dormitor ambus, Cyclamen persicum, Fatshedera lizei, diferite specii de Pelargonium, unele specii de Saintpaulia, Scindapsus aureus, baie: Sparanghel ornamental
Asparagus sp.
Plantă decorativă pentru baie, cu un frunziş delicat aşezat pe rămurele subţiri verticale sau pendente; în perioada iunie - iulie face flori mici în formă de stea, insignifiante din punct de vedere decorativ, dar deosebit de parfumate, din care apar mai târziu fructe roşii, deasemenea decorative. Se cultivă uşor deoarece nu are pretenţii deosebite faţă de lumină şi umiditate.
Adiantum raddianum, Asplenium nidus, Calathea makoyana, Chlorophytum comosus, Cissus antarctica, Cyperus alternifolius, Epipremnum aureum, Ficus pumila, Nephrolepsis exaltata, Peperomia scandens, Philodendron scandens. Asplenium nidus - Feriga cuib - În locurile ei de baştină, această ferigă creşte pe copaci. Ca plantă de apartament, foarte recomandată este specia Fimbriatus, care rezistă şi la aerul uscat. Planta formează o rozetă mare în formă de pâlnie, din frunze lungi, lucioase, iar nervura este închisă la culoare.
Se vor amplasa în locuri luminoase până la semiumbră; în tot timpul anului necesită căldură şi umiditate mare a aerului, rezistând perfect la aburii calzi din
baie.
1.
Aralie de camera
2.
Aralie stralucitoare
Fatsia japonica
Schefflera sp.
3.
Azalee
Rhododendron sp.
4.
Coroană regală
Justicia
5.
Crin albastru
Agapanthus
6.
Cyclamen
Cyclamen
7.
Dizigoteca
8.
Ficus
Dyzigotheca
Ficus sp.
9.
Floarea de hârtie
Bougainvillea
Bougainvillea sp. este o specie cunoscută foarte puţin la noi în ţară; este o plantă lemnoasă, agăţătoare, la care elementul decorativ îl constituie bracteile pergamentoase, divers colorate. Se cunosc trei specii (B. Glabra, B. Spectabilis şi B. Buttiana) care diferă între ele prin prezenţa (B. Spectabilis) sau absenţa spinilor pe ramurile agăţătoare (B. Glabra şi B. Buttiana) şi prin coloritul bracteilor care poate fi purpuriu - violet (B. Glabra), roşii purpurii, galbene, albe sau violet (B. Spectabilis Willd) sau galben, oranj, mov, stacojiu (B. Buttiana). Florile sunt mici, tubulare şi neînsemnate din punct de vedere decorativ. Este o plantă cu creştere şi înflorire intensă în timpul verii. Este excelentă pentru balcoane şi terase însorite. Nu rezistă însă afară în timpul iernii, temperatura minimă de supravieţuire fiind de 7-8 0 C. De aceea, se recomandă expunerea plantei în timpul verii în locuri însorite şi foarte bine luminate; pe timpul iernii se poate adăposti în spaţii răcoroase (7 - 10 0 C), mai puţin luminate, şi cu pământul din vase aproape uscat (un repaus uşor). Primăvara se pregateşte pentru scos afară şi înflorit. Se efectuează tăieri de formare a plantei şi se aplică udările, având în vedere ca substratul plantei să fie în permanenţă reavăn. Se fertilizeaza abundent pe perioada de vară. Se palisează pe diferite suporturi de susţinere şi se dă forma pe care o dorim. După epuizarea înfloririi, se taie lăstarii care au dat flori. Se îngrijeşte normal, până în momentul în care, trebuie adusă de pe terase în interior şi se răreşte udatul. Primavara, devreme, se reia ciclul de vegetaţie al plantei.
10.
Hemantus
Haemanthus
Planta de interior, originara din Africa de Sud, decorativa prin florile sale deosebit de atragatoare, dispuse în inflorescente de tip umbela; inflorescenta seamana cu un pamatuf, iar tija umbelei este viguroasa, are o lungime de 30-60 cm, în functie de specie culoarea florilor ( alb, roz, rosu-portocaliu ) si culoarea frunzelor ( verde- deschis, verde-închis pistruiat cu galben ) difera, de asemenea, în functie de specie. Planta se înmulteste prin seminte, dar cel mai adesea si cu mai mult succes prin bulbi. Acestia din urma se planteaza în ghivece de lut ars sau de plastic, dar primele sunt mai indicate, pentru majoritatea plantelor de interior de altfel, pentru ca favorizeaza respiratia radacinilor plantei. Bulbii se introduc în amestecul din ghiveci astfel încât sa nu fie acoperiti în totalitate; vârful bulbului trebuie sa ramâna la suprafata. Se uda putin imediat dupa plantare. Nu solicita conditii speciale pentru crestere si înflorire. Iarna necesita o temperatura de minim 100 C si un umiditate atât ca pamântul sa nu se usuce. Primavara planta se mentine la lumina si la o temperatura de 15-180 C; se uda moderat deoarece umiditatea în exces determina putrezirea bulbilor.
11.
Hortensie
Hydragea macrophylla
12.
Iedera
Hedera helix
13.
Pana cocosului
Aspidistra elatior
Planta de interior, decorativă prin frunzele sale mari lanceolate, verzi strălucitoare (A. elatior), sau la unele varietăţi verzi cu unele striaţii pe margine (A. elatior var. variegatum), verde cu pete aurii (A. elatior var. aurea) ori verde cu pete albe (A. elatior var. maculata) În pământ prezintă rădăcini fibroase; florile, neînsemnate ca valoare decorativă, apar rar, la baza frunzelor, sunt mici, de culoare roz sau purpuriu. Este una din cele mai puţin pretenţioase plante de interior. Se adaptează uşor la diferenţe mari de temperatură, la lipsa umidităţii din sol, sau la lumina insuficientă. Ca urmare nu necesită îngrijiri speciale. În perioadele de creştere activă a plantei, ( primavara, vara), se udă moderat solul din ghiveci şi se pulverizează apa pe frunze; se fertilizează odată pe lună cu îngrăşăminte complexe aplicate în apa de udat; se menţine la o temperatură de 10 - 15 -C; suportă foarte bine umbra, dar se dezvoltă mai bine când este expusă la soare, nu suportă excesul de umiditate; între două udări pământul poate să fie
puţin uscat. Iarna trece printr-un repaus uşor ; se udă foarte rar şi cu cantităţi reduse de apă. Se înmulţeşte prin divizarea tufei; operaţia se execută primavara; cu ajutorul unui cuţit, se divizează rizomii (rădăcinile fibroase) în fragmente mici astfel încât pe fiecare fragment să rămână 5 - 6 frunze; se plantează rizomii fiecare în ghiveci separat, într-un substrat fertil şi bine drenat. Transplantarea se face doar atunci când rădăcinile au ocupat întreg ghiveciul (o dată la 2 - 3 ani); este de preferat adăugarea de pământ în ghiveci, decât transplantarea prea deasă a plantei.
14.
Papucel
Calceolaria hibrida
15.
Plantă crevete
Beloperone guttata
16.
Planta norocului
Clerodendron
Clerodendron o plantă mai putin cunoscuta la noi; este considerata planta aducatoare de noroc ("kleros" = soarta; "dendron' = arbore); genul cuprinde numeroase specii arbustive si agatatoare; sunt decorative prin florile parfumate, divers colorate (rosu, alb sau roz) asezate în buchete compacte, terminale. Manifesta cerinte specifice fata de umiditate si, în special, fata de umiditatea atmosferica. Fata de lumina, are pretentii moderate (nu suporta actiunea directa a soarelui); aceste cerinte fata de umiditatea atmosferica si fata de lumina, recomanda cultivarea clerodendronului mai mult în interior, sau vara, si afara, în conditii de semiumbra; substratul de cultura trebuie sa fie aerat, (turba, pamânt de frunze, mranita, pamânt de gradina) cu un pH usor acid. Ca lucrari de îngrijire, alaturi de udat abundent în timpul perioadei de vegetatie, asigurarea temperaturilor de 22 - 25 0 C primavara (pentru crestere si înflorire) si
10 - 12° C iarna, în timpul repausului vegetativ, se aplica taierile de dirijare a
plantelor.
17.
Sparanghel ornamental
Asparagus sp.
18.
Tradescantie
Tradescantia sp.
19.
Violeta de Parma
Saintpaulia
20.
Vita de camera
Cissus sp.
21.
Vita-de-vie pomontoriu
Rhoicissus capensis