocare de prim ordin în PCCC ; atunci când criza este depăşită, resursele psihologice ale soţilor şi calitatea alianţei cu terapeutul sunt factori-cheie pentru reuşita tratamentului2. în comparaţie cu practicile uzuale întâlnite în PCCC, Celine şi Daniel au urmat o terapie mai lungă: 27 şedinţe de câte 90 de minute, care au inclus demersul diagnostic, realizarea intervenţiilor specifice fiecăruia dintre cele trei mandate şi întâlnirile de monitorizare. Schemele terapeutice tipice utilizate în studiile de cercetare (Wright et al., 2006) sau în practica clinică uzuală (Northey, 2002) conţin, în medie, cincisprezece şedinţe a câte 60 de minute fiecare. Mai mulţi autori sunt de acord că aceste scheme conţin un număr prea mic de întâlniri. Recomandările cele mai recente (Christensen et al., 2004) în ceea ce priveşte psihoterapia de tip PCCCI care vizează ameliorarea vieţii de cuplu menţionează o terapie standard care implică 24 de şedinţe de câte 90 de minute. Experienţa ne demonstrează, de asemenea, că, contrar celor

observate în cazul prezent, mandatele de intervenţie de criză şi de gestionare a ambivalenţei faţă de continuarea relaţiei se desfăşoară în mod frecvent timp de mai mult de zece şedinţe fiecare. Spectrul intervenţiilor utilizate este în acest caz în mod necesar mai amplu\'. Eficienţa terapiei Majoritatea experţilor susţin, cu date probatorii în ceea ce priveşte susţinerea, că PCCC are drept efect schimbări terapeutice semnificative şi durabile (Snyder et al., 2006 ), cu condiţia ca  psihoterapeuţii să fi urmat o formare adecvată. Această formare intensivă ar presupune confruntarea cu numeroase cazuri cu profiluri şi cerinţe variate, supervizate începând cu asistarea la şedinţe, direct sau prin intermediul înregistrărilor video.  Nu este exclus ca terapeutul clinician care nu dispune de o astfel de pregătire să poată utiliza în mod eficient PCCC. Rezultatele depind, în această situaţie, de gradul de dificultate al c azurilor,  precum şi de competenţele, experienţa şi aptitudinile terapeutului. Este necesar să se realizeze şi alte studii de cercetare pentru a determina parametrii care contribuie la eficienţa psihoterapiilor cognitive şi comportamentale de cuplu. Rezultatele  preliminarii sunt până în prezent dintre cele mai încurajatoare. Dar aceste studii randomizate sunt realizate aplicându-se criterii de selecţie a cazurilor şi de armonizare a practicii care maximizează şansele de succes ale tratamentului. Reacţia de respingere a cuplurilor care prezintă mari dificultăţi sau profiluri atipice constituie o practică acceptabilă în faza de debut a investigaţiei eficienţei unui nou protocol de tratament. De asemenea, supervizarea strictă şi continuă a profesioniştilor care aplică aceste intervenţii constituie un proced eu experimental adecvat. Totuşi, diseminarea pe scară largă a PCCC trebuie să se bazeze pe date ştiinţifice care să-i confirme aplicabilitatea în mediul clinic natural (Wright el al., 2006). Din punct de vedere ştiinţific şi profesional, tranziţia de la model ele tradiţionale la modelele integrate de PCCC suscită mult optimism şi entuziasm. Creşterea complexităţii obiectivelor şi a metodelor de intervenţie se repercutează în mod favorabil asupra ansamblului spectrului clientelei întâlnite în psihoterapia de cuplu.