Studenţi
Grupa AI 22
2007 Cuprins
1.Descrierea companiei, a identitatii ei si a situatiei strategice 1.1.Domeniul de activitate, scurt istoric al firmei si pozitia ei actuala pe piata interna si internationala 1.2.Misiunea firmei 1.3.Cifra de afaceri si principalele produse oferite 1.4..Strategia corporativa a ‘S.C.Farmec S.A. Cluj-Napoca’(conform SWOT) 1.5.Cultura organizationala 1.6.Justificarea gamei de produse pentru care s-a optat la export 2.Selectia pietelor internationale 2.1. Germania 2.2. Marea Britanie 2.3. Olanda 2.4. Ungaria 2.5. Austria 2.6. Rusia 3.Piata tinta 3.1. Potenţialul produsului 3.2 Distribuţia locală 4.Alegerea metodei de intrare pe piata tinta si justificarea ei 5.Concluzii Bibliografie
CAP.1. Descrierea companiei, a identitatii ei si a situatiei strategice 1.1.Domeniul de activitate, scurt istoric al firmei si pozitia ei actuala pe piata interna si internationala Compania ‘S.C.Farmec S.A. Cluj-Napoca’ este un simbol al produselor cosmetice in Romania, dupa aproximativ 60 de ani de existenta ramanand liderul pietei de cosmetice romanesti si un ‘jucator’cu potential ridicat pe scena internationala. Atenta preocupare vis-à-vis de frumos si respectarea traditiei, consolidata pe ani de cercetare continua au facut ca din anul 1945-cand ia fiinta, la 1iunie, laboratorul’MallMoss’ producand doar apa de colonie si pudra pentru copii- si pana in prezent, compania sa-si extinda portofoliul la peste 400 de produse ,de notorietate fiind Gerovital H3, Gerovital Plant, Aver, Doina, Aslavital, Triumf. Prin grija doamnei Prof.Dr. Ana Aslan, ‘Farmec’ a devenit primul producator de creme si emulsii Gerovital H3 din Romania, prima productie de serie realizandu-se in anul 1967. Din dorinta de a realiza produse competitive, precum si de a acoperi cat mai bine cererea de pe piata, compania lanseaza anul peste 50 de produse noi, originale, adaptate ultimelor cerinte in domeniu existente pe piata internationala. Atentia deosebita acordata calitatii produselor puse la dispozitia clientilor, cat si grija fata de protejarea mediului inconjurator au fost preocupari permanente ale companiei, ‘S.C.Farmec S.A. Cluj-Napoca’ investind aproximativ 3 milioane de dolari in achizitionarea de utilaje noi, ultraperfomante pentru noua sectie de productie a deodorantelor ecologice si a lacurilor de par. Investitia este a doua de acest gen din Europa Centrala si de Est, realizandu-se cu sprijinul O.N.U.D.I. Astfel, ‘S.C.Farmec S.A. Cluj-Napoca’ se afla printre putinele firme care au reusit sa puna in functiune un obiectiv ecologic de importanta nationala, unic in tara, unde se industrializeaza produse ce corespund standardelor impuse de Uniunea Europeana. Dupa 1990, in strategia de dezvoltare a companiei, un accent deosebit a fost pus pe distributie, reusind ca la finele anului 2000,’Farmec’ sa aiba propria retea de distributie prin cele 14 reprezentante si puncte de lucru deschise in toate zonele tarii : Bucuresti, Cluj, Brasov, Constanta, Ploiesti, Pitesti, Sibiu, Craiova, Focsani, Iasi, Piatra Neamt, Timisoara, Tg.Mures, Galati. Datorita echipei de vanzari performante, formata dintr-un numar de 250 de membri si a unei infrastructuri bine dezvoltate(150 de masini din care 9 autoutilitare de mare capacitate) compania ajunge la un numar de 10 000 de clienti atat din retail-ul modern, cat si din cel traditional. De asemenea, o importanta deosebita s-a acordat exportului, care inregistreaza peste 20% din cifra de afaceri. La manifestarile expozitionale la care‘S.C.Farmec S.A. Cluj-Napoca’ a participat, produsele companiei s-au bucurat de un real succes din partea consumatorilor, fiind rasplatite cu numeroase medalii si diplome, cea mai importanta este decernarea distinctiei ‘Marca de Aur’, distinctie primita din partea UGIR-Uniunea Generala a Industriasilor din Romania. Compania‘S.C.Farmec S.A. Cluj-Napoca’ s-a situat in ultimii 10 ani pe primele 3 locuri atat la nivel judetean, cat si la nivel national in cadrul firmelor mari din Romania.
De asemenea, in anul 2005 ‘Farmec’ a dat o noua dovada a prestigiului incontestabil de care se bucura, situandu-se pe primul loc in clasamentul companiilor pe domeniu de activitate , in cadrul celei de-a XIII-a editie a Topului National al Firmelor Private aferent anului 2006. Tinand cont de cele prezentate mai sus, se poate afirma ca ‘Farmec’S.A. ClujNapoca a intrat efectiv in industria economica europeana, atat din punct de vedere al calitatii produselor, cat si al tehnologiilor moderne folosite si al valorilor promovate, fiind o companie cu traditie pregatita pentru viitor.
1.2. Misiunea firmei "Misiunea noastra este de a fi unul dintre cei mai mari producatori de produse cosmetice din Sud-Estul Europei, adaptandu-ne continuu produsele, design-ul si prezentarea pentru a satisface nevoile consumatorilor si nu in ultimul rand pentru a crea conditii optime angajatilor " Liviu Turdean, Director General
1.3.Cifra de afaceri si principalele produse oferite Atat rezultatele economico-financiare obtinute(Cifra de afaceri aferenta anului 2006 a fost de 19 milioane de $,inregistrand un trend ascendent), cat si cotele de piata detinute de ‘Farmec S.A.’ demonstreaza valoarea incontestabila a companiei pe piata produselor cosmetice. Principalele produse oferite de ‘Farmec’S.A. sunt : produse de wellness ; produse pentru fata si corp ; produse pentru intretinerea parului ; produse de machiaj ; deodorante ; dermato-cosmetice ; produse pentru plaja ; produse pentru igiena-dentara ; produse pentru cabinetele cosmetice ; produse chimico-casnice ; produse profesionale pentru curatenie ; dezinfectante si materiale sanitare ; insecticide ; produse pentru protectia muncii . In ceea ce priveste gama sortimentala de produse’Farmec S.A.’ comercializeaza marci private precum :
Gerovital Plant Gerovital Plant Forte Gerovital Stop Acnee Gerovital Sun Gerovital H3 Aslavital Doina Farmec Triumf Ada Contur Aslamed Nufar Dermofarm Athos Deo Favorit Lara
Despre laboratoarele ’Farmec’
Infiintate in urma cu peste 35 de ani, laboratoarele de cercetare ’Farmec’ au stat la temelia unei directii devenite ulterior traditie in cosmetica romaneasca, dand viata unor cercetari originale, continand ani de studii si experimentari facute cu seriozitate,inventivitate si profesionalism. Rodul acestor cercetari poarta astazi numele unor marci de renume ce au facut cariera pe piata interna si externa. Acestea acopera o serie larga de cerinte si domenii ale consumatorilor, de la produse chimico-casnice si pana la produse sofisticate de intretinere pentru ten si corp. Cautand in permanenta resurse si directii noi, tinand pasul cu orientarile generale din cosmetica, produsele ‘Farmec’ au valorificat mereu ingrediente naturale sau sintetice recunoscute pe plan mondial, alaturi de principii active, originale, selectionate atent din bogatia naturala a solului si a florei romanesti (extracte si uleiuri naturale, apa minerala, vin, argila etc.), concretizate in zeci de brevete de inventie. Colaborari Produsele cosmetice ‘Farmec’ reprezinta materializarea unei constante colaborari a colectivului propri de cercetare cu institutii de profil precum : ‘Fundatia Dr. Ana Aslan’, Facultatea de Farmacie din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie din ClujNapoca, Clinica Dermatologica Cluj-Napoca s.a. Un accent deosebit este pus pe amplificarea retelei de distributie prin vanzatori directi, acestia dispunand de o serie de facilitati neacordate de catre alte companii, cum ar fi : intrare gratuita in sistem, fara achizitii obligatorii; sprijin si intruire de specialitate oferite gratuit ; materiale promotionale gratuite ; posibilitatea reluarii dupa o perioada de inactivitate fara pierderea nivelului atins.
Analiza SWOT
Puncte Tari Lider pe piata cosmeticelor din Romania si unul dintre cei mai importanti producatori de cosmetice din Europa de Sud-Est; Cifra de afaceri considerabila; Oferta foarte variata de produse si o retea proprie de distributie foarte bine dezvoltata; Simbol al produselor cosmetice romanesti, traditie indelungata; Investitii anuale substantiale pentru retehnologizare si modernizare; Diversificarea continua a produselor; Intensa activitate de cercetare; Atentie sporita in vederea conservarii mediului inconjurator
Puncte slabe Deficiente in maniera de prezentare a produselor(ambalaj si campaniile publicitare); Lipsa unei promovari suficiente pe potentialele piete externe ; Neatragerea indeajuns de multor proiecte de finantare din exterior.
Oportunitati Aprecierea produselor ‘Farmec’ in afara tarii ; Recunoasterea internationala a gamei Gerovital H3, precum si a meritelor in domeniul geriatriei si gerontologiei a D-nei Prof.dr. Ana Aslan; Dezvoltarea(in special in ultimii 2 ani) a pietei produselor cosmetice(mai ales a celor cu pret mediu si ridicat); Cresterea puterii de cumparare a consumatorilor o data cu integrarea in Uniunea Europeana si preferinta acestora pentru productia inovatoare, de un inalt nivel calitativ; Sanse sporite de export pe piata comunitara ; Dezvoltarea in mare masura a segmentului de piata ’cosmaceuticals’ domeniu in care firma s-ar putea afirma ; Extinderea tendintelor de ‘vanzari directe’.
Amenintari Ofensiva firmelor autohtone cu acelasi specific de activitate : Elmi ProdFarm, Gerocosen, Combinatul Apicol, Gerovital Cosmetics, ce vizeaza segmente bine definite de piata ;
Ofensiva firmelor Beiersdorf (Nivea Visage) precum si a L’Oreal Paris, firma ce investeste substantial in cercetare si dezvoltare, bazandu-se pe o strategie foarte clara de comunicare a avantajelor sale tehnologice competitive ; Selectivitatea crescuta a pietei si accentul deosebit pus pe calitate(noi standarde impuse de legislatia europeana) ; Sporirea ofertei producatorilor bulgari si polonezi prezenti deja pe piata Existenta taxelor vamale variabile de la stat la stat pentru produsele de ingrijire si cosmetice . 1.4.Strategia corporativa a ‘S.C.Farmec S.A. Cluj-Napoca’ Avand in vedere analiza SWOT, se poate evidentia faptul ca ‘S.C.Farmec S.A. Cluj-Napoca’ dispune de importante capacitati de productie, de experienta si consacrare in domeniul specific de activitate, detinand in acelasi timp o cota de piata semnificativa si confruntata fiind cu o potentiala crestere viitoare a cererii de produse cosmetice o data cu integrarea in Uniunea Europeana. Astfel, compania vizeaza extinderea activitatii si patrunderea pe noi piete. Strategia corporativa este cea de crestere, in principal prin concentrare dar si prin diversificare concentrica. Strategia de concentrare prin dezvoltarea pietei, justificata prin pozitia actuala si competitivitatea ridicata a produselor vizeaza extinderea exporturilor si in alte zone decat cele existente(SUA, Europa) cum ar fi : America Latina si Asia. Aceasta extindere va fi insotita evident de mari campanii publicitate bine fundamentate de adaptare la specificul socio-cultural al regiunilor carora li se adreseaza. Strategia de concentrare prin dezvoltarea produsului este promovata de mult timp in cadrul ‘Farmec S.A.’ asa cum s-a mentionat anterior compania alocand importante fonduri pentru cercetare in vederea lansarii anuale pe piata a 50 de produse noi. Diversificarea concentrica din planul de dezvoltare al organizatiei se refera la extinderea productiei de ‘cosmaceuticals’(produse cosmetice si in acelasi timp terapeutice) si diversificarea gamei sortimentale a acestora.
1.5.Cultura organizationala Sistemul de valori dupa care se ghideaza compania Ca orice alta mare orgnizatie cu o imagine de marca puternica, ce se bucura de consacrare la nivel international, este de la sine inteles ca pozitia actuala a ‘S.C. Farmec S.A.Cluj-Napoca’, isi are radacinile, printre altele, in sistemul de valori bine consolidat al companiei romanesti. Sintetizand, valorile dupa care se ghideaza firma sunt : integritate, promptitudine, preocupare continua pentru inovare. Mai mult, dat fiind faptul ca prin misiunea companiei este vizata apropierea de consumatori, satisfacerea nevoilor de infrumusetare a acestora prin oferirea de produse naturale de o calitate exceptionala, cu un ambalaj modern si original, respectarea standardelor etice in cadrul organizatiei este un obiectiv de prim rang. Astfel, fiecare angajat este instruit in spiritul unei devotiuni totale vis-à-vis
de activitatea prestata, pentru a se asigura in primul rand calitatea ridicata a produselor dar si maximul de eficienta care sa vina in intampinarea nevoilor de confort fizic si psihic al utilizatorilor finali.
Elementele culturii organizationale Normele aplicate in cadrul companiei se refera la : respectarea confidentialitatii comerciale si personale a informatiilor ; corectitudine si onestitate in toate actiunile intreprinse ; evitarea conflictelor de interese si a practicilor frauduloase ; neacceptarea, sub nicio forma a coruptiei; relatii de afaceri bazate pe incredere,respect si dechidere astfel incat toate partile sa aiba de castigat ; oferirea consilierii in probleme etice sau situatii conflictuale ; respectarea principiilor sociale, etice si de protectie a mediului.
Preocuparea fata de clienti si angajati compania asigura angajatilor un mediu de lucru sigur si sanatos ; incurajeaza angajatii sa se dezvolte continuu pe plan profesional ; promoveaza un climat bazat pe corectitudine, respect, incredere si siguranta in relatiile cu angajatii sau colaboratorii ; asigura confidentialitatea datelor personale ale angajatilor ; ofera conditii de agajare corecte bazate pe competenta ; ofera calitate, valoare si servicii excelente pentru toti clientii firmei :’Am considerat intreprinderea in care lucrez ca pe a doua familie si am incercat ca salariatii sa simta acest lucru’, afirma directorul general, Liviu Turdan.
Protejarea mediului inconjurator ‘Farmec S.A.’controleaza impactul activitatilor sale asupra mediului inconjurator ; se straduieste ca echipamentele de munca sa indeplineasca standardele de siguranta prevazute ;dorind ozonarea mediului inconjurator ,si asa prea mult poluat,precum si amenajarea unui spatiu modern de agrement, ‘Farmec’ a demarat investitia’Complexul Parc Farmec’ care a devenit unul dintre cele mai apreciate locuri de recreere ale municipiului Cluj-Napoca. Complexul de agrement cuprinde un gazon de fotbal artificial, un parc de joaca dotat cu toate facilitatile si o terasa-restaurant ;
Promovarea unui climat inovativ angajatii sunt incurajati sa isi dezvolte ideile, sa fie cat se poate de creativi si sa aiba initiativa. Eforturile intregului personal al ‘Farmec S.A.’ Cluj-Napoca sunt concentrate in vederea obtinerii unei calitati foarte ridicate a produselor furnizate.’Manualul Calitatii’
este fundamentul sistemului calitatii proiectat de catre organizatie.Acest document a fost dezvoltat si va fi folosit de catre companie pentru urmatoarele scopuri, fara a se limita insa la acestea : comunica personalului si clientilor - politica si obiectivele in domeniul calitatii; serveste drept referinta pentru implementarea efectiva a sistemului calitatii; defineste structura organizatorica si responsabilitatile diferitelor departamente; prezinta tuturor angajatilor elementele sistemului calitatii si ii face constienti de impactul muncii lor asupra calitatii produsului furnizat; serveste la instruirea angajatilor ce desfasoara activitati care influenteaza calitatea; reprezinta o baza documentata pentru auditarea sistemului calitatii; demonstrarea conformitatii sistemului calitatii cu conditiile referitoare la calitate in situatii contractuale; „Manualul Calitatii”poate fi oferit clientilor sau reprezentantilor acestora in scopuri de ofertare.
Eroi
Prof.Dr.Ana Aslan este un nume, legenda unei vieti dedicate oamenilor. Este una dintre cele mai importante personalitati din lume, fiind considerata”parintele” geriatriei si gerontologiei. Si-a dedicat intreaga viata pentru a cerceta cauzele imbatranirii:”sa fii vesnic tanar nu inseamna sa ai 20 de ani; inseamna sa fii optimist, sa ai un ideal in viata, pentru care trebuie sa lupti si pe care sa-l cuceresti”. Sub conducerea Anei Aslan se infiinteaza, in 1952,Institutul de Geriatrie din Bucuresti, primul de acest fel din lume, al carui mod de organizare a fost recomandat apoi de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru toate institutiile similare. Conceptul Gerovital H3 a fost introdus prima data in 1957 la Verona, Italia cu ocazia celui de-al IV-lea Congres International de Gerontologie. Confirmat de multi oameni de stiinta din SUA,Germania, Marea Britanie, Japonia,Italia, Austria in anii’60 acesta devine o certitudine stiintifica, un tratament de mare valoare impotriva imbatranirii. Gerovital H3 nu este doar un tratament, ci si o filosofie si o speranta-un spirit care e si azi viu la”Farmec”. Activitatea de cercetare a Anei Aslan a fost incununata de numeroase distinctii internationale printre care: Cross of Merit- I Class of the Order of Merit, Germania 1971; Cavalier de la Nouvelle Europe, Italia 1973; Les Palmes Academiques, Franta 1974; Honarary Foreign Citizen & Honorary Professor of Sciences, Philippines 1978; Diploma „Member Honoris Causa” of the Bohemo-Slovaquian Society of Gerontology, 1981;
Premiul ”Leon Bernard”, prestigioasa distinctie acordata de Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru contributia adusa la dezvoltarea gerontologiei si geriatriei, 1982.
1.6.Justificarea gamei de produse pentru care s-a optat la export
Raspunzand cerintelor,devenite in timp obsesii prioritare in lumea cosmeticii,de ingrijire a pielii,de protectie impotriva factorilor nocivi de mediu si de prevenire a fenomenului de imbatranire a tenului,’S.C.Farmec S.A. Cluj-Napoca’ a creat linia de produse cosmetice ’Aslavital’,avand la baza o conceptie originala,ce valorifica potentialul de exceptie al argilei din Muntii Padurea Craiului. Intrucat celelalte linii de produse ale ’S.C.Farmec S.A. Cluj-Napoca’(Gerovital H3, Gerovital Plant, Aver) au beneficiat pana in prezent de o promovare intensa pe pietele internationale,compania a decis extinderea cu aceasta gama de cosmetice,datorita caracterului lor inovativ si a inexistentei unor produse similare la nivel global.Un alt factor important care a influentat decizia de promovare tocmai a acestei game a fost contributia d-nei prof dr.Ana Aslan in procesul de cercetare,care nota intr-unul dintre studiile sale:’ argila reprezinta un pamant miraculos, care exercita complexe actiuni benefice intregului organism uman, facand dovada unui remarcabil tropism pentru boala in general si pentru anumite boli in particular (cu o extraordinara putere antitoxica), potentand fortele de aparare a organismului’. .
CAP. 2. Selectarea pieţelor internţionale
2.1. GERMANIA În Germania cu toate că cererea pentru produsele de machiat este în scădere datorită îngrijorării populaţiei cu privire la problemele de piele, tocmai din acest motiv cererea pentru produsele de îngrjire a pielii a crescut în ultimii ani.
Mediul demografic/natural Germania are o populaţie numeroasă de 82,422,299 milioane locuitori (iulie 2006), situându-se pe locul 2 in Europa, după Rusia. Populaţia nu este repartizată uniform, fiind mai numeroasă de-a lungul fluviilor şi a estuarelor. Rata de creştere este negativă, inregistrând la nivelul anului 2006 o cotă de -0.02% iar densitatea medie este de 228 loc./km pătrat. Dezvolatarea rapidă a industriei a avut ca rezultat migrarea poulaţiei rurale la orase, astfel incât , 84% din total reprezintă populaţia urbană, aceasta reprezentând pederent cererea potenţială de produse cosmetice. Germania are o climă temperată, cu o temperatură medie anuală de 9 °C, temperatura lunii iulie variind între 16 °C şi 20 °C. Deşi distanţa dintre Germania şi România este de 1740 km, acest lucru nu reprezintă un impediment pentru importatorii germani atât timp cât bunurile importante corespund normelor de calitate pretinse. De regulă, intre cele două ţări raporturile comerciale sunt intense, Germania plasându-se pe locul doi in topul partenerilor la export a României cu o pondere de 14%, in vârful clasamentului aflându-se Italia cu 19.9%. Accesul rapid spre centrele economiei germane, precum şi spre tările vecine este asigurat de o reţea densă şi eficientă de autostrazi, căi ferate, linii aerinene, căi fluviale. Aceste facilităti vin in intâmpinarea dezvoltării relaţiior comerciale intre ţări şi impulsionează schimburile comerciale ; distanţa nu mai constituie un impediment. Economia ţării depinde in mare masură de industrie. Aceasta s-a dezvoltat pe baza unor resurse de subsol foarte importante-cărbuni (lignit-locul I pe glob- şi huila), sare, minereu de fier - şi pe baza combustibililor şi materiilor prime importate. Germania este a doua producatoare europeană după Rusia de energie electrică, obtinuţă mai ales in termocentrale şi atomocentrale. Pe baza minereurilor importate, Germania produce cantităţi uriaşe (locul V in lume) de oţel, cupru şi aluminiu. Aceste metale sunt prelucrate in cadrul industriei constructoare de maşini, care produce: automobile, locomotive, aparatură electronică, utilaje.
Mediul politic Din punct de vedere constituţional Germania este o democraţie republicană federală, forma de guvernământ este parlamentară, în care şeful guvernului este ales de către parlament şi confirmat de către preşedintele statului . Are o structura federala organizata in 16 landuri, fiecare funcţionând după propria constituţie, guvern şi parlament. Din 1998 şi pâna în iulie 2005 a fost la putere la nivelul Germaniei o coaliţie parlamentară aşa-numită Roşu-Verde, adică între Social-Democraţi (SPD) şi Verzi-ecologişti (B90 / Die Grünen). După alegerile din septembrie 2005, a fost
formată o coaliţie a două partide Partidul Democrat şi un partid de dreapta Uniunea Crestină Democrată. Statul stabileste conditiile cadru care determina desfasurarea activitatii economice, fara sa intervina direct in marimea productiei, preturi sau in sistemul de salarizare. Constitutia garanteaza manifestarea libera a personalitatii si promovarea initiativei particulare; de asemenea, ea prevede protejarea si garantarea proprietatii private. In cadrul general stabilit de stat, piata, prin milioanele de consumatori si de intreprinderi, este cea care hotaraste liber si independent ce si cat se produce, ce si cat se consuma. Interventia acestuia se manifesta prin acordarea de subventii sectoarelor vizate si prin detinerea unor segmente ale economiei, in acelasi timp promovand competititivitatea si liberalizarea intreprinderior. Statul protejeaza concurenta. Intelegerile sau acordurile dintre firme, prin care este ingradita sau restransa libera concurenta, sunt interzise prin legi clare si precise: Legea contra restrictiilor in calea concurentei (legea antimonopol sau anticartel) si Legea contra concurentei neloiale. Statul are grija ca mecanismele concurentei sa functioneze. Competentele federale, referitoare la elaborarea legislatiei si administratie, se rezuma la acele domenii care, prin insemnatatea si structura lor, necesita o reglementare unitara pentru intreaga republica. Printre acestea se numara: afacerile externe, apararea, finantele, comertul, politica vamala, o parte a politicii fiscale (inclusiv TVA si accize), ultimele doua fiind reglementate si de jurisdictia Uniunii Europene. Pe planul relatiilor economice internationale, Germania sustine comertul international liber si se opune cu tarie diferitelor forme de protectionism. Produsele importate se supun acelorasi prescriptii si reglementari ca si marfurile produse in Germania, in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor de calitate si a normelor tehnice de securitate.Analizand evolutia si structura actuala a schimburilor comerciale romano-germane, rezulta ca exista, in continuare, posibilitati reale de majorare a exporturilor romanesti data fiind si situatia politica si economica din Orientul Apropiat si din alte zone ale lumii, precum si diminuarea nivelului avantajelor comparative oferite de unele tari din spatiul Europei Centrale si de Est care determina numeroase intreprinderi germane sa caute parteneri de afaceri pe piete apropiate, printre care se numara si Romania
Mediul economic Germania este a treia putere economică mondială (după Statele Unite şi Japonia) şi prima putere din Europa. Orasul german Munchen si regiunea adiacenta au cel mai mare potential economic din Germania conform unui studiu realizat la nivel european dupa criterii precum : costul muncii, nivelul criminalitatii si avutia generala. Munchen, baza unor companii precum Siemens sau Bayerische Motoren Werke (BMW) a influentat semnificativ rata de crestere economica a landului Bavaria, aceasta situandu-se peste media tarii in sapte din ultimii zece ani. PIB-ul atinge 30,400$ pe cap de locuitor (măsurat după paritatea puterii de cumpărare) iar din acest punct de vedere Germania ocupa locul al III-lea, dupa SUA si Japonia. În prezent Germania este cea mai importantă putere economică a Europei, cu un Produs Intern Brut de aprox. 2.504 mld $ şi ţara cu cele mai multe exporturi la nivel mondial, inclusiv pe piaţa internă europeană. In ultimii ani insa se observa un ritm de crestere moderat, comparativ cu anul 2006 (2.7%), in primele trei luni ale anului 2007 se inregistreaza un ritm de crestere de
1.9% datorita cresterii TVA si gradului scazut al cererii externe insa se astepta ca acesta sa atinga 2.4%pana la sfarsitul anului. Pe parcursul acestei perioade se asteapta ca cererea interna sa contribuie mai mult la cresterea economica in comparatie cu anii precedenti, pe masura ce investitiile raman substantiale iar consumul privat se accentueaza. Economia Germaniei este orientata spre exporturi, acestea constituind mai mult de o treime din output-ul national. Ca rezultat, exporturile traditionale au fost elementul cheie in expansiunea macroeconomica din Germania. In 2005 exporturile au insumat 972.1mld $, comparativ cu SUA care a inregistrat 894.6mld$ . Importurile Germaniei au atins valoarea de 782.8mld$ rezultand un surplus comercial in comparatie cu cele ale SUA 189.3mld$. Balanta de plati este pozitiva +2,7 mld.€. In ciuda unei balante comerciale permanent excedentare, balanta de plati a fost cronic pasiva, din cauza deficitelor cumulate mult mai mari ale balantelor operatiunilor invizibile. Deficitul bugetar pe anul 2006 a fost de 1.7% din PIB, mai mic decat a fost estimat(2%) si s-a datorat exportului si ameliorarii consumului. A fost prima data in ultimi patru ani cand Germania a indeplinit cerintele stabilitatii din zona euro. Deficitul bugetar poate atinge in 2008 un surplus ca rezultat al unui management strict al finantelor publice si o crestere solida a veniturilor. Cresterea Produsului Intern Brut va fi moderata pe parcursul anului 2008, nivelul preturilor va creste din cauza nivelul ridicat al taxei pe valoarea adaugata din 2007, insa nivelul inflatiei va ramane scazut. In prezent rata inflatiei este de 2.2%, rata de schimb inregistreaza o valoarea apropiata de 1.33$/€. Intreprinderile germane, economia germana sunt actori majori traditionali in fluxurile internationale de capital. Se apreciaza ca introducerea monedei Euro a dat un impuls suplimentar activitatilor investitionale transnationale ale intreprinderilor germane. Astfel, incepand din anul 1997, volumul investitiilor germane in strainatate practic s-a dublat, in timp ce volumul investitiilor straine in Germania aproape ca s-a triplat, dupa ce, in anii anteriori, acestea pierdusera din avant. Conform datelor furnizate de Banca Federala Germana, in perioada 1991-2001, valoarea patrimoniala a investitiilor germane in strainatate a crescut de cca. 4 ori, ajungand la cca. 553 miliarde EUR, in timp ce angajarea intreprinderilor straine in Germania a crescut de cca. 5 ori, atingand un volum de cca. 512 miliarde EUR.
Mediul cultural Populatia Germaniei se poate imparti din punctul de vedere al religiei in protestanti 34%, romano-catolici 34%, musulmani 3.7% si alte religii 28.3% ; acest factor nu influenteaza insa preferintele de consum cu privire la apa minerala. Limba vorbita este germana. Apele minerale romanesti au inregistrat succese reale pe pietele de export din tarile mai dezvoltate, unde consumatorii sunt mai educati. Pornind de la acest criteriu, Germania este una din tarile cu cel mai mare nivel al educatiei, fiind toodata renumita pentru universitatile si scoliile cu profil tehnic si economic. Sub aspect cultural, preferintele clientilor potentiali nu inregistreaza diferente semnificative, insa se observa ca la nivelul cantitatii consummate, in Germania, o persoana consuma 150-200 de litri (22.2%), in timp ce la nivelul Uniunii Europene, consumul de apa este de 100 - 110 litri pe persoana, comparativ cu Romania unde acesta
este de aproximativ patru ori mai mic, si anume 40-50 litri pe persoana. Cifra scazuta a consumului de apa minerala din tara noastra este cauzata de faptul ca in mediul rural consumul este extrem de scazut. Foarte multi locuitori din mediul rural au fantani iar cei care traiesc in zonele de unde se exploateaza apa minerala se alimenteaza cu apa de la sursa. Diferentele dintre estul si vestul tarii continua sa fie semnificative in ceea ce priveste situatia economica. Cu un nivel al venitului de peste 28 700 $ pe cap de locuitor, Germania este dominata de clasa de mijloc.
Accesul pe piata Relaţiile comerciale româno-germane au cunoscut, din anul 1993, o dezvoltare dinamică. Germania este după Italia al doilea partener comercial al României. Aproximativ 15,5% din comerţul exterior al României are drept destinaţie Germania. A fost evidentiata evolutia permanent ascendenta a relatiilor economice dintre Romania si Germania, subliniindu-se interesul firmelor germane pentru piata romaneasca si disponibilitatea pentru efectuarea de investitii in diverse domenii economice. De asemenea, au fost examinate posibilitati de extindere si diversificare a schimburilor comerciale si a cooperarii economice bilaterale. Creşterea exponenţială în domeniul cooperării economice a determinat evaluări din partea nivelului politic, în sensul că relaţiile au atins nivelul de parteneriat strategic, în special în domeniul economic. Schimburile comerciale ale României cu Germania se derulează pe baza "Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte," semnat la 1 februarie 1993 şi intrat în vigoare la 1 februarie 1995. Politica de comert exterior a Germaniei se bazeaza pe recunoasterea principiului necesitatii unei continue dezvoltari a diviziunii internationale a muncii si a circulatiei bunurilor, serviciilor si capitalului, pe cat posibil fara obstacole, ingradiri sau sugrumari. Schimburile economice cu strainatatea sunt, in principiu, complet liberalizate, in masura in care legislatia privind comertul exterior nu prevede, in mod explicit, restrictii. Guvernul Federal german militeaza, la nivel international (in OMC s.a.) pentru liberalizarea pietelor, avertizeaza asupra pericolelor protectionismului si se opune, in limita competentelor sale, restrictiilor din domeniul schimburilor comerciale. Fiind membra a Uniunii Europene, Germania se supune politicilor, reglementarilor de piata si procedurilor de autorizare care sunt fixate de Uniune pentru anumite sectoare si pentru anumite grupe de marfuri. Ca membra a Uniunii Europene, Germania aplica, in relatiile comerciale cu tarile terte, politicile si reglementarile acesteia. In relatiile cu Romania, isi gasesc aplicarea prevederile acordurilor de asociere. Baza juridica nationala pentru desfasurarea relatiilor economice externe ale Germaniei o constituie legislatia privind comertul exterior, si anume: legea privind comertul exterior (Aussenwirtschaftsgesetz - AWG) din 28.04.1969, cu modificarile ulterioare si Ordonanta privind comertul exterior (Aussenwirtschaftsverordnung - AWV) din 18.12.1986, cu modificarile ulterioare. AWG consfinteste principiul libertatii schimburilor de comert exterior si stipuleaza restrictiile esentiale.
Comertul exterior se mai supune si reglementarilor ONU (in materie de embargou, interdictii de export, reglementari speciale pentru anumite marfuri si tari) si ale Uniunii Europene, care au precadere fata de legile si reglementarile nationale. La import se solicita certificat de origine (emis de organele competente) sau o declaratie de origine pe factura (emisa de exportator/furnizor), daca aceasta conditie este prevazuta de lista de import anexa la AWG sau de licenta de import. Regimul vamal aplicat in Germania este cel armonizat la nivelul Uniunii Europene, valabil pentru toate tarile membre. Apartenenta Germaniei la institutii si organizatii internationale: ONU, UE, OMC, NATO, BIRD, FMI, BERD, OCDE, OSCE
2.2. MAREA BRITANIE Vânzările la produse cosmetice s-au dublat între 2002 şi 2005, piaţă de cosmetice din Marea Britanie fiind promiţătoare, în special produsele naturale fiind foarte căutate de către englezi.
Mediul demografic/natural Aşezare: In Insulele Britanice (Anglia, Scoţia, Tara Galilor şi Irlanda de Nord). Insulele Hebride, Orkney, Shetland, Isle of Wight, Anglesey si Isles of Scilly depind administrativ de Marea Britanie. Suprafaţa: 244,82 mii km patrati Populaţia: 59,554 milioane locuitori. Concentraţia cea mai mare a populaţiei este in jurul Londrei, precum şi in zonele de Sud, Sud-Est, West Yorkshire, Manchester, West Medlands. Gradul de urbanizare este mare, aproximativ 78%, ceea ce face sa fie mare cererea pentru produse cosmetice. Densitate: 240 loc/kmp. Distanţa geografică dintre capitala României,Bucuresti şi cea a Angliei, Londra este de 2560 de km. Pentru deplasarea in Marea Britanie, cel mai rapid mijloc de transport este avionul. Dupa o călătorie de 3 ore cu zborurile TAROM sau British Airways, cu aterizare pe aeroportul Heathrow, cu metroul (linia Piccaddilly) sau trenul rapid, se ajunge direct in centrul Londrei, in cca. 30 minute. Clima Marii Britanii este temperată, cu veri călduroase, ierni reci şi foarte multe precipitaţii pe tot parcursul anului. Variaţiile de temperatură pe parcursul anului sunt relativ reduse. Clima Marii Britanii este influenţată puternic de masele de aer tropicalmaritime, polar-maritime, polar-continentale şi tropical-continentale. Precipitatii – frecvente (peste 1600 mm), indeosebi in perioada septembrie – ianuarie. Regatul Unit deţine mari rezerve de energie constînd în cărbune, gaze naturale şi petrol (ultimele două exploatate din Marea Nordului). Producţia de energie contribuie la PIB cu 10%, una din cele mai ridicate rate din toate statele industrializate.
Capitala - Londra. Alte orase importante: Birmingham, Liverpool, Leeds, Manchester, Newcastle, Sheffield, Cardiff, Edinburgh, Glasgow.
Mediul politic Marea Britanie este o monarhie constituţională, puterea executivă fiind exercitată, în numele monarhului, de prim ministru şi alţi membri ai Cabinetului, care conduc departamente (ministere). Cabinetul, inclusiv prim ministrul şi alţi miniştri, alcătuiesc Guvernul Majestăţii Sale. Aceşti miniştri sunt aleşi din cadrul şi răspund în faţa Parlamentului, organul legislativ, care este considerat, prin tradiţie, „suprem” (poate legifera în orice domeniu şi nu este dependent de nici o decizie a înaintaşilor). Marea Britanie este una dintre puţinele ţări din lume care nu au o constituţie codificată într-un document fundamental, bazându-se, în schimb, pe obiceiuri consacrate prin tradiţie şi pe un număr de legi constituţionale separate. În timp ce monarhul este şeful statului şi, teoretic, deţine puterea executivă, prim ministrul este şeful guvernului. Guvernul este răspunzător, în principal, în faţa Camerei Comunelor, din cadrul căreia, potrivit tradiţiei constituţionale, este ales prim ministrul. Majoritatea membrilor Cabinetului provin din Camera Comunelor, restul fiind membri ai Camerei Lorzilor. Nu este obligatoriu, din punct de vedere legal, ca miniştrii să provină din Parlament, deşi, în prezent, aceasta este practica. Membrul Parlamentului (MP) care conduce majoritatea în Camera Comunelor este, în mod normal, numit prim ministru – de obicei liderul partidului cu cea mai mare reprezentare sau, dacă nu există o majoritate, liderul celei mai mari coaliţii. Guvernul britanic apreciaza ca Marea Britanie creaza cel mai favorabil regim fiscal pentru IMM din tarile industrializate. De asemenea, taxa pe veniturile realizate din investitiile de capital in active detinute cel putin un an se va reduce la 20%, iar pentru castigurile din active detinute peste doi ani, taxa va fi de 10%. Nivelul general al TVA este de 17,5%. Intreprinzatorii particulari si firmele platesc TVA doar daca realizeaza un volum de afaceri de peste 61.000 lire/an. La o serie de bunuri si servicii nu se aplica TVA, fie prin aplicarea taxei zero fie prin scutire de la plata TVA. Guvernul va finanta un program de asistenta pentru informatizarea IMM, in valoare de 420 milioane lire sterline, pentru urmatorii cinci ani, astfel ca in maximum 8 ani operatiunile de taxare a IMM sa se efectueze on-line. O suma suplimentara de 30 milioane lire va fi alocata de guvern pentru pregatirea gratuita a celor care lucreaza in IMM sau a intreprinzatorilor particulari care doresc sa inceapa o afacere pe cont propriu Regatul Unit este membru al: ONU, UE, NATO, Commonwealth, G-8, OSCE, al Consiliului Europei, OMC, OCDE si al altor organizatii internationale. Cea mai importanta structura de promovare a comertului exterior si a investitiilor este UK Trade & Investment – structura pentru promovarea exporturilor britanice si a investitiilor britanice in exterior si pentru atragerea investitiilor straine in Marea Britanie.
Mediul economic Marea Britanie are o economie deschisă, fără nici un fel de restricţii in ceea ce priveşte fluxul de capital către exterior. Conform statisticilor UNCTAD, in anul 2002
Marea Britanie se afla pe poziţia a 7 a in privinţa atragerii de capital străin şi pe pozitia a 4 a in ceea ce priveşte investiţia in afara graniţelor. PIB-ul total este de 1825 miliarde dolari, iar cel pe capital este de 30,600 dolari. Marea Britanie este a doua destinaţie mondială pentru investiţii străine directe. Principalii investitori străini in Marea Britanie sunt: SUA (48%), urmată de Germania (8,3%), Japonia (7,7%), Canada (6,3%), Franţa (6,2%). Principalele sectoare beneficiare sunt: tehnologia informaţiei şi comunicaţiile, construcţia de autovehicule, industria chimica (produse chimice speciale) şi serviciile financiare. In pofida presiunilor inflaţioniste cu care majoritatea ţărilor dezvoltate se confruntă – determinând băncile centrale din statele membre OCDE să restrangă politica monetară, economia Marii Britanii a cunoscut o creştere continuă in ultimii ani (pentru 57 de trimestre consecutiv), situată in jurul a 2 procente, inregistrând 2,75% in anul 2006 – valoare peste nivelul prognozat. Inflaţia se situează la un nivel acceptabil in marja de 1 procent in raport cu tinta de 2% vizată de Banca Angliei (2,7% in noiembrie 2006), a doua cea mai scazută dintre tarile G7. Gradul de ocupare a forţei de muncă este la cel mai inalt nivel din ultimii 30 de ani (pentru prima oară in istorie inregistrându-se 29 de milioane de persoane active ocupate), cu o rata a şomajului de 5,6%. Rata dobânzii de referinţă este de 5,25%. Parcursul economic peste asteptari din anul 2006 s-a datorat cresterii investitiilor in sectorul privat, indicator al profitabilitatii companiilor, precum si reluarii cresterii economice in zona Euro, principal spatiu de destinatie a exporturilor britanice (aproximativ 50%). Aceste tendinte au fost sustinute de evolutiile economice globale, in special din regiunea asiatica, a pietelor emergente (China, Europa de Est) si de mentinere a dinamicii cererii interne in SUA, in ciuda moderarii cresterii pietei imobiliare. Cu toate ca Marea Britanie a inregistrat o reducere a ponderii exporturilor de bunuri din comertul mondial (de la 5 la 3,75% in perioada 1998-2005), specializarea tot mai accentuata pe piata serviciilor (o treime din activitatea economica interna) a fost marcata de o crestere la 8% din comertul mondial, dintre care serviciile financiare si de afaceri reprezinta 11-12% din totalul la nivel global. Investitiile in mediul de afaceri au fost estimate a creste cu aproximativ 5,75% in anul 2006, reprezentand aproximativ 10% din produsul intern brut. Mentinerea unor costuri reduse de capital, in ciuda deciziilor recente de politica monetara, au contrabalansat influenta exercitata in deciziile companiilor de catre consumul moderat si presiunile inflationiste (evolutia pretului petrolului), stabilitatea macroeconomica favorizand adoptarea unei atitudini mai putin prudente in ceea ce priveste nivelul de indatorare si cheltuielile de capital. Ponderea principalelor ramuri de activitate : Sectorul imobiliar (constructii, inchirieri) 24,9% Sectorul manufacturier 16,0% Comert cu ridicata si amanuntul 13,0% Transport, depozitare, comunicatii 7,7% Sanatate si activitati sociale 7,3% Produse cosmetice si farmaceutice 5,3% Constructii 6,3% Agricultura 1,0%
Structura consumului : Bunuri de folosinta indelungata 12,6% Bunuri de scurta utilizare 37,0% Servicii 48,7% In ultimii ani, balanta comerciala a Marii Britanii a fost constant negativa, cu un volum al importului de bunuri mai mare decat exportul. Excedentul inregistrat constant la exportul de servicii reduce considerabil soldul negativ al balantei comerciale. La export, principalele grupe de produse sunt (industria manufacturiera avand o pondere de cca 82%): componente auto, echipamente si aparatura de birotica, diverse masini si echipamente de inalta tehnicitate (cca 20%); produse petroliere, echipamente energetice (cca 8%). In privinta monedei unice europene – Euro, Marea Britanie se exprima principial favorabila, dupa cinci teste economice de convergenta cu zona euro vor fi indeplinite. Momentan moneda nationala este lira sterlina.
Mediu cultural Limba oficiala este limba engleza. Cea mai mare parte a populatiei este de religie crestina (protestanti 87%, catolici 10%), dar sunt si islamici sau hindusi. Religia oficiala a statului este protestantismul anglican. Zile Nationale: in Anglia – Sf. Gheorghe (23 Aprilie); Scotia – Sf. Andrei (30 Noiembrie); Tara Galilor – Sf. David (1 Martie); Irlanda de Nord – Sf. Patrick (17 Martie). Steagul Marii Britanii este Steagul Unit (cunoscut sub numele de „Union Jack”). Acesta a fost creat prin suprapunerea steagurilor Angliei (Crucea Sfântului George) şi Scoţiei (Crucea Sfântului Andrei), cărora li s-a adăugat, în 1801, Crucea Sfântului Patrick, reprezentând Irlanda. Moneda Marii Britanii este lira sterlină, reprezentată prin simbolul £. Banca Angliei este banca centrală care emite moneda, dar băncile Scoţiei şi cea a Irlandei de Nord păstrează dreptul de a emite propriile bancnote de lire sterline, cu condiţia să deţină în rezervă suficiente bancnote emise de Banca Angliei, care să acopere propriile emisiuni. Marea Britanie nu a adoptat moneda Euro, Guvernul angajându-se să organizeze un referendum pe această temă în momentul în care vor fi îndeplinite „cinci teste economice”. În prezent, opinia publică din Marea Britanie se împotriveşte acestei opţiuni. Imnul naţional este „God Save the Queen”. În Regatul Unit se află două dintre cele mai vechi şi mai celebre universităţi ale lumii, Oxford şi Cambridge. Regatul a dat lumii mulţi savanţi şi ingineri străluciţi, precum Sir Isaac Newton, Charles Darwin, Michael Faraday, Paul Dirac sau Isambard Kingdom Brunel; invenţii precum motor cu aburi, motorul cu combustie internă, locomotiva, costumul, vaccinul, vasele din cristal, televiziunea, radioul, telefonul, hovercraft-ul, îşi au originea în Regatul Unit.
Accesul pe piata Ca ţară membră a Uniunii Europene, Marea Britanie aplică regimul vamal al Uniunii. Accizele se aplică la: combustibili, autovehicule, ţigări, băuturi, jocuri de noroc etc. Comerţul internaţional şi Investiţiile Marea Britanie este al şaselea mare exportator mondial de bunuri şi servicii (poziţia a şasea în lume la exportul de bunuri, şi a doua la exportul de servicii). Ponderea exporturilor în PIB la nivelul anului 2003 se situează la cca. 25%. Principalul partener comercial îl constitue OCDE (majoritatea deţinând-o ţările membre UE), cu o pondere de cca. 84% la exportul britanic şi 80% la import. SUA sunt al doilea mare partener al Marii Britanii (SUA reprezentând cea mai largă piaţă de desfacere a bunurilor şi serviciilor britanice, cu o pondere de aproximativ 15% din totalul exporturilor). Cel mai mare exportator individual pe piaţa britanică este Germania, urmată de Statele Unite. La import, structura s-a modificat substanţial în ultimii ani. Din importator tradiţional de materii prime, materiale de bază şi produse alimentare, Marea Britanie a devenit, în ultimii ani, un importator important de produse manufacturate. Astfel, în perioada 1973 – 2003, ponderea produselor manufacturate în total import a crescut de la 32% la 59% în timp ce ponderea importului de materii prime şi produse de bază a scăzut de la 12% la 3%. Ponderea importului de produse alimentare, băuturi şi ţigări a scăzut la 9% în anul 2003. La capitolul “bunuri manufacturate” Marea Britanie nu a mai înregistrat o balanţă pozitivă din anul 1982. Între principalele produse de import menţionăm: bunuri de larg consum (incluzând vehicule terestre), diverse echipamente, produse alimentare, legume şi fructe, echipamente specifice industriei constructoare de maşini. Deficitul de cont curent în anul 2005 este estimat a fi înregistrat aproximativ 2,25% din PIB. Politica comercială a Guvernului Britanic urmăreşte promovarea deschiderii pieţelor lumii pentru bunuri şi servicii, precum şi liberalizarea investiţiilor directe. În cadrul OMC, OCDE, FMI şi în alte organizaţii de profil, Marea Britanie militează pentru creşterea transparenţei în afaceri, deschiderea pieţelor lumii pentru mărfuri şi servicii, liberalizarea investiţiilor directe şi acordarea de sprijin şi tratament diferenţiat ţărilor sărace şi slab dezvoltate. Controlul importurilor La importul anumitor produse, din anumite ţări, sunt impuse cote de import, la nivelul UE. Importurile din anumite ţări sunt supuse sancţiunilor şi embargoului, conform deciziilor ONU, în timp ce unele produse sunt prohibite sau restricţionate la import în vederea protejării vieţii şi/sau sănătăţii populaţiei, a animalelor sau plantelor. Între produsele supuse controlului la import se numără: armament, droguri, explozivi, specii de plante şi animale pe cale de dispariţie şi produse din acestea, materiale pornografice, unele produse alimentare, agricole şi horticole.
2.3. OLANDA
În Olanda cererea pentru produse cosmetice la preţuri rezonabile este în creştere însă, produsele de lux din această categorie au înregistrat scăderi în vânzări.
Mediu demografic/natural Stat in Europa de Vest, situat la ţărmul Mării Nordului, intre Germania, Luxemburg şi Belgia. Este organizat in 12 provincii, cu un grad ridicat de urbanizare. Număr locuitori: 16,15 milioane, reprezintă 2,16% din populaţia Europei (locul 11), populaţie activă 7,1milioane (44,1%). Acest lucru este favorabil pentru importul produselor cosmetice. Densitatea populaţiei: 462 loc/kmp (locul III in Europa, după Malta - 1266 şi Slovenia - 494); este de 14,4 ori mai mare decât media europeană. In perioada 1990 - 2002, 40% din creşterea populaţiei este atribuită imigraţiei, numărul populaţiei imigrante fiind estimat la 2,870 milioane. Clima este temperat – oceanică, fără variaţii mari intre temperaturile extreme. Distanţa fizică Bucuresti (Romania) şi Olanda (Amsterdam) este de 2240 km. Resurse naturale: gaze naturale, petrol, cărbune, săruri de potasiu.
Mediul politic Olanda este monarhie constitutională cu sistem parlamentar bicameral. Seful Statului este M.S. Regina Beatrix. Dreptul la Tron este transmis pe cale ereditară, descendenţilor legitimi ai Regelui William I. Parlamentul (Staten-Generaal) este alcătuit din două Camere : Senatul (Eerste Kamer), compus din 75 de membri şi Camera Reprezentanţilor (Tweede Kamer), compusă din 150 de membri. Capitala Olandei este orasul Amsterdam, dar sediul Guvernului şi reşedinţa regală se afla la Haga. Tot la Haga se află cea mai mare parte a misiunilor diplomatice străine. Regatul Tarilor de Jos (Olanda) este stat fondator al Uniunii Europene, ce se bucură de o poziţie geografică avantajoasă, un climat politic stabil, un mediu de afaceri sigur şi atractiv şi relaţii comerciale bine dezvoltate. Olanda face parte din Uniunea Benelux, impreună cu Belgia şi Luxemburg. Forma de guvernământ este monarhia constituţională. Sistemul judecătoresc se compune din tribunale provinciale, regionale şi municipale. Din punct de vedere administrativ-teritorial, Olanda este organizata in 12 provincii si 467 de municipalităţi.
Mediul economic Conform Economist Intelligence Unit, Olanda este una dintre cele mai sigure destinatii de afaceri, bucurându-se de un climat politic stabil, o bază macroeconomică puternică, un cadru legal clar şi relaţii comerciale bine dezvoltate, in special cu ţările vecine. Produsul intern brut de 577 miliarde dolari in 2004, situează Olanda intre primele 165 ţări ale lumii. Lipsa de resurse naturale şi dimensiunea redusă a pieţei interne au imprimat economiei olandeze o orientare acentuată către pieţele externe şi au determinat
un grad de deschidere pronunţat,, comerţul exterior constituind in prezent motorul dezvoltării sale. Contributia sectoarelor economiei la crearea P.I.B.: - industrie: 17,5% - sectorul public: 14,5% - comerţ, reparaţii: 13,6% - transporturi, telecomunicatii: 7,8% - agricultura: 2,9% - minerit: 2,0% - alte servicii: 42,2% PIB/locuitor este de 28 535 euro/locuitor (locul III in Europa). Rata şomajului este de 3,5%, iar rata inflaţiei de 4,5%. Balanţa comercială este excedentară cu 15,8 miliarde euro. Investitii olandeze in străinatate: total 41,5 miliarde euro (Uniunea Europeană 23,23 miliarde, din care Marea Britanie 9,67 miliarde, urmată, in ordine, de Irlanda, Germania, Italia, Franţa, Belgia; S.U.A. 10,22 miliarde; Europa Centrala şi de Est 2,2 miliarde; Asia de Sud-Est 1,95 miliarde; Japonia 0,123 miliarde) Investiţii străine in Olanda: 30 miliarde euro (Uniunea Europeana 17,6 miliarde, din care cele mai mari contribuţii au, in ordine, Belgia, Irlanda, Marea Britanie, Germania, Franta; S.U.A. 9,9 miliarde; alte ţări europene 1,16 miliarde). Poziţia geografică avantajoasă, dublată de un sistem fiscal stimulativ, plasează Olanda pe locul 6 in clasamentul destinaţiilor preferate pentru investitori. Astfel, peste 25% din investitiile realizate in economia olandeza provin din exterior. Doar in perioada 1998 – 2002, economia olandeză a absorbit un volum de investiţii străine directe de peste 225 miliarde euro. In acelaşi timp, firmele olandeze sunt prezente in majoritatea ţărilor lumii, asiguând constant Olandei poziţii de top in clasamentul investitorilor străini atât in economiile dezvoltate, cât şi in cele emergente. Orientarea internationala a imprimat Olandei caracteristica de ţara cu economie foarte deschisă, comerţul exterior constituind motorul dezvoltării sale. Exporturile de bunuri şi servicii totalizează aproximativ 60% din PIB. Din acestea, cca. 60% reprezintă reexporturi. Caracterul deschis dă insă economiei olandeze un grad sporit de vulnerabilitate in faţa pieţelor externe. Astfel, din 2001, intr-o conjunctură mondială nu foarte favorabilă, creşterea economică s-a diminuat in Olanda mai accentuat decât in alte tări europene. Cu un nivel de expunere relativ ridicat in relaţia comercială cu Statele Unite, economia olandeză a resimţit cel mai acut in zona euro evoluţia ascendentă a monedei unice in faţa dolarului american. Evolutiile interne nefavorabile precum creşterea costurilor cu forţa de muncă, cu efecte negative asupra nivelului de competitivitate şi implicit a exportului şi scăderea consumului privat şi a investiţiilor in formarea de capital, s-au adăugat influenţelor externe şi, in 2003, au impins economia olandeză in prima recesiune din ultimii 20 de ani. Olanda are o populatie de 16,15 milioane locuitori, din care circa 7,2 milioane reprezintă populatia activă. Cea mai mare concentraţie este inregistrată in partea de vest, cunoscută sub numele de Randstat, centrul economic al ţării, unde işi au sediul şi işi
desfaşoară activitatea peste 45% din numărul total de companii. Partea de sud a ţării, de asemenea, bine dezvoltată, este in prezent o zona industrială in creştere, orientată in principal spre export şi cu o pondere de circa 25% in economia naţională. Provinciile din estul ţării, la graniţa cu Germania, au din punct de vedere economic o structură diversă, activităţile principale desfaşurându-se in sectorul industriilor manufacturiere, in cel al transporturilor şi in sectorul comerţului cu ridicata. Doar 10% din totalul firmelor olandeze s-au stabilit in provinciile din nordul ţării, activităţile acestora fiind concentrate in special in agricultura si mai putin in industrie. Cel mai dezvoltat sector al economiei olandeze este cel al serviciilor care furnizeaza circa 74% din valoarea adaugata bruta. Serviciile comerciale reprezinta cu putin sub jumatate din PIB (circa 49%). In domeniul comercial, cel mai important segment de afaceri este cel al vanzarilor cu ridicata si cu amanuntul (peste 13% din valoarea adaugata bruta), urmat de cel al serviciilor din domeniul tranzactiilor imobiliare (circa 8%), sectorul serviciilor din transporturi si comunicatii (7%) si cel al serviciilor financiarbancare (6,5%). Odata cu cresterea gradului de integrare a pietelor financiare, sectorul olandez de profil a reactionat prompt si dinamic si si-a diversificat oferta de servicii, bancile olandeze fiind o prezenta activa pe piata internationala. Exportul si importul de bunuri si servicii contribuie, ambele, cu peste 60% la formarea PIB, comertul exterior fiind astfel principalul generator de prosperitate in Olanda. In 2004, exportul a fost de peste 293 miliarde USD (preturi f.o.b.), principalele marfuri exportate fiind masinile si echipamentele, produsele chimice, carburantii si produsele alimentare. Destinatiile cele mai importante au ramas Germania (25%), Belgia (12,4%), Marea Britanie (10%), Franta (10%), Italia (6%) si Australia (0,3%). In ceea ce priveste importul, Olanda a achizitionat masini si mijloace de transport, produse chimice, carburanti, produse alimentare, confectii, in valoare totala de 252,7 miliarde USD (preturi f.o.b.). Principalii parteneri au fost Germania (18%), Belgia (10%), Statele Unite 8%), China (7,5%). Marea Britanie (6,4%) si Australia (0,3%).
Mediul cultural Limba oficiala este neerlandeza, religia: romano-catolică (36%); protestantă reformată (20%); neoreformată (8%). Moneda nationala: Euro 30 Aprilie - ziua incoronarii Reginei Beatrix Alte sarbatori oficiale: 10 - 11 februarie - Zilele Carnavalului 4 mai - Pomenirea Morţilor 5 mai - Ziua Eliberării 8 septembrie - Ziua Sănătăţii 15 decembrie - Ziua Regalităţii
Accesul pe piata Relaţiile culturale dintre România şi Olanda au cunoscut o evoluţie ascendentă, acoperind domenii variate cum ar fi istoricul relaţiilor diplomatice, muzica şi artele, publicaţia de carţi, ştiinte sociale şi sport. Din ce in ce mai frecvent, în scopul unei mai bune cunoaşteri de ambele parţi, au loc seminarii şi mese rotunde pe diverse teme de interes, spectacole şi concerte susţinute de interpreţi români/olandezi în Olanda/România
şi
sunt organizate expoziţii de artă, carte etc. Dupa 1990 au fost semnate, succesiv, trei programe de schimburi culturale. Întâlnirile trimestriale ale Fundaţiei culturale Olanda-România, precum şi acţiunile de cooperare între instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale, asociaţii şi fundaţii au contribuit la apropierea culturală dintre cele doua ţări. O importanţa deosebita a fost acordată şi relaţiilor de cooperare în plan academic şi ştiinţific, o colaborare strânsa având loc la nivelul instituţiilor de învăţământ superior. Departamentele educaţionale din cele doua ţări dezvoltă programe de schimburi de studenţi, cu acordarea de burse de studiu, astfel încat tot mai mulţi tineri români beneficiaza anual de burse la universităţi şi institute de prestigiu olandeze, cum ar fi Leiden, Clingendael-Institut de Relaţii Internaţionale şi Academia de Drept Internaţional. Regimul comertului exterior olandez este dat, in esenta, de apartenenta Olandei la Uniunea Europeana si Organizatia Mondiala a Comertului. Elaborarea si monitorizarea politicilor comerciale nationale se fac in conformitate cu reglementarile comunitare in materie si rezultatele negocierilor multilaterale din cadrul OMC, intrand in competenta Ministerului Afacerilor Economice, care are reprezentanti proprii in comitetele specializate ale Uniunii Europene. Comertul cu produse agricole face obiectul activitatii Ministerului Agriculturii, Naturii si Calitatii Alimentelor. Schimburile comerciale se desfasoara, in general, pe baze libere, statul intervenind doar in situatii de exceptie. Cele mai uzuale restrictii sau bariere la importurile olandeze sunt: • masuri anti-dumping • taxe compensatorii • suprataxe la produsele agricole • restrictii cantitative • contingente tarifare. Pentru anumite produse, importul se face pe baza de licenta. In unele cazuri, si exporturile sunt supuse sistemului de licentiere. Originea bunurilor este data de "nationalitatea economica" a acestora. In cazul contributiei mai multor tari la producerea bunurilor, originea este data de procentul participarii fiecarei tari la procesul de prelucrare. Regulile de origine sunt elaborate de Ministerul Afacerilor Economice. Aspectele fiscale ale comertului exterior sunt reglementate si aplicate pe plan national de Ministerul Finantelor si autoritatea vamala, pornind de la reglementarile comunitare in materie. Taxele de import cuprind toate taxele generate de apartenenta tarii la UE (taxe vamale - conform Tarifului Vamal Comun si prevederilor speciale din acordurile semnate de UE cu diferite tari; taxe cu efect similar - inclusiv anti-dumping; taxe determinate de politica agricola comuna). Acestea sunt colectate de autoritatile vamale ale statelor membre si virate Uniunii Europene, cu exceptia unui procent convenit cu aceasta (Olanda - 25%). De asemenea, in momentul importului se mai platesc taxa pe valoarea adaugata si, acolo unde este cazul, accize si taxe de mediu. Taxele vamale se calculeaza la valoarea bunurilor in vama, respectiv valoarea tranzactiei de import. In Olanda este acceptata schema "primei vanzari la export", care
poate determina economii la plata taxelor vamale. Pentru anumite situatii, sunt prevazute exceptari de la plata taxelor vamale: • stocare intr-un antrepozit vamal; • prelucrare activa; • prelucrare pasiva; • prelucrare sub control vamal; • admisie temporara; • procedura de tranzit vamal. Relatiile comerciale dintre Romania si Olanda se deruleaza in baza Acordului European de Asociere. Conform acestui acord, incepand din ianuarie 2002, produsele industriale circula liber intre Romania si Uniunea Europeana, inclusiv Olanda, fara taxe vamale. In cazul produselor agricole, taxele vamale de import se vor reduce gradual, pana la eliminarea totala si instituirea unei zone de comert liber.
2.4. UNGARIA Piaţa produselor cosmetice din Ungaria este foarte promiţătoare, analiştii preconizănd creşteri de până la 30% în următorii ani pe această piaţă.
Mediul demografic/natural Ungaria sau Republica Ungară este situatã în mijlocul Europei, în zona Bazinului Carpatic, împresurat de munţii Carpaţi, Alpi şi Alpii Dinari. Suprafaţa este de 93030 km2, ocupând 1% din suprafaţa Europei. La recensământul din ianuarie 2005 populaţia Ungariei a fost de10.096.000 de persoane, numărul populaţiei având o tendinţă de scădere treptată. Densitatea populaţiei este de 108,5 locuitori/m2, iar gradul de urbanizare este de 65%. Acesta se poate concretiza într-o cerere mare produse cosmetice. Ungaria este situatã în zona temperată, este influenţată de trei zone climatice: oceanic, continental şi mediteran. Vremea câteodată este schimbătoare, datorită caracteristicilor Munţilor Carpaţi înconjurãtori, de multe ori tinde să fie secetă mai ales în zona câmpiei Alföld. Distanţa fizică dintre România (Bucureşti) şi Ungaria (Budapesta) este de 824km. Această distanţă este relativ mică şi facilitează schimburile comerciale între cele două ţări. Ungaria este săracă în materii prime şi surse de energie. Pe teritoriul ţării se găsesc minereuri de ţiţei, gaze naturale, bauxită, cărbune, caolin, zeolit, perlit, bentonit, precum şi materiale de construcţii: andezit, riolit, tufá, calcar, totuşi ţara este nevoită să importe materii prime. Câmpiile ocupă aproximativ trei sferturi din suprafaţa ţării, o cincime fiind dealuri care nu sunt mai înalte de 400 m, aproape 5% sunt munţi cu înălţimea între 400-1000m. Punctul cel mai înalt al ţării este vârful „Kékes” (1014m) în munţii Mátra.
Mediul politic
Ungaria este o ţară cu ritm susţinut de dezvoltare, într-o etapă post-tranziţie, cu o economie de piaţă, ţară membră a Uniunii Europene începând cu 1 mai 2004. Forma de guvernământ este republica. Principalele autorităţi administrative sunt Guvernul, Adunarea Naţională (parlamentul), Preşedinţia. Sistemul judecătoresc este administrat de judecătorii - instanţe de gradul I şi tribunale - instanţe de gradul II. Limba oficială este maghiara. Moneda naţională este forint-ul. Capitala ţării este Budapesta. Ungaria este o ţară moderat liberă, aflându-se pe locul 44 în lume, cu un indice al libertăţii economice de 66,2%.1 Produsele si serviciile pot fi importate in Ungaria fără restricţii. Numai pentru anumite produse este necesara licenta de import sau export eliberata de Ministerul Economiei si Transporturilor sau Ministerul Agriculturii. O lista detaliata a acestor produse si servicii este cuprinsa in HG 112/1190: anumite produse agricole; anumite marfuri, precum: arme, metale pretioase si aliajele acestora, autovehicule, medicamente, materiale radioactive. Anumite produse pot fi importate si exportate numai de catre firmele inregistrate la Registrul Comertului ungar si in cazul medicamentelor este necesara o aprobare anterioara de la autoritatea responsabila; anumite tranzactii: importul de deseuri reciclabile, importul si exportul de deseuri periculoase, parti sau derivate ale unor plante si animale periculoase, dispozitive de supraveghere, tehnologie militara de aparare. Ministerul Economiei si Transporturilor si Ministerul Agriculturii sunt indreptatite sa stabileasca restrictii daca legislatia sau practica unei tari este contrara acordurilor incheiate de Ungaria. Alte reglementari importante privind medicamentele (in special medicamentele psihotropice), produsele chimice, deseurile si produsele nucleare sunt stipulate in decretele ministerelor competente. De la 1 mai 2004, Ungaria este membra a Uniunii Europene si trebuie sa aplice acordurile bilaterale si multilaterale incheiate de UE cu terte tari. In acelasi timp, prevederile urmatoarelor acorduri au incetat sa mai fie aplicate: o Acordul Central-European de Comert Liber (CEFTA); o Acordurile bilaterale de Comert Liber incheiate cu terte tari. Relatiile comerciale dintre Romania si Ungaria s-au desfasurat pana la data de 1.05.2004 in baza acordului CEFTA (la care Romania este membra de la 1 iulie 1997), iar dupa aceasta data in baza Acordului de Asociere a Romaniei la UE.
Mediul economic In prima jumatate a anului 2005, economia ungara si-a incetinit ritmul de crestere, o revigorare bazata pe cresterea exporturilor si a investitiilor straine avand loc in partea a doua a anului. Rata de crestere a economiei ungare (de 4,1%) a depasit cu 2,5 % media la nivelul UE, iar PIB-ul pe cap de locuitor a ajuns la 16.300$ (PPP). Inflatia a scazut ajungând la 3,6%, cu toate ca pretul energiei la nivel mondial a crescut simtitor. Numarul 1
de salariati a ramas neschimbat, dar a crescut numarul somerilor inregistrati oficial. Astfel rata şomajului a ajuns la 7,2%. Deficitul bugetar a crescut, la fel si necesitatea de finantare externa. În aceste condiţii deficitul bugetar consolidat, procent din PIB, dupa noua metodologie UE (continand si contributia la fondul de pensii) a ajuns la o valoare de 10%. Dobanzile au scazut, moneda nationala forintul ramanand stabil pe parcursul anului 2005 (in perioada febr.-martie 2006 a avut loc o devalorizare de 3-4%).
Mediul cultural Populaţia maghiară din Ungaria de azi reprezintă 95%, limba maternă este maghiară din familia Ugro-Finică, alte minorităti : rromi, sau Romák în maghiară (5%), etnici Germani sau Svábok în maghiară (1.2%), etnici Români sau Románok în maghiară (0.8%), etnici Slovaci (0.4%), etnici Croaţi (0.2%), etnici Sărbi (0.2%) şi Ucraini (0.1%). Religia Catolică e cea dominantă, 16% din populaţia maghiară din ungaria sunt de religie Calvinistă , şi 3% de religie Lutherană, 1% din populaţie sunt de religie mozaică (evrei). Limba oficială a Ungariei este maghiara (denumită şi ungară), o limbă ugro-finică. Multe cuvinte din limba maghiară sunt de origine slavă. Etnicii maghiari alcătuiesc 89% din populaţie. Cele mai importante minorităţi etnice din Ungaria sunt rromii (5%), germanii (2,6%), precum şi sârbii, slovacii, românii şi rutenii (ucrainieni greco-catolici), fiecare din aceste din urmă grupuri reprezentând în jur de 1% din populaţia Ungariei. Din totalul populaţiei 5% sunt luterani. Comunităţi religioase mai puţin numeroase sunt cea ortodoxă sârbă (1%), cea ortodoxă română, precum şi cea iudaică (0,2%). Comunitatea ortodoxă română din Ungaria este organizată în Episcopia Ortodoxă Română de Gyula, care este condusă în prezent de episcopul Sofronie Drincec, originar din Arad. Comunităţile greco-catolice din Ungaria (alcătuite din maghiari, ruteni, slovaci şi români) sunt organizate în Episcopia Greco-Catolică de Nyiregyháza. Toate aceste caracteristici ale mediului cultural care din unele puncte de vedere se aseamănă şi se întrepătrunde cu cel al României, se concretizează în oportunităţi pentru firma noastră. Astfel, distanţa psihică scăzută dintre cele două ţări se pot materializa într-un grad mare de acceptabilitate a produselor româneşti pe piaţa ungară. Firma noastră mizează foarte mult pe acest aspect, dar şi pe faptul că izvoarele Borsec sunt situate în partea de Nord-Est a României, în statiunea Borsec din judetul Harghita, unde majoritatea locuitorilor sunt de origine maghiară.
Accesul pe piaţă Vechiul sistem de facilitati fiscale a fost inlocuit cu reglementari noi care sunt in conformitate cu regulile comunitare in ceea ce priveste subventiile. Cu toate acestea, companiile pot obtine, in continuare, facilitati si au dreptul sa beneficieze de acestea pana la sfarsitul anului 2011. Facilitatile se acorda folosind metoda de calcul (ratele de conversie) ale UE care se aplica valorii investitiilor capitalizate din perioada 1997-2005.
Incepand cu 1 ianuarie 2004, acordarea de facilitati fiscale este limitata, acordandu-se numai acelor platitori de taxe care au cifre de afaceri de pana la 9 500 euro pe an. In acelasi timp, facilitatile acordate sunt la discretia municipalitatilor locale. Corespunzator, platitorii de taxe pot beneficia de concesii fiscale care se acorda, de catre autoritatile locale, pentru o perioada de timp determinata. Aceste prevederi se aplica numai acelor investitii care depasesc 11.45 milioane euro sau 4 milioane euro in anumite regiuni din Ungaria. Investitiile care servesc protectiei mediului si-sau IT&C si care se situeaza la un minim de 400.000 euro, pot de asemenea, beneficia de facilitati fiscale pentru o perioada de 5 ani. Legislatia ungara nu face deosebire intre companiile cu participatie straina si companiile nationale. Pentru infiintarea unei companii, contabilitate, angajarea personalului si lichidare, companiilor cu participatie straina li se aplica legislatia in vigoare pentru toate companiile fiind considerate societati ungare. Ungaria are incheiate acorduri bilaterale de protectie a investitiilor cu multe tari, cum ar fi: Australia, Argentina, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, China, Cipru, R.Ceha, Danemarca, Egipt, Finlanda, Franta, Germania, Franta, Israel, Italia, Koreea, Kuveit, Luxemburg, Malayezia, Olanda, Norvegia, Paraguai, Polonia, Portugalia, Rusia, Spania, Suedia, Elvetia, Tailanda, Ucraina, Marea Britanie, SUA, Uruguai, Vietnam. Aceste acorduri descriu mai detaliat garantiile legale generale de care se bucura investitorii straini. Principalii parteneri la export (% in export): Germania (27,1%), Austria (6%), Italia (4,8%), Franta (5,7%), Marea Britanie (2,5%), Olanda (4,1%), Suedia (3,3%), SUA (3,1%), Spania (2,7%), Romania (3%), Belgia (2,3%), Polonia (2,2%), Cehia (2,0%), Slovacia (2,0%), Rusia (1,5%) etc. Principalii parteneri la import (% in import): Germania (24,5%), Italia (7,1%), China (6,9%), Austria (6,3%), Rusia (6,2%), Franta (4,8%), Japonia (4,2%), SUA (3,2%), Polonia (2,8%), Marea Britanie (2,7%), Cehia (2,4%), Olanda (2,2%), Slovacia (2,0%), Spania (1,9%), Belgia (1,8%) etc. Investiţiile străine directe In anul 2004, totalul investitiilor straine in Ungaria a fost de 3,3 miliarde euro, cu aproape 1,5 miliarde mai mult decat in anul 2003. In anul 2005 s-a inregistrat o crestere de aprox.6,3%, volumul total cifrand 3,6 mld euro. Anul 2003 a fost clar ultimul an al investitiilor importante in Ungaria. Devenind membru al UE din mai 2004, au disparut formele vechi ale sprijinului direct, ale sprijinului companiilor off-shore si reducerilor de impozite. Ungaria a trebuit sa gaseasca alte metode de atragere a investitorilor, astfel: a fost redus impozitul pe profit la 16%; se pot deduce costurile de specializare si de cercetare-dezvoltare; exista o gama larga de subventii co-finantate de la fondurile structurale ale UE. Se estimeaza ca prin acordarea acestor facilitati, Ungaria va atrage, in (perioada 2004-2007), o valoare nu mai mare de 3 miliarde euro. Toate formele de asociere inregistrate in Ungaria (societati comerciale, sucursale ale companiilor straine) pot desfasura activitati de comert exterior (care trebuie mentionate in statut) si pot detine un cont bancar in valuta, la o institutie financiara,
pentru operatiunile curente. Pentru activitatea de comert exterior nu este necesar nici un permis special, cu exceptia produselor care necesita licenta de distributie sau o licenta separata, acestea fiind stipulate in anexele nr.1 si 2 ale HG 112/1990, actualizata anual. Sucursala/filiala este o unitate a unei companii straine, fara personalitate juridica, care poate desfasura activitati cu caracter economic in Ungaria. Firma straina trebuie sa asigure toate activele necesare functionarii si indeplinirii obligatiilor de catre sucursala sa. Sucursala trebuie inregistrata la Registrul Comertului, dupa care poate incepe activitatea. Totusi, este posibil ca persoanele care semneaza in numele sucursalei sa actioneze imediat dupa completarea cererii de inregistrare, cu conditia sa termenul "in curs de inregistrare" sa fie indicat pe documente si in timpul tranzactiilor incheiate. O sucursala poate fi inscrisa in Registrul Firmelor numai daca exista un acord intre Ungaria si statul sau organizatia internationala din care face parte firma straina O sucursala poate fi inchisa prin rezilierea sa din Registrul Comertului pe baza unei cereri. Cu o luna inainte de depunerea la registru a cererii de reziliere, sucursala trebuie sa publice intentia sa de inchidere a activitatii in Gazeta Firmelor (Cegkozlony), pentru a dovedi ca nu are datorii. Pot reprezenta sucursala numai angajatii si persoanele secondate filialei sau persoanele care au domiciliul stabil in Ungaria si au un acord permanent de servicii. Filiala este obligata sa numeasca un expert contabil legal. Sistemul de impozite şi taxe Impozitul pe profit este de 16%. Din ianuarie 2004 veniturile din dobanzi, drepturi de autor, proprietati intelectuale nu sunt supuse impozitului pe profit. Impozitul pe dividende este de 20%. Pentru dividentele platite suplimentar aceasta rata este de 35%. Dividentele suplimentare sunt dividentele in plus fata de 30% din veniturile de capital. Dupa 1 mai 2004, dividentele platite unui actionar rezident in UE sunt exceptate de la plata impozitului daca actionarul a detinut cel putin 25% din capitalul companiei ungare pentru o perioada de cel putin 2 ani. Taxa pe valoarea adaugata (TVA) este de: 20% rata standard (fata de 25% cat a fost pe pana in anul 2005) 15% pentru produsele agro-alimentare, utilitati publice, carti-ziare, servicii hoteliere, resturante etc.; 5% pentru anumite produse farmaceutice, manuale. In Ungaria sunt scutite de TVA anumite produse si servicii: vanzarea, inchirierea si arendarea pamantului; inchirierea apartamentelor; serviciile publice radio si TV; serviciile postale; serviciile financiare; asigurarile; transferurile de credite si dividende. In anumite conditii, societatile cu afaceri mici pot cere sa fie scutite de la plata TVA. Inregistrarea unei societati ca platitoare de TVA se face atunci cand cifra de afaceri depaseste 1 milion forinti (circa 4.000 euro) si in acest caz trebuie completata lunar o declaratie de impozit. Societatile cu venituri brute reduse pot alege plata anuala sau trimestriala a TVA-ului. In anumite situatii, societatile ne-rezidente in Ungaria pot cere returnarea TVA-ului pe baza de reciprocitate. Ungaria are semnate acorduri bilaterale, in acest sens, cu: Liechtenstein, Suedia, Elvetia, toate tarile membre ale UE. Relaţiile diplomatice româno-ungare
Relaţiile diplomatice româno-ungare au fost stabilite la nivel de legaţie în anul 1920. În anul 1944 au fost suspendate, fiind reluate în 1946 şi ridicate la nivel de ambasadă în anul 1954. Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Republica Ungară a fost semnat la Timişoara, la 16 septembrie 1996, şi a intrat în vigoare la 27 septembrie 1996. Relaţiile bilaterale au caracter de parteneriat strategic pentru Europa secolului XXI, în conformitate cu Declaraţia de Parteneriat Strategic dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare pentru Europa Secolului XXI, semnată la Budapesta, la 29 noiembrie 2002. La 30 iunie 2006, volumul total al schimburilor comerciale româno-ungare a fost de 1187,56 milioane Euro, din care 620,95 milioane Euro exportul şi 566,61 milioane Euro importul, înregistându-se un sold pozitiv 54,34 milioane Euro. Comparativ cu perioada corespondentă din anul precedent, volumul total al comerţului bilateral a crescut cu 32,81%, iar exporturile românesti au crescut cu 46,32% şi importurile au crescut cu 20,61%. Ponderea Ungariei în totalul comerţului românesc este de 3,9%, din care exportul 4,90% (locul 5), iar importul 3,07% (locul 9). În ceea ce priveşte protecţia drepturilor de proprietate intelectuală, deşi guvernul a încercat în ultimii ani o întărire a acesteia, în continuare este nevoie de o serie de îmbunătăţiri. Dintre organizaţiile din care face parte Ungaria, amintim în acest sens Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI).
2.5. AUSTRIA In Austria cererea pentru cosmetice creşte de la an la an dar într-un ritm moderat. Principalele produse căutate pe piaţă sunt cele pentru îngrijirea pielii, produsele pentru păr şi produsele pentru protecţie solară.
Mediu demografiec/natural Poziţia geografică: situată în Europa Centrală, învecinată la nord de Germania şi Republica Cehă, la est de Slovacia şi Ungaria, la sud de Slovenia şi Italia, şi la vest de Confederaţia Elveţiană şi Liechtenstein. Denumirea oficială: Republica Austria. Lungimea graniţelor: 2.562 km. Populaţia: 8.220.800 locuitori. Gradul de urbanizare este mare, ceea ce face ca exportul de produse cosmetice spre acea tara sa fie mare. Suprafaţă: 84.000 km2 Densitatea populaţiei: 98 locuitori/km2 Distanta fizica Bucuresti (România) – Viena (Austria) este de 1080 km. Clima: de tip panonic-continental în est şi sud-est, în vest de tip continental cu ierni şi veri umede, iar în sud cu influenţe mediteraneene. In privinta resurselor naturale se poate spune ca Austria beneficiaza de depozite de metal,lignit,petrol si gaze naturale.Apoi in cantitati mai mic se gasesc carbuni, zinc, caolin, gips, cuarţ,sare, bauxita şi talc. Solurile predominante in văile austriace sunt cele terra rosa. La altitudini mai mari solul este unul brun.
populatiei si anumite surpluse ca produsele lactate sunt exportate. Austria are mijloacele de transport foarte dezvoltate. In 2000 ţara avea 5780 km de cale ferată. Soselele şi drumurile ocupă in total 200.000 km.Transporturile fluviale se desfasoara mai ales pe Dunăre. Aeroportul cu cel mai mult trafic este la Schwechat, lângă Viena. Aeroporturi importante se mai gasesc şi la Graz, Salzburg, Innsbruck si Klagenfurt.
Mediu politic Capitala federală: Viena Austria este o democraţie parlamentară. Parlamentul este format din două camere: Consiliul Naţional (Nationalrat) format din 183 de membri aleşi direct de către populaţia cu drept de vot. Consiliul Federal (Bundesrat) reprezintă cele 9 landuri: Austria Inferioară, Austria Superioară, Burgenland, Carintia, Salzburg, Styria, Tirol, Viena, Vorarlberg, membrii fiind delegaţi de către parlamentele fiecărei provincii în parte, iar numărul lor este direct proporţional cu al populaţiei landului respectiv. Şeful statului austriac este Preşedintele federal. Actualul Preşedinte este Heinz Fischer ieşit câştigător la alegerile prezidenţiale care au avut loc pe 25 aprilie 2004, sprijinit de Partidul Social-Democrat (SPÖ), şi care şi-a intrat în atribuţiuni începând cu data de 8 iulie 2004. Cel mai puternic partid austriac este Partidul Social-Democrat (SPÖ) care a condus Austria, singur sau ca lider al unei coaliţii, mai mult de 30 de ani şi care la alegerile din 1999 a ieşit pe locul al doilea, intrând în opoziţie. Cele 9 landuri austriece sunt conduse de guverne locale, care au în frunte un Guvernator (Landeshauptmann). De la admiterea Austriei în Uniunea Europeană, reglementările de comerţ exterior ale UE sunt aplicabile şi Austriei. Totuşi, sub incidenţa Legii Comerţului Exterior (Aussenhandelsgesetz 1995), pot fi restricţionate importurile şi exporturile din alte ţări cu excepţia celor din UE. Ministerul Afacerilor Economice poate emite reglementări care menţionează că exportul sau importul anumitor produse se va face cu obţinerea unor licenţe. Asemenea restricţionări pot avea ca baza motive economice sau legale. O încălcare a unor astfel de reglementări poate avea consecinţa unor trimiteri în judecată.
Mediul economic Potrivit statisticii austriece, în anul 2005 PIB al ţării s-a situat la 246,5 miliarde euro, iar pe cap de locuitor a fost de 30.060 euro, în creştere reală cu 1,9 % faţă de anul precedent. Creşterea PIB-ului real de 1,9 % în 2005 s-a situat sub rata medie de creştere în UE de 2,0 %. PIB-ul Austriei se prognozează a atinge 256,2 milioane euro în 2006. În cadrul UE, potrivit acestui indicator de prosperitate, Austria se situează pe locul al patrulea după Luxemburg, Irlanda şi Danemarca.
Balanţa comercială la nivelul anului 2005 a fost deficitară cu 1,496 miliarde euro (exporturi de 93,996 miliarde euro, în creştere cu 4,6 % faţă de 2004 şi importuri de 95,492 miliarde euro, în creştere cu 4,8 % faţă de 2004). Anul 2005 s-a înscris în constanta comerţului exterior austriac, numai în anul 2002 înregistrându-se o balanţă comercială excedentară de 300 milioane euro, astfel în 2004 a fost de -1,25 miliarde euro, în 2003 a fost de -2,1 miliarde euro, în 2001 a fost de -4,4 miliarde euro, în 2000 de -5,2 miliarde euro etc. În cadrul PIB, exportul de bunuri şi servicii reprezintă circa 30 % iar din cadrul productiei industriale, exportul reprezinta peste 50 %. Deficitul balanţei de plăţi a fost în 2004 de -2,4 % iar deficitul public de 1,3 % pentru 2005 fiind prognozat 1,9 (media EU -15 fiind de 2,4, iar UE-25 de 2,5). Veniturile bugetare s-au situat în anul 2004 la 60,347 milioane euro, cheltuielile la 64,977 milioane euro, deficitul bugetar fiind de 4,630 milioane euro, respectiv 2,0 % din PIB. Pentru anul 2005 se prognozează ca deficit bugetar să fie de 2,2 % din PIB, respectiv 5,451 milioane euro, cu venituri de 58, 969 milioane euro (în scădere faţă de anul trecut deoarece a scăzut începând cu 1 ianuarie 2005 impozitul pe profit de la 34 % la 25 % ) şi cheltuieli de 64,420 milioane euro. Valoarea investiţiilor străine în anul 2005 a fost la fel de scăzută precum în anul precedent, respectiv numai 217,9 milioane euro. În anul 2004 a fost de 283 milioane euro, înregistrând o scădere masivă faţă de anul 2003, când s-a ridicat la 1,275 miliarde euro, îndeosebi prin aportul reţelei de videotelefonie mobilă Hutchinson („3”). În anul 2002, investiţiile străine în Austria s-au cifrat la 355 milioane euro. Majoritatea investiţiilor străine provin din Germania, urmate de Italia, Elveţia, Marea Britanie şi Japonia. Potrivit statisticilor UNCTAD, la nivelul anului 2004, Austria s-a situat pe locul 19 în topul ţărilor de atragere a investiţiilor străine şi pe locul 14 în topul ţărilor investitoare în exterior. Rata şomajului a fost în 2005 de 5,2 % (8 % media UE), pentru anul 2005 fiind prognozat un nivel de 5,0 % (media EU -15 fiind de 7,9 %, iar UE-25 de 8,8 %). În luna septembrie 2005 existau 220.000 şomeri, fără a fi socotiţi şi 48.065 aflaţi în şcolarizarea oficiilor forţelor de muncă. În luna ianuarie 2005 existau 1.044.000 de austrieci cu un venit lunar sub 785 euro, considerat pragul de sărăcie, dintre aceştia, 200.000 sunt pensionari. Rata inflaţiei a fost de 2,3 % în anul 2005, în creştere faţă de 2004 (2,1 %) sau în 2003 (1,3 %), 2002 (1,8 %), urmând să scadă în anul 2006 la 1,7 %. La nivelul anului 2004 Austria a îndeplinit toate cele patru criterii de convergenţă ale Tratatului de la Maastricht, respectiv deficitul public din PIB care s-a situat la 1,3 %; îndatorirea publică situată la 65,2 % din PIB; rata inflaţiei; nivelul dobânzilor pe termen lung situat la 4,15. Austria este membră a numeroase organizaţii internaţionale, între care Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO) şi Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD). Sectoare industriale importante: alimente şi băuturi; mecanică şi inginerie structurală; chimie; automobile (în special motoare şi transmisie); produse electrice şi electronice.
Mediu cultural
Confesiuni religiose: 73,6% romano-catolici, 4,7% protestanţi-luterani, cca. 12% atei, 0,5% musulmani, 0,2% ortodocşi, 10.000 budişti, 7.300 mozaici Ziua naţională: 26 octombrie (1955 - Declararea statutului de neutralitate) Grupuri etnice: austrieci 92%, la care se adaugă 220.000 de turci, 170.000 de sârbi, 120.000 de croaţi, 50.000 de sloveni, 45.000 de unguri, 35.000 de bosniaci, 30.000 de polonezi, 16.000 de slovaci, 6.000 de romi. . Limba oficiala este germana, iar moneda in circulatie este EURO.
Accesul pe piata Desfăşurarea unei activităţi comerciale în Austria necesită o licenţă comercială (Gewerbeberechtigung) conform Legii Comerţului (Gewerbeordnung). Un certificat de competenţă este solicitat de obicei pentru a dovedi că persoana care va desfăşura activitatea comercială îndeplineşte nişte criterii de pregătire şi experienţă în domeniu. Se poate obţine, de la caz la caz, o exonerare de la prezentarea unui certificat de competenţă. Având îndeplinite condiţiile de mai sus şi pe baza unei simple notificări, se poate trece la începerea activităţii. Dacă activitatea comercială este condusă de o corporaţie, este necesar să se numească o persoană care îndeplineşte condiţiile de competenţă ale tipului de afaceri care trebuiesc desfăşurate. În cazul desfăşurării activităţii într-o fabrică, trebuie obţinută o licenţă industrială. Autoritatea Comerţului care eliberează această licenţă industrială impune reguli care trebuie respectate de proprietarul fabricii. Chiar după eliberarea licenţei industriale, autorităţile pot impune condiţii suplimentare, dacă au apărut noi reglementări privind mediul înconjurător şi securitatea muncii. Există norme stricte privind poluarea fonică, de mediu, protecţia angajaţilor, interferenţa cu vecinii fabricii. Încălcarea prevederilor legii comerciale şi industriale constituie contravenţie şi se pedepseşte de autorităţile administrative. Mai mult, firmele competitoare pot acţiona pentru oprirea sau încetarea activităţii altei firme în caz de nerespectare a prevederilor legii comerciale, în baza Legii Concurenţei Neloiale. Reglementările de comerţ exterior ale UE sunt aplicabile şi Austriei. Totuşi, sub incidenţa Legii Comerţului Exterior (Aussenhandelsgesetz 1995), pot fi restricţionate importurile şi exporturile din alte ţări cu excepţia celor din UE. Ministerul Economiei si Muncii poate emite reglementări care menţionează că exportul sau importul anumitor produse se va face cu obţinerea unor licenţe. Asemenea restricţionări pot avea ca baza motive economice sau legale. Încălcarea unor astfel de reglementări poate avea consecinţa unor trimiteri în judecată. Prevederile vamale ale Uniunii Europene sunt în vigoare în Austria de la 1 ianuarie 1995. În acelaşi timp, prevederile următoarelor legi au încetat să mai fie aplicate: - Legea Vămilor din Austria; - Acordul de Comerţ Liber din 1972 dintre Austria şi EEC; - EFTA; - Taxa pentru promovarea Comerţului Exterior; - Acordurile vamale bilaterale încheiate cu terţi;
Totodată, ca membru al UE, Austria trebuie să aplice acordurile bilaterale şi multilaterale încheiate de UE cu terţe ţări (de ex. acordurile de comerţ liber). Acordul EEC rămâne aplicabil în relaţiile cu ţări ne-membre UE (de exemplu Norvegia). Potrivit principiului libertăţii de mişcare a produselor, nu se aplică taxe vamale asupra bunurilor, atât industriale cât şi agricole, între statele membre UE. Din raţiuni pur statistice se înregistrează însă operaţiunile comerciale. În general, produsele care intră pe piaţa UE sunt supuse taxelor vamale europene potrivit tarifelor vamale comune şi care fac parte din Sistemul Tarifar Armonizat. Legea Vamală Europeană prevede exceptări de la plata taxelor vamale şi preferinţe în forme şi în scopuri diferite (de exemplu ajutor pentru ţările în curs de dezvoltare). În ceea ce priveşte exportul de produse, la anumite produse este necesară obţinerea unei licenţe de export. Taxa de import pe valoarea adăugată (Einfuhrumstazsteuer) este percepută de autorităţile vamale, la importul produselor, la un nivel egal cu cel al taxei normale pe valoarea adăugată (TVA) şi care în prezent este de 10 % sau 20 % în funcţie de produs). Austria a adoptat deja legislaţia de aplicare a directivelor UE privind folosirea TVA în piaţa comună. Potrivit acestei legi, firmele austriece pot livra bunuri şi servicii către parteneri din alte ţări membre UE fără a plăti taxa TVA din Austria, cu condiţia ca primitorul produselor sau serviciilor să aibă un număr de identificare TVA (UID). Similar, firme din ţări membre UE livrează în Austria fără plata TVA, dacă firma austriacă este deţinătoare de UID. În acest caz, firma austriacă trebuie să plătească taxa TVA, a produsului sau serviciului, către autorităţile fiscale din Austria. Potrivit prevederilor Acordului European de la Paris cu privire la patente, din 5 octombrie 1973, un patent european este valabil în toate statele semnatare ale acordului, printre care şi Austria. Acest lucru înseamnă că deţinătorul patentului se bucură de aceleaşi drepturi în toate statele semnatare. Valabilitatea acestui patent este de 20 de ani.
2.6. FEDERAŢIA RUSĂ Distanţa fizică între capiatala Rusiei – Moscova şi capitala României – Bucureşti este de 1899km. Rusia are însă o retea de transport pe masura dimensiunilor sale uriaşe: căi ferate (partial electrificate), cele mai multe în partea europeana. De o mare importanţă este linia transiberiana (9.304km)de la Sankt-Petesburg – Moscova – Ecaterinburg – Irkutsk – Habarovsk - Vladivostok. Şoselele moderne cele mai multe sunt în partea europeană. Există numeroase căi navigabile interioare: Volga, Ienisei, Obi etc. În prezent piaţa produselor cosmetice în Rusia creşte rapid, consumul fiind suplinit de numeroşi concurenţi noi pe piaţă. Având în vedere că veniturile locuitorilor Rusiei sunt în creştere şi aspiraţiile acestora la fel potenţialul vânzării de produse cosmetice evoluează rapid, acest lucru fiind evidenţiat de creşterea investiţilor realizată de producătorii în acest domeniu.
Mediul demografic/natural
Federaţia Rusă este situată pe două continente, Europa şi Asia, având următorii vecini: • la N-V- Norvegia si Finlanda • la V- Polonia, Estonia, Letonia, Lituania , Belarus • la S-V- Ucraina • la S- Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan • la S-E- China, Mongolia, R.P.D.Coreana. Are o suprafaţă de 17.075.400 Km² ocupând locul 1 în lume.. Populaţia Rusiei a scăzut cu aproximativ jumătate de milion de oameni ajungând la 142,2 milioane de locuitori (la 1 decembrie 2006) - locul 6 în lume. Densitatea medie este de 8,5 loc/km 2, iar în zona europeană de 25 loc/km2. Din totalul populaţiei 73% trăiesc în mediul urban. Capitala Rusiei este Moscova, iar principalele oraşe sunt Sankt Petersburg, NijniiNovgorod, Novosibirsk, Ekaterinburg, Samara, Omsk, Celiabinsk, Ufa, Kazan, Perm şi Rostov pe Don. Rusia are în principal un climat continental având în vedere că centrul ţării se situează la 3.840 km de mare. Temperaturile medii anuale sunt de -8°C în St Petersburg, -27°C în vestul Câmpiei Siberiene şi -43°C la Yakutsk( în partea central-estică a Siberiei). Temperaturile vara sunt în medie de 4°C în insulelele arctice şi de 20°C în zonele cele mai sudice. Sistemele de telecomunicaţii din Rusia s-a îmbunătăţit seminifcativ din 1980, astăzi existând peste 1000 de companii care oferă astfel de servicii. În 2002 existau 35.5 milioane de lini telefonice şi peste 6 milioane de oameni utilizau internetul. Federaţia Rusă, în ansamblul ei, poate fi considerată ţara cu cele mai variate şi bogate resurse naturale de pe glob. Principalele resurse naturale sunt: petrolul (zona Volga-Ural, Campia Precaspica si Campia Siberiei Occidentale, gazele naturale, cărbunii (bazinele Peciora, Lena şi Enisei, minereurile de fier (Ural, Podişul Valdai), minereurile neferoase (Ural şi Siberia), diamantele ,aurul şi uraniul (Podişul Siberiei Centrale, Munţii Altari).
Mediul politic Rusia este o federaţie, compusă din 89 subiecţi federali. Forma de guvernământ este republica prezidenţială. Parlamentul, bicameral, este compus din: camera superioară Consiliul Federaţiei (cuprinde câte 2 reprezentanţi din fiecare subiect al Federaţiei Ruse) şi camera inferioară - Duma de Stat (450 deputaţi). Împărţirea administrativ-teritorială a Federaţiei Ruse cuprinde: 21 republici, 6 ţinuturi, 49 regiuni, 10 districte autonome, 1 regiune autonomă (Birobidzhan), 2 oraşe cu statut de subiecţi ai Federaţiei (Moscova, Sankt-Petersburg), 1867 raioane, 1092 oraşe, 329 raioane şi districte orăşeneşti, 1875 sate de tip urban. Astăzi preşedintele Rusiei este Vladimir Putin, iar prim ministru este Mikhail Fradkov. Venit la putere în 2000, preşedintele rus Putin a acţionat prompt ca să curme revoluţia începută de predecesorul său, Boris Eltin. Putin a considerat că decada 19902000 nu a reprezentat o perioadă de tranziţie de la dictatura comunistă spre democraţie, ci
o epoca aberantă de instabilitate politică, de anarhie economică şi de destrămare progresivă a autorităţii statului rus. Întrebat de corespondenţii străini despre măsurile drastice impuse de el împotriva structurilor democrate din Rusia, Putin a răspuns că "dacă democraţia înseamnă uzurparea statului, atunci noi nu avem nevoie de asemenea democraţie". Într-adevăr, Putin a demolat sistematic instituţiile autonome, a subjugat mass-media şi a eliminat centrele de putere care i-ar fi putut ingrădi autoritatea. El a intimidat, a fragmentat şi a emasculat opoziţia. Sub Putin, alegerile din Rusia au fost manipulate prin dezinformarea, înşelarea şi descurajarea electoratului. Justiţia a fost subordonată Kremlinului. Putin a decretat că guvernatorii celor 89 de provincii ale Federaţiei Ruse nu vor mai fi aleşi de cetăţenii respectivi, ci vor fi numiţi de preşedinte. Forţele de securitate, înţesate cu foşti colegi din KGB, au redevenit atât de puternice, încât populaţia se simte din nou infricoşată. Federaţia Rusă nu pare totuşi să aibă condiţiile prerevoluţionare din Georgia, Ucraina sau Kirghistan. Preşedintele nu este detestat de populaţie, veniturile din exporturile de petrol şi gaze au stimulat creşterea economică şi opoziţia este firavă. Ca urmare a propagandei Kremlinului, o mare parte din populaţia Rusiei consideră că termenii de reformă, revoluţie şi democraţie sunt sinonimi cu sărăcie, haos şi suferinţă, nu cu libertate. Majoritatea publicului rus pare sa fie de acord cu Putin, care pretinde că este preferabil ca Rusia sa fie "dirijata" de un conducator autoritar decât să se zbată într-o democraţie haotică.
Mediul economic Dezvoltarea social-economică a Rusiei, a înregistrat creşteri în anul 2006. Conform datelor Serviciului Federal de Statistică în anul 2006: · PIB al Federaţiei Ruse a fost de 26.621,3 miliarde de ruble, în creştere cu 6,7 % faţă de anul 2005; · Volumul producţiei industriale a cunoscut o creştere de 3,9 %; · Volumul producţiei agricole a fost de 1.617,1 miliarde de ruble, în creştere cu 2,8 % faţă de anul 2005; · Volumul mărfurilor transportate a fost de 4.779,3 miliarde t, în creştere cu 2,2 % faţă de anul 2005; · Volumul serviciilor în sfera comunicaţiilor a fost de 827,9 miliarde de ruble, în creştere cu 23,7 %, faţă de anul 2005; · Volumul schimburilor comerciale externe, în perioada ian-noiembrie 2006, a fost de 418,9 miliarde USD, în creştere cu 26,7 % faţă de aceeaşi perioadă a anului 2005, din care: · Exporturile, au totalizat 274,5 miliarde USD, în creştere cu 25,3 % faţă de anul 2005; · Importurile, au totalizat 114,4 miliarde USD, în creştere cu 29,6 % faţă de anul 2005. Din datele statistice transmise de Camera de Comerţ şi Industrie a Moscovei, la cea de-a 15 aniversare, la 20.11.2006, în primele 6 luni ale anului 2006, în Moscova:
•
importurile în valoare de 30 miliarde USD, reprezintă 40% din importul total al Federaţiei Ruse şi au crescut în prima jumătate a anului de 5 ori faţă de nivelul înregistrat la sfârşitul anului 2005; • investiţiile străine în valoare de 25 miliarde USD, reprezintă 48% din totalul investiţiilor straine din prima jumatate a anului, din Federaţia Rusă. In următorii doi ani se vor construi 15 mari uzine specializate îndeosebi pe microelectronică şi înalte tehnologii şi se vor construi spaţii de birouri pentru firme şi locuinţe pentru locuitorii Moscovei. Se estimează că în următorii 2 ani populatia oraşului Moscova va creşte de la 12 milioane de locuitori, în prezent, la 20 milioane. În perioada 2007 – 2009 se vor construi 1.800 – 2.000 hoteluri pentru cei 5 milioane de turişti care se estimează că vor vizita Moscova în anul 2009; Pricipalii indicatori ai comerţului exterior al Federaţiei Ruse au cunoscut o creştere semnificativă în anul 2006, condiţiile de pe pieţele mondiale, în pofida unei uşoare scăderi a preţului la petrol, fiind extrem de favorabile pentru exportatorii ruşi. Concomitent a avut loc o întărire a rublei şi o creştere importantă a solicitărilor pe piaţa internă. Ca urmare, comerţul exterior în perioada ianuarie-noiembrie 2006 a totalizat 418,9 miliarde USD, în creştere cu 26,7% comparativ cu perioada similară a anului 2005. Exporturile Federaţiei Ruse în perioada de referinţă au atins nivelul de 274,5 miliarde USD, cu 25,3% mai mult decât în primele 11 luni ale anului precedent. De asemenea, importurile au cunoscut şi ele o creştere considerabilă faţă de anul 2005, respectiv cu 29,6 %, ajungând la valoarea de 144,4 miliarde USD. Principalii parteneri comerciali ai Federaţiei Ruse în ianuarie-septembrie 2006 au fost ţările din Uniunea Europenă, care au deţinut 53,2% din totalul comerţului exterior al Rusiei, respectiv 208,92 miliarde USD. Principalii parteneri din Uniunea Europeana ai Rusiei au fost Germania (38,08 miliarde USD), Olanda (35,54 miliarde USD), Italia (27,9 miliarde USD), Finlanda (11,82 miliarde USD), Polonia (13,41 miliarde USD) şi Marea Britanie (12,79 miliarde USD). Alti parteneri economici importanti sunt China (25,51 miliarde USD), Belarus (18,05 miliarde USD) si Ucraina (21,87 miliarde USD). Structura pe mărfuri a exportului Federaţiei Ruse în anul 2006 Principalele produse exportate de Rusia Ianuarienoiembrie 2006 Ţiţei brut, milioane tone 227,5 Produse petroliere, milioane tone 94,6 3 Gaze naturale, miliarde m 181,5 Minereuri de fier, milioane tone 19,89 Cărbune, milioane tone 82,6 Cocs si semicocs, mii tone 1506,8 Masini, utilaje, milioane USD 14.203,4 Cupru rafinat, mii tone 250,5 Nichel, mii tone 239,3
2006/05(%) -1,2 +7,1 -3,8 +23,6 +14,7 -54,6 +21,8 -8,6 +1
Aluminiu, mii tone 3639,9 +15,2 Energie electrica, miliarde KW/h 19,2 -6,6 Ponderea combustibililor şi a produselor energetice în structura exportului de mărfuri a scăzut în noimebrie 2006 la 60,2% faţă de 65,3% cât a fost în noiembrie 2005, dar a crescut cea a produselor metalurgice, împreună cu metalele feroase şi neferoase, pana la 14,1% comparativ cu 9,3% în 2005. Principalele produse importate de Rusia Ianuarie2006/05(%) noiembrie 2006 Carne (exclusiv carne de pasăre), mii tone 1203,5 +3,6 Carne de pasăre, mii tone 1140,9 -2,6 Mobila, milioane USD 997,1 +34,7 Tigari si tigarete, milioane USD 102,7 +54,3 Zahăr brut, mii tone 2336,6 -16,8 Băuturi alcoolice şi nealcoolice, milioane USD 1260,1 -4,3 Medicamente, milioane USD 4621,9 +36% Textile şi tricotaje, milioane USD 1535,4 +74,4 Încălţăminte din piele, milioane perechi 43,18 +300 Masini, echipamente si mijloace de transport, milioane 56832,7 +49,3 USD Autoturisme, mii bucati 935,16 +34,1 Autocamioane, mii bucati 56,76 +28,8 În perioada ianuarie-noiembrie 2006, se remarca o creştere semnificativă a importurilor ruseşti de maşini şi utilaje (+49,3% faţă de perioada similară din anul precedent), îmbrăcăminte (+74,4%), încălţăminte (s-a triplat volumul importat) şi autovehicule. SCHIMBURILE COMERCIALE BILATERALE ROMÂNIA – FEDERAŢIA RUSĂ
În perioada 2002-2006, s-a inregistrat o crestere constanta a schimburilor comerciale totale dintre România şi Federaţia Rusă, în anul 2006, acestea înregistrând cifra record de 4,39 miliarde USD. Exporturile româneşti au înregistrat o uşoara creştere în 2003 comparativ cu 2002, pentru ca apoi să se dubleze practic de la an la an. In anul 2006, exporturile româneşti către Federaţia Rusă au totalizat 374,1 milioane USD, iar importurile 4.022 milioane USD. Soldul balanţei comerciale pe această relaţie s-a menţinut permanent negativ, înregistrând în anul 2006, valoarea de -3.647,9 milioane USD. Evoluţia schimburilor bilaterale România – Federaţia Rusă, în perioada 2003 – 2006 - milioane USD 2003
2004
2005
2006
Total 2033,6 2350,4 3568,8 4396,1 Export 52,19 121,0 230,6 374,1 Import 1981,4 2229,4 3338,2 4022,0 Sold -1929,25 -2108,5 -3107,6 -3647,9 In anul 2006, exporturile României în Federaţia Rusă au fost constituite din vehicule (altele decât material rulant de cale ferată) – 41,2%; maşini, aparate şi echipamente electrice - 24%; materiale plastice şi articole - 6,2%; produse ale industriei chimice şi ale industriilor conexe (produse chimice anorganice, produse farmaceutice) – 6%; mobila – 3,2%. În perioada 2003-2006, importurile României din Federaţia Rusă, au constat, în principal, din produse minerale, purtatoare de energie (ţiţei şi gaze naturale, dar şi combustibili solizi), care au deţinut ponderea cea mai mare în valoarea totală a importurilor României pe această relaţie (circa 90% anual). Creşterea valorii importurilor din Federaţia Rusă în anul 2006 faţă de 2005 are la baza creşterea semnificativă a preţului produselor minerale purtătoare de energie, pe piaţa mondială în perioada respectivă. Moneda naţională a Rusiei, rubla, are cursul fluctuant. In prezent, cursul este de 25,8 – 26,40 ruble /1$. Rusia a avut în 2006 o rată a inflaţiei de 9,8%, iar datoria publică a fost de 8% din PIB, în timp ce datoria externă era de $287.4 bilioane. Soldul balanţei curente era de $105.3 billioane în 2006.
Mediul cultural În Rusia 16% din populaţie au studii superioare, 3.1% au studii superioare neterminate, 44.6% au studii medii, 34.2% au doar studii primare şi 2.1% nu au studii deloc.În 2006 existau 63174 de instituţii de învăţământ preuniversitar şi 1068 de instituţii de învăţământ universitar şi post-universitar. Din populaţia totală peste 50% au venituri medii cuprinse între 2500 şi 8000 RUR/capita, ceea ce înseamnă că „middle-class-ul” ocupă primul loc în structura claselor sociale ruseşti. Ruşii sunt în proporţie de 71.8% de religie ortodoxă, 5.5% musulmani şi 1.8% catolici, iar limba vorbită de locuitorii Federaţiei Ruse este cea mai răspândită pe glob – rusa. În general ruşii sunt cunoscuţi ca fiind persoane sensibile, cu imaginaţie bogată, cu înclinaţie spre lacrimi(dar nicidată în public), docile dar totuşi încăpăţânate, ce au răbdarea necesară supravieţuirii în condiţii ce par insuportabile, poetice, fataliste, pesimiste. Ruşii îşi menţin integritatea conform noţiunii pe care ei o au despre cum trebuie să fie fiinţa umană, cu o sinceritate rar întâlnită în alt colţ al lumii. Peste toate ei apreciază angajamentul şi credinţa deplină.
Accesul pe piaţă
Taxe vamale Mărfurile importate sunt clasificate în concordanţă cu Nomenclatorul mărfurilor pentru Activitatea de Comerţ Exterior al Federaţiei Ruse, care se bazează pe Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare a Mărfurilor (HS). Începând cu 1 ianuarie 2001, guvernul Rusiei a unificat taxele vamale de import aplicate mărfurilor, în baza hotărârii nr. 886 din 1 decembrie 2000. Noua structură a tarifului vamal de import standardizează şi unifică taxele vamale de import aplicate mărfurilor în patru trepte, şi anume: 5%, 10%, 15% şi 20%(cu unele exceptii pentru anumite categorii de marfuri). Aceste taxe vamale de import se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor importate (incluzând şi taxele de transport şi asigurare). Bunurile importate reprezentând contribuţia în natură la capitalul social al unei noi întreprinderi înfiinţate de partenerii comerciali ai Rusiei sunt exceptate de la taxele vamale în anumite condiţii şi pe o perioadă specificată în documentele constitutive ale firmei. În plus, la importul anumitor produse se aplică taxe vamale sezoniere şi contingente. Mărfurilor importate li se mai aplică, pe lângă taxele vamale de import, TVA şi accize (pentru produsele supuse accizării). Evaluarea în vamă Valoarea în vamă a mărfurilor este, în general, determinată pe baza preţului CIF al mărfii importate. Un comision vamal de 0,15% este perceput la efectuarea procedurilor de evaluare în vamă. Taxele vamale sunt plătite fie în valută, fie în ruble, la cursul oficial de schimb. Toate bunurile şi mijloacele de transport care traversează Federaţia Rusă sunt supuse controlului în vamă. Pentru a îndeplini criteriile de eliberare a bunurilor din vamă, fiecare entitate legală cu activitate de comerţ exterior trebuie să parcurgă următoarelor etape: 1. Înregistrarea la Comitetul Vamal (cu completarea documentelor de înregistrare); 2. Informarea prealabilă a Comitetului Vamal asupra sosirii bunurilor şi mijloacelor de transport (sau informarea prealabilă asupra intenţiei de a exporta bunuri şi mijloace de transport în Rusia); 3. Plasarea încărcăturii în custodia depozitului vamal pentru stocare temporară; 4. Acceptarea declaraţiei vamale, prezentarea carnetului TIR şi a actelor care însoţesc bunurile. Înainte de efectuarea controlului în vamă, pentru declararea bunurilor sau mijloacelor de transport, participantul la activitatea de comerţ exterior trebuie să se înscrie în registrul vămii şi primeşte o legitimaţie (record card). Acest card este dat participantului la activitatea de comerţ exterior pentru fiecare procedură de evaluare în vamă. Conform ordinului nr. 787/31 din august 2000, a fost stabilită procedura de înregistrare pentru primirea acestui card. Lista documentelor care sunt cerute pentru înregistrare cuprinde: 1. Formularul pentru înregistrare în vamă conţine următoarele date: - adresa legală a participantului la activitatea de comerţ exterior; - specimen de ştampilă cu semnătura managerului companiei participante la activitatea de comerţ exterior; - numerele de telefon ale tuturor managerilor şi a şefului contabil al companiei participante la activitatea de comerţ exterior.
2. O copie a statutului companiei (cu amendamentele şi certificatele de înregistrare emise de Registrul Comerţului), autentificată la notariat; 3. Certificatul de înregistrare sau extrasul de la Registrul Comerţului; 4. Referinţe date de Comitetul de Stat al Statisticii, cu indicarea codurilor bancare “OKPO” şi “COATO; 5. Certificat sau notificare (copie sau original) de înregistrare la Ministerul Taxelor şi Impozitelor, pentru atestarea calităţii companiei de plătitor de taxe şi impozite; 6. Recomandări acordate de altă companie; 7. Referinţe de la băncile autorizate, pentru confirmarea deschiderii de conturi bancare (atât în ruble, cât şi în valută); 8. Copie a contractului de comerţ exterior; 9. Împuternicire autentificată la notariat acordată persoanei care reprezintă interesele companiei în vamă. Documente de comerţ exterior Informaţiile conţinute de fiecare document de comerţ exterior trebuie să fie în concordanţă cu cele conţinute în alte documente comerciale care se referă la aceeaşi livrare. Importatorii trebuie să completeze câte o declaraţie vamală pentru fiecare marfă importată. Formularul de declaraţie vamală conţine 54 de paragrafe şi trebuie completat în limba rusă, pentru a fi apoi prezentat autorităţilor vamale. Livrările prin poştă sau coletărie necesită documente poştale în locul documentelor de transport (conosament). Livrările pe calea aerului trebuie sa fie insotite de documentul de transport; scrisoare de transpotr aerian (air waybill). Toate documentele de transport şi livrare trebuie să fie în concordanţă cu condiţiile impuse prin contract şi cu numărul licenţei de import, în caz contrar mărfurile nu vor fi vămuite. Licenţe de import Majoritatea importurilor sunt liberalizate şi, deci, nu necesită licenţe. Totuşi, sunt necesare licenţe la importul anumitor produse, şi anume: alcool etilic şi vodcă; anumite televizoare color (cu diagonala de 14, 21 şi 25 inch); explozivi, echipament militar; materiale şi deşeuri radioactive; narcotice şi substanţe otrăvitoare; metale, aliaje şi pietre preţioase; pesticide; reziduuri/deşeuri industriale; covoare; medicamente. Licenţele de import sunt emise de către Ministerul Dezvoltării Economice şi Comerţului din Rusia sau de către reprezentanţele sale regionale şi sunt controlate de Comitetul de Stat al Vămilor. Factura comercială Factura comercială trebuie să conţină, pe lângă informaţiile stipulate în contract, şi informaţii legate de ţara de origine, materialele folosite pentru ambalaj, greutăţile (nete şi brute) ale mărfurilor, descrierea mărfurilor conform nomenclatorului de mărfuri HS, preţurile unitare şi valoarea totală a livrării, preţul de vânzare către importator şi locul final de expediere din ţara exportatoare. Factura pro-forma Acest document poate fi solicitat de firma importatoare într-una din etapele de negociere ale contractului. Certificatul de origine
Acest document este solicitat de autorităţile vamale. Există două tipuri de certificate de origine: tip “A” şi tip “CT-1”. Certificatul de origine tip A, emis, în mod obişnuit, pentru acele mărfuri produse în ţările în curs de dezvoltare, dă dreptul aplicării de taxe vamale reduse la mărfurile importate. Certificatul de origine de tip CT-1 este emis pentru mărfurile produse în statele membre ale CSI. Certificarea originii mărfii este importantă pentru calcularea corectă a taxei vamale de import. Certificatul de origine trebuie semnat de o persoană responsabilă din cadrul firmei exportatoare şi trebuie notificat de Camera de Comerţ din ţara exportatorului. Lista de colisaj Este necesară şi trebuie să conţină un rezumat complet şi explicit al mărfurilor care fac obiectul livrării. Poliţa de asigurare Clauzele din contract stabilesc obligatia vânzătorului sau a cumpărătorului de a asigura marfa pe timpul transportului. Certificatul de calitate Certificatul de calitate este emis pentru a confirma calitatea bunurilor importate şi conformitatea acestora cu parametrii înscrişi în contract. Certificatul de calitate este emis de Comitetul Inspecţiei de Stat (instituţie aflată în subordinea Guvernului Federaţiei Ruse) şi de reprezentanţele acestuia în teritoriu. Aceste certificate se emit pentru următoarele categorii de produse agro-alimentare: cereale, fasole şi plante oleaginoase, porumb, făină, furaje combinate pentru hrana animalelor, aditivi vitamino-proteici, turte oleaginoase, tărâţe şi carne. Certificatul de carantină Toate mărfurile de origine animală sau vegetală necesită certificatul de carantină (sanitar sau fito-sanitar corespunzător), prin care să se precizeze că sunt libere de orice boli. Majoritatea plantelor, seminţelor, animalelor, păsărilor trebuie să fie examinate la frontieră înainte de a fi admise în Rusia. Acest tip de certificat trebuie prezentat autorităţilor vamale pentru eliberarea din vamă a bunurilor importate, conform legii privind protecţia consumatorilor. Cerinţe de etichetare şi marcare a produselor Noile reglementări privind etichetarea produselor nealimentare au intrat în vigoare la 1 iulie 1998. Companiile străine şi importatorii ruşi sunt sfătuiţi să controleze conformitatea produselor cu aceste reglementări înainte de livrarea mărfurilor. Etichetarea produselor trebuie să includă numele produsului, numele şi adresa fabricantului, greutatea netă, volumul, cantitatea, ingredientele, valoarea nutritivă, condiţiile de depozitare, data expirării. Etichetarea se va face în limba rusă, folosind alfabetul chirilic. Standarde Guvernul Rusiei nu recunoaşte multe dintre standardele internaţionale, cum ar fi de exemplu sistemul ISO-9000. În schimb, toate produsele importate, care sunt consumate sau folosite de populaţie, trebuie să facă obiectul unei certificări de siguranţă. Orice livrare în Rusia trebuie să fie însoţită de documente care să probeze că produsul este conform standardelor de calitate, siguranţă şi sistemului de măsuri şi greutăţi. Produsele importate trebuie să aibă un certificat de conformitate eliberat de Gosstandard – Comitetul pentru Standarde. Această instituţie testează şi certifică produsele, în concordanţă cu standardele aprobate de guvernul rus, sau, uneori, cu standardele
internaţionale. Dacă o marfă importată intră pe teritoriul rus fără certificat, sau cu un certificat nerecunoscut de Gosstandard, funcţionarii vamali locali trebuie să contacteze Comitetul local al acestei instituţii pentru ca acesta să declanşeze procedura de certificare, care uzual durează între 30 şi 60 de zile. Comitetul teritorial are dreptul să evalueze produsul pe baza documentelor furnizate de importator, sau poate lua o mostră din produs, să organizeze testarea şi să emită certificatul, dacă produsul a trecut de teste. Dacă pentru anumite mostre, Comitetul teritorial al Gosstandard nu poate asigura testarea, se poate accepta în acest caz declaraţia de conformitate a importatorului. Dar această procedură nu se aplică în cazul alimentelor, produselor veterinare şi grâului, care sunt acoperite de certificări speciale şi separate şi cerinţe de carantină. Dacă un produs îndeplineşte cerinţele Gosstandard, el primeşte un certificat GOST-R. Rusia este membră a cinci organizaţii internaţionale de certificare, respectiv: IECEE şi IECQ (Certificare pentru echipamentele şi componentele electrice), OIML (Organizaţia Internaţională pentru Metrologie Legală), CEE/ONU (Certificarea automobilelor şi a părţilor auto), Convenţia de la Bruxelles (Certificarea pentru echipamentele de vânătoare). Dacă un produs întruneşte standardele de calitate şi siguranţă impuse de aceste organizaţii, atunci certificatul eliberat de ele este valabil şi pentru Federatia Rusa. Înregistrarea unei afaceri în Federaţia Rusă este reglementată de Legea investiţtiilor straine din 1999 şi de Codul Civil din 1999. În Federaţia Rusă se pot înfiinţa următoarele tipuri de firme: - OOO (Obschestvo Ogranichennoi Otvetstvennosti) – societate cu răspundere limitată; - ZAO (Zakritoe Aktsionernoe Obschestvo) – societate mixtă pe acţiuni (închisă); - OAO (Otkritoe Aktsionernoe Obschestvo) – societate mixtă pe acţiuni (deschisă); - Reprezentanţe sau filiale ale unor firme străine; - PBOIu – întreprinzător privat individual. Pentru firmele de tipul OOO şi ZAO, numărul minim de acţionari este 1 (unu), iar cel maxim este 50. Capitalul social minim este de 10.000 ruble (aproximativ 350 USD). Pentru societătile mixte de tipul OAO, numărul minim de acţionari este 1 (unu), neexistand o limita in ceea ce priveşte numărul maxim al acestora. Capitalul social minim este de 100.000 ruble (aproximativ 3.500 USD). Pentru înfiinţarea unei companii este necesară înregistrarea la Camera de Înregistrări de Stat, aflată sub jurisdicţia Ministerului Justiţiei. Camera de Înregistrări de Stat acordă acreditări şi pentru reprezentanţele firmelor străine care operează în Federaţia Rusă. Tot acest organism înregistrează şi lichidarea afacerilor la care există participare cu capital strain. Înregistrarea se face in două etape. Respectiv, pentru a obţine certificatul de înregistrare temporară, investitorul trebuie să depună la Departamentul de Înregistrare din cadrul Inspectoratului Financiar documentele necesare (Contractul de constituire şi Statutul firmei) impreună cu confirmarea de la o bancă rusească, care să ateste că jumatate din capitalul social minim al firmei a fost vărsat. Restul de 50% din capitalul social minim trebuie depus în bancă în termen de un an. În termen de 45 de zile de la obţinerea înregistrării temporare, investitorul trebuie : - să se înregistreze la Camera de Înregistrări de Stat; - sa obtină codurile de activitate de la Comitetul de Statistică; - să obtină numărul de identitate INN de la inspecţia financiară;
- să se înregistreze la următoarele fonduri: Fondul de Pensii, Fondul pentru Angajaţi, Fondul Federal pentru Asigurare Medicală, Fondul pe Asigurări Sociale. După parcurgerea acestor etape, se poate solicita înregistrarea permanentă a firmei Sistemul juridic O frână în dezvoltarea economiei ruseşti o constituie lipsa cadrului legislativ adecvat. Cu toate că un oarecare progres a fost realizat, txele şi legislaţia afacerilor nu sunt foarte previzible, iar mai ales în afara Moscovei şi a St Petersburg-ului legile existenete nu prea se aplică. Reprezentanţii locali intervin într-o anumită măsură în afaceri iar deciziile guvernului în această privinţă sunt de multe ori arbitrare şi inconsistente, corupţia rămânând o problemă importanată.
CAP.3. Selecţia pieţei ţintă 3.1 Potenţialul produsului
După studiul amănunţit al celor 6 pieţe de interes Rusia, Ungaria, Germania, Austria, Olanda şi Marea Britanie şi a tuturor factorilor analizaţi, firma Farmec a decis ca piaţa pe care urmează să introducă gama de produse Asla Vital, să fie Rusia. Principalele motive pentru care piaţa ‘ţintă’ va fi reprezentată de Rusia sunt : cererea mare pentru produsele cosmetice, concurenţa redusă, similitudinile dintre naţiuni, inexistenţa unor supra-taxe de import la produsele cosmetice. Piaţa de cosmetice din Rusia este una dintre pieţele cu cea mai rapidă creştere din lume. Dacă media europeană de creştere este de 6% pe an, în Rusia creşterea a fost 15% în 2004 şi 12% în 2006. Specialiştii estimează că potenţialul pieţei este de aproximativ 15-18 bilioane$ pe an, în timp ce acum volumul pieţei este de 7 bilioane $. Cea mai mare creştere s-a înregistrat la produsele de îngrijire a tenului – 30%, produsele pe care noi dorim să le introducem pe piaţa Rusiei aparţinând în principal acestei categorii. In 2006 femeile au cheltuit în medie 120$ pe produse cosmetice. Consumatorii ruşi au început să devină pretenţioşi şi să-şi dorească produse calitative, să nu mai considere ca cel mai important criteriu în alegerea produselor este preţul, ci calitatea. De aceea cererea pentru produsele de lux mai ales gama pentru îngrijirea tenului s-a dublat şi produsele străine sunt acceptate de către consumatorii autohtoni. Pe o piaţă atât de întinsă ca cea a Rusiei cu toate că există destul de mulţi competitori – autohtoni şi străini – cererea nu este acoperită. Principalii competitori din exteriorul Rusiei sunt L’Oreal, Ives Rocher, Art-Visage iar dintre competitorii autohtoni cei mai importanţi sunt: Tubapak, , Ile de Beaute, L'Etoile Kalina, Svoboda şi Nevskaya Kosmetika. Producătorii autohtoni acoperă doar 40% din piaţa de produse cosmetice din Rusia.
3.2 Distribuţia locală Rusia are o retea de transport pe masura dimensiunilor sale uriaşe: căi ferate (partial electrificate), cele mai multe în partea europeana. De o mare importanţă este linia transiberiana (9.304km)de la Sankt – Petesburg – Moscova – Ecaterinburg Irkutsk Habarovsk-Vladivostok.Şoselele moderne cele mai multe sunt în partea europeană. Există numeroase căi navigabile interioare: Volga ,Ienisei, Obi etc. Aeroporturi: Moscova, St. Petesburg , Novosibirsk, Volgograd, Kazan. Imbunatatirea retelelor de distributie din Rusia e de asemenea o parte a cresterii impresionante a industriei cosmeticelor. Supermarket-urile si lanturile de magazine s-au extins geografic pentru a aduce produse consumatorilor din afara centrelor urbane. Yves Rocher, de exemnplu, unul dintre cele mai mari lanturi de magazine specializate din rusia are peste 100 de reprezentante raspandite in toata tara. Nivelurile imbunatatie ale serviciilor au contribuit de asemenea la vanzari creand o experienta mai placuta a cumparaturilor pentru clienti/consumatori. Principalii distribuitori sunt magazinele mixte şi supermarket-urile însă şi cota de piaţă a farmaciilor a crescut:
Conform studiului realizat de grupul KomCon mai mult de 30% din femeile din Rusia cu venituri ridicate si medii vor cumpăra produse cosmetice din magazine specializate şi doar 7 % din acest grup de consumatori cumpă produse cosmetice din supermarket-uri. Având în vedere că firma Farmec se adresează acestui segment de consumatori, Produsle din gama Asla Vital se vor vinde în acest tip de magazine. Astăzi şase retail-eri de succes deţin peste 65% din totalul pieţei ruseşti de cosmetice: L’Etoile (companie rusească deţinută de Kurs Group); Arbat Prestige (fuzionată cu Marionnaud (France); Rive Goshe (deţinută de Parfum-Standart din St. Petersburg); Ile de Beaute (deţinută de Edinaya Evropa Holding) şi investitori străini Brocard (Brocard Group Ltd, Germany); Douglas-Rivoli şi Sephora (Franţa). Restul cotei de piaţă este împărţit de firme mai mici. În Rusia există aproximativ 250 de producători de produse cosmetice. Majoritatea fabricilor utilizează materie primă importată iar tehnicile utilizate nu sunt de actualitate. Cu toate acestea majoritatea firmelor autohtone au început să investească în echipamente moderne şi în sectorul cercetare-dezvoltare având în vedere că multe dintre firmele străine intrate pe piaţa rusească doresc să îşi deschidă aici puncte de producţie proprie.
CAP. 4.Alegerea metodei de intrare pe piaţa ţintă
Odată prospectate pieţele potenţiale şi stabilită piaţa finală căreia produsele companiei se adresează, se impune optarea pentru o anumită metodă de intrare pe aceasta piaţă. În cadrul companiilor multinaţionale şi transnaţionale, care practică globalizarea producţiei şi al căror motor principal de extindere sunt investiţiile străine directe, este posibilă alegerea oricărei metode de abordare a noilor pieţe dintre cele existente, acest lucru datorându-se înaltelor capabilităţi organizaţionale de care aceste firme dispun. Mai mult, o altă particularitate a multinaţionalelor o reprezintă faptul că aceşti “giganţi” pot hotărî extinderea, adoptând în prealabil o anumită strategie şi abia apoi selectandu-şi pieţele ţintă pe care vor activa efectiv. În vederea fundamentării metodei de intrare pe piaţa internaţională a companiei “S.C.Farmec S.A.Cluj-Napoca”, se impune, dintru început, luarea în calcul a unor limitări insurmaontabile pe care însuşi mediul naţional şi actualul stadiu de dezvoltare le impun. Astfel, nu se poate vorbi, în cazul “S.C.Farmec S.A.Cluj-Napoca” de aranjamente contractuale, aliante strategice internaţionale, joint-ventures, fuziuni internaţionale sau greenfield investements.Toate formele de afaceri internaţionale amintite mai sus sunt profund irealiste nu doar pentru cazul distinct al companiei producătoare de cosmetice, cât şi pentru multe alte companii care funcţioneaza actualmente în România şi care, în ciuda faptului că înregistrează un trend ascendent al cifrei de afaceri, nu dispun încă de resursele şi competenţele necesare spre a atinge ultimul nivel de internaţionalizare (internaţionalizarea firmelor înseşi: a producţiei, a cercetării-dezvoltării, a marketingului etc). Intr-o primă etapă trebuie identificat stadiul de internaţionalizare în care se află firma. Având în vedere faptul că, până în prezent, “S.C.Farmec S.A.Cluj-Napoca” exportă deja, în mod indirect, în ţări de pe continentul European (Grecia, Spania, Croaţia, Serbia, Republica Moldova, Polonia, Belgia, Italia, Danemarca, Elveţia) şi nu numai (S.U.A., Canada, Iran, Iordania, Emiratele Arabe, Thailanda) se poate concluzionă că firma se află în faza internaţionalizării iniţiale. Prin urmare, decizia de abordare a pieţei ţintă ar trebui să fie conformă acestei faze, să ţină cont de elementele de specificitate la nivelul companiei; în caz contrar, decizia de intensificare şi trecere la o etapa superioară a internaţionalizării s-ar solda cu un eşec. Înainte de a realiza o comparaţie între costurile şi beneficiile presupuse de fiecare metodă de intrare pe piaţa internaţională în parte, este important de precizat că teoria economiştilor suedezi Jan Johanson şi Paul Finn Wiedershein ni se pare a fi cea mai potrivită în a explica procesul de internaţionalizare a “S.C.Farmec S.A.Cluj-Napoca”. Intr-adevăr, este cazul unei companii care s-a dezvoltat iniţial pe piaţa din România, unde produsele marca “Farmec” dispun de tradiţie şi de recunoaştere din partea consumatorilor, abia după anul 1990, firma începând să acorde o atenţie sporită posibilităţii de a-şi mări profitabilitatea şi competenţele operând în exterior. De asemenea, “S.C.Farmec S.A.Cluj-Napoca” încă se confruntă cu o deficienţă a resurselor în domeniul managementului şi al marketingului, chiar dacă nu atât de pronunţate ca în trecut. Un alt concept introdus de economiştii suedezi şi de care s-a ţinut cont în stabilirea pieţei ţintă a fost distanţa psihică dintre România şi Rusia (diferenţele de cultură, limbă, sisteme politice, nivelul de educaţie şi dezvoltare economică ale celor două ţări).
Teoretic, în fundamentarea deciziei de intrare pe piaţa ţintă firma ar trebui să calculeze sistematic, în detaliu, eventual conform tuturor metodelor de calcul standardizate preexistente, toate costurile şi oportunităţile pe care le implica fiecare tip de tranzacţii comerciale, impuse fiind restricţiile de maximizare a rezultatelor şi minimizare a riscurilor. Or, în practică, acest lucru nu este posibil. Dacă firma ar realiza toate calculele descrise mai sus, ar ajunge, mai devreme sau mai tarziu, la puternice contradicţii a căror sursă o reprezintă înseşi metodele de calcul (“Cine cere unui labirint mai mult decat a-l părăsi,va rătăci întotdeauna prin el”). De aceea, decizia se impune a fi luată în funcţie de o singură metodă de calcul şi, în mare parte, ţine de bunul-simţ, cultura şi perspicacitatea personalului direct implicat în elaborarea ei. În definitiv, întregul proces de internaţionalizare, care se desfăşoară gradual, într-o matrice spaţio-temporală dată, nu e altceva decât un process ”learning by doing”. Eliminând formele de afaceri internaţionale pe care le-am catalogat anterior ca nefiind realiste şi, deci, justificate, firma are de ales între export indirect, export direct şi licenţiere. În cele ce urmeaza, în funcţie de specificitatea produsului (grad mare de noutate pentru piaţa ţintă, diferenţiere în funcţie de piaţă, posibilitatea ca firmele concurente să propună produse substituibile) şi de factorii pieţei (potenţial ridicat, distanţa culturală mică, consumatori dispersaţi, lipsa unor restricţii de ordin tarifar, netarifar, politice sau ideologice), în tabelul următor sunt surprinse avantajele şi dezavantajele pe care le presupun fiecare dintre cele 3 metode de intrare pe piaţa ţintă, astfel: Metoda de intrare
Avantajele presupuse
Export indirect
Costuri de distribuţie relativ scăzute; Deciziile privind managementul şi marketingul sunt lăsate în grija agenţilor distribuitori care acţionează direct pe piaţa ţintă; Intermediarii îşi asumă cheltuieli legate de prospectarea pieţei şi promovare; îşi asumă,de asemenea, riscul de ţară; Intermediarii dispun de experienţa pe piaţă şi prin aceasta operează mult mai eficient decât ar face-o producătorii înşişi; Ameliorarea producţiei; Modalitate de penetrare rapidă a pieţei; Asigură asistenţa financiară, juridică şi consultingul;
Firma producătoare are un control mult mai ridicat atât în ceea ce priveşte managementul
Dezavantajele presupuse In cazul apelului la comisionari (acţionează în nume propriu dar pe contul clienţilor) consumatorii finali pot să nu fie conştienţi de identitatea produsului, fenomen şi mai pronunţat în cazul apelului la case de comerţ care, de multe ori, desfac produsele importate sub propriul nume de marcă, ştergând orice legatura între consumatorii finali şi producatorul real; de aici decurge încălcarea unui obiectiv fundamental al firmei, acela de a se face cunoscută pe piaţa ţintă şi nu numai;
Presupune un efort financiar mai mare decât în cazul exportului indirect;
Export direct
cât şi marketingul, îşi poate impune propriile politici de distribuţie şi promovare; Consumatorii finali intră în contact cu identitatea firmei producătoare; Reduce riscul financiar (în cazul biroului de reprezentanţă în străinătate); Permite apelul la reprezentanţi voiajori ai companiei; Facilitează depozitarea produselor mai aproape de locul de consum (în cazul sucursalelor în străinătate);
Nu implica investiţii de capital Licentiere
pe piaţa ţintă; Elimină riscurile; Cheltuieli mici cu marketingul şi distribuţia în raport cu veniturile realizate(“royalties”redevenţe); Creşterea activităţii de cercetare-dezvoltare;
Presupune crearea unui department separat de export, a filialelor de export sau a sucursalelor în străinătate;
Incapacitatea de a realiza
economii de scală din localizarea producţiei şi/sau curba experienţei; Nu reprezintă o formă propriuzisa de internaţionalizare; Apariţia concurenţei între licenţiator si licenţiat; Durata scurtă de acordare a drepturilor; Dificultatea soluţionării evntualelor litigii apărute; Dificultatea licenţiatorului de a supraveghea şi controla comportamentul licenţiatului; Imposibilitatea coordonarii unei strategii globale;
Alte forme favorabile de dezvoltare a afacerilor pe termen lung pentru “S.C.Farmec S.A.Cluj-Napoca” ar fi investiţiile străine directe (ISD-urile) în Rusia şi crearea de societăţi mixte (joint-ventures). Oricât de multe avantaje ar genera însă acestea, costurile sunt mult prea mari pentru firmă şi lipsa de experienţă şi-ar pune, întrun mod fatalist, amprenta asupra deciziei adoptate. De aceea, ţinând cont de avantajele şi dezavantajele prezentate mai sus, precum şi de o nouă variabila, cea a controlului managerial dorit, concluzionăm că varianta cea mai probabilă să genereze rezultate maxime într-un orizont temporal de 3 ani, ţinând cont de actualele dimensiuni ale “S.C.Farmec S.A.Cluj-Napoca” şi de competenţele distincte ale acesteia, este exportul direct, care va fi realizat, pentru început, printr-un department de export distinct în cadrul firmei şi prin distribuitori şi agenti externi, fără a fi exclusa posibilitatea că, în viitor, pe fondul extinderii activităţii, firma să opteze pentru filiale de export în Rusia sau chiar deschiderea unei sucursale pe piaţa ţintă. Departamentul separat de export se justifică prin creşterea volumului tranzacţiilor, de aici necesitatea unei organizări unitare, care să administreze eficient activitatea de comerţ exterior. Astfel, sunt eliminate conflictele cu celelalte departamente, deciziile aparţin specialiştilor în domeniu, cu o amplă experienţă. Deşi departamentul distinct de
export poate fi localizat, în principiu, şi în alt oraş din ţară, “S.C.Farmec S.A.ClujNapoca” va opta pentru localizarea tot în Cluj-Napoca, în vederea realizării operativităţii transmiterii informaţiilor. De asemenea, compania va apela la distribuitori şi agenti externi, care vor dispune de clauze de exclusivitate în realizarea tranzacţiilor.Clauza de exclusivitate îi determină pe reprezentanţi să-şi sporească eforturile pentru a promova vânzările,ceea ce nu poate fi decat în interesul producatorului. In plus, distribuitorii, spre deosebire de intermediarii din cazul exportului indirect, nu vor promova şi produsele concurenţei, dar se pot constitui în surse veridice de informaţii asupra caracteristicilor pieţei ţintă şi a preferinţelor de consum ale populaţiei targetate. Motivaţia principală în abordarea exportului direct este aceea a necesităţii companiei de a deţine controlul managerial asupra operaţiilor desfăşurate.Firma dispune de un potenţial relativ ridicat şi, tocmai prin prisma realizarilor de pana acum şi a oportunităţilor viitoare, un management eficient şi eficace se constituie într-o necesitate srtringenta, premise ale unei dezvoltări ulterioare armonioase şi a ascensiunii pe treptele inrernaţionalizării.
CAP. 5. Concluzii La o prima vedere, internaţionalizarea companiilor din România apare ca o perspectivă mai mult sau mai puţin iluzorie şi fără şanse reale de succes pe termen lung. Rădăcinile acestei concepţii, pe care ne permitem să o catalogăm drept superficială şi neeconomică, sunt de regăsit într-un ansamblu de factori determinanţi pe care l-am putea numi “handicapul de ţară”. Românii nu au fost educaţi în direcţia unui spirit antreprenorial veritabil: de asemenea, nu s-a putut vorbi în ţara noastră de o “cultură economică” (din nefericire şi unele firme ce populează actualmente peisajul autohton sunt mai înclinate spre acordarea de dividende decât spre investiţii în capital, inclusiv în capitalul uman, nemaivorbind de perspectiva unor investiţii străine directe generate de o firma românească). Produsele româneşti, chiar cele competitive, sunt încă privite cu reticenţă de către consumatorii străini, de aici un impediment considerabil în calea internaţionalizării. Firma pentru care am optat în elaborarea acestui proiect, “S.C.Farmec S.A.ClujNapoca”, este o companie cu tradiţie şi experienţă pe piaţa românească şi nu numai. De-a lungul timpului, compania a realizat veritabile progrese pe linia cercetării-dezvoltării, concretizate în produse inovative nu doar pe plan national, ci şi pe plan internaţional. Decizia de extindere este astfel una benefică şi raţională. Prin internaţionalizare, “S.C.Farmec S.A.Cluj-Napoca” nu doar îşi va face cunoscută identitatea la nivel global, dar va realiza următorii paşi în vederea accederii spre standardele unei veritabile organizaţii multinaţionale.Creşterea economică a sa va antrena creşterea economică la nivel naţional,va genera noi locuri de munca şi ,mai presus de orice, ar putea duce la promovarea unei culturi organizaţionale şi în cadrul celorlalate firme româneşti, prin puterea exemplului. Gama de produse aleasă spre lansare se justifică prin calitatea şi inovaţia pe care le aduc potenţialilor consumatori externi. De asemenea, piaţa ţintă a fost selectată în urma unui îndelungat proces decizional,care a avut în vedere cercetarea holistica a pieţelor selectate preliminar. S-a ajuns la concluzia că Rusia reprezintă locaţia cea mai indicată, întrucât maximizeaza rezultatele datorită capacităţii mari de absorbţie, distanţei psihice mici vis-à-vis de România şi a lipsei unor reglementari dure de natură comercială, politică sau legislativă. In ceea ce priveşte metoda de internaţionalizare pentru care s-a optat - exportul direct - aceasta a avut la baza considerente la prima vedere oarecum neeconomice.Intradevar,apelul la exportul indirect,prin intermediari ar fi fost incomparabil mai facil pentru firmă, cel puţin pe termen mediu şi privitor la maximizarea profitului. Insa, pe termen lung, această soluţie nu ar fi fost valabilă iar efectele ei, chiar indezirabile. Exportul indirect ar fi presupus o implicare minima din partea companiei şi nu ar fi constituit o formă propriu-zisă de internaţionalizare. De cealaltă parte, exportul direct reprezintă alternativa cea mai realistă şi care indeplineşte, în acelaşi timp, un rol esenţial: obligă firma să-şi orienteze acţiunile spre performanţă. Chiar dacă, într-o prima instanţă, exportul direct implică un consum mai mare de resurse (financiare, umane, temporale), el trebuie privit ca o premisă a evoluţiei ulterioare şi a creşterii eficienţei companiei.
Orice rezultat de proporţii are la bază un sacrificiu prealabil şi, într-o mare masură, cu cât este mai consistent sacrificiul, cu atât este mai mare satisfacţia finală. Nu în ultimul rând, orice proces evolutiv din istorie este declanşat de o revoluţie care, simbolic vorbind, nu reprezintă altceva decât ruptura de o mentalitate desueta, neorientată spre eficienţă şi îmbrăţişarea unei mentalităţi noi, fundamentate pe crearea şi promovarea valorii. Prin alegerea exportului direct ca forma de intrare pe piata ţintă, “S.C.Farmec S.A.Cluj-Napoca” va fi constrânsă să traverseze o asemenea revoluţie ideologica, fapt care va duce,în mod cert, la creşterea competitivităţii companiei pe viitor.
Bibliografie
1. Vasile Işan-”Tranzactii comerciale internationale,vol.1” ,Editura Sedcom Libris,Iasi,2004 2. http://en.wikipedia.org/wiki/Russia 3. http://globaledge.msu.edu/countryInsights 4. www.buyusa.gov/russia 5. www.buyusainfo.net 6. www.capital.ro 7. www.ccirr.ro 8. www.farmec.ro
9. www.gks.ru - federal state statistics service 10. www.in-cosmetics.com/2007 11. www.ziarulfinanciar.ro
Cerinţe: 1. Precizaţi strategia de marketing pe care compania Mobexpert o poate utiliza în scopul pătrunderii pe piaţa de mobilă din Grecia; 2. Elaboraţi schiţa unui program de marketing internaţional, care să permită operaţionalizarea strategiei propuse de dvs., insistându-se asupra componentelor mix-ului de marketing. Fişa de ţară a Greciei
Indicatori fizico-geografici. Grecia se întinde pe o suprafaţă totală de 131.940 km2 (din care 130.800 km2 de uscat şi 1.140 km2 întindere de apă); se situează la vârful Peninsulei Balcanice, în sudestul Europei. Lungimea totală a graniţelor măsoară 1.228 km, învecinându-se cu Turcia la est, cu Albania, Bulgaria şi Macedonia la nord, fiind înconjurată de Marea Ionică şi Marea Egee. Indicatori demografici. Grecia are o populaţie de aproximativ 10,7 milioane de locuitori (est. 2006) din care 50,1% bărbaţi şi 50,9% femei având următoarea structură pe vârste: 0-14 ani: 14,3%; 15-64 ani: 66,7%; peste 65 ani: 19%. Rata de creştere a populaţiei a fost în 2006 de aproximativ 0,18%, cu o rată a natalităţii de 9,68 de naşteri/1000 locuitori şi a mortalităţii de 10,24 decese/1000 locuitori. În 2006 rata de imigrare a fost de 2,34 imigranţi/1000 locuitori. Speranţa de viaţă este de 81 ani – femei şi 79 ani – bărbaţi. Din totalul populaţiei, două treimi locuiesc în oraşe, cele mai importante fiind Atena, Salonic, Patra, Iraklio şi Volos. Indicatorii economici. Produsul intern brut (P.I.B.) în mărime absolută: 236,8 mld $ (2005); P.I.B./locuitor în 2005: 22.200 $ (est. 2006: 23.518 $); Totalul forţei de muncă în 2005: 4,72 milioane, din care 12% lucrează în agricultură, 20% în industrie şi 68% în servicii; Şomajul rămâne destul de ridicat, cu un nivel de 9,9% în 2005 (estimat la 8,8% în 2006), ca urmare a gradului relativ scăzut de folosire a angajării part-time. În 2005 rata inflaţiei a fost de 3,5%. Datoria externă a ţării se ridică la 75,18 mld. $ (2005). Principalele activităţi economice din structura PIB sunt: turismul, industria navală, sectorul financiar-bancar, industria construcţiilor. Grecia reprezintă un punct de atracţie principal pentru marile companii transnaţionale. Standardul de viaţă este foarte ridicat, plasându-se în 2005, în funcţie de Indicele de Dezvoltare Umană pe locul 24. Numeroasele reforme structurale şi fiscale combinate cu numeroasele fonduri europene au avut un aport însemnat la o creştere anuală a PIB peste media europeană. Serviciile reprezintă cel mai important sector, deţinând circa 70% din PIB, urmate de industrie şi agricultură. Dintre servicii, se detaşează turismul reprezentând 15% din PIB şi acaparând circa 17% din forţa de muncă. În primul trimestru al anului 2006, Grecia a cunoscut o rată de creştere de 4,1% (3,7% în 2005), fiind una din cele mai mari rate de creştere din UE. Principalii parteneri de comerţ exterior sunt Germania, Italia, Anglia, Franţa, Turcia, Olanda, Rusia, Bulgaria, produsele de export-import predominante fiind alimentele, băuturile, bunuri manufacturate, petrol, produse chimice, echipament de transport. Grecia este un important susţinător al investiţiilor străine. Coordonate ale mediului politic. Grecia este o politică parlamentară bazată pe separarea şi echilibrarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească. Constituţia este cea mai înaltă lege a Republicii Elene, adoptată la 11 iunie 1975, şi amendată în martie 1986 şi aprilie 2001. Preşedintele Republicii reglementează funcţiile şi puterile statului. Este ales de Parlament pe o perioadă de 5 ani şi are drept de veto asupra legilor aprobate de către Parlament. Caracteristici ale mediului juridic. Sistemul juridic naţional are la bază sistemul de legi romane. Puterea judiciară este exercitată de trei categorii de curţi: civilă, penală şi administrativă. Curţile civile şi penale includ Curtea de Justiţie, Curtea de Primă Instanţă, Curtea de Apel şi Curtea Supremă. Grecia a aderat la peste 60 de acorduri internaţionale în calitate de membru, membru asociat sau observator. Incertitudinea legislativă (deşi se îmbunătăţeşte treptat) este o problemă pentru mediul de afaceri al Greciei. Există o varietate de mecanisme informale folosite pentru a impune controlul preţurilor şi favorizarea firmelor locale. Sistemul de impozitare diferă considerabil de cel al ţărilor europene, fiind centralizat şi influenţat de dezvoltări politice, ducând la evaziune fiscală. Indicatori socio-culturali. Limba oficială este greaca modernă, alte limbi vorbite fiind engleza, franceza, vlaha, turca, etc. 98% dintre locuitori sunt ortodocşi, 1,3% musulmani, iar 0,7% adepţi ai altor religii. Biserica joacă un rol important în viaţa indivizilor. Rata de alfabetizare este ridicată, de 97,5%, iar durata învăţământului obligatoriu este de 9 ani. Sistemul educaţional este structurat pe mai
multe niveluri: şcoală primară (200 ca număr), şcoală gimnazială (1.800), şcoală profesională, liceu (1200), facultate (18 universităţi) şi postuniversitară.
